“DOSARUL” PONTA si “ambasadele” care conduc colonia România folosind “ghioaga” binomului SRI-DNA/ PAS CU PAS… IN “SARABANDA COINCIDENTELOR” CATRE DEMOLAREA COMPLETA A DEMOCRATIEI?

***

• Cotidianul/ “Contele de Saint Germain”: Sarabanda coincidenţelor sau ordin secret pe unitate?
  

Din păcate pentru el, dar mai ales pentru noi, Victor Ponta s-a dovedit un politician mediocru. I-am pus de-atâtea ori în mână cărţile câştigătoare împotriva lui Traian Băsescu şi a regimului său şi tot de-atâtea ori le-a jucat greşit şi a ratat.

Să ne reamintim:

1. A acceptat, fricos, poruncile lui Barosso când doar o lună dacă mai rezista am fi scăpat de Băsescu încă din toamna lui 2012. A fost ameninţat cu sancţiuni economice dure? Oare mai dure decât cele cu care Uniunea Europeană încearcă azi să înduplece Grecia? Nici vorbă. Guvernanţii greci, recent aleşi (cum se prefigura şi la noi, atunci, că alegerile vor fi câştigate cu o majoritate zdrobitoare de USL + Ponta + Antonescu) au decis să lupte pentru respectarea voinţei poporului lor, împotriva imperativului şi devastatorului tăvălug european şi iată, deja, au obţinut concesii spectaculoase faţă de situaţia chingilor cu care erau sufocaţi până la paralizie înainte. Poate ei vor fi sacrificaţi dar se pot mândri că au oferit poporului lor o gură de oxigen.

2. Într-un moment de victorie de etapă devastatoare asupra regimului Băsescu, după alegerile din decembrie 2012 adjudecate detaşat, nu a găsit nimic mai bun de făcut decât să semneze pe şest, cu mortul ţinut prin perfuzii, un pact de coabitare ruşinos şi, în plus, să se lase păcălit copilăreşte la negocieri, să accepte numirea şefilor marilor parchete exact cum celălalt îşi dorise. Astfel ne-am pricopsit cu Alina Bica dar, mai ales, cu Codruţa Kovesi în fruntea trupelor luptei anticorupţie, ca fructe ale marii victorii useliste. Halucinant.

3. Văzut cu sacii în căruţă, premier şi (încă) bine plasat în sondajele de simpatie populară, s-a lăcomit să ciupească tot mai mult din puterea împărţită iniţial echitabil cu PNL-ul lui Crin Antonescu. Apoi, într-un gest de sinucigaşă infatuare, a sacrificat USL-ul la presiunea hulpavilor săi baroni locali, scoţându-l pe Crin Antonescu din lupta pentru Cotroceni şi văzându-se, deja, pe sine însuşi, preşedinte.

Au mai fost şi alte gafe de parcurs ale lui Victor Ponta, ca premier, dar mă opresc aici pentru că cele deja menţionate demonstrează îndeajuns limitele sale: laş, influenţabil, oportunist, versatil, fără filon patriotic, fără principii etice de la care să nu se abată.

Suficiente defecte de politician pentru a nu-i deplânge căderea iminentă şi pentru a nu-i sări în apărare. Deşi, după părerea mea, ceea ce i se întâmplă acum lui Victor Ponta este încă unul dintre jocurile murdare ale binomului SRI – DNA prin care clasa noastră politică este restructurată de forţe oculte, după o voinţă care nu are nimic de-a face cu democraţia ori interesul naţional.

În afară, însă, de scoaterea de pe şine a unui premier ce nu a fost capabil să se ridice la înălţimea aşteptărilor unui electorat de peste 70%, motiv pentru care nici nu merită să-l regretăm, apare şi un al doilea aspect, poate chiar mai grav decât primul: modul în care această deraiere a fost pusă la cale.

O sarabandă de “coincidenţe” a trebuit să se producă pentru a face posibilă situaţia de ieri, cu punerea sub acuzare a lui Victor Ponta de către DNA. Nişte presupuse abuzuri ale premierului, comise cu vreo 6 ani în urmă, sunt scoase de la naftalină exact în ziua depunerii unei moţiuni de cenzură împotriva cabinetului Ponta. Şi exact în momentul în care scandalul Rarinca lua proporţii ameninţătoare pentru Kovesi – Stanciu. Şi exact în momentul în care 56 de judecători atacă CSM-ul. Şi exact în momentul în care Parlamentul refuză DNA-ului arestarea preventivă a lui Şova.

Mai mult decât atât: ca la ordin, preşedintele Iohannis reacţionează într-un timp record pentru el, după circa două ore, cerând demisia premierului, iar o mişcare “spontană” de protest este pusă pe picioare în paralel, pe Facebook, şi chiar reuşeşte să adune câteva sute de oameni, deja pregătiţi cu lozinci şi pancarte, pentru a manifesta în faţa clădirii guvernului. Nici discreta doamnă Kovesi nu lipseşte de la apelul pe unitate. Simte nevoia să asigure opinia publică de faptul că nu ar exista nicio legătură între acţiunea îndreptată împotriva lui Victor Ponta şi evenimentele – coincidenţă pe care eu le-am amintit mai sus. Procurorii ei sunt atât de afundaţi în dosare încât nici nu se uită la televizor să vadă ce se mai întâmplă prin republică. Pentru a fi mai convingătoare, doamna Kovesi a simţit nevoia să lanseze chiar şi o minciună uşor de demontat, cum că premierul fusese citat cu câteva zile înainte (şi nu în seara precedentă, prin telefon, cum avea să afirme domnul Ponta, punându-şi la dispoziţie listingul cu mesaje), asta deoarece şi dânsei, probabil, i se păreau “coincidenţele” prea gogonate.

Astfel de lucruri nu se pot suprapune întâmplător pentru a se atinge un scop atât de precis. Ele necesită organizare şi coordonare. Iar cheile manipulării unor majorităţi naïve de către minorităţi dedicate sunt deţinute de o singură şi tot mai monstruoasă instituţie: SRI.

Al. Sassu despre GRUPAREA CARE CONDUCE ROMANIA… de medialert

Văzând miraculoasa mobilizare de ieri, pe Facebook, a protestatarilor anti-Ponta, mi-am adus aminte de o demonstraţie la fel de “spontană”, declanşată în seara alegerilor prezidenţiale în Bucureşti şi alte câteva oraşe din ţară. Dacă ar fi ieşit Ponta preşedinte, la diferenţă de un procent sau două, sunt sigur că revoluţia era pregătită şi alegerile ar fi fost invalidate pe motiv de vot defectuos în diasporă. Unde, deşi faţă de alegerile băsesciene votaseră de data asta un număr dublu de români, grupuri întregi de agitatori au reuşit, de o manieră profesionistă, să dea impresia unei mari fraude.

Este clar că vectorul Facebook (dar nu numai) a intrat de curând în arsenalul serviciilor secrete şi este folosit din plin pentru manipulare şi ordine la distanţă. Acea aşa zisă fundaţie care a lansat ieri, pe Facebook, apelul la mobilizare, a fost întrebată cumva, de autorităţi, dacă are aprobarea primăriei pentru acel miting? Ia să fi organizat un NGO de sub tutela PSD o astfel de ieşire în stradă anti Stanciu – Kovesi şi să vezi apoi amenzi, chemări la parchet, articole demascatoare în presă.

Citiţi articolul integral pe conteledesaintgermain.ro

• Angelin Ioan/EvZ: Lupta anticorupţie pierde credibilitate prin show-ul cătușelor, abuzul de arest preventiv, coincidențe politice și vanitățile șefilor Justiției | VOCILE DREPTEI

Chiar şefii sistemului de Justiţie poartă răspunderea pentru presiunea politică asupra Justiției şi pentru erodarea credibilităţii publice în lupta anticorupţie. Şi chemarea ca publicul să facă zid în jurul Justiției, pe care o fac suporterii anticorupției și instigarea la tăierea de capete a șefilor Justiției, venită din Parlament, sunt la fel de manipulative. Ambele speculează isteria, nu raţiunea; clivajul, nu înţelegerea și funcționarea.

Încătuşarea ostentativă a acuzaţilor, persoane publice; recurgerea pe scară largă la arestul preventiv, deşi evident cei acuzaţi erau gulere albe, socialmente paşnici, nu ucigaşi de martori; declarații pasionale ale şefilor din sistem, fără răspundere față de drepturi civile –  toate au săpat la temelia încrederii în neutralitatea anticorupţiei. Când șefa DNA pomenește despre arestarea a o mie de oameni în caz de necesitate, asta nu se califică ca prețuire a opiniei publice; când cazul Rarinca indică un abuz al sistemului ca urmare a unei plângeri depuse de chiar şefa Înaltei Curţi, asta nu dovedește funcționalitate instituțională.

