ROMANIA, STAT TOTALITAR. Dupa ce guvernul Ciolos a reactivat, practic, Directia a VI-a a Securitatii, ministrul RALUCA PRUNA, cea “afiliata in idei cu Monica Macovei” si al carei TATA a fost SECURIST (!), explica: “DISCUTIA DESPRE DREPTURI E UN LUX TEORETIC”. Dar halatul, doamna, cat e halatul? (FOTO, VIDEO)

15-03-2016 33 minute Sublinieri
pruna2

Sursa: https://www.facebook.com/lacoltulstrazii/photos/a.10151924565229550.1073741825.338297009549/10153692469999550/?type=3&theater | Nu, nu este Rusia lui Putin, ci România europeană. Și nu, nu este guvernul politic, ci cel tehnocrat și curat. Servim patria! (La coltul strazii)

Când SRI i-a fost interzis prin legea de înființare să facă acte de urmărire penală, motivul nemijlocit era trauma încă proaspătă după teroarea Securității. Însă interdicția este bazată pe bunele-practici din toată lumea democratică. Pentru ca un serviciu de informații să nu (re)devină poliție secretă, el are parte de atribuții strict limitate și control parlamentar strict. Tot așa, serviciile de spionaj, care prin definiție încalcă legile altor țări, nu au voie să opereze pe teritoriul propriu (dar iată că o fac!).

Iată un text pe care doctorii de la școlile de informații trebuia până acum să-l plagieze pe de rost:

Historically, where a state was totalitarian, its leaders “knew how to rule with the help of the secret police, but not with the secret ballot”. A domestic security intelligence service in such a country was therefore a very important tool of the government, aimed at repression and control of its own citizens.

(…)

In countries where a security intelligence service is separate from the police or law enforcement institutions, e.g. Canada, Germany or the United Kingdom, the service may only apply intelligence means for information collection. It is not empowered to carry out any active measures by way of direct executive action. In such a system the service collects information and present it to the government in the form of analysis or advice. In the countries where security intelligence is collected by the policemen, e.g. France or the United States, the service not only conducts intelligence but also carries out an executive action. In the United States, for example, information obtained by the FBI investigation is presented to an appropriate attorney or official of the Department of Justice, who decide if prosecution, or other action, is warranted. In discussing what kind of duties and functions a security intelligence service may exercise, it is essential to bear in mind the above difference.

Să recapitulăm prin ce se distingea și până acum SRI:

  • Cel mai mare număr de angajați din UE: 12.000 (Polonia, locul 2 = 5.000; Italia = 1.600).
  • Cel mai mare număr de angajați la suta de mii de locuitori din NATO: 60 (Polonia, locul 2 = 13; FBI = 11).
  • Cele mai mari cheltuieli ca procent din bugetul public din NATO: 0,5% (Marea Britanie, locul 2 = 0,33%; media = 0,1%).
  • Singurul serviciu de informații militarizat din NATO.
  • Singurul serviciu de informații unde toată activitatea este clasificată din oficiu, nu de la caz la caz.

Iar de acum…

  • Singurul serviciu de informații care poate face urmărire penală

Îmi propusesem să comentez vizita lui Klaus Iohannis în Israel şi Teritoriile Autonome Palestiniene, cu derapajele şi stridenţele care au făcut din ea un rebut prezidenţial cu toate detaliile, dar m-au întors din drum două foarte serioase evenimente: editorialul din ediţia on-line a prestigiosului săptămânal german „Der Spiegel” intitulat elocvent „Diletantul” – care-l priveşte chiar pe şeful statului român – şi gâlceava dâmboviţeană pe seama celebrelor, de acum, interceptări.

Încep cu ultimele, întrucât, mie, personal, mi-au amintit de un fapt petrecut prin anii ’70 în oraşul italian Siracusa situat pe coasta sud-estică a Siciliei, pe malul Mării Ioniene. În acea perioadă, în Sarausa (numele sicilian al oraşului), întrucât incendiile se reduseseră serios, consilierii municipali au decis ca, la viitoarea şedinţă lunară, să discute dacă mai este necesară compania municipală de pompieri. Evident, aceştia au aflat despre pericolul ce-i păştea, aşa că, în oraş, au reapărut incendiile, al căror număr creştea în progresie geometrică. Fireşte, pompierii şi-au dovedit utilitatea şi profesionalismul într-o regiune cunoscută ca fiind a vestitei şi unicei Mafii sicilene, iar tema păstrării companiei municipale de pompieri a fost abandonată, deşi peste un timp s-a aflat că acele focuri ivite pe nepusă masă au avut la origine piromani pricepuţi: erau chiar pompierii aflaţi în pericolul de a fi desfiinţaţi. Cu toate astea, municipalitatea nu a renunţat la ei!

Ştirea privindu-i pe piromanii din Siracusa a făcut înconjurul Italiei şi al presei europene, ca fapt divers insolit, ajungând şi pe meleaguri româneşti, unde a găsit-o un excelent publicist şi scriitor. Având rubrică la un ziar central central, el a publicat o extraordinără alegorie despre „piromanii secreţi” şi puterea pe care şi-o măreau prin manevre oculte, ajungând să domine viaţa politică, economică şi socială. Fireşte, vestita vigilenţă reacţionară, cum o botezase inspirat un alt scriitor, a funcţionat din plin, în culise s-a iscat o acerbă discuţie pe tema respectivă, cu denunţuri şi tot tacâmul, articolul a fost prelucrat la nivelul redactorilor şefi, cărora li s-a ceut atenţie sporită la „şopârle”. Nu s-a zis nimic despre tema discutată de autor şi mai ales despre ambiţiile şi derivele totalitariste ale „piromanilor reciclaţi”, căci despre asta era vorba.

Nimeni nu a oprit însă moara discuţiilor pe la colţuri legate de posibilitatea reală ca Securitatea, Procuratura ori Miliţia să-şi sporească mereu „competenţele”, rolul şi locul lor în „societatea socialistă multilateral dezvoltată”. Atunci am auzit cum un procuror spunea „întâi îl umflu şi apoi găsesc motiv” sau că, în nu ştiu ce caz, vor face percheziţie acasă la cineva incomod, i se va pune un dolar într-o carte, iar ulterior va fi anchetat pentru „deţinere ilegală de valută străină”. „Pentru un dolar?”, a fost întrebat. „Da, întrucât unul sau mai mulţi dolari, tot deţinere ilegală de valută se cheamă infracţiunea”, a răspuns acela, adăugând că, ajunsă în anchete la Rahova, în „garsonierele” Direcţiei a VI-a a Securităţii Statului, aproape orice persoană „recunoaşte că avea mii de dolari acasă”.

Uşor, uşor, pe căi ocolite sau directe, „Secoritatea” o „încălecase” pur şi simplu pe Elena Ceauşescu, începuse prin a-i picura tot felul de detalii picante, inclusiv din alcovuri, despre soţiile „tovarăşilor din conducerea de partid şi de stat”, făcând-o dependentă de informaţiile ei. Mai mult, se mersese până acolo încât i se furnizau informaţii dacă soţul ei, şeful statului, comandatul suprem al forţelor armate, primea în audienţă o persoană pe care ea nu o suferea, creându-se astfel un al doilea pol de putere în ţară. Sunt exemple cu duiumul şi, poate, odată, voi evoca unul foarte special.

Să reţinem însă esenţa: diabolismul, şiretenia şi cerbicia cu care serviciile secrete îşi cultivă şi extind puterea, indiferent de natura orânduirii sociale în care fiinţează şi în lipsa unui control civil adevărat, riguros şi sever. Aşa au procedat şi în regimul Băsescu, căruia i s-au cultivat şi i s-au creat obsesii când vine vorba despre atare slăbiciuni. În sensul ăsta, Direcţia a VI-a a Securităţii a fost unul dintre piloni, iar orice istorie serioasă a acelor vremuri nu o poate ocoli.

Cu atât mai mult sunt profund neliniştitoare şi revoltătoare veştile de acum privind reevaluarea Direcţiei a VI-a a Securităţii şi readucerea ei în prim-plan într-o formă deloc voalată. În toată tevatura, în care corul de lătrăi a denunţat vehement posibilitatea că, fără interceptări, există pericolul să scape marii corupţi, atentatorii la siguranţa naţională şi teroriştii din Statul Islamic, păreai din altă lume dacă invocai exemple din marile democraţii occidentale sau precizai că nimeni, dar absolut nimeni, nu minimalizează aceste pericole sau, Doamne fereşte!, dă dovadă de iresponsabilitate, minimalizând rolul serviciilor secrete şi rostul lor în societatea democratică românească!

Totuşi, felul în care Guvernul Cioloş şi ministresa Justiţiei au rezolvat problema interceptărilor arată limpede că acel diletant şef aflat la Cotroceni, după cum cum l-a numit şi prezentat foarte inspirat „Der Spiegel”, are nişte colaboratori pe măsură, demni reprezentanţi ai „sindromului Siracusa”, adică ai acelui stil mafiot sicilian resuscitat pe meleaguri dâmboviţene. Tema nu e nouă, încă din octombrie 2011 parlamentarul pedelist Cezar Preda a propus un proict de lege pe care, prompt, cotidianul.ro l-a denunţat ca o tentativă a puterii băsiste de atunci – şi ea „încălecată” perfect de servicii – de a reînvia Direcţia a VI-a prin dotarerea SRI cu ofiţeri ce pot face cercetare penală. În 2011, acest lucru nu a fost posibil, dar a devenit realitate azi, în „România lucrului bine făcut” cu care ne-a dotat Klaus Iohannis, ce se bazează până în pânzele albă pe societatea civilă, cea care are piloni principali galeriile echipelor de fotbal Dinamo, Steaua şi Rapid… „Discuţia despre drepturi civile este un lux teoretic”, declară în mod imbecil ministresa Justiţiei, coborâtă parcă dintre aceşti fani şi din vremea absolvenţilor la fără frecvenţă de la Drept din vremea „Secorităţii”, ceea ce spune totul despre cine şi cum veghează la asigurarea respectării riguroase a libertăţilor noastre elementare în România anului 2016.

