MONSTRUL BICEFAL SI BABUINIZAREA ROMANIEI. Cum s-a ajuns la o tara controlata de Servicii, Procurori si Ambasade/ PRINSI IN “CAMPUL TACTIC” AL SRI – reactii slugarnice ale CSM si ale ministrului Justitiei/ VAL DE DENUNTURI LA DNA/ SPRE UN NOU AUTORITARISM PREZIDENTIAL?

16-06-2015 30 minute Sublinieri

dna-sri

Ca să înțelegi, la adevărata sa cruzime, un mecanism de forță cum a fost Securitatea comunistă, ar trebui să fi trăit pe propria piele ororile la care ea a fost părtașă. Eu le-am trăit. În decembrie 1989 aveam 40 de ani.

De-atunci, însă, au apărut noi generații. Care, căutând energie în prezent și viitor, lasă trecutul undeva în zona poveștilor de adormit copii. Pentru a nu se crede că le-aș persifla, îi voi invoca aici chiar pe propriii mei fii care-mi spun, adeseori, că lumea s-a schimbat, că recursul la memorie nu face altceva decât să frâneze mersul înainte, nicidecum să-l ajute a fi mai spornic. Poate că au dreptate. În plin proces de globalizare, lecțiile istoriilor naționale, atât de diferite de la popor la popor, ar putea crea mai degrabă tendințe centrifuge decât unitate de monolit.

Totuși… genetica există! Este o știință acceptată și tot mai respectată ca instrument de descifrare a unor continuități altfel greu de explicat. Genetica se ocupă de mecanismele eredității iar ereditatea, printre alte definiții, o are și pe aceasta (DEX): „Ereditate = Proprietate a unui lucru sau a unui fenomen de a depinde de acțiunile momentane, precum și de stările succesive anterioare”. Or fi nebuni cei care văd în SRI-ul de astăzi urmașul, moștenitorul, continuatorul perfecționat al Securității de ieri? Să-și răspundă fiecare la această întrebare, după inteligența și experiențele proprii. Eu, care încerc să interpretez faptele brute și am la dispoziție termeni de comparație de care cei mai tineri, spre norocul lor, au fost scutiți, sunt tot mai îngrijorat de această posibilă descendență.

Traian Băsescu a fost exponentul perfect al valorilor și practicilor securității comuniste. Diversiunea, șantajul și atacul disproporționat, la intimidare, i-au marcat ca un fier roșu cariera politică de rachetă, cu mai multe trepte, trimisă la atac. În ultima sa fază, după ce a fost solid instalat pe orbita supremă, cea de președinte al României, a început să facă arheologie și robotică instituțională; să scoată la suprafață relicve de pe vremea lui Pleșiță și Iulian Vlad, ce se retrăseseră în clandestinitate, să le restaureze, să le programeze (cu propriile defecte, algoritmii de mare succes represiv moșteniți de la fosta securitate ceaușistă) și să le pună la lucru. Astfel a reușit, în final, să-și prezinte unei Europe buimace și unei Americi fascinate de jurasic, capodopera – kitsch, intitulată „justiție independentă”; un monstru bicefal, SRI + DNA, mare devorator, la grămadă, de vinovați și nevinovați arătați de indexul revanșard al tătucului.

Când văd ce văd, mi-e imposibil să întorc capul.

Cât era de unic și beneficiar de unanimități, Partidul Comunist Român nu mișca în fața Securității. De ce? Pentru că Securitatea deținea secrete compromițătoare despre oricine (autentice sau fabricate) și avea puterea discreționară de a le transforma în ani grei de pușcărie, fără a risca să i se ceară socoteală.

Astăzi ce constatăm? Că monstrul bicefal este înzestrat cu aceleași arme, pe care le folosește în același mod.

Credeți că există vreun personaj politic, de la consilieri și primari de comune în sus, despre care SRI să nu aibă deja puse bine, deoparte, informații compromițătoare? Pe care, la o adică, să le transforme în cătușe?

Credeți că dacă Ponta și-ar da demisia mâine, timorat de lucrătura țesută în jurul lui, cel care i-ar urma (indiferent că provine de la PSD sau PNL) nu ar fi din start la mâna SRI?

Odată precedentul creat, un Premier dat jos printr-o simplă punere sub acuzare, nu credeți că orice nou Premier ar deveni sclavul monstrului bicefal? La discreția acestuia?

Asta își doresc principialii protestatari din partidele de opoziție și din presă care și-au înfoiat plămânii și au dat difuzoarele la maximum cerând demisia lui Ponta pentru o acuzare însăilată mai ceva decât cu andrelele de împletit trestie? Un prim ministru captiv? O țară condusă din buncăr, de cizme și diagonale fără identitate dar cu marionete plantate în vitrină la Cotroceni și la Palatul Victoria?

Și dacă am fi în fața unui dosar de acuzare beton și tot ar trebui să ne sperie perspectiva debarcării unui prim-ministru altfel decât prin mecanismele clar stabilite de Constituție. Aici nu e vorba de apărarea lui Ponta ci de un minim reflex de a ne apăra pe noi înșine de abuzurile unei supraputeri setată și însetată să ia totul în stăpânire. O elementară înțelegere a pildelor trecutului ar trebui să ne împingă să spunem: nu, așa ceva nu poate fi admis!

Vă amintesc cum reacționa securitatea lui Ceaușescu la cele mai mici tentative de rezistență: contraatacând dur, disproporționat, încercând să intimideze și să deturneze atenția societății de la fondul protestelor spre subiecte artificiale, create special, diversionist.

Și acum comparați cu modul în care a reacționat monstrul bicefal după apariția cazului Rarinca: absolut similar.

– apel în anulare, depus de Laura Kovesi, cu acuzații aberante la adresa judecătorilor de caz și cu perspectiva terifiantă pentru Mariana Rarinca de a mai fi, o dată, băgată la închisoare nevinovată;

– declarații de un tupeu incomensurabil ale Liviei Stanciu, care îl acuză pe Ponta că s-ar situa deasupra justiției, fără să se vadă pe ea însăși cum, pe lângă faptul că este deasupra justiției, reușește performanța extraordinară de a fi, simultan, și pe lângă justiție;

– ieșirea la atac, într-un mod absolut incalificabil și în afara fișei postului, a doi membrii CSM, plasați exact în postura hoțului care strigă „hoții”; și, în fine:

– lovitura dorită de KO, diversiunea supremă a DNA, de a-l pune sub acuzare pe prim – ministrul României pe baza unei făcături de doi bani.

Am zis „în fine”? Fără să adaug la reacția de tip „Securitate” și implicarea, de partea monstrului bicefal, a președintelui Iohannis?

Da! Pentru că eu nu cred, în acest moment, că președintele Iohannis a fost, conștient, parte a acestei diversiuni cu accente de lovitură de stat. Cred mai degrabă că domnia sa a intervenit cerând demisia premierului pentru că a crezut (după ce una sau mai multe persoane din jur, bine instruite, au reușit să-l intoxice) că aceasta ar fi atitudinea corectă. Cum scriam și ieri, a căzut într-o capcană de unde, din fericire, mai are timp să iasă.

Și acum să anticipăm ce va urma. După ce va fi demonstrat de două ori că are sprijinul Parlamentului (ieri, când s-a respins cererea de urmărire penală și mâine, când va fi respinsă moțiunea de cenzură) premierul Ponta ar trebui (conform voinței manifestate de popor prin reprezentanții săi din Parlament) să fie lăsat să-și vadă de guvernare.

Credeți că va fi lăsat?

Eu anticipez că, dimpotrivă, conform genelor comportamentale moștenite de la Securitatea ceaușistă, monstrul bicefal se va năpusti asupra lui cu și mai mare furie. Vor urma noi dosare deschise pe numele Premierului, noi spectacole cu cătușe având ca protagoniști oameni din tabăra sa, noi hărțuieli organizate de extraordinarul aparat de propagandă al lui Traian Băsescu.

Sunt reacții previzibile ale copilului, după ce a văzut cum s-a comportat decenii de-a rândul tatăl.

Mie mi se pare Victor Ponta ca și condamnat. O singură șansă ar mai avea dar, și asta, mică: să iasă și el la atac, fără menajamente, cu toate armele legale pe care i le oferă un partid puternic și un electorat, încă majoritar, care nu poate ierta nici pe Traian Băsescu și nici monștrii creați de acesta în timpul mandatelor sale.

Actuala Criză politică, produsă de un președinte care n-a avut tăria de a fi președintele românilor și nu Rața mecanică a unor Grupuri de interese politico-mafiote din România post-Băsescu, n-a diferit, în materie de năravuri autohtone, prin nimic de alte Crize politice din ultimii 25 de ani.

Dacă n-am avea o presă împărțită între ofițeri acoperiți ai Noii Securități și fomiști care cerșesc pe la ușile partidelor, probabil că aceste năravuri ar fi fost arătate cu degetul.

Cu unul dintre aceste năravuri m-am confruntat nu numai ca jurnalist postdecembrist, dar și ca scriitor interesat de Istoria țării sale.