Toate arată pierderea modestiei şi simţului autocenzurii de către reprezentanţii sistemului de Justiţie, copleșiți de misiunea salvării României de politicienii pe care chiar românii i-au ales. Este drept că românii nu i-au ales pe politicieni să fure. Dar aici merită amintit un lucru, pentru a atrage atenția că problema corupției clasei politice este mai profundă decât poate trata medicamentația livrată prin arestul preventiv.  În alegerile parlamentare din 2008 între ministrul Justiţiei tânăr, cu școală și experiență administrativă și un domn căptușit cu dosare penale, electoratul îl alegea în cunoștință de cauză, chiar pe cel cu dosare penale. România are nevoie de informare și educație civică, dar asta cere expertiză, bune practici şi indici de funcționalitate instituțională, nu lideri și instituții copleșiți de importanța proprie.

Vina pe care o poartă şefii Justiţiei – definite simbolic prin şefa DNA şi şefa Înaltei Curţi  – ține de pierderea modestiei și a lucidității funcționale pe fondul exploziei simpatiei publice pentru Justiție în condițiile în care Justiția se lupta cu cel mai rău privit actor public: clasa politică. Suporterii campaniei anticorupție să știe că procentele de încredere publică în Justiție, nu arată opinia românilor că Justiția funcționează bine ca serviciu public: prin judecarea cu celeritate, prin rechizitorii riguroase, prin practica clară și unitară. Nu. Sursa potenței din sondajele de opinie publică a Justiției este opoziția față de clasa politică vehement criticată. E lesne a părea înalt, când te proțăpești lângă un pitic, însă asta nu te califică automat pentru competență sau bun simț.

Opunându-se unei clase politice dezinteresată de obiectivele generale pentru care a fost aleasă și urmărind propria înavuțire, sistemul de Justiţie a devenit refugiu al speranţei publice că există pedeapsa pentru casta intangibilă a politicienilor. De aici însă, până la suspiciunea lipsei de temeinicie a fost un pas – așa suspecții au părut că sunt trataţi în funcție de credibilitatea lor publică.

Ca unul care măcar a citat prin examene din mai vechea, dar suficient de actuală, „Românii după 1989”, am apreciere și pentru debitul argumentativ carismatic al Alinei Mungiu și pentru combativitatea cu care a umărit schimbarea mentalității și funcționalitatea instituțiilor noastre balcanice.  Greu îi pot însă pricepe răspunsul când întrebată despre suprautilizarea cătuşelor la tv răspunde: „semnifică… deci la noi asta este mai ales pentru statul de drept, nu pentru lupta anticorupţie; semnifică faptul că era privilegiată în care erau oameni deasupra legii s-a terminat.”

În primul rând, pentru că folosesc adesea, profesional, argumentul simbolisticii publice, pot spune că în lipsa unui sondaj pe tematica în discuţie, poate fi unul dintre cele mai imprecise şi manipulative argumente. Păi dacă lupta anticorupţie lucrează cu simboluri, cum să mai cred eu ca cetăţean că-i coincidenţa chemarea lui Victor Ponta la DNA, chiar când Opoziţia depune moţiunea cu care speră să înlocuiască guvernul?

În al doilea rând, aş aduce în discuţie o cercetare a INSCOP din aprilie-mai 2015, care arată ce ușor poate fi pervertit simțul democratic al publicului cu simboluri. La întrebarea care este cea mai importantă instituție a democrației: 30% din respondenți răspund „Justiția”, în timp ce doar 15,6% răspund „Parlamentul”.  Am reușit prin campania televizată anticorupție să sufocăm democrația cu justițiarism.

Păi dacă simbolistica exersată pe acuzații inutil umiliți, purtați prin mulţimea agitată din fața DNA, a ajuns practică judiciară, atunci de ce Parlamentul să nu uzeze simbolistica democraţiei întorcând spatele prin vot solicitărilor procurorilor?

Despre o instituție, se știe că trebuie să-și revizuiască comunicarea în spaţiul public, când după o perioadă de susținere publică, încep să apară tot mai multe critici, iar suportul, deşi încă aparent omogen, este fisurat de întrebări legate de activitatea și motivațiile institutiţiei respective. Este valabil pentru Justitie si lupta anticorupție.

Din cauza folosirii ostentative a cătușelor, a suprautilizării arestului preventiv, a aroganței hrănite cu impresia că se află într-o luptă sfântă cu clasa politică, nu într-un banal job cu indicatori de funcţionalitate, șefii Justiției se fac răspunzători pentru indiferenţa publică faţă de asaltul politicienilor împotriva a ceea ce tot mai sceptic numim lupta anticorupție.

• Grigore L. Culian/ Cotidianul: Lucrul prost făcut…

Klaus Iohannis vrea cu orice preţ căderea lui Ponta, şeful mafiei roşii, şi înlocuirea lui cu un premier provenit din haita portocalie înfometată, convertită acum la liberalism! Iată un scenariu care mi-ar plăcea: Ponta, Şova şi restul PSD la puşcărie, Băsescu premier, Blaga la Interne, Videanu la Economie, Boc la Justiţie, Berceanu la Transporturi şi Udrea la Turism. Cum George Maior, naşul lui Ponta, e cu un picior laWashington, numit fiind de Iohannis-„Ghinion“, avem deja tot tacâmul şi putem sta (dormi) liniştiţi preţ de încă 10 ani. Bravo, naţiune, v-aţi luat ţara înapoi, să vedeţi acum distracţie!

Nu mai contează că Băsescu Traian are 70 de dosare penale şi nu se întâmplă nimic, în timp ce oameni nevinovaţi sunt trimişi la puşcărie de către procurorii şi judecătorii puşi în funcţii de Suspendatul (de două ori!) fost preşedinte sau că SRI-ul face poliţie politică prin amestecul grosolan în Justiţie. Nici că judecătoarea Livia Stanciu, şefa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, s-a folosit în mod abuziv de funcţie pentru a o trimite la puşcărie pe Mariana Rarinca, o femeie dovedită nevinovată în instanţă, căreia sus-numita magistrată coruptă îi datora o sumă de bani. Cine plăteşte pentru acest dublu standard?!

Să fie foarte clar: NU îl susţin pe Ponta, dar un premier (oricare ar fi el) nu poate fi dat jos decât prin alegeri sau prin moţiune de cenzură trecută prin Parlament. Orice altă acţiune miroase clar a poliţie politică, adică a lovitură de stat cu ajutorul instituţiilor de forţă! Dacă preşedintele Iohannis îşi doreşte un guvern propriu, nu are decât să ceară modificarea Constituţiei şi transformarea României în republică prezidenţială, aşa cum sunt SUA sau Franţa, unde preşedintele e şi prim-ministru şi îşi formează propriul cabinet, aşa încât, la finalul mandatului, nu poate da vina pe nimeni în caz de eşec sau poate fi reales dacă a avut succes. Ce se întâmplă acum e lucru prost făcut!

• Oana Stancu/ Jurnalul.ro: Prețul micimii

“Ne lipsesc oamenii de stat!”. Este verdictul pe care îl aud tăios de adevărat de fiecare dată când țara asta trece din nou pe lângă șansa de a se îndrepta. Astăzi, iată, este unul dintre momentele în care micimea conducătorilor acestei nații face să mai ratăm o șansă. Cazul Rarinca era această șansă de a realiza că instituțiile nu mai pot fi la cheremul unor indivizi efemer cocoțați în vârful unui sistem care îi face să se simtă dumnezei. Era șansa curățirii acestor instituții și a redării lor către societate. În loc de asta, sistemul cu dumnezeii lui mărunți a oferit politicienilor mărunți o nouă criză în care amenințările cu pușcăria pentru unii sunt amestecate cu ademenirea spre putere pentru alții.

Funcționează și unele și celelalte. Ce spunea premierul țării înainte de chemarea lui la DNA?

„În acest moment există o singură putere, iar noi ceilalți — Parlament, Guvern, Președinte — facem și noi ce putem”.

Dosarul penal al lui Ponta – LOVITURA DE STAT? de medialert

Iar premierul țării s-a mărginit să constate. Nu s-a întors către cei care i-au dat puterea legitimă (milioane de alegători) să-i întrebe ce să facă în privința acestei puteri ILEGITIME și, eventual, să se lupte cu ea! Președintele țării constată că un om este băgat nevinovat la pușcărie și pe el îl preocupă mai întâi casa de vacanță de la Neptun, apoi schimbarea guvernului și a majorității ca să-și facă, așa cum spune, GUVERNUL LUI! Pentru oamenii aceștia nu există țară. Guvernul nu e al țării, e al LUI. Instituțiile nu sunt ale țării, sunt ale LOR: azi ale unora mâine ale altora…azi cu Udrea călare pe ele, mâine cu Udrea arestată de ele…

Azi e luat Ponta că și-a pus prietenul ministru, mâine e pus în locul lui Predoiu care în trecut și-a adus asociatul din firmă la minister, iar acum vrea să aducă toți penalii înapoi la putere… Și toate se rotesc în spirala micimii. Am avut zece ani de Băsescu, apoi, din 2012 încoace, trei ani ratați de USL, apoi de Ponta și PSD. Încotro?

• Mihai Radu/ Catavencii: Hai, totuși, să nu părem idioți!

E foarte amuzant cum, odată cu orice nou scandal, primele lucruri despre care se vorbește sunt onoare, afectarea imaginii României și Justiția, care poartă o aură aproape divină și despre care nu ai voie să spui nimic altceva decât că o respecți mai ceva ca pe mama, cum ar striga galeriile de fotbal. Să le luăm pe rând.