Când Guvernul Cioloş a adoptat ordonanţa de urgenţă privind interceptările, Iohannis a spus că este „o soluţie provizorie”, el, ce se dovedeşte pe zi ce trece un politician obscur de provincie, ştiind poate că, la noi, provizoratul bazat pe ilegalităţi este mai durabil decât orice lucru serios.

Ce cântărește mai greu în războiul pentru putere? Scoaterea SRI-iului de la toate interceptările de până acum și relativizarea celor care conțineau dovezi și informații despre diverse acte de corupție? Sau abilitarea DNA și DIICOT de a face aceleași lucruri în viitor? Nu care cumva mult mai importante decât toate acestea este strecurarea în OUG și a dreptului SRI de a efectua cercetări penale? Surprinzător și inexplicabil, ministresa cu biografie de secretară și traducătoare la Bruxelles, doamna Raluca Prună, a anunțat ordonanța salvatoare împreună cu această mică modificare, cu o codiță cât o bombă.

”Ținând seama de o agendă europeană care ne face să fim mai vigilenţi decât acum cinci ani să asigurăm continuitate în ceea ce se face în aceste mandate de siguranţă naţională. Şi în acest sens, într-un mod limitat şi limitativ prevăzut de lege este adevărat că SRI poate să facă acte de cercetare penală fiind în acest sens un organ de cercetare penală specială în limitele definite de actualul Cod de procedură penală”, a declarat ministrul.

Din ce dezbateri și din ce negocieri a scos doamna ministru o asemenea modificare a Legii SRI? Doar nu despre așa ceva era vorba în decizia CCR. Curtea Constituțională a României a scos SRI-ul din prevederea legată de înregistrări în cauze penale, lăsându-l să se ocupe pe mai departe de culegerea de informații privind siguranța națională și antiterorismul. A mai vorbit ea cu secretara, cu unul, cu altul prin Ministerul Justiției și s-a gândit că ar fi bine ca SRI-ul să poată întocmi cercetări penale în materia prevăzută de lege. I-o fi spus tatăl ei, cunoscut traducător al serviciilor secrete, că de mulți ani SRI-ul se luptă să obțină acest drept și ar fi momentul să dea și ea o mână de ajutor? Sau cineva de la Bruxelles i-o fi zis, madam, sunt probleme mari cu imigranții, dați și voi dreptul de cercetare penală celor de la SRI, să nu vă mai încurcați în limbi străine și urmăriri? Sau doamna Prună nu era la Bruxelles o simpă traducătoare și o biată fostă secretară a Monicăi Macovei și știe mult mai multe. Sau are intuiții pe placul SRI?

Adevărul este că toată lumea a aflat cât s-a căznit SRI-ul să obțină o asemenea prevedere legală. De mulți ani acționează ca atare. Și-a instruit oamenii să redacteze rapoarte și informații care să poată fi incluse de procurori în rechizitorii. Și așa, cam de multă vreme, în perchezițiile importante, un om al SRI era în casa sau în biroul cercetat ca făcând parte din echipa de anchetă venită cu mandatul în dinți. Implicarea SRI-ului în urmărirea ”câmpului tactic” al proceselor tot o asemenea strategie ascunde.

Ei bine, cum de-a intuit Raluca Prună un asemenea ideal măreț al SRI și l-a strecurat în modificările adoptate în cadrul Ordonanței de Urgență? Firul complicat al tărășeniei este greu de deslușit. Din familie, de la SRI, de la Guvern sau de la prieteni a fost strecurată și această prevedere atât de mult visată de SRI? Sau de peste tot. Doar nu o să ne imaginăm că acest guvern are de-a face cu profesionalismul? E vorba de o strânsură de oameni disponibili pentru o operațiune, plus câțiva luați de naivi pentru completarea efectivului. Ce mai, mulți s-au fentat crezând că este vorba de un guvern mascat al PSD și PNL și când acolo mai degrabă avem de-a face cu unul mai devotat SRI. Este de crezut că noua conducere a SRI a insistat pentru includerea limitat și limitativ a cercetării penale în atribuțiile sale. Generalii Coldea și Dumbravă, creierele proiectului, nu puteau rata o asemenea ocazie. Vicepremierul Vasile Dâncu, mai nou și artizanul deschiderii muzeului Ceaușescu în Primăverii, profesor doctor honoris causa și cât pe aici academician al Academiei Române în Academia de Informații, o fi pus și el umărul.

Cred că doar nevinovatul ministru al Sănătăți și încă unul sau doi n-au pledat pentru acest drept ”revoluționar” în materie de informații. Adică SRI-ul întocmește dosar penal. Și dacă îți face o cercetare penală pentru apărarea Constituției, pentru terorism (că tocmai ai vorbit cu unul) sau pentru alte cele care țin de siguranța națională, te-ai ars. Livrează dosarul direct la judecătorii aflați la serviciu în mijlocul ”câmpului tactic”și, gata, te ia gaia și te vede Jilava pe cel puțin 10 ani!

Cercetarea penală în atribuțiile SRI este ca și cercetarea penală în atributele securității lui Ceaușescu. Vin și te umflă, pe urmă îți arată dovezile și la sfârșit, în celulă, îți explică de ce și cum. Culmea este că reflexul coabitării populației cu securitatea n-a dispărut în întregime, din moment ce la o asemenea revenire a formulei, nimeni nu se revoltă, nimeni nu urlă. Probabil că unii se bucură la gândul că vor reapărea bancurile cu securiștii (sereiști) și cu președintele Iohannis (nu cu Ceaușescu).

Adevărul este că președintele Iohannis, oricât de odihnit și de vorbit cu nevasta și oricât de pătruns de aerul locurilor sfinte s-a întors, ar fi trebuit să caște ochii, să înțeleagă și să intervină. Ar fi trebuit, dacă el ar fi izbutit să-și depășească modesta condiție de primar provincial. Și dacă nu s-ar teme de o întorsătură neplăcută în sentința cu casele. Sau dacă pledoaria lui pentru trecerea prin Parlament a legilor Big Brother s-ar fi făcut doar din profunde rațiuni patriotice, nu din altele care ne scapă și care îl ștampilează cu un mare semn de întrebare. Și despre care poamele din fruntea partidelor politice mai răsărite, participante la consultările de la Cotroceni, nu ne-au mărturisit nimic.

Să zicem că vigilența oarecum mălăiață a președintelui Iohannis a făcut ca el să nu observe că în atribuțiile SRI a apărut o noutate dubioasă. Ar fi o scuză acceptabilă! Dar dacă i s-a explicat că cercetarea penală în responsabilitatea SRI este fundamentală pentru viitorul României? Dacă președintele Klaus Iohannis a fost îmbălsămat cu pericolul reprezentat de cei din conducerea celor 64 de comitate și cu artificiile lor, cu zăltatul Csibi Barna și cu arabul care căuta simpatizanți pentru ISIS pe la Craiova și Calafat? Numai absența dreptului de a efectua cercetări penale (din care și așa se înfruptau cu vârf și îndesat) a făcut ca ei să nu pună sare pe coadă la sute și mii de teroriști. Numai lipsa cercetării penale a dus la o recoltă atât de penibilă și a făcut ca principalele trofee în materie de siguranță națională să fie Dinu Patriciu și deputatul Ion Stan (vezi filmul despre Aniversarea SRI a 25 de ani de existență).

Și pentru că decizia CCR ia dreptul de înregistrări de la SRI în toate cauzele penale, exclusiv cele care privesc siguranța națională și terorismul, nu putem să nu ne punem câteva întrebări? Ce se alege cu înregistrarea convorbirilor președintelui Traian Băsescu, mai ales a celor cu Elena Udrea? Se șterg, pot fi folosite de la caz la caz, se fac ore de comedie la teatru sau rămân secretizate pentru capitoluol de penibil al istoriei contemporane?

Pe mine nu mă convinge nimeni că înregistrările convorbirilor Elenei Udrea în cazul ALRO nu există, din moment ce o parte a stenogramelor s-a difuzat la TV. După cum, la câte 38.000 și 42.000 de înregistrări s-au făcut de SRI în 2013 ș i 2014, nu cred că în cele efectuate mai înainte nu au fost și înregistrări elocvente cu Stelian Gheorghe și cu Elena Udrea, cu Sorin Blejnar și cu Valentin Visoiu, cu Horia Simu Schiopu, Adrian Andrici, Gabriel Gheorghe ș.a.m.d? S-au dus 4,5 miliarde de euro din ANRP și SRI-ul n-a aflat nimic din nici o convorbire, din nici o discuție șoptită? Nu care cumva explicația este cu totul alta? Furtul a 4,5 miliarde de euro din ANRP a fost posibil și cu participarea celor care supravegheau și ascultau de dimineața până noaptea, adică a oamenilor din servicii? Au aflat, au urmărit și au exploatat și ei uriașa fraudă. Și au primit și ei cotă parte și au dat cu fond de ten peste scandalul cu miros de dinamită. Cel puțin pentru o vreme!

Mare performanță de secretară și traducătoare. Vom avea un centru național de interceptări la care se branșează toată lumea, iar hărăbaia electronică rămâne sub controlul SRI. Ce să spun, mare libertate, mare democrație! Nu este decât o încropeală penibilă de mecanism de securitate sub care se ascunde tot gândirea din anii comunismului, tot băieții cu plasa lor de interese, tot gândirea limitată, care îi domină și pe politicieni.

O adunătură de experți în varză și fasole joacă rolul de profesioniști la cârma României. Iar în spatele lor, la pupitrul de comandă, aceiași ofițeri. Ba nu, alții, mai tineri, mai inculți, mai agresivi și mult mai nesătui!