În discursul electoral îngălat din O scrisoare pierdută, Farfuridi atrăgea atenția că Europa e „cu ochii aţintiţi asupra noastră”.

Altfel spus, trebuie să facem și să dregem nu pentru că așa ne-o cer românii, nu pentru că așa ne poruncește interesul național, ci pentru că Europa, care e cu ochii pe noi, s-ar putea supăra, dacă nu facem și nu dregem ce vor interesele sale.

Această permanentă raportare de popor de slugi la Marile Puteri ale momentului, de regulă Puterile în stăpînirea cărora am trecut sau Puterile în stăpînirea cărora ne dăm de ceasul morții să trecem, e o permanență a Istoriei naționale.

Năravul îmbracă forme concrete diverse – de la invocarea puterilor străine în faptele de politică internă (gen, ce o să zică Măritul Padișah? Ce o să zică Fuhrerul? Ce-o să zică Tovarășii de la Moscova? Ce-o să zică domnii de la Washington?) pînă la convocarea cancelariilor străine pentru a ne arbitra conflictele interne.

Vor fi greu de uitat răcnetele de entuziasm ale lui Dimitrie Bolintineanu de după călătoria lui Cuza la Constantinopol, din septembrie 1860, pentru că Sultanul nu l-a pus pe domnitorul nostru să-i pupe papucul sau respectul cu care era privită Ana Pauker de către comuniștii români, pentru că se lăsase penetrată de Tovarășul Molotov.

Vă imaginați cum s-ar fi uitat la Tovarășa Ana dacă s-ar fi aflat că Însuși Marele Stalin a ciupit-o de fund?!

După decembrie 1989, această postură de oameni cu ziua ai unor Puteri care – culmea!- nu totdeauna ne-au cerut asta, a căpătat forme halucinante, depășind umilirea națională de pe vremea fanarioților.

Orice nevolnic dintre politicienii occidentali, venit în România, era primit de politicieni, de jurnaliști, chiar și de oamenii simpli, ca un Trimis al lui Dumnezeu pe Pămînt.

Țin minte că la un moment dat pe meleagurile moldo-valahe se făcea mare caz de vorbele despre noi ale unei anume parlamentare britanice, membra unui partid avorton, în genul celui cu nume de linie de metrou, făurit la noi de neobosita ambiție a Monicăi Macovei.

La ea în țară, presa o călca în picioare.

La noi, o trata mai ceva ca pe un Prim Secretar al CC al PCUS.

Pentru a face pe plac Marilor Puteri ale momentului, România s-a dedat la supușenii complete de Fată de pe Șoseaua de centură a Europei de Centrale și de Est.

A devenit cazarma Americii, a acceptat între toate țările UE rolul de maidanez care latră la Rusia și cînd trebuie și cînd nu trebuie, mai nou e gata să renunțe și la principiul numit nerecunoașterea Kosovo, n-a crîncnit cînd n-a fost primită în Schengen, și-a lăsat terfeliți cetățenii de toți estropiații din Occident, acceptă în continuare mizeria numită MCV.

Se pare însă că nu e de ajuns.

Mai nou, în ultimul timp, nu se mai urinează în capul nostru șefii de stat și de guverne ai unor țări occidentale.

Se urinează în capul nostru ambasadorii acestor țări.

România cunoaște o Criză politică internă.

Rezolvarea acestei Crize e exclusiv de competența poporului român.

Nu e vorba de o Criză a relațiilor României cu un alt stat, nici de o Criză ivită din opțiunea geopolitică a țării.

E de la un capăt la altul o Criză politică internă.

Cu toate acestea, această Criză a fost dominată de întrebarea:

Ce spun ambasadele occidentale acreditate la București?

Prin ambasadele occidentale la București se înțeleg acele ambasade care, anterior, depășind în chip nesimțit normele diplomatice, s-au amestecat în disputele noastre interne.

În România sînt multe ambasade occidentale, unele reprezentînd Mari puteri europene.

E mai mult decît interesant că și de data asta s-au vîrît în ciorbă, alături de portarul cu rang de ambasador al Americii, doar ambasadorii Angliei, Franței, Germaniei și Olandei.

Anterior, se apucase să ne dea lecții ambasadoarea Finlandei, o cucoană tupeistă, care nici mai mult nici mai puțin poruncea Parlamentului României să renunțe la imunitate.

Finlandezii, ca număr cît un sfert din poporul român, sunt faimoși prin faptul că se îmbarcă pe cîte un ferry spre țările baltice, unde băutura e mai ieftină și se îmbată ca porcii, de-i iau autoritățile, la revenire, cu targa de pe vas.

Ce-ar fi dacă ambasadorul nostru la Helsinki ar declara presei finlandeze că spectacolul acesta îl face să vomite?

Au rămas în hotarele comportamentului diplomatic corect ambasadorii Italiei, Spaniei, Irlandei de Nord, Suediei, Belgiei.

E mai mult decît semnificativ pentru obrăznicia acestor ambasadori faptul că e a nu știu cîta oară cînd ambasadorul Olandei, o țară fără nici un loc între marile puteri europene, se grăbește să ne tragă de urechi, să ne spună ce să facem, să strige la noi, să ne dea flegme. La el în țară, tipul n-ar avea curaj să strige la cameristă sau la cicisbeul neveste-si. La noi, unde se simte ca într-o colonie de babuini, iși permite să strige la Parlamentul României.

Nu ei sînt de vină, pentru că se poartă ca un soi de Guvernatori.

Dacă ambasadorul Olandei ar face așa ceva în Franța, ar fi luat imediat de turul nădragilor și aruncat peste graniță.

Se poartă așa la noi nu numai pentru că le permitem, dar și pentru că ne rugăm de ei să se poarte cu noi ca cu niște slugi.

De fiecare dată cînd e o Criză politică, ambasadorii acestor țări sînt luați cu asalt de babuinii din presă și din politică pentru a ne spune cine e vinovat și cine nu, cine trebuie să demisioneze și cine trebuie să promoveze, cine trebuie arestat și cine trebuie să aresteze.

Cînd Klaus Iohannis l-a desemnat pe Eduard Hellvig pentru funcția de director al SRI, unul dintre cei mai harnici lingători de tras apa la ambasadele străine, care dau whisky pe gratis, s-a grăbit să întrebe ambasada americană dacă președintele României i-a cerut voie portarului de la ambasadă să-l propună pe Eduard Hellvig.

La București sînt trimiși, de regulă, ca ambasadori, diplomați de mîna a doua.

Una e să fii ambasador al țării tale la Londra, la Paris, la Moscova, chiar și la Budapesta și alta e să fii ambasador la București, capitala uneia dintre cele mai sărace și mai mizere țări ale Uniunii Europene.

Îmi imaginez nervii nevestelor cînd bărbatul vine acasă și le anunță că va fi ambasador la București.

București? Unde dracu’ vine asta? E cumva prin Caraibe sau prin Cornul Africii?

Ei bine, acești pițifelnici din ministerele de Externe din mărețe țări occidentale (ambasadorului american la București, absent de un secol, îi ține loc portarul de la clădirea ambasadei), se trezesc din cînd în cînd în postura – neașteptată, dar seducătoare – de Guvernatori ai țării în care au fost parașutați ca într-un loc de exil.

Cînd se ivește o ciorovăială pe maidanul intern, presa de toate culorile, pe care ei n-o citesc și nu numai pentru că nu știu românește, dar și pentru că e o presă fără orizonturi planetare, o presă de Gubernie, se întreabă imediat, cu litere de o șchioapă Ce zic ambasadele?

Ce zic ambasadele? nu e o întrebare de curiozitate, ci o întrebare retorică, ținînd de propagandă:

Oare ce vor zice ambasadele aflînd că politicianul X sau Y a dres și a făcut?

În ultima vreme, cînd Lupta împotriva Corupției a devenit băț cu care se bat, pentru o banană putredă, babuinii moldo-valahi, întrebarea, tendențioasă poate fi formulată ca o amenințare:

Să vedeți ce o se ne zică ambasadele străine la această nouă complicitate a Parlamentarilor cu corupția!

Formula ține locul unei formule din primii ani postdecembriști:

Să vedeți ce o să scrie despre asta presa internațională!

Întrebării retorice îi urmează întrebarea propriu-zisă.

Între maimuțele din presă se declanșează o întrecere sîngeroasă:

Cine sună primele la ambasadele occidentale de la București pentru a întreba:

Cutare lider politic a făcut și a dres. Ce părere aveți dumneavoastră despre asta?

Amărîții de ambasadori, niște neica-nimeni în țările lor, se pomenesc sunați, întrebați, rugați cu cerul și pămîntul, să se pronunțe, din înălțimi de Guvernatori, despre conflictele dintre babuinii moldo-valahi.

Nu știu cum se simțea Pașa de la Vidin cînd i se spunea că în curte sînt niște boieri din Țara Românească veniți să-l pîrască pe beiul de la București.

Sînt sigur că aceeași înfoială de curcani încearcă și ambasadorii țărilor occidentale.