E jenant să te lamentezi că Ponta nu-și dă demisia.

C’mon: a plagiat, a mințit, a călătorit și a băut pe banii lui Ghiță. […]

Zic s-o lăsăm mai moale cu “e inadmisibil” ca cineva să nu-și dea demisia. Când ai pe Blaga președinte la PNL, pe Zegrean șef la CCR, pe Livia Stanciu orice, e foarte admisibil orice. Când toate fierb în zeama asta sereistă ca semințele de pepene într-un căcat făcut la soare, e foarte admisibil.

De ce naiba ne place să vorbim de onoare, de demnitate, de moralitate, iar când sunt alegeri și dăm de Blaga, Ponta, Șova, Vosganian, Anastase și toți ceilalți, mergem să votăm?

Cum, având onoare, demnitate & alte chestii te duci să votezi oameni ca aceștia și să girezi un sistem politic care produce de atâția ani doar trafic de influență și bani duși cu geanta în birourile miniștrilor?

Se mai spune, la fel de afectat: vai, asta afectează imaginea țării. Hei, s-a urlat că a fost lovitură de stat acum 3 ani, Kovesi vorbea de o fraudă de peste 1 milion de voturi, deși, evident, avea ca unică dovadă propria speranță ca lucrurile să stea așa și voința lui Traian Băsescu. Aveam un președinte al României cu față de boschetar care pe la summit-urile europene fluiera a pagubă cu mâinile în buzunare.

Să vorbim de imaginea unei țări pline de săraci și lipsită de orice infrastructură? De milioane de oameni care muncesc pe nimic? Zic s-o lăsăm pe asta cu imaginea României. Mai întâi s-o repereze cineva și dup-aia mai vedem.

Se mai spune: Justiția să facă și justiția și să dreagă, nu poate fi comentat nimic despre justiție. Iar justiția înseamnă, în principal, DNA. Acolo e Kovesi, care trimitea stenograme jurnaliștilor, stenograme “curățate” în prealabil de dânsa. Kovesi e cea care, alături de Blejnar și nea Morar a luptat zi de zi pe la televizor pentru menținerea regimului Băsescu. Ce procuror e ăla care vorbește, fără absolut nici o probă, de o fraudă de 1 milion de voturi la Referendum? Ce legătură poate avea cu justiția DNA, o instituție care a ținut dosare la sertar și le-a folosit, când le-a folosit, după interese de grup?

E de ajuns, nu trebuie să mai aruncăm în joc și SRI-ul, ascultările ilegale, fața defectă a generalului Coldea și mintea de copil a lui Maior.

Fără discuție, e o luptă în trei, în patru, în cinci, între instituții vinovate, partide vinovate și alegători vinovați, și în care totul e greșit.

• Doru Buscu/ Catavencii: Ori, ori

Dacă DNA l-ar ancheta pe Victor Ponta pentru cei zero kilometri de autostradă produși de cele patru guverne ale sale, am putea numi asta un abuz legitim și popular. Laura Codruța Kövesi ar merita pusă în calendarul Patriarhiei, fiindcă l-ar egala în popularitate pe părintele Arsenie Boca.

Dar DNA îl anchetează pe Ponta în scopuri neortodoxe, ba chiar necreștinești. În vechiul testament al lui Ion Iliescu, porunca “Să nu rîvnești la mandatul altuia” poate fi călcată doar de triburile fostei procuraturi. Duhul sfintei îndoieli se pogoară astfel peste faptele comise acum șapte ani și trezite la viață de procurori cu palme și amenințări.

Justiția joacă de la o vreme într-un film porno, în care i se văd nu numai ridurile, biciul, cătușele și anticorupția mimată, ci și instalatorul neamț care se opintește între principiile ei. A-l alunga pe Ponta de la guvernare cu ajutorul anchetelor e un lucru periculos pentru democrație și jalnic pentru PNL. Partidul Brătienilor și al Gorghiilor ar fi introdus în acțiune așa cum e introdus ochelaristul impotent pe care îl împing de șale curvele mai bătrîne ale statului.

Ce înseamnă, de fapt, Ponta? Un amestec de farsă personală și guvernare de stînga, de tinerețe și lăcomie politică, de plagiat și creștere economică, de minciună și pensii mărite, de aroganță și scădere de TVA, de răzbunare și reabilitare a bugetarilor, de autoritarism și deficit pozitiv, de duplicitate și contribuție la arestări.

Un ghiveci care a adus României cînd liniște, cînd dureri de cap, cînd cea mai fioroasă campanie anticorupție de care-și amintesc bătrînii.

Ponta a primit de la partidul și votanții săi un ocean de bunăvoință, livrat în cinci reprize electorale. A fost dus în cîrcă de istorie, scăpat un pic în noiembrie, apoi iertat din nou, pentru a suta oară. Victor Ponta are, de aceea, datorii mari față de multă lume. Față de partid, pe care l-a lăsat fără lideri, și față de poporul pesedist, pe care l-a obișnuit cu lefurile.

Acum, situația e simplă. Dacă legarea lui de Șova se dovedește o făcătură, DNA își rupe gîtul definitiv. Dosarul va fi citit ca o tentativă de puci judiciar, iar instituția și toată legenda ei se vor duce pe copcă.

De aceea, e de așteptat ca DNA să dezlănțuie împotriva lui Ponta tot uraganul de care e capabilă. Cu cît el va insista să rămînă premier, cu atît procurorii vor săpa mai adînc. Vor coborî în străfundul chitanțelor, vor trece de stenograme și de stratul bilețelelor scrise de mînă, vor răzbate în emisfera sudică dacă e nevoie, dar e clar că nu se pot opri. E prea tîrziu. Groapa va fi adîncă, iar pe fundul ei vor sta ori Ponta, ori DNA.

Și, ca la orice înmormîntare așteptată, se va chefui în ambele cazuri.

• Mirel Curea/ EvZ:

Premierul Ponta, împotmolit în câmpul tactic al grupării SRI-DNA | ANTI-OPINIE

Toți știm, toți am trecut prin așa ceva într-un fel sau altul, sunt momente în viață în care nu mai contează care este adevărul și unde este minciuna, nu contează câtă dreptate ai sau nu ai, nu contează cât de legitime îți sunt dezamăgirea și amărăciunea, când trebuie să pleci, trebuie să te retragi din locul pe care îl ocupi, să-l lași liber.

Asta pentru că, dacă mai rămâi, oricât de îndreptățit ai fi s-o faci, răul pe care îl generează prezența ta este mult mai mare decât beneficiul rămânerii pe poziție. Este exact situația în care se găsește Victor Ponta acum.

Oricât de străvezie ar fi lucrătura grupării SRI-DNA, oricât de mâncate de molii și scoase de la naftalină ar fi acuzațiile aduse, oricât s-ar fi străduit SRI să nu-și lase amprentele în câmpul tactic al operațiunii „Guvern pentru liniștea lui Iohannis”, actualul premier nu prea mai are soluții. Ca o paranteză, pentru această lovitură tactică, principalul serviciu de informații interne al țării s-a ferit ca dracu de tămâie să-și mai lase iscălitura pe comunicatul DNA, prin care s-a declanșat tărășenia: „În cauză, procurorii beneficiază de sprijin de specialitate din partea Serviciului Român de Informații”, de unde, înainte vreme, făceau gât dacă nu erau menționați. Șefii serviciului au știut de ce fac asta: una este să apari cu sprijin de specialitate, de tip „miliția economică”, alta este să apari complice cu semnătură la o răsturnare de guvern și la o imediată schimbare de majoritate parlamentară!

Că lucrurile stau așa, că SRI se ocupă cu acțiuni ilegale împotriva instituțiilor statului și a reprezentanților lor, în vederea influențării și deturnării deciziilor acestora sau chiar a eliminării lor, sunt chestiuni deasupra oricăror îndoieli. Ne-a spus-o foarte clar, în repetate rânduri, fostul președinte Băsescu. Mai recent, într-un interviu, ne-a spus-o și Daniel Morar, judecător al Curții Constituționale, totodată fost şef al DNA, arătând cu degetul fără niciun fel de echivoc: când din partea SRI au apărut ameninţări directe la Curtea Constituţională sau ameninţări prin articole de presă, atunci deja s-a depăşit un cadru legal. Ar fi ridicol să-și imagineze cineva că cei doi nu știu ce vorbesc, când se referă la ceva ce ei înșiși au construit, ceva de care ei înșiși au beneficiat.

Cu toate astea, cum spuneam mai sus, Victor Ponta nu mai are încotro. Pe de o parte, cumnatul arestat, mama anchetată, socrul încolțit, pe de alta, ștampilă de hoț, pusă de gruparea SRI-DNA, devine clar, premierul trebuie să plece. Pentru mine, asta este foarte limpede, întrebarea pe care mi-o pun ține de altceva. Când ar trebui să-și dea demisia? Ideal ar fi imediat după ce va fi respinsă moțiunea de cenzură, depusă vinerea trecută de liberali, fix în ziua în care SRI muta în câmpul tactic, absolut întâmplător, prin chemarea lui Ponta la DNA. Astfel, demisia sa ar veni imediat după ce ar fi evident cine deține majoritatea în Parlamentul României. Această majoritate ar putea avansa, la scurt timp, președintelui Iohannis, numele unui nou premier, iar președintelui, potrivit Constituției, nu i-ar mai rămâne decât să-i întrebe pe cei de la SRI ce să facă în continuare.