Acest lucru este legat de mandatele de siguranţă naţională care privesc exclusiv infracţiunile grave şi foarte grave din Titlul 10 din Codul penal la care se adaugă şi terorismul şi ţinând seama de o agendă europeană care ne face să fim mai vigilenţi decât acum cinci ani să asigurăm continuitate în ceea ce se face în aceste mandate de siguranţă naţională. Şi în acest sens, într-un mod limitat şi limitativ prevăzut de lege este adevărat că SRI poate să facă acte de cercetare penală fiind în acest sens un organ de cercetare penală specială în limitele definite de actualul Cod de procedură penală. Aici nu am inovat, numai am clarificat şi am făcut-o ca să nu punem în pericol mandatele de siguranţă naţională şi până la urmă, siguranţa cetăţeanului“.

Președintele Curții Constituționale a României, Augustin Zegrean, susține că nu s-ar mai vorbi “după imaginație”, dacă ar exista o lege a interceptărilor, așa cum există în majoritatea țărilor europene.

“Dacă am avea o lege a interceptărilor, nu am mai vorbi după imaginație, am ști că scrie în lege cum se fac toate astea. Și lucrul acesta ar trebui făcut. Sper că se va face într-o zi și o lege, cum este în majoritatea țărilor europene. Au o lege a interceptărilor și toată activitatea aceasta de urmărire. Deci, eu nu cred că ei stau și ascultă cine, ce vorbește și pe urmă pornesc dosar din ce au ascultat. Ei ascultă când au o cerere de la procuror să asculte. Când există indicii că s-a comis o infracțiune sau când există indicii că se pregătește comiterea unei infracțiuni. Din momentul ăla începe, pentru că nu pot să asculte fără mandat. Și pe siguranța națională trebuie să aibă un mandat de la judecător ca să asculte”, a declarat Zegrean, luni, la RRA, potrivit Agerpres.

El a precizat că CCR, în decizia privind interceptările, a avut în vedere practicile europene.

“Am verificat cum se face în toate țările lumii, în țările europene această activitate de supraveghere. Și concluzia a fost că nu prea sunt țări în care activitatea aceasta de supraveghere să se facă de alte organe decât de procurori și organe de urmărire penală, de Poliția Judiciară. Am găsit doar în Ungaria, este o situație în care serviciile secrete pot să facă aceste înregistrări, dar acolo serviciile sunt în subordinea prim-ministrului. În rest, nu prea sunt. Și mai sunt țări cum este Anglia, în care nici nu se acceptă înregistrările ca probă în procesul penal și în niciun fel de proces, probabil, înregistrările nu se acceptă”, a explicat președintele CCR.

A doua sau cine mai ştie a câta oară în ultima săptămână, Alex Cumpănaşu vede agenţii Rusiei din Curtea Constituţională a României. Asemenea viziuni, dacă nu sunt tratate la timp, pot face din cei posedaţi cazuri de real pericol public.

Cum i se iveşte prilejul, cum răspândeşte şi amplifică mesajul. Nu putem să nu ne întrebăm dacă asemenea provocări nu sunt nişte mingi ridicate la fileu celor care acuză România de atitudini inamicale Rusiei.

Dovada recidivei în prostie:

“Ambasador România: ‘Ambasadorul Irlandei despre România'”

Postul de televiziune: “Realitatea TV” din 12.03.2016, ora: 18:30 – Realizator: Alexandru Cumpănaşu

Invitat: Derek Feely, ambasadorul Irlandei la Bucureşti

– Extras –

“A. Cumpănaşu: (…) Observ, fără să am vreo rezervă, că, în aceste zile, Rusia îşi joacă cartea în România. Din păcate, îşi găseşte aliaţi şi acoliţi, atât în instituţiile statului, aşa cum este Curtea Constituţională a României, cât şi în mediul politic. Decizia CCR privind interceptările nu este şi nu trebuie să fie despre un serviciu de informaţii care trebuie controlat atent de către Parlament, ci este vorba despre 80% din clasa politică care, în acest moment, este unită împotriva celor care vor să lupte împotriva fărădelegilor. La rândul lor, comit şi ei greşeli, (…) erori, însă, în vremurile acestea, este foarte important să îţi aperi securitatea. Iar securitatea României este pusă în pericol fix de către cei care trebuiau să o apere. (…) Este, totuşi, o problemă de geopolitică. Deja, (…) în momentul de faţă, Rusia şi partenerii săi din regiune au dat o lovitură foarte puternică în relaţia pe care Statele Unite o au cu Europa şi cu România, în special. Cam asta a fost despre decizia Curţii Constituţionale. (…) Domnule ambasador, (…) dacă ar fi să îmbunătăţiţi ceva la România pentru a o eficientiza, care ar acel lucru? (…)

D. Feely: E un lucru dificil pentru că multe din politicile guvernamentale care sunt implementate şi au fost asumate sunt bune şi se îndreaptă într-o direcţie bună. Nu este o noutate că au fost probleme cu corupţia în România şi nu doar actualul Guvern de tehnocraţi, ci şi următorul va trebui să continue eforturile şi să susţină DNA pentru ca această corupţie să aparţină istoriei. (…) Cred că România a făcut progrese în ultimii ani, chiar şi UE a recunoscut asta în ultimul Raport MCV, aşa încât, dacă aş fi un factor de decizie, aş spune să ne concentrăm, cu mai multă atenţie, pe această problemă şi să o rezolvăm, odată pentru totdeauna. (…)”

Ce să spună domnul ambasador, că nu era să-i dea dreptate!

”Nimeni nu poate, în acelaşi timp, să centreze şi să dea cu capul. Prin urmare, noi trebuie să ajutăm serviciile să nu mai fie în situaţia de a fi arătate cu degetul că ele ascultă, ele interceptează, ele produc probe ş.a.m.d. Devin mâna dreaptă sau stângă a Parchetului. De aceea, această instituţie are menirea de a pune în executare un mandat eliberat de către Justiţie. Atât şi nimic mai mult. Nu poate avea alte interese, să asculte şi să se oprească din ascultare, să asculte şi să facă altceva cu documentele. Este un serviciu pe care-l facem serviciilor. Dacă ele îl vor înţelege este bine, dacă nu, este la fel de bine, pentru că noi trebuie să facem această treabă”.

Au trecut 10 ani de la această declarație a deputatului Radu Stroe, făcută într-o dezbatere publică la parlament privind reformarea serviciilor secrete, cu numele ”Libertate individuală versus securitate națională”.

La acea vreme, ar fi părut ridicol, probabil, gîndul că în următorul deceniu nu se va mișca absolut nimic în această direcție.

Ba chiar că va veni un moment în care lucrurile se vor bulibăși încă mai rău, cum se întîmplă acum, după aiuritoarea ordonanță de urgență dată vineri de guvern, prin care poliția și parchetele vin în vizită la SRI, eventual cu flori și bomboane, și profită de ocazie să facă niște interceptări, dacă nu se supără gazda.

Fără teama de a greși prea mult, putem spune că peste cîteva zile se împlinesc 26 de ani de cînd SRI conduce, indirect, România.

Un serviciu înființat în baza unei spoieli de decret al CPUN, organism nereprezentativ, neconstituțional etc, care decret cuprindea 7-8 articole mari și alte. În atîtea articole nu poți reglementa nici plimbatul cîinilor pe stradă, darmite rolul unui mare serviciu secret. (Interesant de menționat, timp de vreo două decenii, respectivul document a fost de negăsit în vreo arhivă, abia recent el fiind strecurat pe internet, într-o culegere de decrete ale defunctului CPUN)

Timp de aproape trei ani, pînă la legea din 1992, SRI a funcționat după cum l-a tăiat capul, în cea mai agitată perioadă de după căderea comunismului.

Cine să-l controleze atunci, dacă nu-l poate controla nimeni ACUM?

Își mai amintește cineva azi, bunăoară, că senatorul Attila Verestoy, eternizat în conducerea comisiei SRI, a făcut parte din celebra comisie de anchetă a evenimentelor din martie 1990, de la Tg.Mureș, care au constituit pretextul înființării SRI? Un început frumos de carieră, că doar n-o să credem în asemenea ”coincidențe”.

Faptul că SRI a fost înființat în 1990 nu îl împiedică – țineți-vă bine!! – să se revendice de pe vremea lui Burebista. Afirmația apare într-un volum despre istoria serviciilor secrete și îi aparține generalului SRI Aurel Rogojan, fost securist de frunte și autor, în numele instituției sale – altă aberație – al unui pachet de legi în domeniul siguranței naționale, rămas, din fericire, prăfuit prin parlament.

Timp de 26 de ani, cum spuneam, SRI a sfidat societatea și democrația, în numele unei secretomanii care nu le-a prea servit să prindă vreun terorist sau spion, adică adevărata sa menire. Dacă ar fi prins, nu aveți grijă că s-ar fi bătut în piept cît ar fi putut cu asta!

La un an de la dezbaterea sus pomenită, am aflat, alt exemplu, cum înțeleg SRI și DNA transparența.
O audiere a lui George Maior la comisia de resort a scos la iveală fapte halucinante: în 2006, DNA ascultase cu mandat, prin intermediul SRI, peste un milion de convorbiri telefonice. Cifra reală e considerată a fi, în realitate, mult mai mare, dat fiind că se recunoscuse oficial că se făcuseră și multe interceptări fără mandat. Pentru a lămuri cum s-a ajuns la asemenea cifre amețitoare, parlamentul a mandatat Comisia SRI să audieze procurorii și polițiștii judiciari care participaseră la interceptările respective.

Marile întrebări la care membrii comisiei voiau răspunsuri:

De ce-şi asumă DNA înregistrarea efectivă a interceptărilor, chiar dacă semnalul original este interceptat de SRI?

Cine din SRI participă la aceste înregistrări?

Cine poate autentifica, în aceste condiţii, veridicitatea înregistrării?

”La solicitarea noastră, atât dl Daniel Morar, cât şi dna Kovesi ne-au răspuns că nu pot asigura participarea la audierea procurorilor şi ofiţerilor solicitaţi, fără aprobarea CSM.