La interviul (pe care-l tot invoc) cu Klaus Iohannis, dinainte de debutul campaniei, candidatul m-a surprins public prin teza că trebuie să ne recîștigăm locul și rolul în Uniunea Europeană.

Deși simpatizant al lui Traian Băsescu urîsem teza acestuia despre Marele Licurici, umilitoare și pentru un ziarist din Burundi, d-apoi pentru unul dintr-o țară zisă europeană.

Au trecut de atunci opt luni.

Klaus Iohannis s-a încoțopenit la Cotroceni.

România, sub noul președinte, e mult mai umilă, mai babuină ca niciodată, cînd vine vorba nu numai de Marele Licurici, dar și de alte țări europene, unele, așa cum e Olanda, o țară oarecare, prin nimic diferită da putere de Spania, de Italia.

Criza politică din aceste zile a exacerbat însă babuinizarea României.

Pe toate televiziunile de știri, reprezentanții partidelor în dispută întorceau pe o parte și pe alta Comunicatele emise de ambasade.

Îi cer lui Victor Ponta să demisioneze! strigau babuinii din Opoziție.

Dimpotrivă, îi cer să nu demisioneze! le replicau babuinii de la Putere.

Codruța Kovesi a mulțumit ambasadelor străine că o sprijină în avîntul ei de aresta pe toți, inclusiv persoane nevinovate precum Mariana Rarinca.

Opoziția, prin MRU, a anunțat că se va întîlni cu ambasadorii occidentali pentru a le prezenta Moțiunea de Cenzură.

Ați mai întîlnit în Europa o asemenea inițiativă de fată-n casă?

Îi vedeți pe politicienii unguri rugîndu-se de ambasadorii străini să le asculte Moțiunea de cenzură?

N-a venit nimeni.

Presa, tendențioasă, n-a suflat o vorbă despre asta.

Victor Ponta a avut altă idee slugoasă.

Să se întîlnească cu ambasadorii străini și să prezinte punctul de vedere al Guvernului și al Coaliției majoritare.

Suntem babuinii ambasadelor occidentale fără s-o știm!

La mai puţin de 24 de ore de la votul negativ al Parlamentului în dosarul corupţiei lui Victor Ponta, războiul anti-Ponta a reînceput.

Site-urile de ştiri, televiziunile şi ziarele au fost inundate de dosare noi, de stenograme ale negocierilor purtate în Prahova. Toate au dezvăluit şi continuă să bombardeze cititorii cu alte afaceri care duc la Victor Ponta, la cumnatul său sau la Dan Şova. Doar ici-colo delicate trimiteri la Sebastian Ghiţă, pe care ambele tabere îl protejează ca pe un ou de aur. Ce ne arată asta? Că războiul PSD- DNA-SRI-PNL-Klaus Iohannis continuă şi mai vârtos şi că SRI, chiar dacă îl protejează pe Sebastian Ghiţă, se implică şi mai violent în disputa pentru putere. De la anticorupţia din România s-a trecut rapid la demolarea obligatorie a premierului şi a majorităţii din jurul PSD, semn că ordinele date sunt clare şi categorice. În mai puţin de o zi am aflat că DNA şi SRI au nenumărate dosare Ponta, Şova, PSD etc. şi că următoarele proiectile de rezervă au început să fie trase fără nici un pic de jenă. Grosolănia operaţiunii trădează fermitatea deciziei. Totul este în văzul lumii şi fără nici un soi de preocupare pentru argumente şi păstrarea unei minime aparenţe. Strategia DNA-CSM condusa de SRI a suferit o umilitoare înfrângere. Din politeţe nu l-am adăugat şi pe Klaus Iohannis, deşi felul în care funcţionează democraţia de comandă din România şi rigoarea cu care instituţiileamintite au executat ordinele pe vremea lui Traian Băsescu ne obligă să credem că noul preşedinte al României era şi este la curent cu toată desfăşurarea. Nici nu se putea altfel. Tăcut nu înseamnă inactiv.

La puţine minute după anunţarea rezultatului votului din parlament, Klaus Iohannis a ieşit la rampă cu o declaraţie depreşedinte-jucător, semănând cu un Traian Băsescu mai îngândurat. Adevărul este că votul negativ din parlament, pregătit cu tot tacâmul de SRI-DNA-CSM, a căzut ca o lovitură de trăsnet peste o mişcare ce vizează demolarea premierului şi schimbarea majorităţii. Şi preşedintele a ieşit rău cu ale sale două cereri de demisie, egale cu o pereche de palme pe care şi le-a dat singur.

Cum s-a ajuns la acest război politic izbucnit pe neaşteptate? PNL-ul nu mai suportă opoziţia iar Klaus Iohannis se consideră legat de mâini fără proverbialul ”guvernul meu”. O privire spre culisele luptei politice şi informative, mai alesîndărătul cortinei, este mai mult decât obligatorie, chiar dacă timpul scurt avut la dispoziţie ne-a obligat şi la un număr de presupuneri. Evident, rezonabile!

Ofiţerii SRI, în toate dosarele

Practicile ilegale pe care Traian Băsescu le-a impus structurilor secrete şi Direcţiei Naţionale Anticorupţie au atins cote exagerate. Începând cu anul 2007, Serviciul Român de Informaţii a implementat procedurile de investigaţie penală în acţiunile informative de documentare a ameninţărilor cu potenţial infracţional. În acest fel, contrar prevederilor legii, SRI a început sădesfăşoare sistematic activităţi specifice parchetelor şi poliţiei, iar documentele de finalizare a acţiunilor informative prin sesizarea organelor de aplicare a legii au căpătat forma şi conţinutul rechizitoriului. Din anul 2007 şi pânăîn prezent au fost deschise şi sunt pe rol circa 15.000 de acţiuni informative cu finalitate prezumatăîn rechizitorii, a căror soluţionare este prioritizată înfuncţie de termenul prescripţiei penale. Cele 15.000 de acţiuni privesc întreg spectrul funcţionarilor din autorităţile publice, din administraţia centralăşi locală, persoane încadrate de generalul SRI Dumitru Dumbravă în categoria “persoane vulnerabile la corupţie”. De la consilierii comunali pânăla membrii Guvernului, Parlamentului, Administraţiei Prezidenţiale, chiar şi la judecători ai Curţii Constituţionale. După unele informaţii există dosare care îi privesc pe Valer Dornean, Daniel Morar, Mona Pivniceru, Augustin Zegrean. Aceleaşi surse vorbesc despre dosare care privesc şi membri ai CSM. Doar trei membri ai Consiliului Superior al Magistraturii nu sunt, încă, îndosariaţi sau nu se aflăîn reţelele de ofiţeri acoperiţi ale generalului Marius Stoica.

În ce măsură aceste practici folosesc SRI-ului este din ce în ce mai greu de aflat. După felul în care sunt gestionate, există din ce în ce mai puţineşanse ca ele să servească unor scopuri precis definite prin lege. Mai nou, ele servesc grupurilor de interese reprezentate de elemente din conducerea SRI.

Pentru a răspunde vârfului de sarcină din campania anticorupţie, Direcţia Juridică a Serviciului Român de Informaţii a crescut numeric, de la vreo doua-trei duzini la 200 de ofiţeri specializaţi în activităţi de suport al cercetării penale. Ingineri ultraperformanţi în construcţii au fost integraţi în SRI pentru a evalua proiecte sau pentru a penetra echipele lucrărilor de mare valoare şi importanţă strategică. În plus, aceştia participă şi la activităţi de cercetare şi la anchete penale, descinderi şi percheziţii, secrete ori cu mandate. Concomitent şi în acelaşi scop, Direcţia Naţională Anticorupţie a fost “dotată” cu un Departament de Informaţii şi Investigaţii, cuprinzând o schemă de 700 de oameni din care o treime ofiteri acoperiţi. Departamentul de informaţii şi investigatii (cuplă a Direcţiei Juridice a SRI) este coordonat de prim adjunctul directorului SRI, din cabinetul de lucru special pus la dispoziţie de Laura Codruţa Kovesi, procurorul şef al DNA. Pentru ca accesul la informaţii să fie cât mai rapid, companiilor de comunicaţii (telefonie mobilăşi Internet) le-a fost impus ca o treime din angajaţi să fie operatori acoperiţi ai SRI şi STS, care să asigure monitorizarea implicată de aşa-numitele legi ”Big Brother”. Sub pretextul luptei antiteroriste, a fost creată o bază specială de supraveghere. Într-o incintă rezervată din complexul Peris, generalul Florian Coldea şi-a instalat “Direcţia Specială”… O structură para-instituţională, care monitorizează comunicaţiile unor vizaţi prin reţeaua de sateliţi. Cum s-ar zice, din spaţiul extraterestru şi cu mijloace care nu ar intra sub incidenţa restricţiilor legislaţiei naţionale. Direcţia Specială “Periş “digitalizează” redările audio-video, adică produce pe bandă rulantă probe, care să susţină rechizitoriile anticipate de generalii Coldea, Stoica şi Dumbravă. De asemenea, Arhiva SIPA, depozitată nu întâmplător la Periş, a fost preluată spre valorificare de o structură a SRI, care, contrar dispoziţiilor legii, a preluat atribuţiile fostei structuri informative departamentale a Ministerului Justiţiei, ilegal desfiinţată de Monica Macovei. Materialele compromiţătoare din această arhivă au adus “la ordin” pe foarte mulţi judecători. Şi sub ordin servesc la Consiliul Superior al Magistraturii, la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, la Curţile de Apel…

O curiozitate: “Serviciile specializate” au fixat audio-video, în secret, scene mult prea deocheate din viaţa intimă şi privată a mai multor magistraţi neînfrânaţi în pofte şi vicii sexuale, satisfăcute inclusiv prin incintele oficiale, dar şi în locuri-capcană special amenajate pentru obţinerea “bazei compromiţătoare a punerii în dependenţă”.

