Legea era o necesitate și o știu toți cei care lucrează în domeniu. InPolitics ne invită chiar la un experiment: „tastați pe google sintagma ”Romania raiul pedofililor” și veți fi șocați de rezultat. Sunt zeci, sute de articole, inclusiv din presa străină, și nu de ieri, de azi, ci de ani și ani.” Guvernul va pierde la Curte și se va face de râs; dar, mai mult decât atât, asupra sa vor plana bănuieli serioase că nu a fost vorba doar despre o gafă, ci de alte interese. Și nu unele sănătoase.
Ne bucuram de deschiderea teraselor și a restaurantelor, în timp ce fabricile și micile întreprinderi lucrează la 50% din capacitate, iar mulți dintre noi vor fi șomeri, sau mai rău, pentru o perioada lunga de timp. Resurse naturale, nu mai avem. Din ce vom trai? Vom cumpăra marfa din China și o vom vinde mai departe? Cu ce bani?
Salariile vor scădea, cheltuielile vor creste. Bani pentru pensii și alocații vor fi din împrumuturile care se fac periodic, cu dobânzi foarte mari. Cheltuim, dar nu producem nimic. Va veni ziua scadenței. Cine va plăti? Noi.
Cazul e de o mie de ori mai grav decât bătăliile pe justiție din ultimii ani. E cu atât mai grav cu cât toate partidele parlamentare au arătat și au și făcut pași înspre privatizare. E foarte grav și că avem acum un guvern care vrea să grăbească nepermis lucrurile, să le aducă la o scară mare, care face privatizarea IREVERSIBILĂ.
România lui 2019 a dovedit mai mult ca Româniile din toți anii postdecembriști că democrația e doar o fațadă de sorcovă pentru o realitate de plumb. Teoretic, avem alegeri libere și corecte, presă independentă, pluralism politic, instituții definitorii ale statului de drept, precum Parlament, Justiție, Avocatul Poporului, Guvern, Președinție. Practic avem o dictatură a Sistemului instituțiilor de forță. Acest Sistem, predat lui Klaus Iohannis la cheie de către Traian Băsescu, făuritorul care n-a mai avut timp, ca președinte, să-l folosească, și-a spus cuvîntul în tot ceea ce noi, românii, luînd în serios basmul cu trecerea de la dictatură la democrație după decembrie 1989, am crezut că e rezultatul bătăliei între partide, al concurenței din presă, al goanei după profit, al prestației unei Justiții independente…
Este cel mai dement buget din istoria recentă, care demonstrează, la fix 30 de ani de la moartea tinerilor pentru Libertate, că marele câștigător al schimbării a fost Securitatea, care s-a predat, cu arme și bagaje, mai ales în ultimii 15 ani, totalitarismului globalist al NOM.
România este un cobai pe care îl pun să alerge în roată după ce-i amputează picioarele; un spectacol grotesc, spre amuzamentul elitelor corporatocrate.