Comisia, prin preşedintele Camerei Deputaţilor, dl Bogdan Olteanu, a solicitat din nou prezenţa acestor procurori şi poliţişti, explicând pe larg că nu este vorba de a căuta în dosare sau de a interfera cu activitatea procurorilor şi poliţiştilor în ceea ce priveşte activitatea judiciară pe care aceştia o desfăşoară. Ni s-a răspuns din nou că aceşti domni nu pot fi audiaţi şi ni s-a adus la cunoştinţă, ca unor şcolari, că în România există separarea puterilor în stat şi, în consecinţă, Parlamentul nu poate cere Justiţiei să i se subordoneze” dezvăluia, ulterior, deputatul PNL Mihăiță Calimente, într-o declarație politică.

Zilele acestea, s-a vorbit foarte mult despre costurile mari ale interceptărilor, între altele și pentru că la SRI trebuie să lucreze specialiști în limbi grele, chineza, araba, afgana etc.

Interesant de amintit, acum cîțiva ani SRI nu a fost în stare să traducă, cu lingviștii lui cu tot, din omniprezenta maghiară. ”Am confundat curca cu găina (csirke=pui) recunoștea, senin, fostul director al SRI Radu Timofte, în celebrul scandal al gripei aviare ”importate” din Ungaria.

Lipsa de transparența a serviciilor și a DNA nu este, însă, cum s-ar putea crede, totală.
Din păcate, nu în sensul bun.
În 2005, s-a iscat zarvă mare după ce au apărut indicii clare că informații secrete din interiorul DNA se scurg exact către cei anchetați, iar unele dosare și probe dispar fără urmă. Interpelată în parlament în acest sens, ministrul Justiției, Monica Macovei a recunoscut oficial acest lucru: ”precizăm că la nivelul conducerii PNA există date și indicii privind aceste fapte, așa cum rezultă din informațiile comunicate de conducerea acestei instituții, ele trebuie, însă, verificate și, dacă se dovedește existența lor, angajarea răspunderii penale sau disciplinare, după caz, a persoanelor vinovate”.

Întrucît informațiile din dosarele DNA au continuat să se scurgă și în următorul deceniu, probabil ancheta nu a găsit niciun vinovat.

În 2009, un scandal la fel de mare s-a produs după ce ministrul Adriean Videanu a dezvăluit public că Marian Vanghelie obișnuia să-și înceapă diminețile lecturînd notele informative ale ”Doi și un sfert”, în biroul ministrului Dan Nica, coleg de partid.

Interpelat, și el, în parlament pe această temă, ministrul de Interne, Vasile Blaga, anunța că respectivele acuzații s-au verificat, în urma unui control tematic efectuat ”de structura de specialitate a MAI, urmînd a fi dispuse măsurile care se impun, conform legii”.

Dat fiind că Vanghelie și Nica nu au avut, ulterior, nicio durere de cap pe subiect, rezultă că legea trebuie să fie al naibii de blîndă cu scurgerile de informații secrete din servicii.

Din păcate, se pare că, de la an la an, a crescut lipsa de transparență a serviciilor, în loc să crească. SRI, care depunea anual în parlament un raport de activitate, ulterior făcut public, a renunțat la acest obicei de vreo 10 ani.

Din rapoartele respective măcar aflam nominal, spre exemplu, ce organizații teroriste au fost semnalate ca activînd pe teritoriul țării noastre.

În decembrie anul trecut, deputatul PNL Daniel Andrei Gheorghe a adresat o interpelare ministrului de Interne, Petre Tobă, solicitînd o informație similară: ce organizații teroriste se află în monitorizarea Poliției și a ”Doi și un sfert”.

Răspunsul a venit, practic, la mișto:
”Precizam că elemente simpatizante ale diferitelor entități teroriste, active în spațiul arabo-islamic, sunt semnalate cu activitate pe teritoriul național, fapt ce a determinat adoptarea măsurilor corespunzătoare din partea autorităților române”.

Ca în aproape toate cazurile, autoritățile se fac că nu înțeleg subiectul cînd e vorba de activitatea serviciilor secrete.
Deputatul liberal promite să nu se lase: ”Am să revin cu o nouă interpelare, și apoi cu alta, dacă ministerul va continua să furnizeze asemenea răspunsuri” a declarat Gheorghe, pentru Inpolitics.
Fiind încă tînăr, deputatul are timp și nervi la dispoziție; după vreo 10 ani probabil va înțelege că e zadarnic.

Iată, deci, că au trecut 26 de ani de la înființarea SRI, mai mult de un deceniu de la înființarea parteneriatului misterios și ultra-secret – în formă – cu DNA, și nu s-a progresat un pas în direcția modernizării legislației și a clarificării regulilor de fier ale acestei operațiuni atît de delicate, interceptarea cetățenilor.

Recenta decizie a CCR părea că marchează un nou început, pe baze temeinice, sănătoase.
Speranța s-a stins repede: decizia guvernului și a CSAT, de vineri, încurcă și mai rău lucrurile.
SRI rămîne cu mega-aparatura pe mînă, cel mult scapă de bănuielile că ei ar scurge controlat anumite informații către public.
În plus, în pofida însăși a rațiunii de a exista a serviciului – culegerea de informații – angajații SRI capătă dreptul de a face acte de urmărire penală, precum fosta Securitate. De aici, altă ciudățenie: civilii vor fi ”lucrați” penal de către militari, lucru nemaiîntîlnit în afara dictaturilor.

Să pomenim, în treacăt, că, vineri seara, cînd era pe tapet cel mai incendiar subiect din ultimii ani, televiziunile de știri au ales, în bloc, să comenteze, fiecare, alte evenimente, atingînd abia en-passant problema interceptărilor.
În plus, s-a mai lansat și diversiunea plecării lui Mihalache de la Cotroceni, o mînă discretă de ajutor dată îngropării adevăratului subiect.

De ce să ne mire?

Dezbaterea din parlament din 2006, de care vorbeam în debutul acestui material, l-a avut ca moderator pe Robert Turcescu, pe atunci în calitate de șef al Societății Jurnaliștilor Profesioniști. Dacă luăm în serios faptul că jurnalistul s-ar fi deconspirat recent ca fost ofițer acoperit, rezultă că, în România, serviciile secrete orchestrează pînă și dezbaterile privind propria lor reformă.

De rîsul curcilor! (al puilor, în versiunea SRI) (Bogdan Tiberiu IACOB)

Asociatia Magistratilor din Romania, condusa de judecatoarea Gabriela Baltag (foto), ia pozitie in fata loviturii pe care Guvernul condus de Dacian Ciolos a dat-o democratiei, si solicita Avocatului Poporului sa ia masuri pentru salvarea Romaniei de la trecerea sub un nou regim totalitarist. Intr-un comunicat de presa emis duminica, 13 martie 2016, AMR desfiinteaza ordonanta de urgenta adoptata de Guvern vineri seara, prin care SRI – scos din anchetele procurorilor de catre CCR pe motiv de neconstitutionalitate – a fost bagat inapoi in cercetarile penale pe usa din dos, prin reinvierea Directiei a VI-a de Cercetari Penale a Securitatii.

In plus, AMR trage un semnal de alarma si in privinta masurii, din aceeasi OUG, care prevede instituirea unui control judecatoresc – exercitat de presedintele ICCJ, in prezent actualul „partener de nadejde al DNA”, Livia Stanciu – asupra modului in care se realizeaza interceptarile si supravegherile din anchetele penale.Presedinta Asociatiei Magistratilor din Romania sustine ca desemnarea sefului Curtii Supreme drept unica entitate in masura sa confirme legalitatea executarii mandatelor de interceptare si supraveghere tehnica reprezinta o reiterare a exceptiei instituite pentru desemnarea si functionarea completurilor de 5 judecatori, de aceasta data la o scara mult mai grava, incalcand fara niciun temei regulile procedurale obligatorii pentru intreg sistemul judiciar, anume repartizarea aleatorie”.

Pentru a inlatura toate aceste masuri, ale ordonantei de urgenta, care contravin, in mod evident, drepturilor si libertatilor omului, si care ingenuncheaza din nou Romania, dupa 26 de ani de cand aceasta tara a platit pretul democratiei cu moartea a peste o mie de persoane, AMR solicita responsabilitate tuturor factorilor de decizie: „este un moment important care poate sa ne deschida usa spre viitor sau, dimpotriva, ne poate intoarce pentru multa vreme in trecut”.

Prezentam in continuare comunicatul AMR, semnat de judecatoarea Gabriela Baltag:

Asociatia Magistratilor din Romania (AMR) respinge categoric varianta adoptata de Guvernul Romaniei, in procedura de urgenta, in vederea aducerii la indeplinire a masurilor pentru punerea in executare a mandatelor de interceptare si supraveghere tehnica dispuse in procesul penal prin intermediul Centrului National de Interceptare a Comunicatiilor, unitate militara aflata in subordinea SRI, infiintat in anul 2008, dupa toate informatiile existente in spatiul public, printr-o hotarare a CSAT al carei continut nu este dat publicitatii.

Mergand pe o procedura eronata, netransparenta s-a ajuns ca o autoritate administrativa autonoma, cu atributii in organizarea si coordonarea unitara a activitatilor care privesc apararea tarii si siguranta nationala, asa cum este Consiliul Suprem de Aparare a Tarii, sa dispuna asupra functionarii justitiei peste legile speciale care o guverneaza, dar si peste legea fundamentala.

Astfel, „custodele” interceptarilor si supravegherilor nu este altcineva, in raport de propunerea legislativa adoptata, decat tot Serviciul Roman de Informatii, printr-un intermediar al sau, Centru National de Interceptare a Comunicatiilor, autoritate care nu apare inregistrata/infiintata ‘la vedere’ in nici un act oficial. Mentionarea acestei autoritati in recentul act normativ nu inseamna aducerea ei in legalitate in conditiile in care nu se cunoaste care este actul de infiintare, sediul, statutul, regulamentul de functionare, competentele pana la momentul adoptarii ordonantei de urgenta si nu numai, persoana care detine cea mai inalta functie, organigrama, etc. Nu este posibil ca un organism care va fi insarcinat cu derularea unei parti din actul de justitie, asa cum se va intampla de acum incolo, sa ramana necunoscut, ca modalitate de infiintare, administrare si reprezentare.