Odată realizată colecţia de magistraţi prelucraţi specific, sau “brichisiţi”, după cum se exprima senilul general Pleşiţă, a urmat plasarea lor în “punctele nodale” vizate ale puterii judecătoreşti.

Câtă vreme a funcţionat SIPA asemenea mizerii nu au fost posibile. Doar o singură doamnă din justiţie, în travesti, a fost surprinsă în flagrant de felaţie în Parcul Operei, dar taina a fost bine păstrată, în interesul suprem al stabilităţii guvernului.

Cum s-a declansat răboiul Guvern-Preşedinţie?

În scopul acoperirii ilegalităţilor moştenite de la regimul Băsescu, atotputernicii din servicii au încercat să-i impună premierului Victor Ponta adoptarea prin Ordonanţă de Urgenţă a modificărilor de lege operate prin hotărâri ale CSAT. Spre surprinderea tuturor, vulnerabilul, plagiatorul şi mincinosuul premier Victor Ponta a refuzat! Fie a considerat că plagiatul nu-l mai apasă, că Sebastian Ghiţă este o vulnerabilitate a sa cât şi a SRI-ului şi nu va fi dată în vileag, fie a socotit că sprijinul partidului său este mai important şi mai solid decât cel al SRI. Oricum, a refuzat să îşi asume jongleriile juridice produse de Traian Băsescu în CSAT.

După unele surse, premierul “indignat” s-ar fi prezentat în faţa preşedintelui României, unde ar fi exclamat: “Aşa nu se mai poate, domnule preşedinte! Vă propun schimbarea preşedintelui şi vicepreşedintelui Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi a procurorului sef al DNA!”. Imediat, chiar din preajma preşedintelui Iohannis, propunerea premierului a fost raportată şefului operativ al celor vizaţi, generalul Marius Stoica, coordonatorul şef al reţelelor acoperite ale SRI, şi lui Florian Coldea.

Generalii Marius Stoica şi Dumitru Dumbravă au trecut de îndată la “reevaluarea întregului material informativ deţinut în legătură cu suspectul Victor Ponta”, rezultând că acestuia i se pot imputa mult mai multe fapte penale. Generalul Coldea ar fi dispus măsuri în consecinţăşi a transmis personal nota de sarcini procurorului şef al DNA. Procurorul şef al DNA a raportat coordonatorului extern şi preşedintelui României. Mai mult, Laura Codruţa Kovesi a ieşit repede la declaraţii presă cu propoziţii privind rolul neînsemnat al SRI în toate dosarele de corupţie şi în activitatea DNA.

De asemenea, două misiuni diplomatice, ambele eşuate, au încercat să uzeze de persuasiuni pentru pregătirea climatului votului în Camera Deputaţilor. Şi acestea au eşuat, în ciuda tărăboiului stârnit. Unii au contestat amestecul, alţii au invocat presiunile străine, lăsându-i pe beneficiari cu buza umflată.

Cum s-a ajuns la o ţară controlată de Servicii?

Pentru “legalizarea” încălcărilor de lege de către Servicii, Traian Băsescu a impus Consiliului Suprem de Aparare a Ţării adoptarea a cel puţin 17 hotărâri prin care s-au operat completări şi modificări de competenţe şi atribuţii în contra prevederilor legilor organice. Într-o spirală a aberaţiilor, “Serviciul” a impus Înaltei Curţi de Casaţie şi altor instanţe “protocoale de colaborare interinstituţională”, care au fost semnate cu “ochii închişi”. Semnatarii, fără excepţie, erau şi ei colaboratori apropiaţi sau ofiţeri acoperiţi! Între nefastele consecinţe ale acestor “protocoale”, trei sunt de-a dreptul criminale:

  1. judecarea cauzelor pe baza anexelor secrete ale rechizitoriilor (dosarelor) puse la dispoziţie de SRI şi la care nu are acces decât preşedintele completului de judecată, care, la rândul său, le foloseşte pentru “convingerea” numărului de membri ai completului necesar impunerii sentinţei prestabilite;
  2. acceptarea ca mijloace de probă, dar şi ca “suport martor” al autenticităţii, a “duplicatelor digitale editate” ale înregistrărilor audio / video, a căror conformitate cu originalul este imposibil de stabilit;
  3. experţi în materie de înregistrări audio-video ai Institutului Naţional de Expertize Criminalistice, agreaţi de instanţe, sunt numai cei care provin de la structura tehnică de specialitate a Serviciului Român de Informaţii.

Alte forme de penetrare a justiţiei de către SRI

Circulă de mai multa vreme, deja ca o legendă “horror”, ştirea constituirii “completului damelor de negru”, de la cea mai înaltă instanţă a justiţiei, pentru care piesele dosarelor judecate nu au nici o relevanţă. “Damele de negru” nu judecă, fiindcă ordinul lor de misiune este să execute. Să execute adversari politici condamnaţi în afara instanţelor puterii judecătoreşti. Ele desăvârşesc procesul poliţiei politice. Un proces adeseori lung şi obositor şi pentru poliţia politică secretă, deoarece nuîntotdeauna aceasta reuşeşte realizarea înscenării, care să-l agaţe pe inamic de o cauză penală.

Cum în cauzele înscenate nu există o instrucţie penală conformă rigorilor procedurale, nu există nici mijloace de probă realizate cu respectarea legii. Dosarele unor astfel de cauze, in mod firesc, ar trebui restituite Parchetului.

Mijloacele de probă lipsă din dosarele regizate sunt suplinite cu note “strict secrete” ale “serviciilor specializate”, care nu sunt parte a dosarelor.

Notele “strict secrete” după care judecă “completul negru” sunt de mai multe categorii :

1. Note cu informaţii obţinute în secret şi care nu au întrunit calitatea, cerinţele şi condiţiile prevăzute de lege pentru a putea fi realizate mijloacele de probă;

2. Note cu informaţii în totalitate ori în parte false, prin care inculpaţilor li se pun în sarcinăacuzaţii extrem de grave, cel mai adesea imposibil de dovedit, dar din surse secrete imbatabile. Aceste note pun o mare presiune asupra magistraţilor “brichisiţi”. Conform notelor, ei au în faţă un infractor extrem de abil, de regulă manipulat de foşti securişti odioşi de rang înalt, susţinut de servicii străine inamice, cu conturi şi averi ascunse, realizate pe seama afacerilor veroase cu şeici şi emiri, chiar cu Emirul Dubaiului, că tot este acesta o destinaţie preferată. Mai nou, şi a lui Victor Ponta şi Sebastian Ghiţă, plecaţi în deplasare pentru a primi niscaiva instrucţiuni din partea liderului informal al “băieţilor deştepţi”. S-au ascuns degeaba, zice câte o notă. Fouche-ul lui Băsescu i-a monitorizat, “la chiloţi”, printr-o agenţie internaţională de detective. Notele de acest fel descriu inculpaţi cu trăsături diabolice, pentru care orice pedeapsă este prea mică.

3. Note de evaluare psiho-comportamentală a inculpatului. Pentru a facilita dominarea unei ţinte ajunse în faţa completului de judecatăşi pentru a-l timora în timpul interogatoriului şi al confruntării, SRI pune la dispoziţia completelor de judecată analize prihologice ale acuzaţilor.

O altă categorie, mai specială, a notelor “strict secrete”, prin care se conduce procesul penal priveşte scenariul, regia şi elementele de tactică ale anchetei. De o asemenea îndrumare au nevoie procurorii care au ars etapele de formare profesională temeinică, proveniti dintre avocatele care-si făceau veacul la celebra bodegă “Z” din spatele Palatului de Justiţie.

Mai nou, vizitele generalilor Coldea şi Dumbravă la preşedintele ÎCCJ, Livia Stanciu, au devenit o practică frecventă. Oameni de tribunal spun că ori de câte ori trebuie dată o sentinţă pe care probatoriul nu o poate susţine, pac, aceştia îşi fac apariţia pentru consultări. Trebuie spus că Livia Stanciu este un produs al acestui tip de justiţie “made SRI”. Colonelul Fusi Doru, fost şef al Filialei SRI Galaţi, a urmărit îndeaproape evoluţia profesională a multor judecători. Mai apoi, aceştia au fost promovaţi în funcţie de garanţiile politice primate din partea unor politicieni influenţi. Promovarea Liviei Stanciu la ÎCCJ a fost rezultatul recomandărilor făcute de deputatul de Galaţi Mircea Nicu Toader.

