Faptul că Hans Klemm și Klaus Iohannis sunt la fel de nevăzători față de abuzurile comise în anticorupția L.C Kovesi mă sperie de moarte. În acest mod, americanii, împreună cu binomul român, pot pune de orice crimă și pot trece peste orice abuz. (Să nu uităm de colaborările fructuoase ale SUA cu faimoasele dictaturi ale lumii.)
A spus că România are nevoie de instituții puternice, care să lupte mai ales contra corupției. Iar acele instituții, ca să fie puternice, trebuie să fie sprijinite de cetățeni. Iar acei cetățeni, ca să se implice, trebuie să fie sprijiniți financiar. Iar acel sprijin financiar a venit din afara țării, de la un grup de mari state, respectiv SUA, Marea Britanie, Germania, Spania și Canada, operațiune purtînd numele de Restart România. Cîți cetățeni au primit bani de la acest grup financiar de mare calibru pentru a se implica în sprijinirea unor instituții ale statului? Răspuns: 140.000. Ați citit bine: 140.000 de români au primit, după 2012, finanțare prin intermediul unui program susținut de cîteva mari țări occidentale cu interese în România.
Pe mine mă lasă paf relaxarea angajării deschise și sincere a acestui proiect: de peste un deceniu, programatic, un grup de putere admite că a produs și instrumentalizat legislație penală cu care să-și elimine concurența politică de pe scenă. Proiectul este cu totul străin de orice ingredient democratic și ne ține captivi la antipodul statului de drept. Culmea, în numele statului de drept!
Vreau doar sa vă felicit, încă o dată, pentru medalia ce v-a fost oferita de către guvernul suedez.
Coincidența face ca asta sa se intâmple exact atunci când IKEA adevenit cel mai mare proprietar de padure din Romania.
Din incă trei coincidențe d-astea ne terminați, iar noi n-avem dublă cetațenie…
Ȋn doar doi ani, graţie ambasadoarei Ronner – Grubačić, croaţii au fost „civilizaţi”. Vom publica, în detaliu, povestea lor, pentru că ea ar putea fi o poveste repetabilă. Un „modus operandi”. Un mecanism prin care o naţie este supusă procesului de „reeducare”, până când ea capitulează și pricepe că nu trebuie să mai aibă nicio reacţie. Nicio părere și nicio împotrivire. Până când sfârșește prin a deveni după „chipul și asemănarea” popoarelor civilizate ce propovăduiesc libertinajul, în numele libertăţii.
Traian Băsescu a fost exponentul perfect al valorilor și practicilor securității comuniste. Diversiunea, șantajul și atacul disproporționat, la intimidare, i-au marcat ca un fier roșu cariera politică de rachetă, cu mai multe trepte, trimisă la atac. În ultima sa fază, după ce a fost solid instalat pe orbita supremă, cea de președinte al României, a început să facă arheologie și robotică instituțională; să scoată la suprafață relicve de pe vremea lui Pleșiță și Iulian Vlad, ce se retrăseseră în clandestinitate, să le restaureze, să le programeze (cu propriile defecte, algoritmii de mare succes represiv moșteniți de la fosta securitate ceaușistă) și să le pună la lucru. Astfel a reușit, în final, să-și prezinte unei Europe buimace și unei Americi fascinate de jurasic, capodopera – kitsch, intitulată „justiție independentă”; un monstru bicefal, SRI + DNA, mare devorator, la grămadă, de vinovați și nevinovați arătați de indexul revanșard al tătucului.
De aceea, e de așteptat ca DNA să dezlănțuie împotriva lui Ponta tot uraganul de care e capabilă. Cu cît el va insista să rămînă premier, cu atît procurorii vor săpa mai adînc. Vor coborî în străfundul chitanțelor, vor trece de stenograme și de stratul bilețelelor scrise de mînă, vor răzbate în emisfera sudică dacă e nevoie, dar e clar că nu se pot opri. E prea tîrziu. Groapa va fi adîncă, iar pe fundul ei vor sta ori Ponta, ori DNA.
Generalul Dumitru Dumbravă, șeful Direcției Juridice a SRI a făcut de curând o serie de declarații stupefiante site-ului juridice.ro. Printre altele, a spus că serviciul pe care îl reprezintă consideră justiția din Romania drept un “câmp tactic”, pe care nu-l mai părăsește “până la soluționarea definitivă a fiecărei cauze”. Altfel spus, potrivit generalului Dumbravă, SRI stă călare pe justiția reformată a statului de drept consolidat, așa cum este și firesc în orice stat bananier din Uniunea Europeană.