Daca Centru National de Interceptare a Comunicatiilor este o unitate militara secreta, astfel cum au ajuns in spatiul public informatiile, in ultimul timp, pornind de la acest aspect, rezulta ca acesta functioneaza obligatoriu pe baza principiului subordonarii, motiv pentru care suntem indreptatiti sa ne intrebam in ce masura institutia aleasa poate garanta o independenta deplina operatiunilor ce ar trebui sa se realizeze potrivit mentiunilor din actul normativ.

Aceasta modalitate oculta de lucru, lipsa de asumare a responsabilitatilor in respectarea legii ale carei dispozitii desi erau clare, precise, au fost nesocotite cu buna stiinta atatia ani, sunt cauze care ne-au adus in situatia de astazi. Solutia identificata „in graba” de executiv dovedeste ca, sub pretextul rezolvarii acestei situatii prezentate apocaliptic, in realitate, s-a urmarit cu intentie, nescuzabil, revenirea la modalitatea de lucru anterioara pronuntarii deciziei Curtii Constitutionale, chiar in conditii mult inasprite.

Prin urmare, implicarea Serviciului Roman de Informatii prin asigurarea suportului tehnic necesar activitatilor de interceptare si executare a mandatelor care nu se refera la siguranta nationala(pentru acestea din urma competentele nefiind niciodata inlaturate, contrar celor sustinute incorect dupa adoptarea deciziei nr. 51 a Curtii Constitutionale), reprezinta o nesocotire grava a legii.

Mai mult decat atat, atribuirea calitatii de organ de cercetare penala speciala Serviciului Roman de Informatii cu toate implicatiile ce decurg din aceasta calitate, anume posibilitatea de a lua chiar si masura retinerii si de a detine spatii proprii pentru aducerea la indeplinire a acestei masuri, in conditiile in care prevederile art. 209 alin. 1 Cod procedura penala nu fac nicio distinctie intre organele de cercetare penala amintite la art. 57 Cod procedura penala, conduce la pierderea tuturor progreselor inregistrate in ultimii 26 ani impotriva conceptiilor si practicilor unui stat totalitar, cum a fost cel anterior anului 1989, intemeiat pe organe de forta.

A fost extinsa in mod nepermis aria organelor de cercetare penala speciale reglementare existenta si in prezent dar care a vizat numai ofiterii anume desemnati de catre comandantii unitatilor militare, comandantii de garnizoana, comandantii centrelor militare si capitanii porturilor. Aceasta prevedere a garantat pana acum, fara nicio exceptie, faptul ca nu pot fi organe de cercetare penala speciale angajatii Serviciului Roman de Informatii, raspunzand in acest mod unor exigente elementare unui stat de drept ce a consolidat principiile unei democratii autentice. Pana in prezent, angajatii acestui serviciu de informatii au avut, potrivit reglementarilor legale care s-au bucurat de publicitate, numai competente in acordarea de sprijin la efectuarea anumitor activitati de cercetare penala, pentru infractiuni privind securitatea nationala.

Toate persoanele aflate in cele mai inalte functii care au reclamat zilele acestea respectarea deciziei instantei de contencios constitutional, prin solutia ‘de avarie’, identificata si adoptata, nu au facut decat sa nesocoteasca scopul deciziei si sa ignore cele mai elementare principii ale statului de drept.

Asociatia Magistratilor din Romania (AMR) solicita sprijinul tuturor autoritatilor publice, dar mai ales Avocatului Poporului, autoritati care prin lege au posibilitatea contestarii recentei ordonante de urgenta, dar si explicatii Consiliului Superior al Magistraturii, Ministerului Justitiei si Ministerului Public pentru a cunoaste care au fost motivele neimplicarii directe a procurorilor, pana in prezent, in efectuarea operatiunilor de interceptare si supraveghere astfel cum a dispus totdeauna legea, precum si considerentele incredintarii si acceptarii derularii acestor operatiuni de catre un serviciu specializat in domeniul informatiilor privitoare la siguranta nationala.

Instituirea unui control, cu titlu general, asupra modalitatii in care sunt executate mandatele de interceptare si supraveghere tehnica, prin concentrarea numai in responsabilitatea unui singur judecator, respectiv a Presedintelui Inaltei Curti de Casatie si Justitie, a acestor atributii, imposibil de realizat, in concret, reprezinta o alta masura incorecta. Verificarea unui numar considerabil de mandate de interceptare si supraveghere, emise anual, in masura sa dezechilibreze si cele mai relevante statistici in materie, la nivel mondial, exclude reprezentantul instantei supreme de la posibilitatea desfasurarii oricarei alte activitati profesionale, chiar daca ar mai delega pentru aceasta activitate si un alt judecator.

De asemenea, nominalizarea unui judecator anume, raportat la functia detinuta si instanta de unde provine, prin chiar actul normativ adoptat, contestat, incalca principiul repartizarii aleatorii, principiul dupa care functioneaza, ca regula, in prezent, sistemul judiciar si, inlatura posibilitatea ca orice judecator care are competenta sa instrumenteaza cauze in materie penala, sa poata controla activitatea de urmarire penala, asa cum se intampla cu toate celelalte acte supuse controlului judecatoresc, dar mai ales asa cum rezulta din ansamblul normelor de procedura, in vigoare.

Desemnarea Presedintelui Inaltei Curti de Casatie si Justitie drept unica entitate in masura sa confirme legalitatea executarii mandatelor de interceptare si supraveghere tehnica, potrivit viziunii ordonantei de urgenta adoptate, reprezinta o reiterare a exceptiei instituite pentru desemnarea si functionarea completurilor de 5 judecatori, de aceasta data la o scara mult mai grava, incalcand fara niciun temei regulile procedurale obligatorii pentru intreg sistemul judiciar, anume repartizarea aleatorie.

O mentiune deosebit de periculoasa, in masura sa genereze incertitudine, prin modalitatea in care a fost redactata, care sufera, la o prima examinare, de aceleasi vicii retinute si in sarcina recentelor dispozitii declarate neconstitutionale in ceea ce priveste claritatea, precizia si previzibilitatea, se refera la faptul ca detalierea conditiilor concrete, a modalitatii in care se va realiza controlul exercitat de catre reprezentantul instantei supreme urmeaza a fi explicate prin modificarea regulamentului de organizare si functionare al instantei.

Asociatia Magistratilor din Romania (AMR) solicita responsabilitate tuturor factorilor de decizie intr-un moment important care poate sa ne deschida usa spre viitor sau, dimpotriva, ne poate intoarce pentru multa vreme in trecut”.

Ministrul Justiţiei, Raluca Prună, precizează că ordonanţa adoptată vineri de Executiv privind interceptările nu restrânge drepturi şi libertăţi, ci tocmai le face efective, subliniind că SRI nu a primit absolut nicio competenţă pe care nu o avea.

”Câteva clarificări esenţiale, tot pentru formatorii de opinie.

1 – Ordonanţele de urgenţă sunt acte cu putere de lege.

2 – OUG adoptată vineri nu restrânge drepturi şi libertăţi, ci tocmai le face efective. Cu o urmărire penală şi o combatere a infracţionalităţii slabe, discuţia despre drepturi e un lux teoretic.

3 – SRI nu a primit absolut nicio competenţă pe care nu o avea până la decizia 51/2016 a CCR. Competenţele sale de cercetare penală specială după OUG sunt exclusiv limitate la punerea în executare a mandatelor de supraveghere tehnică pentru infracţiuni din titlul X din Codul Penal şi terorism.

Pentru toate aceste infracţiuni urmărirea penală este proprie, i.e. exclusiv la procuror, la nimeni altcineva – nu poliţist, fie el şi judiciar, nu alt organ de cercetare penală specială. România nu face aici nicio excepţie. Celor care invocă incorect exemplul altor state membre le sugerez să se uite la agenda europeană pe JAI”, a scris ministrul, luni, pe pagina sa de Facebook.

De asemenea, Raluca prună subliniază că ”OUG este o soluţie provizorie, dar necesară, dată fiind decizia CCR care impunea de pe o zi pe alta o soluţie”.

”Ea nu exclude, ci deschide dezbaterea publică necesară despre ce soluţie alege societatea românească. Cu titlu personal, mi se pare suprarealist să văd reacţiile unor foşti înalţi demnitari, care ştiau exact cum stau lucrurile de vreo 10 ani încoace, le-au girat, ca acum să le denunţe comme du jamais vu, ale cavalerilor luptei anti-corupţie instituţionali sau din societatea civilă care ştiau de asemenea şi nu au găsit temei să se despartă în tot acest timp. Nu e bai, adevărul separă întotdeauna apele. În fine, sunt fericită că decizia CCR a creat breşa detaşării poliţiei judiciare în parchete. E un început”, adaugă Raluca Prună.

Duminică, fostul preşedinte Traian Băsescu a scris pe pagina sa de Facebook că, potrivit Constituţiei, ordonanţele de urgenţă nu pot fi adoptate în domeniul drepturilor şi libertăţilor şi întreba retoric dacă este constituţională OUG cu privire la partajarea utilizării Centrului Naţional de Interceptare a Comunicaţiilor. El susţinea că avocaţii ar putea ”exploata” articolele din Constituţie referitoare la secretul corespondenţei şi convorbirilor telefonice. ‘Oare este constituţională OUG cu privire la partajarea utilizării Centrului Naţional de Interceptare a Comunicaţiilor? Eu citesc din Constituţia României. (…) Eu cred că avocaţii, în procesele penale, vor exploata la sânge cele două articole din Constituţie şi foarte probabil daunele produse dosarelor penale de domnii Iohannis şi Cioloş prin avizarea în CSAT, respectiv aprobarea în Guvern, vor fi majore’, a susţinut Băsescu.

Doamna Raluca Prună este ministru al justiției în guvernul Cioloș, așa zisul „guvern tehnocrat”. Este, deci, un ministru tehnocrat. Sau, ca să fim și mai preciși, este, conform DEX, o persoană aparținând „intelectualității tehnice (cu rol conducător)”.