De ce nu cade Victor Ponta?

Vocaţia infracţională a fostului procuror, actualmente prim-ministru, a fost pusă în evidenţă de mai multe ori: ca plagiator, ca susţinător în funcţii guvernamentale a unor prieteni politici certaţi cu legea, ca premier discreditat, tocmai ca urmare a creditului acordat foştilor miniştri trimişi în judecată pentru corupţie, evaziune, spălare de bani, abuz în serviciu cu consecinţe deosebit de grave şi multe altele. Când “imaculatul” Traian Băsescu spunea repetat şi apăsat că ”Victor Viorel Ponta este un prim-ministru profund corupt”, nu făcea afirmaţii total gratuite şi nici declaraţii politice bombastice. Ştia suficient de bine în ce afaceri este implicat prim-ministrul. Dar se temea că un război deschis cu acesta ar putea să-l determine pe vocalul premier să dea în vileag toate învârtelile preşedintelui.

În mediile avizate, nu se punea problema dacă Victor Ponta va fi debarcat, ci numai când urmeazăre-convocarea lui V. Ponta la DNA.

Cunoscători ai jocului de culise din politica românească susţin că Victor Ponta, dacă nu intra în coliziune cu binomul Coldea-Kovesi, nu ar fi fost nici acum deranjat de afacerile sale cu Şova, Sebastian Ghiţă, OMVşi Rompetrol. Rămânea cu ale lui şi nu mai aveam parte de aceste diversiuni pe agenda publică.

Problema reală şi gravă constă în derapajele sistemului instrucţiei penale, materializată într-un parteneriat toxic cu şefii serviciilor secrete. Anumiţi şefi ai serviciilor secrete a căror predispoziţie către chestiuni neonorabile a dus lucrurile la limitele inimaginabilului şi mult dincolo de limitele leegii. Cu asemenea practici, România poate ajunge într-o criză politică majoră, ca urmare a abuzului de putere al unei “cuple”, în care Florian Coldea se crede cel mai puternic om din ţară, iar Laura Codruţa Kovesi, o zeiţă a dreptăţii, bună şi pentru alte dregătorii importante din România.

Ada Răuţ, Cornel Nistorescu, Vlad Dumitraş

  • Luju.ro:

PRINSI IN CAMPUL TACTIC – AMR, UNJR si APR acuza CSM ca ingroapa cazul declaratiilor generalului SRI Dumitru Dumbrava: „Raportul Inspectiei nu raspunde motivelor ce au stat la baza solicitarii magistratilor… Aproximativ doua pagini de concluzii, formulate intr-un limbaj atipic unui magistrat, ne creeaza o ‘suspiciune rezonabila’… Evenimentele recente dovedesc un dispret manifest fata de activitatea noastra, pe care-l expuneti public la fiecare sedinta” (Adresa)

Asociatia Magistratilor din Romania, Uniunea Nationala a Judecatorilor din Romania si Asociatia Procurorilor din Romania acuza membrii CSM ca se pregatesc sa ingroape cererea de aparare a independentei Justitiei ca urmare a declaratiilor generalului Dumitru Dumbrava (foto), directorul Directiei Juridice SRI, privind instantele care au devenit „camp tactic” si urmarirea dosarelor pana la solutionarea lor definitiva. Intr-o adresa trimisa CSM duminica, 14 iunie 2014, cele trei asociatii profesionale solicita CSM sa nu aprobe raportul Inspectiei Judiciare, intrucat acesta nu raspunde punctual motivelor ce au stat la baza solicitarii magistratilor. Cererea de aparare a independentei Justitiei se discuta in sedinta Plenului de luni, 15 iunie 2015.

Potrivit adresei AMR, UNJR si APR, raportul Inspectiei Judiciare concluzioneaza ca afirmatiile generalului Dumitru Dumbrava reprezinta „exprimarea generala a unei idei”. Raportul Inspectiei este unul de 20 de pagini, dintre care doua reprezinta concluziile, iar acestea sunt scrise, conform asociatiilor profesionale, intr-un limbaj atipic unui magistrat. Acest aspect creeaza, afirma AMR, UNJR si APR, o suspiciune rezonabila „pe care o puteti inlatura numai prin prezentarea unor dovezi temeinice, neindoielnice de informare, pentru a inlatura indoiala ca aceasta justificare nu ar reprezenta doar o simpla preluare, straina sistemului judiciar, si nu o analiza concreta a celor reclamate de noi”.

Nu in ultimul rand, AMR, UNJR si APR le transmit membrilor CSM ca evenimentele din ultima perioada demonstreaza dispretul pe care acestia il manifesta fata de activitatea asociatiilor, dispret care este afisat la fiecare sedinta de Plen.

Prezentam adresa AMR, UNJR si APR catre CSM:

Asociatiile profesionale ale magistratilor, dar si un numar de peste 100 de judecatori, individual, v-au adresat, incepand cu data de 18.05.2015, mai multe sesizari importante, care au vizat asumarea de catre institutia pe care o reprezentati, in mod responsabil si transparent, a functiei care v-a fost atribuita constitutional, aceea de garantare a independentei sistemului judiciar.

Va solicitam sa nu aprobati raportul Inspectiei Judiciare, in conditiile in care acesta nu raspunde punctual motivelor ce au stat la baza solicitarii magistratilor privind apararea independentei justitiei, si, in subsidiar, sa dispuneti completarea acestuia potrivit celor de mai jos.

Subliniem ca nu am solicitat Consiliului sa verifice, in concret, in ce constau actiunile Serviciului Roman de Informatii in domeniul justitiei, o astfel de cerere a facut obiectul sesizarii Comisiei comune permanente a Camerei Deputatilor si Senatului pentru exercitarea controlului parlamentar asupra activitatii Serviciului Roman de Informatii. De asemenea, am solicitat Consiliului Suprem de Aparare a Tarii sa verifice in ce masura deciziile emise de acest organism in domeniu respecta limitele trasate de legile ce reglementeaza siguranta nationala.

Consiliul Superior al Magistraturii trebuie sa verifice daca un mesaj de tipul celui transmis prin interviul generalului Dumitru Dumbrava este compatibil sau nu cu exigentele notiunii de „independenta” a justitiei, aceasta incluzand si notiunea de aparenta de impartialitate.

Din acest punct de vedere, analiza facuta de catre inspectorii judiciari este, din punctul nostru de vedere, incompleta si superficiala. Ar trebui sa intelegem asadar ca este perfect compatibil cu notiunea de independenta ca un general al Serviciului Roman de Informatii declara public ca nu se retrag din „campul tactic” si isi mentin atentia/interesul pana la pronuntarea unei hotarari definitive, in ciuda prevederilor legale care le permit doar acordarea de sprijin organelor de cercetare penala.

Aceste declaratii, alaturi de cele privind adoptarea unui „concept integrat”, de combatere a coruptiei, prin angrenarea ofiterilor serviciilor de informatii in activitatea de cercetare si in cea de judecata – „pe durata intregului

lant trofic judiciar” – observam ca nu ridica pentru inspectorii judiciari, niciun fel de probleme din punctul de vedere al aparentei de impartialitate de care trebuie sa se bucure o instanta de judecata.

Domnul general Dumitru Dumbrava explica textual ca, printr-un „salt” al „evolutiei”, rolul SRI a depasit faza de suport al autoritatilor judiciare cu atributii in materie, cu consecinta „ramanerii in campul tactic” si dupa sesizarea instantei prin rechizitoriu. In mod natural o astfel de afirmatie ridica intrebari si suspiciuni – ce actiuni desfasoara SRI in „campul tactic”, in ce temei, sub ce control etc?! Sunt intrebari absolut legitime ce aduc atingere, prin ele insele, notiunii de impartialitate si independenta (asta in conditiile in care, desigur, CSM nu are o definitie a notiunii de independenta diferita de a noastra). Independenta nu inseamna o insiruire a unor recomandari, avize, concepe, doar ca fiind vorbe goale, lipsite de substanta, ci inseamna ca o instanta sa pronunte o hotarare ferita de orice tip de influente si, mai mult, sa apara si in ochii publicului ca fiind asa.

Intrebam in aceste conditii ce se intampla in „campul tactic” daca o instanta pronunta o hotarare ce nu corespunde asteptarilor Serviciului Roman de Informatii? Astfel de chestiuni sunt cel putin tot atat de grave precum cele relevate de diverse declaratii date de oamenii politici in ceea ce priveste justitia.

Raporturile dintre justitie si serviciile secrete reprezinta unul din punctele cele mai sensibile si mai importante in economia statului de drept. Tocmai de aceea, in acest domeniu „exprimarea generala a unei idei” – asa cum procedeaza autorii raportului, nu poate fi acceptata. Competentele fiecarei institutii trebuie sa fie clare, stabilite in mod transparent si neechivoc.