Justiția, armă politică nu de ieri, de azi | ANTI-OPINIE

În 12 septembrie 2006, președintele Băsescu îl suspenda din funcție pe liberalul Teodor Atanasiu, ministru al Apărării în cabinetul Tăriceanu, „pentru a îndepărta orice suspiciune de influențare a anchetei, având în vedere declanșarea procedurii de urmărire penală.  Procedura de urmărire penală ar putea implica audierea unor persoane din cadrul MApN, aflate în subordinea ministrului, fapt ce ar putea conduce la o influențare a demersului procedural“, suna explicația pentru proști, cuprinsă în comunicatul oficial. Încă de la acea vreme se știa că motivele pentru care Băsescu dorea să-l înlăture pe Atanasiu țineau de intenția acestuia de a retrage soldații români din Irak, precum și de opoziția ministrului ca armata să închieie niște contracte vânate de apropiați ai președintelui.

Ca să se ajungă la suspendarea lui Teodor Atanasiu, cu două luni înainte, în iulie 2006, consilierul prezidențial de atunci, Adriana Săftoiu, i-a trântit ministrului Apărării o plângere penală, în care l-a acuzat de o chestie care suna a fi foarte gravă: folosirea Direcției de Informații a Armatei împotriva ei, în vederea obținerii de informații compromițătoarea despre ea și despre activitatea ei alături de președintele Băsescu, altfel spus, de comiterea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor. Imediat după suspendarea sa, Teodor Atanasiu a cerut Curții de Apel București anularea decretului președintelui Băsescu, dar instanța i-a respins acțiunea. Doar câteva zile mai târziu, șeful Secției Parchetelor Militare, generalul Dan Voinea, a dispus soluția de neîncepere a urmăririi penale în privința liberalului: „În baza probelor administrate, s-a apreciat că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor publice și contra intereselor persoanelor”.

Cu toate acestea, președintele Băsescu a refuzat să-l repună în funcție pe Teodor Atanasiu. Astfel, a devenit foarte clar că plângerea Adrianei Săftoiu a fost făcută cu totală rea-credință, absolut calomnios, și nu a avut drept unic scop decât înlăturarea liberalului din funcția de ministru. De altfel, potrivit unei declarații publice a lui Teodor Atanasiu, după ce Adriana Săftoiu l-a părăsit pe Traian Băsescu, ea avea să-și recunoască rolul murdar chiar în fața victimei sale: „Adriana Săftoiu probabil că a avut o revelație și astăzi s-a lepădat de Traian Băsescu, căruia i-a servit cu acel litigiu pentru a mă putea suspenda din funcție. Am avut și o discuție destul de lungă cu dânsa despre ceea ce s-a întâmplat atunci. Mi-a spus că nu și-a dat seama că va fi folosită ca o unealtă, iar în momentul în care și-a dat seama, era prea târziu”. O mizerie care nu ar fi fost posibilă într-o lume civilizată, normală, lume în care un demers ca al Adrianei Săftoiu ar fi avut drept minimă consecință dispariția sa din viața politică. Nu doar că asta nu s-a întâmplat, dar astăzi, cei doi, Săftoiu și Atanasiu, sunt buni colegi de partid, iar acum, în cazul Ponta, sunt de aceeași părere ambii, că ceea ce a uneltit Săftoiu și a pătimit Atanasiu, este foarte normal să se întâmple și altora. Cum să nu-ți fie silă?

• Ion Cristoiu/ EvZ:

ROMÂNIA LUI CRISTOIU. Klaus Iohannis – un Traian Băsescu care face Mac-Mac!

Parlamentul a respins cu un scor zdrobitor cererea DNA de începere a urmăririi penale împotriva lui Victor Ponta. Divizia Presă a Binomului SRI-DNA s-a năpustit asupra Parlamentului cu deja obositele clișee de Scut al corupților sau cu mai ceva proaspătul clișeu, lansat de Șeful de Rețea Dan Tapalagă, Parlamentul Borfașilor. Fătucele și guguștiuticii din presa încredințată că Vasile Blaga va veni cu sacoșa de bani negri, să-i asigure supraviețuirea, au luat în gură [cliseele] Diviziei și le-au dus mai departe.

Pentru a înțelege ce-a făcut Parlamentul, se cuvine a reaminti că solicitarea DNA făcea parte din lovitura de stat pusă la cale de Rața mecanică de la Cotroceni. Parlamentul trebuia să admită urmărirea penală a lui Victor Ponta. Potrivit Legii, Rața mecanică ieșea în Dealul Cotrocenilor și măcănea suspendarea premierului. După care, la guvernare venea Gașca lui Vasile Blaga, cu burta suptă de flămînzirea din Opoziție.

Parlamentul n-a făcut scut în jurul lui Victor Ponta.

Parlamentul a contracarat unul dintre pașii loviturii de stat prin care se vrea schimbarea unui Guvern nu prin alegeri libere și corecte, ci prin abuzul unei instituții represive: DNA.

Cu toate acestea Criza politică nu s-a stins.

După votul Parlamentului, Rața mecanică a reiterat cererea ca Victor Ponta să demisioneze:

”În continuare consider că soluția pentru ieșirea din actuala situație este demisia domnului Victor Ponta din funcția de prim-ministru”,

Criza politică, pentru că de o criză politică e vorba, a fost declanșată nu de DNA, ci de Klaus Iohannis.

Reamintesc.

La scurt timp de la știrea privind convocarea la DNA a premierului în exercițiu, Klaus Iohannis a ieșit în spațiu public pentru a măcăni următoarele:

„Astăzi, DNA a comunicat public că premierul e învinuit de fapte penale.

După părerea mea, este o situație imposibilă pentru România ca premierul să fie învinuit de fapte penale.

Pe de altă parte, pentru România, cel mai rău lucru care s-ar putea întîmpla acum e o criză politică.

Avînd în vedere toate acestea, solicit demisia premierului Victor Ponta.”

Într-un comentariu anterior, am observat că președintele are o problemă cu logica sau, poate, cu exprimarea.

Convocarea lui Victor Ponta la DNA n-a declanșat nicio criză politică.

Dacă tot se spune că Justiția e independentă, nu văd cum ar declanșa o criză politică actul prin care cetățeanul Victor Ponta a fost chemat la un organ de anchetă.

Ar fi fost o criză politică dacă momentul de la DNA ar fi dus imediat la destrămarea Coaliției de guvernare sau dacă măcar vreun ministru ar fi anunțat că demisionează, deoarece nu vrea să mai lucreze cu un premier urmărit penal.

Nu s-a întîmplat nimic din ceea ce ar fi fost o criză politică declanșată de chemarea premierului la DNA.

Criza politică a fost declanșată, însă, chiar de Klaus Iohannis.

Klaus Iohannis a cerut în chip oficial demisia premierului. Constituțional, Klaus Iohannis nu poate să ceară demisia premierului, decît cel mult în calitate de simplu cetățean. Președintele și premierul sînt egali în importanță ca membri ai părții executive a societății democratice. La fel, premierul ar putea să ceară demisia președintelui. Autoritatea președintelui asupra premierului e o reminsinscență din anii cînd președintele era și șeful neoficial al partidului din care făcea parte premierul. Războiul dintre Traian Băsescu și Victor Ponta, cîștigat de Victor Ponta pînă la urmă, a arătat că președintele n-are nicio putere constituțională asupra premierului.

Într-un interviu dat imediat TVR, Klaus Iohannis a precizat că el a cerut demisia nu numai a premierului, dar și a Guvernului, sugerînd Parlamentului schimbarea majorității la Moțiunea de cenzură. În PSD, dar mai ales în interiorul Coaliției de guvernămînt, sînt grupări și persoane care i-ar lua mîine gîtul lui Victor Ponta. Gestul hei-rupist al președintelui a solidarizat PSD și Coaliția de Guvernămînt cu Victor Ponta.

Dar nu numai atît.

Dacă simpla convocare a lui Victor Ponta la DNA putea să pară unul dintre gesturile prin care sinistrul Binom SRI-DNA își arăta mușchii, intervenția lui Klaus Iohannis a revelat electoratului PSD – și nu numai  – o lovitură de stat dată de președinte prin intermediul unei instituții represive.

Habar n-am ce-a fost în capul distinsului din Deal.

Indiferent de cauze, de scopuri, de ticluieli, ieșirea nervoasă a lui Klaus Iohannis are drept consecință fatală revenirea lui Klaus Iohannis la ipostaza de președinte Traian Băsescu. Dacă Alina Gorghiu e o Elena Udrea fără sare și piper, Klaus Iohannis e un Traian Băsescu fără har. Alina Gorghiu și Klaus Iohannis n-au înțeles – cum să înțeleagă dacă sînt analfabeți?! – că fiecare trebuie să se poarte potrivit înzestrărilor.

