În replică, judecătorul Horaţius Dumbravă a declarat: “Nu cumva suntem şi noi de vină că s-au dat atâtea mandate? Motivele care se dau în interceptări sunt uneori mai mult decât discutabile. (…) Noi, judecătorii, modul în care motivăm astfel de hotărâri sunt cu acele indicii temeinice. Care sunt indiciile temeinice? Pur şi simplu, aşa arată sute de hotărâri care se joacă cu viaţa privată a omului”.
Aproape un sfert, 24 de milioane, numai pentru Dna, pentru dezvoltarea centrului de interceptări, sediu nou si 90 de ofițeri de poliție. Mai tare e ca, in aceeași strategie, guvernul spune ca trebuie sa ia măsuri pentru JUDECAREA, atenție, mai rapida a marilor dosare de corupție. Adica executivul sa se bage peste puterea judecătorească.
Cotidianul/ Ion Spanu: În afară de Centrul Naţional de Interceptare a Comunicaţiilor. SRI deţine şi „Centrul Naţional Cyberint” pentru controlul total al Internetului Preşedintele Iohannis cheamă din nou partidele la consultări pentru a impune parlamentului să voteze o lege care sporeşte şi …
Cu atât mai mult sunt profund neliniştitoare şi revoltătoare veştile de acum privind reevaluarea Direcţiei a VI-a a Securităţii şi readucerea ei în prim-plan într-o formă deloc voalată. În toată tevatura, în care corul de lătrăi a denunţat vehement posibilitatea că, fără interceptări, există pericolul să scape marii corupţi, atentatorii la siguranţa naţională şi teroriştii din Statul Islamic, păreai din altă lume dacă invocai exemple din marile democraţii occidentale sau precizai că nimeni, dar absolut nimeni, nu minimalizează aceste pericole sau, Doamne fereşte!, dă dovadă de iresponsabilitate, minimalizând rolul serviciilor secrete şi rostul lor în societatea democratică românească!
„Ni s-a spus, am citit, printre altele, un membru al CSM opina ca magistratii cinstiti nu au de ce sa se teama. Magistratii cinstiti au de ce sa se teama si fiecare cetatean cinstit are de ce sa se teama. Garantia corectitudinii actului de judecata nu ne-o da supravegherea judecatorilor de catre SRI. Daca acceptam acest lucru, ca o Justitie corecta este o Justitie facuta sub supravegherea SRI sau a altor servicii, putem renunta din start la ideea de independenta a sistemului judiciar si ne focusam pe acest palier. Insa cele doua nu merg impreuna”.
Traian Băsescu a fost exponentul perfect al valorilor și practicilor securității comuniste. Diversiunea, șantajul și atacul disproporționat, la intimidare, i-au marcat ca un fier roșu cariera politică de rachetă, cu mai multe trepte, trimisă la atac. În ultima sa fază, după ce a fost solid instalat pe orbita supremă, cea de președinte al României, a început să facă arheologie și robotică instituțională; să scoată la suprafață relicve de pe vremea lui Pleșiță și Iulian Vlad, ce se retrăseseră în clandestinitate, să le restaureze, să le programeze (cu propriile defecte, algoritmii de mare succes represiv moșteniți de la fosta securitate ceaușistă) și să le pună la lucru. Astfel a reușit, în final, să-și prezinte unei Europe buimace și unei Americi fascinate de jurasic, capodopera – kitsch, intitulată „justiție independentă”; un monstru bicefal, SRI + DNA, mare devorator, la grămadă, de vinovați și nevinovați arătați de indexul revanșard al tătucului.