Guvernele tehnocrate sunt excepții în țările cu o democrație consolidată. Menirea lor este să acopere, pe termen scurt, în perioade de instabilitate politică, nevoia de obiectivitate și competență profesională la nivel înalt, să adopte măsuri raționale absolut necesare pentru țară, cu un grad înalt de nepopularitate, pe care partidele, în goana lor după voturi, ezită sau chiar refuză să le ia în considerare.

Modul de apariție a guvernului Cioloș pe scena politică românească s-a abătut de la aceste reguli și cauzalități. Guvernul Victor Ponta și coaliția care îl susținea în Parlament erau solide, rezultatele economice erau bune, singurul lor păcat major fiind acela că nu erau pe placul președintelui Johannis și al binomului SRI – DNA. Prin urmare s-a declanșat un adevărat mecanism ocult de subminare și înlocuire a lor. Ocult, pentru că, în loc să se folosească pârghii democratice și constituționale pentru modificările dorite, au fost introduse în luptă arme interzise, specifice regimurilor totalitare, cum ar fi fabricarea de dosare politice și vaste acțiuni de intoxicare socială. Având ca protagoniști, în principal, cele două instituții de forță ale statului, pe care deja le-am amintit, DNA și SRI. Niciuna dintre ele cu conducători aleși direct de popor, niciuna dintre ele cu atribuții constituționale în schimbarea ordinii de drept în stat.

Astfel, ne-am pricopsit cu o nouă echipă guvernamentală, ce ni s-a promis a fi formată din miniștri tehnocrați, aparținând elitei domeniilor lor, care sa fie liberi de influențe politice și patrioți.

Încă de la numele avansate în prima fază, de premierul desemnat Cioloș, s-au ridicat serioase semne de întrebare privind modul în care acești „salvatori ai nației” au fost selectați. Mai multe anomalii de mare stridență în raport cu așteptările au dus la tragerea unor semnale de alarmă, generând titluri de-o șchioapă, în roșu aprins, la nivelul întregii media din România. Îndeosebi propunerile inițiale pentru portofoliile de la Sănătate și Justiție au generat comentarii de tabloid, stupoarea publicului baleind cu rapiditate între frăgezimi imature și obnubilări decrepite.

Apoi apele s-au separat și guvernul tehnocrat a fost investit, cu ritualuri triumfaliste, de președinte.
La început, cu amintirea coșmarescă a prestației doamnei Cristina Guseth încă rănindu-ne simțurile, doamna Raluca Prună ni s-a părut un fel de nimfă. Cum a fost informată dânsa, în toiul nopții, despre propunere, cum a zburat să prindă primul avion al dimineții spre București și apoi cum a plutit, divin, spre patria ce-o chema, gata să sacrifice un salariu de 7000 de euro pe lună pentru un altul de doar 2000… impozabili. În fine, chintesența dragostei de tara. Ce poate fi mai înălțător decât să-ți pui priceperea în folosul nației. Să faci lucruri bune pentru popor așa cum îți dictează înaltul tău profesionalism și nu după ordinele imbecile ale unui șef de partid egoist și obtuz.
După care a urmat trezirea. Prin tot ce întreprindea, biata doamnă Prună se dovedea a nu fi altceva decât un derivat steril, un reziduu, o zgură a metamorficei roci securiste Monicăi Macovei.

Să recapitulăm câteva dintre isprăvile de până acum ale tehnocratei doamne Prună:

– Publicarea listei celor care au scris cărți în pușcărie și propunerea de eliminare, din Articolul 96 al Legii nr. 254/2013 privind executarea pedepselor, a paragrafului următor: „În cazul elaborării de lucrări ştiinţifice publicate sau invenţii şi inovaţii brevetate, se consideră 30 de zile executate, pentru fiecare lucrare ştiinţifică sau invenţie şi inovaţie brevetate.”;

– Anunțarea, la bilanțul DNA din 25.02.2016, a propunerii sale ca Laura Codruța Kovesi să fie reînvestită ca procuror șef al DNA. Acest anunț fiind și pripit și în afara procedurii angajate de doamna Prună la audierile din comisia parlamentară, deci neavenit;

– Preluarea tále quále, fără o verificare prealabilă, a informațiilor lansate de Monica Macovei cum că dotările de ascultare ale SRI au costat 1 miliard de euro și că mutarea aparaturii într-o nouă locație, care să nu mai aparțină SRI, ar dura cca. 1 an;

– Elaborarea OUG privind interceptările, prin acceptarea întocmai a propunerilor de soluții, buget și personal avansate de instituțiile interesate (DNA, DIICOT etc.), fără o analiză temeinică și profesională a justificării tehnico – financiare a acestora.

Se impune observația că toate măsurile de mai sus au fost precedate de intervenții publice ale Monicăi Macovei , doamna ministru Prună nefăcând altceva decât să preia și să execute, fără crâcnire și fără vreun aport critic de competență, recomandările – ordin ale doamnei Macovei.

Și acum să punem lucrurile cap la cap: în ce fel slugărnicia doamnei Prună față de doamna Macovei este compatibilă cu statutul de tehnocrat? Se spune că tehnocrații ascultă doar de competența și profesionalismul lor, nicidecum de ordine politice. Dar Monica Macovei este, în acest moment, om politic. Chiar conduce un partid. Și atunci?

Nu vi se pare că guvernul Ponta, așa politic cum era, avea la anumite ministere miniștri mai tehnocrați decât obedienta doamnă Prună? Ioana Petrescu, fost Ministru de Finanțe, a urmat facultatea la Colegiul Wellesley din Boston, pe care l-a absolvit summa cum laude. După care a ajuns profesor la Universitatea Maryland (SUA). În schimb, doamna Raluca Prună se laudă (în lipsa măcar a unui doctorat) cu două burse la Paris și Budapesta, cu titlu de funcționar de rang mediu la Comisia Europeană și cu slugărirea doamnei Monica Macovei pe când aceasta era Ministru al Justiției în regimul Băsescu.

Până la urmă supărător la doamna Prună nu este faptul că nu a atins performanțe profesionale mai înalte. Și ceea ce a obținut până acum pe plan profesional este de apreciat. Supărător mi se pare că nu demonstrează suficientă personalitate și curaj în a se reprezenta pe dânsa și nu pe altcineva. In a-si sluji ideile proprii si nu altele, de imprumut. Se complace în turmentarea înșelătoare a parvenitismului, chinuind obsesiile Monicai Macovei “precum un dulău bătrân ciolanele” (Thornton Wilder).

P.S. În timp ce scriam acest articol, doamna ministru Prună și-a mai trecut la activ o gafă grosolană, de inspiratie macovistă. A afirmat următoarele:

Cu o urmărire penală și o combatere a infracționalității slabe, discuția despre drepturi e un lux teoretic”.

Asta înseamnă să te sinucizi profesional, pe mâna altuia.

Ministresa Justitiei Raluca Pruna (foto) se transforma incet, dar sigur intr-un personaj mai nepopular chiar decat fosta ei sefa Monica Macovei (foto). Pruna este pur si simplu desfiintata pe Facebook, dupa Ordonanta de Urgenta neconstitutionala prin care a transformat Serviciul Roman de Informatii in organ de cercetare penala speciala si dupa ce a decretat ca drepturile omului reprezinta „un lux teoretic”.

In plin scandal provocat de abuziva Ordonanta de Urgenta pe interceptari, Raluca Pruna a dorit sa faca, luni 14 martie 2016, mai multe precizari pe contul ei de Facebook(vezi facsimil). Efectul nu a fost insa cel asteptat de ministresa Justitiei. Raluca Pruna a fost facuta bucati de cei care au comentat postarea de pe Facebook a ministresei, pana la ora publicarii acestui articol comentariile fiindu-i extrem de nefavorabile (foto la final).

Prezentam ad-litteram postarea Ralucai Pruna:

„Cateva clarificari esentiale, tot pentru formatorii de opinie

1.Ordonantele de urgenta sunt acte cu putere de lege

2.OUG adoptata vineri nu restrange drepturi si libertati, ci tocmai le face efective. Cu o urmarire penala si o combatere a infractionalitatii slabe,discutia despre drepturi e un lux teoretic.

3.SRI nu a primit absolut nicio competenta pe care nu o avea pana la decizia 51/2016 a CCR. Competentele sale de cercetare penala speciala dupa OUG sunt exclusiv limitate la punerea in executare a mandatelor de supraveghere tehnica pentru infractiuni din titlul X din Codul Penal si terorism. Pentru toate aceste infratiuni urmarirea penala este proprie, i.e. exclusiv la procuror, la nimeni altcineva – nu politist fie el si judiciar, nu alt organ de cercetare penala speciala. Romania nu face aici nicio exceptie. Celor care invoca incorect exemplul altor state membre, le sugerez sa se uite la agenda europeana pe JAI

4.Aceasta OUG este o solutie provizorie, dar necesara, data fiind decizia CCR care impunea de pe o zi pe alta o solutie. Ea nu exclude, ci deschide dezbaterea publica necesara despre ce solutie alege societatea romaneasca.

Cu titlu personal, mi se pare suprarealist sa vad reactiile unor fosti inalti demnitari, care stiau exact cum stau lucrurile de vreo 10 ani incoace, le-au girat ca acum sa le denunte comme du jamais vu, ale cavalerilor luptei anti-coruptie institutionali sau din societatea civila care stiau de asemenea si nu au gasit temei sa se desparta in tot acest timp. Nu e bai, adevarul separa intotdeauna apele.

In fine, sunt fericita ca decizia CCR a creat bresa detasarii politiei judiciare in parchete. E un inceput;-)”.