Klaus Iohannis e înzestrat pentru altă ipostază de președinte.

Pentru care?

Pentru cea anunțată și făgăduită înainte de a ajunge la Cotroceni.

Înainte de campania electorală, dar și în timpul campaniei, Klaus Iohannis a fluturat ipostaza președintelui arbitru, a președintelui opus lui Traian Băsescu prin păstrarea în echidistanța din care s-ar putea face ascultat de către toate partidele.

La Congresul de fațadă care l-a proclamat candidat la președinție în defavoarea lui Crin Antonescu, Klaus Iohannis a reluat tema președintelui arbitru.

„Cred că în următorii zece ani preşedintele are datoria de a se implica, de a construi dezbateri, consens în jurul temelor mari. (…) Misiunea preşedintelui e de a găsi numitorul, de a pune la masa dialogului pe toţi cei interesaţi, nu de a genera tensiune în societate pe aceste teme. În viziunea mea, preşedintele trebuie să fie integrator, mediator, capabil să genereze consens între instituţii, consens în societate”,

La vremea respectivă am avut serioase rezerve față de acest angajament. Imediat, am scris pe cristoiublog.ro, sub titlul Klaus Iohannis, du-te și te culcă!, O replică prin care avertizam că-n România – mai ales după cei 10 ani de regim Traian Băsescu – o asemenea ipostază e imposibilă.

Printre altele, Klaus Iohannis s-a angajat să fie un președinte care nu provoacă scandal.

[…]Au trecut zile, au trecut nopți, au trecut diversiuni.

Klaus Iohannis a ajuns președinte.

I-am urmărit cu atenție și pentru a vedea cum va reuși să fie președintele arbitru.

N-am putut să nu remarc:

1. Poziția înțeleaptă față de Victor Ponta. Cînd grupuri de interese din politică și din presă îl somau să pornească război cu premierul, Klaus Iohannis, ca într-un gest polemic ostenativ, a afișat o bună înțelegere instituțională cu Victor Ponta.

2. Eforturile de a găsi exact acele teme care unesc partidele politice și care nu le dezbină, cum a fost, de exemplu, tema cheltuielilor pentru apărare, pe care și le- asumat ca rezultat al acțiunii sale.

3. Deplasarea accentului de pe implicarea în politica internă, ca un soi de superpremier, pe implicarea în politica externă.

4. Preocuparea de a da naștere la decizii, la legi și nu la războaie de vorbe.

Indiscutabil, Klaus Iohannis depunea eforturi uriașe pentru a convinge pe români de ipostaza unui președinte arbitru, a unui președinte altfel decît Traian Băsescu.

Oricît ar părea de ciudat, această preocupare i-a adus simpatia și a electoratului USL. Toate sondajele arătau că românii vor o înțelegere între președinte și premier, și nu un război dătător de știri trecătoare.

Prin cererea de demisie, Klaus Iohannis a renunțat la acest Program.

A devenit un Traian Băsescu fără talentul lui Traian Băsesu de a fi președinte jucător.

Un Traian Băsescu care face Mac-Mac!

Prestația în Scandalul Victor Ponta ne arată încă o dată că asumarea ipostazei de președinte jucător fățiș, în genul lui Traian Băsescu, îi va fi fatală.

Ce-ar fi făcut Traian Băsescu după convocarea lui Victor Ponta la DNA?

Ar fi cerut, ca și Klaus Iohannis, demisia lui Victor Ponta.

Da, dar Traian Băsescu ar fi explicat Poporului său de ce trebuie să demisioneze Victor Ponta, ar fi ținut o Conferință de presă, ar fi luat cu asalt televiziunile, ar fi răspuns întrebărilor, obiecțiilor. A cere demisia premierului nu-i de ici de colea, nu-i ca cererea adresată nevestei de a-ți face nodul la cravată. E un act politic de uriașă importanță. Un act pe care minima democrație cere să-l explici Poporului.

Ce a făcut Klaus Iohannis?

S-a mulțumit cu două măcănituri.

De ce?

Pentru că o Rață mecanică, întoarsă cu cheița, nu poate scoate un discurs.

Scoate doar un Mac-Mac!

Structurile, cercurile de interese, grupările de partid, nelinștite că n-ajung la ciolanul guvernării, au făcut presiuni asupra lui Klaus Iohannis să iasă la bătaie.

Și a ieșit.

După opinia mea, această reacție confirmă că omul e o Rață mecanică.

ROMÂNIA LUI CRISTOIU. Parlamentul României e chemat de Binomul SRI-DNA să se sinucidă în direct!

Camera Deputaților, altfel spus, Parlamentul României, e chemat marți, 9 iunie 2015, să răspundă cererii DNA de începere a urmării penale împotriva lui Victor Ponta. Ne aflăm în fața unui moment crucial pentru Statul de Drept din România în zbaterile sale deznădăjduite de a nu fi călcat în picioare de Statul de Drepți lăsat moștenire de Traian Băsescu.

Un moment prin care Binomul SRIDNA cheamă Parlamentul să se sinucidă în direct!

Și nu e vorba că marți, 9 iunie 2015, pronunțîndu-se pro sau contra cererii DNA, parlamentarii se vor pronunța pro sau contra încercării anticonstituționale a președintelui Klaus Iohannis de a răsturna prin forță un Guvern, pentru a-și aduce, la guvernare, sub pretextul de Partidul Meu, Gașca sa.

E vorba de faptul că marți, 9 iunie 2015, Parlamentul e chemat să voteze trecerea Puterilor sale în mîinile Binomului SRI-DNA.

Cum adică? vor întreba veșnic nedumeriții, pentru că, în naivitatea lor, mai cred că țara e condusă de ei prin intermediul alegerilor libere și corecte.

Păi, e foarte simplu.

Puțină lume a observat, în larma produsă de trăncăneala pro și contra Victor Ponta, că Dosarul de la DNA are drept punct central nu acuzațiile aduse premierului ca avocat, ci acuzațiile aduse ca premier. De fapt, Camera Deputaților e chemată să se pronunțe asupra cererii de începere a urmării penale în cazul acuzației de conflict de interese. Conflictul de interese, infracțiunea care a scos din joc, prin intervenția ANI mulți politicieni nedoriți de Structuri, a devenit faimoasă prin cazul Klaus Iohannis. Fiind vorba de fundul lui, cîtă vreme nu fusese albit de Livia Stanciu de la ÎCCJ, Klaus Iohannis a făcut mare caz de interpretările aberante ale conflictului de interese. Conflict de interese e însă o noțiune simplă. E vorba printre altele de gestul unui demnitar de a angaja un neam la biroul la care lucrează sau, ca în cazul lui Klaus Iohannis, de a fi în același timp și decident și executant.

Pentru a-l putea acuza pe Victor Ponta de conflict de interese, DNA a procedat în doi timpi: A ticluit mai întîi un dosar avocatului Victor Ponta, din care rezulta că, în 2007, acesta a obținut niște bani și o mașină pentru a se plimba cu ea prin oraș de la Casa de avocatură Dan Șova. Rechizitoriul, scris parcă de Codruța Kovesi într-un moment de furie că i-a ieșit un neg pe obrazul stîng, se screme să arate că Victor Ponta ar fi obținut bani fără să se ostenească, așa cum crede că trebuia s-o facă DNA.

A urmat pasul al doilea. Peste 5 ani, în 2012, Victor Ponta, ca premier desemnat, îl propune pe Dan Șova ministru.

DNA nu-l acuză pe Victor Ponta că ar fi avut cu Dan Șova, în 2007, o înțelegere gen- Tu-mi dai niște parale pe de-a moaca și cînd ajung premier desemnat te propun ministru! Nu, DNA îl acuză pe Victor Ponta că înainte de a-l propune pe Dan Șova ministru, trebuia să se gîndească dacă nu cumva intră într-un conflict de interese, pentru că a luat bani pe de a moaca de la Dan Șova cu 5 ani în urmă.

Nici în istorie, nici în viața mea de gazetar, n-am mai întîlnit o asemenea acuzație halucinantă.

De observat că Victor Ponta nu l-a angajat la cabinetul său pe Dan Șova ca să fie măcar legal un conflict de interese, ci l-a propus să fie ministru. Angajarea lui Dan Șova ca ministru a fost aprobată de președintele Traian Băsescu. Să zicem că PSD și majoritatea parlamentară ședeau sub influența lui Victor Ponta. Dar Traian Băsescu? Dacă era conflict de interese, de ce n-a zis nimic Traian Băsescu, adversarul lui Victor Ponta? SRI are datoria de a-l informa pe președinte în privința unor suspiciuni vizînd demnitarii. SRI are cea mai bună Divizie de Surse deschise din România. Despre relația Victor Ponta-Dan Șova se scriseseră tone de articole înainte de căderea Guvernului Ungureanu. Nu știa SRI de asta? Nu știa Traian Băsescu de asta? Firește că știau. Li s-a părut (atunci!) o aberație să acuzi penal de conflict de interese un gest pe care-l făcuseră toți politicienii postdecembriști, toți șefii de Servicii, un gest normal pînă și-n America. Noul premier, noul președinte ține să-și facă o echipă a lui. Își pune nevasta vicepremier? Pentru asta dă socoteală electoratului și nu Instituțiilor represive ale țării.