Aceste declaratii au fost confirmate/intarite de afirmatiile actualului director al SRI, Eduard Hellvig, la data de 23.05.2015, cand a sustinut, la randul lui, ca SRI urmareste „… sa nu existe persoane cum au fost in trecut – judecatori, procurori – care pe drum au uitat ca servesc statul roman…” si aceasta ultima afirmatie este la fel de grava ca dezvaluirile facute, anterior, de generalul Dumbrava, fiind absolut necesar a se lamuri care este, in acceptiunea acestui serviciu de informatii, intelesul expresiei „limitele legilor si competentelor stabilite pentru SRI”, utilizata de institutie, prin reprezentantii sai.

Toate declaratiile au venit dupa ce spatiul public a fost asaltat, de mai multe ori, cu afirmatiile altor persoane avand o pozitie deloc neglijabila, persoane la ale caror expuneri, in alte imprejurari, s-a raportat si Consiliul Superior al Magistraturii. Este vorba de comunicarea prin intermediul careia fostul presedinte al Romaniei, domnul Traian Basescu, a lansat informatia privind posibilitatea existentei in sistemul judiciar, printre magistrati, a unor persoane care activeaza, sub diferite forme, in calitate de lucratori operativi, inclusiv acoperiti, informatori sau colaboratori ai serviciilor de informatii.

Redam mai jos un fragment dintr-un articol publicat in Gandul.info la data de 6.04.2015, intitulat Sunt ofiteri acoperiti printre magistrati: „… O alta problema e legata de fostii ofiteri acoperiti printre magistrati. Pana in 2004, serviciile au considerat, ca de altfel si acesti magistrati, ca pot sa incalce Constitutia din 1991. Destui dintre ei au fost, sunt unii dintre ei. Ei, acesti oameni, de teama sa nu se afle ca au incalcat Constitutia din 1991, sunt santajabili. stiti care e motivul pentru care am cerut sa se scoata cele 3 milioane de dosare ale fostei Securitati? Pentru ca ele erau folosite de unii din SRI sa santajeze. Ei, cei care au fost acoperiti functioneaza in continuare. (…) Deci asta e o alta problema, pentru ca cel care l-a avut pe acoperitul din Justitie poate primi telefon chiar de la ofiterul lui…..”

Aceste mentiuni, dar si cele lansate fara nicio retinere de reprezentantii Serviciului Roman de Informatii, sugereaza deschis o posibila afectare a independentei si, desigur, a impartialitatii actului de justitie, subiect care nu poate fi tratat cu superficialitate si nici solutionat, in graba, fara o explicatie concreta, transparenta, fundamentata pe un studiu amplu, care sa raspunda tuturor intrebarilor, in masura sa inlature orice indoiala.

Toate subiectele expuse mai inainte trebuie sa-si gaseasca un raspuns, iar acesta trebuie sa vina ca urmare a diligentelor concrete ale Consiliului Superior al Magistraturii, si nu din marcarea formala, printr-o mentiune obscura, a problemei pe ordinea de zi a plenului, cu dorinta vadita de a grabi adoptarea unei hotarari mai mult decat previzibile.

De altfel, cele aproximativ doua pagini de concluzii, retinute intr-un raport de douazeci (in majoritate justificat prin redarea aspectelor de interviu, aparute in mass-media), formulate intr-un limbaj atipic unui magistrat, ne creeaza o „suspiciune rezonabila” pe care o puteti inlatura numai prin prezentarea unor dovezi temeinice, neindoielnice de informare, pentru a inlatura indoiala ca aceasta justificare nu ar reprezenta doar o simpla preluare, straina sistemului judiciar, si nu o analiza concreta a celor reclamate de noi.

Va solicitam public sa puneti la dispozitia asociatiilor profesionale si, implicit, a magistratilor, asa cum am mai invocat si prin adresa nr. 227 din 9.06.2015 pe care v-am transmis-o, „datele comunicate de catre Serviciul

Roman de Informatii, la solicitarea inspectorilor judiciari”, aspecte despre care amintiti in sectiunea III din Raportul inspectiei judiciare nr. 3145/IJ/1904/DIJ/813/DIP/2015, intitulata „Continutul verificarilor efectuate”.

Independenta, credibilitatea justitiei este un pilon al garantarii drepturilor si libertatilor cetatenilor, valori pe care le dorim clarificate, pe care le respectam si pentru care nu vom inceta niciodata sa luptam. Dumneavoastra sunteti cei care hotarati de ce parte a baricadei intelegeti sa stati!

Doamnelor, domnilor membri CSM, asociatiile profesionale sunt hotarate sa deruleze toate procedurile legale si sa utilizeze toate parghiile pe care le au la indemana, pentru a se asigura ca actul de justitie nu sufera nicio afectare de substanta si de imagine. Vom proceda la activarea tuturor mecanismelor pe care constiinta si legea ni le ofera, ni le garanteaza.

Dorim ca la sfarsitul acestui demers, ca o dovada a deplinei obiectivitati a organismului extern in atentia caruia este si activitatea sistemului judiciar, urmatorul raport de tara sa retina toate demersurile pe care le-am derulat. Totodata, se impune a fi reflectata, in mod real, desigur, si contributia dumneavoastra in cercetarile desfasurate pentru consolidarea independentei sistemului judiciar, obiectiv important si atent examinat in procesul de monitorizare la care sistemul judiciar este supus de la momentul adoptarii Deciziei Comisiei din 13.12.2006 de stabilire a mecanismului de cooperare si de verificare a progresului realizat de Romania.

Este bine sa retineti disponibilitatea pe care am manifestat-o totdeauna, dialogul pe care am incercat sa-l cladim cu institutia Consiliului Superior al Magistraturii, dialog care s-a oprit, in ultimul timp, la usa dumneavoastra, desigur nu din vina noastra.

Maniera in care intelegeti sa tratati si sa respectati valorile pe care le promovam ne mahneste si ne determina sa ne intrebam in fiecare zi daca exista, in realitate, o punte de legatura intre ce afirmati, la nivel institutional, si modalitatea in care transpuneti in practica obiectivele pe care sustineti ca vi le-ati asumat.

Evenimentele recente dovedesc un dispret manifest fata de activitatea noastra, fata de intrebarile legitime pe care suntem indreptatiti sa le ridicam, sa vi le adresam, dispret pe care-l afisati, dar, mai ales, pe care-l expuneti public la fiecare sedinta de Plen unde sunt aduse in dezbatere solicitarile asociatiilor profesionale.

Suntem, si mai departe, pastratori ai decentei de comportament, atitudine la care nu am renuntat niciodata, indiferent de natura dialogului, motiv pentru care, vazand graba, dar mai ales maniera „fulger” in care doriti sa ingropati problema independentei sistemului judiciar, pornind de la aspectele pe care le-am expus la inceputul interventiei noastre, ne manifestam rezerva de a participa la sedinta de plen din data de 15.06.2015, ora 10.

Pozitia noastra este fundamentata nu doar pe aspecte determinate de atitudinea pe care o adoptati fata de asociatiile profesionale, in ultimul timp, dar si din conglomeratul pe care-l ofera fiecare sedinta de plen, constand in lipsa de principialitate, de respect si de atasament pentru dezbaterea eficienta si rezolvarea problemelor deosebit de importante ale sistemului judiciar, ridicate de asociatiile profesionale, pozitia noastra fiind determinata si de incompleta lamurire, de comunicarea netransparenta/trunchiata a documentatiei privind implicarea sau, dimpotriva, neimplicarea Serviciului Roman de Informatii in justitie.

In speranta ca momentul bilantului care se apropie si mai mult va obliga la o responsabilitate suplimentara, dar, mai ales, la o asumare, peste timp, a unor decizii care speram sa nu fie eronate, va asiguram ca noi, asociatiile profesionale, suntem acolo unde am fost, de unde nu am plecat niciodata, adica printre magistrati! Este timpul sa va ganditi la sistemul judiciar cu devotamentul pe care-l expuneati public in proiectele de candidati la CSM!

*Cititi aici adresa AMR, UNJR si APR

IN GENUNCHI, IN FATA SRI – CSM a respins cererea asociatiilor profesionale de aparare a independentei Justitiei, dupa ce generalul SRI Dumitru Dumbrava a dezvaluit ca instantele sunt camp tactic si ca serviciul urmareste dosarele pana la solutionarea definitiva. Robert Cazanciuc: „Nu cred ca o declaratie cu caracter general se poate spune ca influenteaza actul… Judecatorii, procurorii stiu foarte bine ce au de facut”

Este oficial: CSM a ingropat scandalul declansat in urma declaratiilor facute de generalul Dumitru Dumbrava, seful Directiei juridice din SRI, care a dezvaluit ca instantele au devenit camp tactic si ca serviciul urmareste dosarele pana la solutionarea lor definitiva. Consiliul a aprobat raportul Inspectiei Judiciare si a respins cererea Asociatiei Magistratilor din Romania, Uniunii Nationale a Judecatorilor din Romania si Asociatiei Procurorilor din Romania de aparare a independentei Justitiei, in urma afirmatiilor lui Dumitru Dumbrava.