Iata comentariile de la postarea ministresei Pruna:

Doamna Ministru, prin OUG initiat de dvs, Presedintele ICCJ va superviza activitatea unui organism desemnat printr un act secret, fara putere de lege. 2. ‘Custodele’ interceptarilor si supravegherilor nu este altcineva, in raport de propunerea legislativa adoptata, decat TOT Serviciul Roman de Informatii, printr-un intermediar al sau, Centrul National de Interceptare a Comunicatiilor, autoritate care nu apare inregistrata/infiintata ‘la vedere’ in nici un act oficial. Mentionarea acestei autoritati in recentul act normativ nu inseamna aducerea ei in legalitate in conditiile in care nu se cunoaste care este actul de infiintare, sediul, statutul, regulamentul de functionare, competentele pana la momentul adoptarii ordonantei de urgenta si nu numai, persoana care detine cea mai inalta functie, organigrama, etc. Nu este posibil ca un organism care va fi insarcinat cu derularea unei parti din actul de justitie, asa cum se va intampla de acum incolo, sa ramana necunoscut, ca modalitate de infiintare, administrare si reprezentare.3. Se incalca principiul separatiei puterilor in stat. 4. Se incalca mai multe articole din Constitutia pe care dvs ati jurat sa o aparati, respectiv art. 115, 151 si 28. Vi se pare putin? Mie mi se pare halucinant cum dvs incercati sa ne mai si argumentati monstruozitatea asta!

Nu este adevarat ceea ce spuneti. Pana acum SRI nu avea niciun fel de competente de a efectua vreun act de cercetere penala. Ca si-a dorit dintotdeauna si a tot incercat sa le obtina legal, este adevarat, dar pana sa veniti dvs. cu aceasta ordonanta nu reusise. Este foarte adevarat ca si-a luat aceste atributii ilegal si in secret. Prevederea declarata neconstitutionala nu ii dadea dreptul de a realiza acte de urmarire penala si nu putea fi interpretata in acest fel fiindca ii interzicea in mod expres legea proprie pe care acum ati modoficat-o. ‘alte organe specializate ale statului’ nu putea sa includa SRI-ul care avea prevedere expresa care ii interzicea efectuarea oricaror de acte de urmarire penala. Povestea e mai lunga, incepe cu legiferarea probelor audio-video si continua cu problema expertizarii autenticitatii acestora pe care am bagat-o sub pres.

Ma mir ca nu ati aflat pana acum ca justitia se poate face in mod profesionist si fara servicii secrete. Cam ce ar trebui sa intelegem, ca o institutie daca nu isi desfasoara toata activitatea in secret nu este eficienta?! Mai remarc faptul ca tratati extrem de superficial chestiunea constitutionalitatii acestei ordonante”.

In guvernarea Ciolos se vorbeste prea mult de serviciile secrete si justitie, se vorbeste!, pare ca ne pregatiti pe toti cetatenii acestei tari, cinstiti sau mai putin cinstiti, de puscarie si alte grozavii… cum de atunci cand vine vorba de apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale nu va grabiti sa scoateti un OUG ‘provizoriu’ care sa incalce Constitutia?

‘Discutia despre drepturi e un lux teoretic’. O afirmație trista si rusinoasa. Nu, nu e Rusia lui Putin, ci Romania europeana. Nu, nu e guvernul Ponta, ci guvernul tehnocrat. Servim patria, cum s-ar zice”.

‘Discutia despre drepturi este un lux teoretic’? Este o afirmatie atat de gresita incat nicio calificare suplimentara nu o poate spala de pacatele pe care le are. Intr-o tara normala o astfel de afirmatie din partea unui ministru al justitiei ar fi fost urmata imediat de demisia acelui ministru”.

Foarte trist si periculos ce citesc. Acum ca stim ce credeti despre drepturile omului ne spuneti ce credeti despre proprietatea privata?

Cu titlu personal… inteleg ca intrati in polemica politica cu un fost presedinte?!?!?!?! Jalnic. In rest, apap de ploaie, vorbe in vant, si muuuuuuuuuuuuuuuuuuulta ticalosie…”.

pe siguranta nationala nu se dau OUG-uri!!! si ne intoarcem pe vremea comunistilor sau fascistilor, cand serviciile secrete bagau oamenii la beci??

mai bine va-ti ocupa de construirea de penitenciare noi, ca ne amendeaza U.E. de ne ia gaia!

Constitutia Romaniei, articolul 115, aliniatul (6):

‘Ordonantele de urgenta nu pot fi adoptate in domeniul legilor constitutionale, nu pot afecta regimul institutiilor fundamentale ale statului, drepturile, libertatile si indatoririle prevazute de Constitutie, drepturile electorale si nu pot viza masuri de trecere silita a unor bunuri in proprietate publica’”.

Hoata face ce face dar tat rau face i scoate pe iscroci”.

Problema este ca ati dat o ordonanta de urgenta intr-un domeniu unde nu aveati voie sa faceti asa ceva. Pentru ca, articolul 26 (1) ‘Autoritatile publice respecta si ocrotesc viata intima, familiala si privata’, si articolul 115 (6) ar spune ca ati reglementat prin OUG intr-un domeniu al drepturilor si libertatilor cetateanului. Solutia era probabil o initiativa legislativa in procedura de urgenta, care chiar daca ar fi durat mai mult, v-ar fi permis o solutie constituționala a acestei probleme. Dar cand Constitutia devine un lux pe care nu ni-l mai putem permite..

Demisia!

detasare sau transfer al politiei judiciare?! delegarea si detasare puteau inceta oricand – ca altadata la Inspectia judiciara! Politia judiciara trebuie sa intrerupa legatura cu organizatia Minist de Interne! Asa cum a vrut legea de organizare judiciara si timid in 1992 si clar in 2005! Doar ca a ramas tot in suspensie…

de ce nu dati ordonanta pe legea salarizarii? e un lux teoretic, nu?

ovidiu, uite-te la ea, cum arata, daca o vezi prin M.J o confunzi cu o ingrijitoare”.

Doamnaaa, mai lasati-ne cu atata fericire, ca ni se apleaca!!

O ordonanta de urgenta are ‘putere’ de lege in fata legii organice de organizare si functionare a SRI?? D-ta ai reinfiintat Directia a VI-a securitatii comuniste sau ai transformat tara intr-o tara totalitara. Daca ai fi cu adevarat o jurista adevarata, nu o impostoare, ai fi rerdeschis dosarele de mare coruptie ale puscariabililor Basescu Traian, Klaus Iohannis, Kovesi Codruta, dar si dosarele de mare crima impotriva umanitatii a tatalui d-tale”.

Americanii, pe care ii pupati in cur, si-au demolat turnurile WTC, ca sa aiba motiv sa intre in Irak, Afganistan, Siria, Libia etc. De aceea, CIA a creat in anii ’80 reteaua terorista AL Qaeda pe care au folosita in lupta sovieticilor din Afganistan. Scopul ‘luptei impotriva terorismului’ este acela de a lua libertatile oamenilor, iar voi asta faceti, slugile americanilor”.

Dvs ziceti competentele SRI ca organ de cercetare penala se rezuma la ‘terorism’ si infractiuni din titlul X din Codul Penal. Mai ramane ca noi toti sa fim supravegheati pe motiv de ‘siguranta nationala’, ‘terorism’ si ‘inalta tradare’. Mai ales, inaltul paragon al justitiei in Romania, Dna Stanciu, va veghea la linistea noastra. Cazul RARINCA, dna Pruna. Drepturile si libertatile noastre nu sunt ‘efective’. Le avem sau nu le avem. Mergeti inapoi la facultate si studiati legile cum trebuie si mai ales Constitutia Romaniei. Si nu, faptul ca ati fost asistenta Dnei Macovei si aveti afiliere de idei cu aceasta, nu va face competenta. Aveti lipsuri majore pe toata linia (si de cultura generala si pe drept se vede) si nu detineti competentele necesare pentru a fi ministru al Justitiei. Demisia, dna Pruna!

pruna

comentarii_2

Sidonia Bogdan, jurnalst la România liberă, a dezvăluit pe facebook că tatăl Ralucăi Prună, ministrul Justiţiei, ar fi fost unul dintre diplomaţii apropiaţi de serviciile secrete înainte de revoluţie.

Potrivit Flux 24, care o citează pe Sidonia Bogdan, tatăl Ralucăi Prună a fost ofiţer MAE. Totodată, acesta a fost demascat şi de fostul diplomat Mircea Raceanu.

Sursa citată arată că Vasile Prună apare pe lista celebră cu securişti din Ministerul Afacerilor Externe a lui Raceanu, care a fost condamnat la moarte de fostul dictator al României, Nicolae Ceauşescu, pentru spionaj în favoarea Statelor Unite ale Americii în anul 1987.

Lista cu foşti membri ai Securităţii a apărut în cartea lui Mircea Raceanu, “Infern ‘89”, din care redăm o serie de paragrafe.

„…lt.-col. Emil Radulescu a avut o scurta convorbire cu anchetatorul Cotoman, dupa care a revenit langa mine. De aceasta data, a scos nu din servieta cu care venise, ci din buzunarul hainei un plic care, de asemenea, continea o serie de fotografii (…) de format mic, 4/6 centimetri, de tipul celor folosite pentru pasaport. Inainte de a le arata, el mi-a atras atentia sa indic numai acele persoane pe care le stiu ca sunt ofiteri de Securitate.

Mi-a aratat aproximativ 35-40 de fotografii, toate apartinand lucratorilor din Ministerul Afacerilor Externe. Ii cunosteam pe absolut toti. Cu multi dintre ei lucrasem ani de zile si stiam ca erau ofiteri de Securitate, pe altii ii banuiam (…): Vasile Pruna, Gheorghe Duta, Ion Dobreci, Vasile Croicu, Ioan Donca, Tudor Valeriu, Teodor Melescanu… (…) Doua aspecte mi-au retinut in mod deosebit atentia: primul a constat in faptul ca plicul nu continea si fotografiile unor lucratori din minister de care eram sigur ca nu erau ofiteri de Securitate, ca de exmplu Ion Besteliu sau Boris Ranghet.