În democrația autentică și nu în democrația noastră, tot mai viciată de tendința Binomului SRI-DNA de a conduce țara fără a fi dat o lovitură de stat militară pe față, un om politic are dreptul la propuneri sau chiar numiri după ce a ajuns într-o funcție.

Ce presupune Dosarul Victor Ponta? Că propunerile și numirile să nu mai fie responsabilitatea premierului, a liderilor de partide, a parlamentarilor, ci a Binomului SRI-DNA.

Înainte de a face o propunere – asta se coace de către forțele oculte – premierul, demnitarul, să supună propunerea Binomului SRIDNA pe post de Secție de cadre a democrației.

Astfel se mai face un pas către trecerea Puterii din mînile instituțiilor democratice, supuse controlului public, în mîna Binomului SRI-DNA, altfel spus a unor forțe oculte, care nu dau seamă nimănui.

Spun, un pas, pentru că un prim pas l-au constituit cele șase cereri de arestare preventivă ale DNA în cazul Elena Udrea. Nu mă pronunț asupra vinovăției sau nevinovăției fostei candidate la Președinție. Ca om normal care gîndesc, totuși, peste nivelul de inteligență a unei rațe mecanice, n-am putut să nu remarc, la vremea respectivă, gestul de forță al sinistrului Binom SRI- DNA. Elena Udrea cutezase să spună ceva despre ambiția Binomului de a pune stăpînire pe țară. Aha! și-a zis Codruța Kovesi, cutezi să zici altceva despre mine decît că sunt un Alexandru Ioan Cuza care merge la sala de fitness?! Lasă că-ți arăt eu ție! Și i-a trîntit celei cu care fusese pînă nu demult bot în bot la tot ce era sindrofie Portocalie nu mai puțin de șase cereri de arestare preventivă și de ridicare a imunității.

Pentru arestarea preventivă era nevoie de o singură cerere. De ce a impus Binomul SRI-DNA șase cereri? Pentru a verifica dacă Parlamentul e alcătuit din bărbați sau din căcăcioși.

Și Parlamentul s-a dovedit alcătuit din căcăcioși!

Pe 10 februarie 2015, într-un hei-rup incredibil, a votat pe bandă rulantă toate cele șase cereri de arestare preventivă. Nu s-a găsit un purtător de nădragi parlamentar care să meargă la Tribună și să zică, Alo, SRI! Alo, DNA! Faceți mișto de principala instituție a țării? Ne considerați ordonanțe ale generalilor de la SRI și lachei ai procurorilor de la DNA? Nici vorbă de șase arestări preventive! Nici vorbă de arestare preventivă pentru un parlamentar, pentru că solicitarea voastră pute a răzbunare hormonală!

Printre cei care au votat și aplaudat cererile aberante ale Binomului SRI-DNA s-a numărat și deputatul Victor Ponta. Din ce motive?

Mai întîi, pentru că asemenea multor politicieni fofîrlicari, a crezut că gudurîndu-se pe lîngă Binom va scăpa.

În al doilea rînd, asemenea multor parlamentari, și-a zis că Elena Udrea, dușmanul lui politic, nu merită apărare. De fapt, Victor Ponta și toți parlamentarii trebuia să-și dea seama că nu era vorba de Elena Udrea. Era vorba de Parlamentul României, pus la încercare în voința sa de principală Putere în stat de Forțele Oculte întruchipate de Binomul SRI-DNA. Această primă cedare a îmbătat Binomul SRI-DNA cu conștiința Puterii. Au început atacurile la imunitatea parlamentară, imunitate valabilă de la Iulius Cezar încoace.

De ce?

Pentru că prin imunitate parlamentară ceva din puterea Parlamentului rămîne încă în mîinile electoratului. Dacă nu mai există imunitate parlamentară, într- o dimineață, Forțele oculte dau ordin să fie arestat tot Guvernul. Mîrîi la o asemenea aberație? Vine CSM și te pune la zid că afectezi independența Justiției.

Un alt pas în cucerirea Puterii de către Binomul SRI-DNA îl reprezintă abuzul numit infracțiunea de abuz în serviciu. Decizii strict politice sînt verificate de DNA și declarate abuzuri, pentru că DNA consideră că nu trebuiau luate. Procurorii DNA, în frunte cu Codruța Kovesi, sînt funcționari publici numiți de diferiți stăpîni. Ei n-au fost niciodată supuși scrutinului, cum se întîmplă cu primarii, cu parlamentarii. Iată însă că procurorii DNA au preluat de la clasa politică dreptul de a decide asupra unor decizii politice.

Cazul Victor Ponta conflict de interese nu e doar o încercare a lui Klaus Iohannis de a-l demite pe premier cu ajutorul unei instituții represive.

E și un nou pas al Binomului SRIDNA de a pune mîna pe putere în România.

După ce a pus la Cotroceni un președinte Rață mecanică, după ce a căpătat dreptul de aresta preventiv orice parlamentar, după ce a căpătat dreptul de a aprecia dacă o decizie politică e bună sau rea, Binomul SRI-DNA vrea să ia dreptul Parlamentului de a numi miniștri. Premieri, miniștri, candidați la alegerile din 2016, trebuie să primească acceptul noi Secții de cadre a României. Această nouă Secție de cadre ar urma să spună liderilor de partide dacă un politician propus ca demnitar sau ca simplu candidat e corupt sau nu.

Nimic nou.

Și înainte vreme, pentru a fi numit într-un post aveai nevoie de hîrtia prin care Securitatea spunea că nu ești dușman al Poporului.

Cînd Elena Udrea striga că sînt persoane care vor să pună mîna pe Putere în țara asta, am surîs duios ironic.

Elena Udrea știa ce știa.

Tot ce s-a întîmplat, începînd cu arestarea ei abuzivă pentru că a cutezat să dea în gît Binomul SRIDNA, nu face altceva decît s-o confirme strălucit.

ROMÂNIA LUI CRISTOIU. Acționînd ca o rață mecanică, Klaus Iohannis a provocat o gravă Criză politică

Vineri, 5 iunie 2015, premierul României, Victor Ponta, a fost convocat la DNA și pus sub învinuire atît ca avocat, cît și ca premier. Pentru acuzațiile ca avocat, urmărirea penală a început. Pentru acuzațiile ca premier, se impune votul Camerei Deputaților. Dacă aici solicitarea DNA e acceptată, DNA poate începe urmărirea penală și, drept urmare, președintele Klaus Iohannis îl poate suspenda. La scurt timp după Comunicatul DNA, Klaus Iohannis, dînd dovadă de o neobișnuită iuțeală, a ieșit în spațiul public cu o declarație de presă:

„Victor Ponta este învinuit de fapte penale. După părerea mea, este o situaţie imposibilă pentru România ca premierul să fie învinuit. Pe de altă parte, pentru România, cel mai rău lucru acum este o criză politică. Solicit demisia premierului Victor Ponta”.

Ne reamintim cu toții Afacerea Incompatibilitatea candidatului Klaus Iohannis în campania electorală. Așa cum dezvăluie Elena Udrea în Spovedaniile sale, ceilalți candidați, în frunte cu Victor Ponta, pariau pe o judecare a Procesului în timpul campaniei electorale și, mai ales, pe o sentință negativă pentru Klaus Iohannis. Firește, dacă ar fi fost să gîndim după trăncăneala despre Justiția independentă, ÎCCJ ar fi trebuit să judece Dosarul în timpul campaniei electorale, ba chiar între cele două tururi. Eu însă am scris la vremea respectivă că o sentință înainte de scrutin ar însemna tranșarea bătăliei politice la masa verde. La vremea respectivă, atît Klaus Iohannis, cît și PNL, au sprijinit de artileria propagandistică din dotare, au susținut teza că ÎCCJ va fi înțeleaptă. ÎCCJ a fost înțeleaptă. A amînat judecarea pînă după al doilea tur de scrutin. Deși Elena Udrea susține că, astfel, ÎCCJ a decis în favoarea lui Klaus Iohannis. La vremea respectivă, comentînd amînările succesive ale ÎCCJ în privința judecării, scriam pe cristoiublog.ro:

„Nu cred că Înalta Curte și-ar asuma responsabilitatea copleșitoare de a scoate din joc pe unul dintre cei doi candidați care vor intra în turul al doilea.

Mi-e greu să cred și că ar îndrăzni să-l declare pe Klaus Iohannis nevinovat.”

Deși chiar Livia Stanciu invoca la vremea respectivă că Justiția nu ține cont de realitățile social-politice, viața a dovedit că ține cont. Teza Justiției care nu ține cont de nimic, nici măcar de România, a fost scoasă din poșetă și de Codruța Kovesi, pentru a justifica convocarea lui Victor Ponta la DNA. Firește, ca de obicei, distinsa ne crede proști. Cum ne-a crezut și cînd a pornit la contraofensivă în cazul Mariana Rarinca, introducînd recursul în anulare și încercînd să terfelească imaginea judecătorilor care au contrazis abuzuri. Nicăieri în lume Justiția, care e totuși o instituție a statului de drept și nu a Universului nemărginit, nu dă foc la țară nici chiar și de dragul Adevărului juridic. Cu atît mai mult trebuie să țină cont și de realități o instituție precum DNA, care e prin Constituție reprezentantă a statului.