Decizia a fost luata in sedinta de plen de luni, 15 iunie 2015, in timpul caruia anumiti membri ai CSM s-au erijat in aparatori ai SRI, explicand cum declaratiile lui Dumitru Dumbrava nu au fost intelese si cum acestea au un caracter general, asa cum a stabilit Inspectia Judiciara. Alti membri ai CSM au tacut pe tot parcursul discutiilor si nu au scos niciun cuvant, chiar daca pana atunci fusesera foarte vocali.

Cazanciuc: „E foarte usor sa facem greseli in spatiul public atunci cand vrei sa comunici ceva”

La finalul sedintei, ministrul Justitiei Robert Cazanciuc a explicat ca declaratia oficialului SRI este una cu caracter general si ca nu poate influenta actul de justitie. Cazanciuc a dat asigurari ca procurorii si judecatorii sunt oameni destul de marturi si ca stiu foarte bine ce au de facut:

Dupa cum vedeti, e foarte usor sa facem greseli in spatiul public atunci cand vrei sa comunici ceva. Nu cred ca se pune porblema sa fi adus atingere acel interviu. Oamenii sunt destul de maturi, judecatorii, procurorii stiu foarte bine ce au de facut si nu cred ca o declaratie cu caracter general se poate spune ca influenteaza actul de justitie. Dar, era mai bine daca acea declaratie era poate mai nuantata si explicata mai clar ce a vrut domnul general sa exprime. Dar, cum spuneam, nu cred ca se pune problema de afectare a independentei”.

In acest context, vazand cum Robert Cazanciuc ii ia apararea generalului Dumitru Dumbrava, merita sa amintim ceva ce am dezvaluit in urma cu mai multe luni. Si anume ca Robert Cazanciuc are un consilier pe nume Teodor Andronache, ce apare ca fiind ofiter SRI la o unitate din Prahova. Este o problema pe care ministrul Justitiei refuza sa o clarifice.

Generalul Dumbrava a dezvaluit ca instantele sunt camp tactic, directorul Eduard Hellvig a recunoscut monitorizarea judecatorilor

Afirmatiile generalului SRI Dumitru Dumbrava care au starnit revolta judecatorilor au fost facute in cadrul unui interviu acordat juridice.ro. Atunci, Dumbrava a explicat cum instantele sunt camp tactic si cum dosarele sunt urmarite pana la solutionarea lor definitiva:

Angajarea SRI in aceasta lupta, pana la urma, de asanare morala a societatii s-a facut ca structura de suport a autoritatilor judiciare cu atributii in materie si ma bucur ca, in prezent, nivelul de incredere si calitate a cooperarii a atins o cota de neimaginat intr-un trecut nu prea indepartat. Saltul evolutiei in acest demers a fost facut odata cu adoptarea unui concept integrat in combaterea coruptiei, focalizand secvential instrumentele investigative pe toata lungimea lantului trofic judiciar. Concret, daca in urma cu cativa ani consideram ca ne-am atins obiectivul odata cu sesizarea PNA, de exemplu, daca ulterior ne retrageam din campul tactic odata cu sesizarea instantei prin rechizitoriu, apreciind (naiv am putea spune acum) ca misiunea noastra a fost incheiata, in prezent ne mentinem interesul/ atentia pana la solutionarea definitiva a fiecarei cauze. Aceasta maniera de lucru, in care suntem angrenati alaturi de procurori, politisti, judecatori, lucratori ai DGA ori ai altor structuri similare a scos la iveala punctual si aspecte care tin de coruptia sistemului judiciar, in limite care nu trebuie tolerate, dar nici exagerate. Important este, in opinia mea, ca sistemul judiciar isi dezvolta anticorpii necesari vindecarii acestei patologii”.

Ulterior, directorul SRI, Eduard Hellvig, a incercat sa explice ca declaratia lui Dumitru Dumbrava a fost gresit inteleasa. Acesta insa a comis la randul sau o gafa. Hellvig a precizat ca era suficient ca Dumbrava sa faca o paranteza in care sa precizeze ca activitatea de monitorizare in justitie a Serviciului se desfasoara in limitele legilor si competentelor stabilite pentru Serviciul Roman de Informatii:

E o declaratie care e foarte simpla si care incearca sa clarifice oarecum ceea ce s-a intamplat. Serviciul Roman de Informatii lucreaza bine, dar din pacate are momente cand comunica prost. Daca la acea afirmatie ar fi fost o virgula in care s-ar fi spus ‘in limitele legilor si competentelor stabilite pentru Serviciul Roman de Informatii‘, aceasta discutie nu exista. A fost, ca sa spun asa, o declaratie, sau un interviu, care a fost data la o revista de specialitate care poate trebuia un pic mai atent, mai ales in circumstantele lumii in care traim astazi. Daca s-ar fi comunicat ca doar in ceea ce tine de competentele legislatiei a Serviciului Roman de Informatii, evident ca lumea ar fi inteles ca urmarim ca procesul in sine nu ne intereseaza pe noi in faza procesuala, dar sa nu existe persoane cum au fost in trecut, judecatori, procurori, care pe drum au uitat ca servesc statul roman si au avut alte preocupari decat a servi statul roman“.

Astfel, seful SRI nu doar ca a omis sa indice cadrul legal care i-ar permite unei structuri militare cum este SRI sa se amestece in actul de justitie, dar a explicat ca serviciul urmareste sa nu existe judecatori si procurori care nu servesc statul roman. Ceea ce inseamna ca SRI supravegheaza si monitorizeaza toti judecatorii si procurorii, caci numai asa ii poate descoperi pe cei care nu mai servesc statul roman.

Noua Strategie de Securitate Națională extinde foarte mult preocupările de securitate, oferind în același timp președintelui ocazia de a interveni în politicile guvernamentale.

Președintele Klaus Iohannis se reformulează rapid sub ochii noștri. E limpede că liberalii conlucrează și ei la planul care l-ar transforma pe Klaus Iohannis într-un președinte puternic. Președintele nu îl poate demite pe primul ministru, dar poate exercita o presiune morală constantă care să-l determine să demisioneze. Acesta ar putea fi și motivul principal pentru care PNL a anunțat recent că pune punct oricărei discuții despre Constituție.

Dar simultan cu această schimbare de ton, președintele a anunțat o nouă strategie de securitate, care îi poate pune la dispoziție pârghii de intervenție în politica guvernamentală. Iată cuvintele Președintelui: ”Una dintre principalele noutăți aduse de această Strategie este conceptul de securitate națională extinsă. Securitatea națională nu este privită doar prin perspectiva apărării, ci prin evaluarea aspectelor care țin de ordine publică, economie, infrastructură, educație, sănătate, mediu, cultură, fiindcă toate acestea au impact asupra securității naționale”.

Reiese că noua Strategie va include printre preocupările CSAȚ și ale Președintelui teme care reveneau exclusiv Guvernului. Extinderea preocupărilor de securitate înseamnă și apariția unui președinte cu puteri extinse.

Președintele a dat el însuși ca exemplu, în acest context, tema defrișărilor necontrolate și urmează să vedem ce efecte practice vor urma de aici. Dar este extrem de semnificativ că securitatea națională tinde să devină sinonimă cu buna guvernare. Nici nu e rău ca idee generală, numai că există riscul ca subiecte care sunt supuse de obicei controversei, cum sunt cele legate de educație, sănătate, ecologie să fie tratate autoritar, ca opțiuni indiscutabile. Ca să luăm un exemplu, nimeni nu pune la îndoială apartenența României la NATO și nici acțiunile care decurg de aici, există în schimb concepții diferite despre ce înseamnă reforma școlară. Ne întrebăm de asemenea dacă, nu cumva, președintele a exagerat înserând cultura printre subiectele de securitate națională. Cu siguranță, cultura e un capitol major, dar asupra ei există concepții prea diferite și, la urma urmelor, abia aceasta este cultura: dezbaterea neîngrădită din societate și viața liberă a spiritului. Am putea presupune că se află aici o oarecare neglijență de exprimare, dar poate am greși. Mult mai probabil este că președintele Iohannis își rezervă dreptul de a interveni oricând în deciziile Guvernului și, ca să nu fie discuție, include totul în aria preocupărilor de securitate. Și nu e deloc întâmplător că lansarea acestei strategii a fost făcută exact în ziua în care premierul Ponta era complet neutralizat și inacapabil de replică.

Prin urmare se ivește, încetul cu încetul, noul prezidențialism. Orientarea vechiului PNL, identificabil încă în interiorul noii grupări, s-a schimbat de la o vreme radical, adoptând fără rezerve prezidențialismul PDL. Din perspectiva propriei istorii e o transformare dramatică. Liberalii au fost adversari statornici ai prezidențialismului și nu doar ca opoziție la Traian Băsescu, ci prin chiar stilul gândirii lor așa cum se formase în anii 90 pe vremea în care un Dan Amedeo Lăzărescu dădea tonul dezbaterilor constituționale. Ceva mai târziu, USL a marcat perioada în care preferința pentru parlamentarism a coincis cu o conjunctură politică bine cunoscută, dar în care partidul pierduse legătura cu marea tradiție, devenind incapabil de o reală gândire constituțională. Proiectul de revizuire a Constituției dirijat de Crin Antonescu e cea mai bună dovadă. I s-au imputat tendințe totalitare, dar în mod cu totul greșit, căci nu acestea erau defectele lui. În orice caz, proiectul conservase preferința pentru parlamentarism sau, poate mai bine spus, pentru un regim de monarhie constituțională deghizată. Iar dacă ne uităm în jur la noua generație de liberali nu mai găsim aproape nimic din vechile idei, fapt care favorizează evoluțiile recente, căci nu mai e nimeni care să le pună sub semnul întrebării.

Revenind la situația imediată: președintele Iohannis se bucură încă de o mare încredere și prin urmare această consolidare a puterii proprii va fi bine primită de o mare parte a publicului. Dar să nu ne facem iluzii. În condițiile coabitării, perspectivele nu sunt deloc bune. Ne întoarcem cu pași repezi la o gravă criză politică, exact atunci când societatea crezuse că-şi regăsește ritmul. Demisia primului-ministru nu rezolvă situația decît în aparență, căci conflictul de fond se păstrează. Nimeni nu contestă, în pricipiu, prezidențialismul care este la fel de bun ca parlamentarismul european. Atâta doar că el ar trebui să aibă temeiuri constituționale limpezi. Președintele Iohannis anunța la instalarea sa în funcție că unul din proiectele majore ale mandatului său va fi revizuirea Constituției. Să speram că nu s-a răzgândit.

Numărul persoanelor care vin la DNA şi fac denunţuri a crescut cu 75%, în 2014, faţă de anul anterior, spune şefa uneia din cele mai importante instituţii anticorupţie din România. Într-un interviu pentru Adevărul, Laura Codruţa Kovesi spune că numărul denunţurilor are legătură cu încrederea din ce în ce mai mare pe care o au românii în DNA.

În acest moment, gradul de încredere în Direcţia Naţională Anticorupţie a depăşit 60%, faţă de 40%, cât era în 2013, atunci când Laura Codruţa Kovesi a preluat mandatul. Încrederea sporită, crede şefa DNA, a stimulat creşterea numărului de denunţători.

„Cu 75 % a crescut numărul persoanelor care vin la DNA şi fac denunţuri în 2014 faţă de 2013. De aceea nu mai avem nevoie de sesizări din partea serviciilor de informaţii, deşi ele sunt foarte bune uneori. Dar şi multe dintre sesizările primite de la cetăţeni sunt foarte bune, am avut persoane care ne-au adus şi probe, ne-au adus înregistrări”, potrivit șefei DNA.

Şefa DNA a răspuns şi vocilor care acuză instituţia că ar transforma arestările în spectacole mediatice.

„Avem cumva vreun post de televiziune sau vreun ziar, noi, DNA? Nu-mi amintesc. Deci, cred că spectacolul îl fac alţii. Îmi place expresia cu telejustiţia. Telejustiţia ar începe în momentul în care un procuror DNA s-ar duce la televizor şi ar spune: „Nu e adevărat, avem probe, am făcut confruntare” (…) De multe ori se caută senzaţionalul, spectacolul din dosarele noastre, dar acest lucru nu-l căutăm noi. Îl caută, poate, jurnaliştii”, a spus ea.

În contextul scandalurilor privind arestările preventive şi încătuşarea persoanelor reţinute pentru corupţie, Laura Codruţa Kovesi spune că instituţia pe care o conduce nu face decât să respecte legea.

Văd persoane încătuşate şi la Înalta Curte, şi la Poliţie, fără ca asta să fie o problemă. Ei, dacă e încătuşat la DNA e o problemă. Ştiu că există o lege care interzice să arăţi cătuşele la televizor, deci nu-i problema DNA că televiziunile nu blurează cătuşele. Încătuşarea este o măsură poliţienească, procurorul dă ordonanţa de reţinere unui poliţist care aplică regulile emise de Ministerul de Interne şi de Poliţia Română. E o problemă? Şeful Poliţiei şi ministrul de Interne să modifice, nu-i problema Direcţiei Naţionale Anticorupţie”, a spus Laura Codruţa Kovesi.

*


Categorii

Articolele saptamanii, Justitie, Noile totalitarisme, dictatura si reeducare, Servicii secrete, Stat politienesc

Etichete (taguri)

, , , , , , , , ,

Articolul urmator/anterior

Comentarii

11 Commentarii la “MONSTRUL BICEFAL SI BABUINIZAREA ROMANIEI. Cum s-a ajuns la o tara controlata de Servicii, Procurori si Ambasade/ PRINSI IN “CAMPUL TACTIC” AL SRI – reactii slugarnice ale CSM si ale ministrului Justitiei/ VAL DE DENUNTURI LA DNA/ SPRE UN NOU AUTORITARISM PREZIDENTIAL?

  1. Pingback: GUVERNUL OPREA. Solutia “militara” pentru strunirea coloniei?/ LEGEA RAPORTULUI CENTRU – PERIFERIE: maximizarea profitului peste cadavrele “aborigenilor”/ RAPORTUL DEPARTAMENTULUI DE STAT SUA. Ipocrizie americana si o neobisn
  2. Pingback: ROMÂNIA – STAT DIN CE IN CE MAI MILITARIZAT, DAT PE MANA SRI? Cat de aproape este introducerea serviciului militar obligatoriu? | Cuvântul Ortodox
  3. Pingback: Printre preferatii Ambasadei SUA, alaturi de Kovesi, Livia Stanciu, MRU: REMUS CERNEA/ “AMBASADELE” – PUTEREA REALA IN ROMANIA/ “CAMPUL TACTIC”: Procese pe baza de ANGAJAMENTE intre JUDECATORI si SRI/ MONICA MACOVEI a pierdut
  4. Pingback: STATUL DE DREPTI IN FATA SUA. Un soldat american ce a provocat ACCIDENT RUTIER a fost sustras JUSTITIEI ROMANE/ Nuland si “campul geostrategic” al Justitiei: SUA “PRELUCREAZA” PROCURORII ANTICORUPTIE/ Falimentul democratiei si dict
  5. Pingback: Insuportabila usuratate a periferiei: directivele noului ambasador SUA – CONSOLIDAREA BINOMULUI/ ROMANIA – doar un alt NULANDUSTAN/ Prea mult SRI… | Cuvântul Ortodox
  6. Pingback: O judecatoare acuza. Dana Gârbovan despre ABDICAREA DE LA DREPTURILE OMULUI SUB PRETEXTUL LUPTEI ANTICORUPTIE SI PERICOLUL LEGII BIG BROTHER/ Si anticoruptia ucide: in numele “PROFITULUI” si “PRIVATULUI” | Cuvântul Ortodox
  7. Pingback: COLONIA MILITARISTĂ ROMÂNIA ŞI ACOPERIŢII “STORMTROOPERS”. Adevarul despre ce a ajuns tara noastra, spus verde-n fata de avocatul GHEORGHE PIPEREA: “Visul vechii Securităţi de a ajunge să ne fie din nou frică de ea e deja realita
  8. Ce sar fi intimplat daca in SUA serviciile speciale ar fi intrun conflict activ si in grupuri care apara unele interese politice in .defavoarea misiuni de serviciu pentru apararea intereselor tari? Ar fi un colaps general de demisii si schimbari la cel mai inalt nivel.La noi mare lucru nu se va scimba ci se vor musamaliza si ne vor distrage atentia dela alte probleme care se deruleaza.Gavril

  9. Pingback: CSAT A RECUNOSCUT ACAPARAREA JUSTITIEI DE BINOMUL SRI-DNA. “Campul tactic”, infiintat prin decizii administrative ilegale care sfideaza chiar STATUL DE DREPT si INDEPENDENTA JUSTITIEI/ Sebastian Ghita: KOVESI SI COLDEA SUNT OFITERI AI UNUI SER
  10. Pingback: CSAT A RECUNOSCUT ACAPARAREA JUSTITIEI DE BINOMUL SRI-DNA. “Campul tactic”, infiintat prin decizii secrete ilegale care sfideaza chiar STATUL DE DREPT si INDEPENDENTA JUSTITIEI/ Sebastian Ghita: KOVESI SI COLDEA SUNT OFITERI AI UNUI SERVICIU S
  11. Pingback: "RESTART ROMANIA" - sau cine si cum a creat miscarea "#Rezist" (VIDEO): CEI 140000 DE TINERI "ALESI" DE AMBASADA SUA si ALTE AMBASADE OCCIDENTALE sa fie FINANTATI pentrua fi "AGENTI AI SCHIMBARII" si pentru A SUSTIN
Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Carti

Documentare