Al doilea aspect a fost modul in care a procedat lt.-col. Radulescu dupa ce mi le-a aratat. De data aceasta, el nu a mai luat nicio notita si nici nu a consemnat, prin declaratie semnata de mine, faptul ca mi le-a prezentat. Mai mult, dupa ce a bagat micile fotografii in plic mi-a spus pe un ton sec si amenintator: „Uita de ele”!” Atentionarea lt.-col. Radulescu mi-a intarit definitiv convingerea ca toti cei ale caror fotografii se gaseau in plic – inclusiv cei pe care pana atunci nu i-am banuit – erau cadre sau colaboratori activi ai Securitatii” (pp. 108-109).

* Nu se poate! Vaiii de noi!…. Nu am crezut ca cineva se poate imbraca mai prost decat ministresa Justitiei Raluca Pruna! La 8.000 de euro lunar, cat avea leafa pe cand lucra ca traducatoare pe la Bruxelles, Raluca Pruna a venit luni la bilantul Parchetului General imbracata de a lasat asistenta masca! Pe semintunericul din cladirea Institutului National al Magistraturii am crezut ca a iesit vreo femeie de serviciu in halat si papuci, sa arunce un sac menajer pe usita de dupa lift (vezi foto). Ne-am dat seama ca e ministresa Pruna abia cand au impresurat-o jurnalistii sa-i puna intrebari. Nu au intrebat-o “Halatul, cat e halatul?”, dar asta pentru ca jurnalistii de teren nu sunt intotdeauna cei mai isteti, ci de regula sunt incepatori. Dilema cu halatul ramane insa. Oare cat o fi dat pe el doamna ministresa? Sau l-a luat de la hotel?

Sa pleci de la Bruxelles de la 8.000 euro lunar, sa vii in Romania la 2.000 euro cat are un ministru, in conditiile in care ai un credit imobiliar de 400.000 euro, la care platesti o rata de 3.000 euro lunar, e ca si cum te-ai arunca in prapastie! Te pomenesti ca Raluca Pruna a inceput sa aiba probleme cu banca, de umbla de parca a iesit din spital, sa-si cumpere cate ceva de la buticul de peste strada…

Nota: Informatiile din aceasta rubrica trebuie luate sub beneficiu de inventar, ele facand parte din categoria zvonurilor sau pamfletului. Luati-le ca atare!

Raluca_halat_400x_mark

***


HALATUL, CAT E HALATUL…? Raluca Pruna… de medialert


Categorii

Justitie, Razboiul impotriva Romaniei, Servicii secrete, Stat politienesc, Video

Etichete (taguri)

, , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Articolul urmator/anterior

Comentarii

12 Commentarii la “ROMANIA, STAT TOTALITAR. Dupa ce guvernul Ciolos a reactivat, practic, Directia a VI-a a Securitatii, ministrul RALUCA PRUNA, cea “afiliata in idei cu Monica Macovei” si al carei TATA a fost SECURIST (!), explica: “DISCUTIA DESPRE DREPTURI E UN LUX TEORETIC”. Dar halatul, doamna, cat e halatul? (FOTO, VIDEO)

  1. proprietarii “fermei animalelor” au fost nemultumiti de fostii administratori si i-au schimbat
    noii vatafi vor sa dea imediat satisfactie stapanilor, au evaluat situatia si s-au pus pe treaba. mai intai schimba regulamentul de ordine interioara si se asigura de loialitatea paznicilor si a vechililor; cine nu se supune merge la beci.
    urmatorul pas “eficientizarea” si “modernizarea” fermei. bun venit in cosmarul nwo

    Slava Tie Doamne ca ne-ai salvat din moarte si ne-ai aratat Lumina !

  2. “Să reţinem însă esenţa: diabolismul, şiretenia şi cerbicia cu care serviciile secrete îşi cultivă şi extind puterea, indiferent de natura orânduirii sociale în care fiinţează şi în lipsa unui control civil adevărat, riguros şi sever.”

    Eu nu cred ca a existat vre-un serviciu de informatii controlat de vre-o putere civila. Nicaieri, in nici-o tara din lume. Nici macar teoretic nu ar fi posibil asa ceva.
    Sa nu uitam ca seviciile de informatii detin informatiile. Iar cine detine informatiile detine si si capacitatea de a santaja pe oricine.

    Daca facem o analiza sumara a ultimilor 26 de ani, vom observa ca Romania a fost condusa numai de infractori, borfasi, corupti, tradatori si/sau avizi de putere. Toti acestia au avut sau au unul sau mai multe dosare detinute la SRI. Deci aproape toti sunt santajabili. Presedinti, premieri, consilieri, parlamentari, ofiteri de armata sau politie, judecatori, procurori, avocati, sefi de sindicate, multinationale, ambasadori, oameni de (in)cultura s.a.m.d.
    Toate acestea sunt valabile si pentru UE sau SUA. Nu doar pentru cetatenii romani. Coruptia si sarlatania este prezenta in toate statele.

    Care putere civila ar putea controla un serviciu de informatii?

    Deoarece tendinta globalista impune prin forta desfiintarea oricarui patriotism, nationalism, oricarei traditii si oricarei suveranitati si independente, ma astept sa apara o lege a sigurantei nationale sau “o lege a interceptarilor”, croita dupa modelul SUA.

    Printre altele, la gramada si bineinteles cu sustinerea “societatii civile”, vor fi introdusi termeni ca: “individ suspectat de anti-islamism”, “individ suspectat de anti-globalizare”, “individ suspectat de credinta in ortodoxie ca si singura religie adevarata”, individ suspectat de … Toti acesti “suspecti” vor putea fi catalogati drept “posibil terorist” si vor fi interceptati, arestati si anchetati de “noua” securitate, folosindu-se motivatii ca “binele comun”, “egalitate”, “prosperitate europeana”, “fericire fara frontiere” sau alte asemenea bazaconii.

  3. Securistii si-au luat tara inapoi.

  4. Scopul nu scuza niciodata mijlocul. Nu poti obtine talhareste rezulate licite. Nu poti proceda impotriva unui regulament valid si obligatoriu a fi respectat( constitutia) motivand interese particulare.
    Felul de a se imbraca al doamnei Pruna este nerelevant. Cea ce dansa decide sau stimuleaza,gireaza ca si decizie este important insa.
    Probabil unii dintre acesti domni, doamne sunt infirmi sufleteste,orbi in judecata. Probabil unii dintre dansii sunt chiar convinsi ca fac bine desi actiunile domniilor lor sunt impotriva firii.
    Poate deveni vreodata Romania normala ,cu legi normale care sa sanctioneze cu masura si nu cu sadism greseala? Umana si normala fata de copii, batrani, bolnavi( de fapt aici se vede maturitate,umanitatea unei natiuni)?Poate deveni tara mea un loc in care albului i se spune alb si negrului negru?

  5. Pingback: NOUA “NORMALITATE”: STATUL POLITIENESC PUS IN SLUJBA CORPORATIILOR/ Securismul din sufletele noastre/ Transformarea SRI in organ de cercetare penala – CONTESTATA DE JUDECATORI | Cuvântul Ortodox
  6. Ma uit cum revin acele forte represive de care vorbeam si se vorbea atat inainte.
    Un lucru e clar ca si tarile asa zis democratice vor si impun asta. Totul e in favoarea lor nu au nimic de pierdut, iar noi oamenii normali suntem campul tactic de actiune.
    Aici se vroia sa se ajunga.
    Dupa 89 erau reactii din partea oamenilor si a multor lideri de a nu lasa sa se intoarca acele vremuri. Acum oamenii sunt inconstienti ce inseamna sa dai atata putere de influenta unor structuri care se pare ca “nu tin cu noi” ci doar cu stapanii lor din zona politica.
    Cei care ar trebui sa ne apere ajung sa aplice diferite “definitii” date abuziv terorismului care poate insemna opozitie fata de ideile presedintelui, guvernului politicienilor care de fapt ne fac rau. Ajung sa fie definiti ca teroristi cei care se opun sistemului rau intentionat, iar acesti caini dresati sa atace pe oricine, fac fara discernamant ce li se dicteaza. A te opune indoctrinarii copiilor se poate considera ca un act de nesupunere civica, iar cei de la sri urmaresc sa ia informatii si chiar sa ancheteze. De cine sa se ia ei… daca nu mai exista tari cu sistem politic opus, raman locuitorii care accepta sau nu cate o idee rau intentionata a altora.
    Totul a pornit de la devierea spre stanga a unor tari candva democratice, care au atras si pe altii, adica pe noi in aceasta retrezire a fostei securitati.
    Daca ar fi vizati doar cei care fura din banii “statului” ar fi bine dar vedem o orientare spre schimbarea mentalitatilor copiilor prin impunerea aberatiilor de tot felul, asta impun cei din UE iar cei de la sri ar putea fi pusi sa pazeasca acest proces.

  7. Pingback: ARME SILENȚIOASE PENTRU RĂZBOAIE TĂCUTE DE UCIDERE ÎN MASĂ. Gheorghe Piperea a descoperit principiile de inrobire, control si distrugere psihico-spirituala a populatiei, aplicate (si) asupra poporului român: “Întotdeauna există un PROFIT ÎN
  8. Pingback: ARME SILENȚIOASE PENTRU RĂZBOAIE TĂCUTE DE UCIDERE ÎN MASĂ. Gheorghe Piperea a descoperit principiile de inrobire, control si distrugere psihico-spirituala a populatiei: “Familiile clasei de jos trebuie DEZINTEGRATE printr-un proces de SUPRA-OC
  9. Pingback: Cand discutia despre drepturi civile nu mai e un lux… MINISTRUL JUSTITIEI, RALUCA PRUNA, SUSTINE PARTENERIATELE CIVILE PENTRU CUPLURILE DE ACELASI SEX. Cu toate acestea, ministrul recunoaste ca definitia casatoriei este competenta nationala | Cuvân
  10. Pingback: Ce face guvernul Ciolos cu banii europeni. SRI deruleaza un program de SUPRAVEGHERE si CONTROL SOCIAL al INTREGII POPULATII cu fonduri europene/ Cu putin timp inainte, ANAF venise cu un program BIG BROTHER de monitorizare a platilor cu cardul/ RALUCA PRUN
Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Carti

Documentare