Din start să precizăm că Dosarul e un moment gogolian creat de niște analfabeți care habar n-au cine e Gogol, eventual crezînd că e un unchi dinspre mamă al Codruței Kovesi.

Punerea sub învinuire a unui premier în exercițiu al României, într-o perioadă în care, în fine, domnea o oarecare stabilitate și, prin asta, provocarea unei grave instabilități politice, e o decizie  care și-ar avea justificarea doar într-o faptă de corupție strigătoare la cer, care revoltă opinia publică, sau într-o crimă comisă de premier cu o zi înainte. Să provoci o gravă criză politică pe baza unui Dosar de care rîd și curcile (Victor Ponta ar fi primit, cînd era avocat, bani de la firma lui Dan Șova, fără să fi făcut prea mare lucru pentru asta!) e o infracțiune doar pentru halucinațiile Codruței Kovesi. Ca să nu mai spunem că DNA purcede la un raționament de o gogomănie pe care nici ofițerii acoperiți din presă n-ar fi putut s-o pună pe hîrtie. În schimbul banilor primiți pe de-a moaca în 2007, Victor Ponta l-a propus (atenție, la propus doar, nu l-a numit, președintele Traian Băsescu tăcînd complice!) pe Dan Șova ministru. Despre Dan Șova am o părere execrabilă. Asta nu mă împiedică să văd că DNA creează prin aceasta precedentul prin care oricine poate fi pus sub acuzare. Klaus Iohannis a propus-o pe Alina Gorghiu drept președintă a PNL. Duduia nu putea fi, judecînd după competențele politice ulterioare, nici secretara dactilografă a președintelui PNL. În campania electorală, Klaus Iohannis a primit asistență pe de-a moaca de la Alina Gorghiu. Klaus Iohannis l-a numit de Dan Mihalache consilier prezidențial. Să credem c-a comis o infracțiune de conflict de interese, dat fiind că în campanie, Dan Mihalache i-a făcut o serie de servicii.

Să admitem însă că procurorii DNA au găsit de cuviință că ei fac ce vor mușchii lor.

Victor Ponta își poate da demisia din multe puncte de vedere.

Moral, pentru c-a făcut prostia să anunțe cu ceva timp înainte că va demisiona dacă va fi chemat la DNA. Lesne de imaginat că Binomului SRI-DNA nu i-a venit să creadă ochilor. Victor Ponta punea în mîna dușmanilor săi, prin această declarație hazardată, pistolul cu piedica trasă.

Politic, pentru că tema – premierul urmărit penal – va fi exploatată la sînge de adversarii politici și din presă.

Din punct de vedere constituțional, însă, premierul Victor Ponta nu e obligat să-și dea demisia. Pentru acuzația cu conflictul de interese, Camera Deputaților urmează să se pronunțe în privința urmăririi penale. Dacă solicitarea DNA e acceptată, potrivit Legii, președintele Klaus Iohannis îl poate suspenda pe premier. Îl poate, nu-i obligat, atenție!

Dacă nu, la Moțiunea de cenzură, Parlamentul îl poate demite pe Victor Ponta, presupunînd că parlamentarii nu vor concepe ca un premier să fie urmărit penal.

Mai există o posibilitate.

Ca unul dintre partidele care alcătuiesc Coaliția de guvernare sau un grup masiv din PSD să se desolidarizeze de Victor Ponta. În aceste condiții, Victor Ponta părăsește Guvernul.

După anunțul făcut de DNA, Klaus Iohannis trebuia să se rezume la o Declarație în care să susțină că, după el, din punct de vedere moral, Victor Ponta ar trebuie să-și dea demisia.

Ca președinte arbitru, cum trompețea în campania electorală,  Klaus Iohannis trebuia să lase partidele politice, presa, societatea civilă, Parlamentul să se pronunțe în chestiunea dacă Victor Ponta trebuie sau nu să-și dea demisia.

Dacă vedea că refuzul lui Victor Ponta a dat naștere unei instabilități  social-politice, Președintele, în ipostaza sa constituțională de arbitru, putea interveni cerînd demisia lui Victor Ponta.

Klaus Iohannis a ieșit, însă, și a cerut în chip oficial demisia lui Victor Ponta.

Dar nu numai atît.

Într-un interviu înregistrat și difuzat seara pe TVR, el sugerează parlamentarilor să voteze Moțiunea de cenzură prin care să vină la guvernare Partidul Meu, invocînd convocarea lui Victor Ponta la DNA.

E limpede.

Klaus Iohannis s-a implicat în scenariul anticonstituțional de schimbare a Guvernului prin intermediul DNA.

Înainte de Revizuirea Constituției din 2003, președintele îl putea revoca pe premier.

Prevederea constituțională a fost responsabilă de crize politice majore în România postdecembristă: mineriada din septembrie 1991, demiterea lui Radu Vasile de către Emil Constantinescu.

La revizuirea Constituției s-a ţinut cont de această experiență nefericită.

S-a prevăzut astfel expres faptul că premierul nu poate fi demis de către președinte.

Gestul lui Klaus Iohannis de vineri, 5 iunie 2015, anunță o tentativă de a-l demite pe premier chiar și împotriva Constituției.

Premierul în exercițiu e chemat la DNA și pus sub urmărire. Dacă dosarul e solid sau nu, dacă această convocare e sau nu rezultatul unei conspirații, dacă procurorul era treaz sau nu, sînt amănunte lipsite de importanță.

Important e ca premierul să fie chemat la DNA.

Din punct de vedere juridic, un procuror poate declanșa urmărirea penală împotriva unui cetățean și dacă în loc de file la dosar are hîrtie igienică. În definitiv, urmărirea penală e o investigație care se poate încheia cu NUP sau cu trimiterea în judecată. În cazul de față, avem de-a face doar cu începerea urmării penale față de avocatul Victor Ponta. Pe baza acestei convocări, ușor de aranjat în România unde nu Parlamentul, ci Binomul SRI-DNA e stăpînul țării, președintele iese și cere demisia premierului. Se aranjează apoi o întreagă campanie – cu mișcări de stradă violente – pentru a se pune presiune pe premier. Premierul demisionează. Acesta e scenariul prin care se încearcă acum demiterea premierului de către președinte.

Să zicem că premierul demisionează.

Practic, președintele l-a demis pe premier.

Ce ne facem în viitor?

Vine premier Cătălin Predoiu.

La un moment dat, Cătălin Predoiu cade în dizgrațiile lui Klaus Iohannis.

Momentul Victor Ponta a creat precedentul.

Se aranjează o chemare a premierului la DNA și punerea sub învinuire.

Președintele iese și-i cere demisia.

Și astfel, prevederea constituțională e fentată.

Prin folosirea DNA ca ghioagă în răfuielile politice.

Din Declarația de presă a lui Klaus Iohannis, înțelegem că premierul e acuzat de declanșarea unei crize politice.

Criza politică n-a fost declanșată nici de premier, nici de DNA.

Criza politică a fost declanșată de Klaus Iohannis.

Presa lumii n-a scris că premierul a fost chemat la DNA, ci că președintele i-a cerut demisia.

De ce a făcut Klaus Iohannis acest gest declanșator de criză politică?

În timpul campaniei electorale, candidatul Klaus Iohannis declara într-un interviu acordat ziarului Gândul din 15 octombrie 2014:

„Nu pot să accept ca preşedintele României să fie un politician manevrat de structuri, instituţii, grupuri de interese, grupuri de partid. Preşedintele României trebuie să fie preşedintele românilor, nu al instituţiilor, al structurilor, trebuie să fie un om liber, care nu este manevrat de nimeni. Eu sînt un om liber.”

Nu știu dacă, la vremea respectivă, candidatul Klaus Iohannis era un om liber.

Sigur e că, după ce a ajuns președinte, el ne-a dovedit că nu e un om liber.

Cum să fie liber un președinte care a cîştigat alegerile prin Diversiunile puse la cale de Structuri, interesate în conservarea Puterii și după plecarea lui Traian Băsescu?

Cum să fie un om liber cel care a beneficiat de sprijinul dat de Livia Stanciu pentru ca procesul de incompatibilitate să fie amînat după alegeri?

Cum să fie un om liber cel care știe că Binomul SRI-DNA folosește cătușele pentru a șantaja politicieni, jurnaliști, patroni de presă, oameni de afaceri pentru prezervarea Statului de Drepți ridicat pe ruinele Statului de Drept?

Habar n-am dacă președintele a fost inițiatorul Complotului sau doar un simplu actor în scenariul  pus la cale pentru răsturnarea Guvernului prin forță și nu pe cale constituțională.

Știu însă că a declanșat o Criză politică majoră cerînd în chip oficial demisia premierului.

Și sînt înclinat să cred c-a făcut-o și ca un om manevrat.

De fapt nu un om, ci o rață, o rață mecanică a Structurilor.

• Costi Rogozanu/ Voxpublica: Şi de ce şi-ar da Ponta demisia?

Ce motive ar avea Ponta să-şi dea demisia, motive dincolo de sentimente etice înălţătoare, mai ales pentru opoziţie, sau pentru diverse suflete curate din spaţiul public românesc? DNA îl acuză că a luat nişte bani incomplet justificaţi de la Şova care i-a luat, la rîndul lui, de la Rovinari. Imoral, dar oare şi ilegal?, vorba lui Băsescu. Asta rămîne pe seama justiţiei. Noi urmărim ce motoare politice ar putea anima o eventuală demisie:

• deja a anunţat că e pregătit să reziste în funcţie, aliaţii par să-i fie aproape, iar comunicatul DNA a fost beştelit nu doar de aliaţi tradiţionali, ci şi de inamici tradiţionali. Peste weekend, situaţia pare să se fi detensionat destul de mult, ceea ce părea o presiune enormă vineri dimineaţă este acum pus pe şinele previzibile ale “bătăliei politice”.
• să zicem că şi-o dă. Iohannis ce va face, va numi premierul unei minorităţi, exact aşa cum i-a făcut-o Băsescu lui? Va trece peste o majoritate?
• şi dacă Ponta s-o fi gîndit să-şi dea demisia, cînd o fi văzut-o pe Gorghiu urlînd – şi ea fostă angajată de lux la Atanasiu, omul care i-a făcut şi lui Şova legătura – s-o fi răzgîndit.
• mă obosesc exemplele cu Vestul perfect unde oamenii politici îşi dau demisia instant. Îmi amintesc de nesimţitul Cahuzac căruia a trebuit să i se arate clar peste 10 milioane de euro pe care-i ascundea de fisc ca să se simtă; mai sînt apoi exemple de miniştri prinşi cu plagiat dar care fie n-au plecat uşor cum se spune, fie ocupau poziţii simbolice, nu executive, şi au fost instant executaţi de partid.
• Şi dacă şi-ar da demisia, Gabriel Oprea i-ar arde-o. Oprea are nevoie la anul ca de aer de PSD ca să-şi bage partidul în parlament. Doar PSD e bun vehicul pentru stafii politice
• Ponta se apără cu abureli suplimentare – “nu am fos niciodată asociat cu Şova şi asociaţii”. De ce să spui asta? De cînd e o ruşine să-ţi iei rente din diverse locuri? Sînt pline declaraţiile de avere de astfel de cazuri. Iar la avocaţi precum Predoiu ţi se înceţoşează mintea de la diverse legături politico-business. La MRU care avea de negociat chestiuni cu OMV (şi soţia era angajată pe bani grei la aceeaşi companie) era conflict de interese? Din nou, era doar imoral, probabil.
• anticorupţii fanatici par să-şi fi pierdut totuşi simţul realităţii şi sunt mai uşor de combătut. Cînd ai cazuri precum Cocoş, Bica şi legăturile lor cu partidele anticorupţie, relativizarea e obligatorie, nu e vreun moft de mafiot
• bătălia e “instituţional” vs. “politic”. De ce ar lăsa postul de lider al politicului Victor Ponta? VP nu are competitori serioşi în PSD şi nici afară, DNA i-a rezolvat problema asta.
• opoziţia însăşi este extrem de anemică (PNL-ul era cam tot plecat în weekend prelungit sau ameţit de vacanţă vineri, trăgeai cu tunul după un lider să declare ceva) sau ridicolă (vezi PMP) – îi e de ajuns lui Ponta să arunce o privire la posibilii înlocuitori şi să ştie că asta e o luptă de dus. Plagiatul – care măcar era clar, incontestabil – a fost o perioadă mult mai dificilă peste care a trecut ca buldozerul
• de ce şi-ar da demisia cînd îl iubeşte mult mai multă lume bună ca-n 2012? Măsuri avantajoase pentru diverşi investitori ar trebui să-şi spună cuvîntul acum, nu? Camerele de comerţ străine ştim sigur ce cred, să vedem dacă vor exista pusee “etice” dinspre ambasade
• opoziţia însăşi a pregătit nedemocratic răsturnarea. Totdeauna de la alegeri a plutit scenariul în care curăţă DNA calea către preluarea puterii. O fantezie nedemocratică pe care DNA a alimentat-o şi cu incriminări sugerate în dosare precum Duicu.
• Să zicem că VP renunţă la scaun şi că ar juca pe cartea demisiei şi replierii. Partidul l-ar părăsi în secunda a doua. Contextul întreg îl ţine înfipt în funcţie şi dacă e vinovat şi dacă nu se face vinovat de acuzaţiile DNA.
• Ponta are nişte exemple la îndemînă pe care avocatul Antena 3 deja le-a răspîndit. I-au găsit pînă şi lui Predoiu care şi-a angajat partenerul de afaceri în minister, fără studii juridice (aici). Dar guvernările sînt pline de astfel de cazuri. Aici e o altă problemă, acel tip de conflict de interese nu are precedent – procurorii au ales să experimenteze din prima aplicarea lui pe premier. Consecinţele sînt clare: se vor tot aduce exemple de zeci de alte astfel de cazuri.
• “Încrederea în instituţii” trebuie să meargă şi altfel. Am încredere în instituţii că-mi vor răspunde cîndva cum a fost posibil să-şi dea un primar singur o casă. Fie şi cu o întîrziere de un deceniu şi mai bine. Încrederea în instituţii că schimbă repede puterea politică cum ne convine e de fapt neîncredere totală în mecanisme democratice de bază.
• se tot discută şi imunitatea parlamentară a o mia oară. Am făcut acum cîteva luni un conspect, poate ajută. Imunitatea parlamentară e o condiţie fundamentală pentru separarea puterilor în stat şi e foarte răspîndită în UE, asta e.
• la chestiunea “instabilităţii ţării”, Ponta a răspuns instant că tocmai el înseamnă stabilitate – adevărul e că Iohannis nu a dat semn că stă după colţ cu vreun scenariu clar şi ispititor de înlocuire. Am văzut deja “voci” propunîndu-l pe George Maior premier. Pfff.

Să aştepţi demisia provocată doar de un motor al remuşcării e naiv politic. Nu se întîmplă nicăieri. Ponta va utiliza toate armele de apărare şi deocamdată nu e deloc singur.

***

• Antena3: Radu Tudor: Sunt informaţii că DNA pregăteşte şi alte dosare pentru Victor Ponta. Nu va fi lăsat în pace
• Active News: Un nou dosar pentru Ponta? Rareş Bogdan: Va apărea un caz mult mai grav, cu probe audio-video
• Lumea justitiei: PROCESUL LUI UNCHESELU – Iata documentul prin care procurorul DNA Jean Uncheselu i-a adus la cunostinta lui Victor Ponta ca e suspect: „De la momentul epuizarii infractiunii, decembrie 2008, a inceput sa curga termenul de prescriptie a raspunderii penale, care s-a implinit in decembrie 2013”. Uncheselu confunda spalarea banilor cu criminalitatea transnationala organizata. Dosarul poate fi devastator pentru toti avocatii din Romania (Procesul-verbal)

***

“DE LA AMBASADELE STRAINE VINE POVESTEA ASTA! CHIAR NE AMETIM ASA?!”

Ilie Serbanescu despre cazul PONTA-DNA…: FACTORUL EXTERN – CEL MAI IMPORTANT

– Lipseste luarea in considerare a puterilor (reale) din aceasta tara. Factorul extern – cel mai important factor in raporturile de putere din Romania actuala – a lipsit din analiza acestui caz.

– Factorul 1 de putere din aceasta tara nu e DNA… Crede Domnul Ponta ca DNA a facut asta de capul lui/ei?

– “Ce urmeaza? Ce ni se dicteaza!”

– Klaus Iohannis se ocupa cu ceea ce i se spune sa se ocupe.

– Dupa mizeria care i s-a facut acum, Dl Ponta nu mai putea sa-si dea demisia.

– Chiar daca nu trece motiunea de cenzura, ei si? Conteaza ce urmeaza!

– “Nu e motiunea PNL, e motiunea ambasadelor straine” (Lucian Bolcas)

– “Tot vorbim de imaginea tarii. Care imagine? Ce imagine poate sa aiba o colonie?! Astea-s povesti, povesti, povesti! Ce se cere de la o colonie? Nimic, ci doar sa fie supusa, sa nu aiba initiative!”

– “Marea mea intrebare este: cu ce i-a suparat Victor Ponta? Pentru ca eu n-am vazut un om mai determinat decat Victor Ponta sa intre in gratiile ambasadelor, ale tarilor respective. Si-acuma astia-l baga la puscarie! Si la ce i-a folosit? Este un caz extrem de interesant”.

– “Nu stim a cui colonie suntem?! Pai, ce, nu ne-a fost de-ajuns ce s-a intamplat in 2012? Cazul Ponta e nimic fata de ce a fost atunci: a fost infirmat prin vointa externa cel mai important lucru al unei democratii – votul popular. S-a spus: “nu conteaza ce-ati votat!““

Dr. Bacalbasa: VINA LUI PONTA – COMPROMISURILE…

Legaturi: