Acum, în 2021, cele scrise de Orwell devin RE-A-LI-TA-TE ! Parlamentul European impune o nouă limbă nouă, limba „veche” fiind ștearsă cu o simplă comandă. Concret, este vorba de un Glosar / Îndrumar elaborat de Parlamentul European și destinat politicienilor și funcționarilor, în care se stipulează ce cuvinte nu mai trebuie folosite și cu ce trebuie acestea înlocuite.
Legea privind egalitatea este un asalt asupra moralității creștine, iar acesta este punctul în care consecințele sale pe termen lung sunt cele mai grave și mai distructive. Această lege își propune să reconfigureze nu numai fundamentul vieții de familie și normele obiective ale genului, ci și să catehizeze, inducând un mod diferit de a concepe locul și viziunea fiecăruia asupra lumii.
Dar hate speech-ul nu este hate speech când este orientat împotriva conservatorilor, a „creștinopaților” și a oamenilor de bun-simț. Dacă creștinii și conservatorii sunt înjurați și calomniați, dacă creștinilor și conservatorilor li se pune pumnul în gură, dacă sunt hărțuiți în tribunale și băgați la închisoare, cum vedem că se întâmplă pe alte meleaguri, de pildă în anumite state din SUA – ei bine, mâncăm popcorn și ne bucurăm: homofobii și-o merită, free speech-ul nu e pentru „retrograzi din Evul Mediu.”
Dreptul la conștiință nu se mai aplică celor care nu vor fi de acord cu grupul de gândire de tip LGBT. Convingerea că se face rău în numele transgenderismului, în special copiilor, ne va costa. Nu se acceptă nici un fel de divergențe de la linia de partid. Nici o erezie nu poate fi lăsată nepedepsită. […] Copiii sunt împinși spre protocoale de tratament, care nu au evidențiat rezultate pe termen lung în ceea ce privește siguranța și eficacitatea. Ideologia transgender este un crez intolerant, iar dogmele sale cer sacrificarea nu numai a drepturilor de conștiință, ci și a îngrijirii cazurilor disperate de copii și adulți disforici.
Patriarhul Bulgariei a luat atitudine, arătând clar că “sub pretextul protejării femeilor si copiilor” (Conventia de la Istanbul are drept titlu combaterea violentei), aceste dispoziții despart noțiunea de gen de sexul biologic, ideologia de gen fiind “străină de limbajul si mentalitatea tării”. La noi insă, tocmai faptul ca a devenit obligatorie prin normativizarea ei – adică aducerea ei in norma juridica – începe sa ne transforme viețile: nu mai avem voie sa spunem ce gândim despre ce credem noi că este genul, nu mai avem voie sa păstrăm cultura si mentalitatea tării, nu mai avem voie să ne împotrivim in absolut niciun fel acestei ideologii pentru că deja sunt instruite si autoritățile publice in sensul sancțiunilor care urmează a ne fi aplicate. Avem cunoștință de toate acestea? Înțelegem implicațiile lor asupra vieților noastre?
Îmi amintesc că, atunci când activiștii gay au început să ceară „drepturi”, spuneau că „ceea ce fac adulții de bună voie la ei în dormitor nu e treaba nimănui.” Acum însă tot ei cer aprobarea publică a lucrurilor care nu ar fi trebuit să fie treaba nimănui. Iar dacă aprobarea acestor lucruri este un „drept”, urmează, în mod logic, că oricine are o altă părere nu mai are libertatea să-și exprime dezaprobarea. Și astfel, așa-numita „toleranță” devine tirania intoleranței.
Libertatea de constiinta pierde iar exercitarea drepturilor iresponsabile in detrimentul oamenilor de buna credinta si a drepturilor lor se extinde. Statul suedez si cel canadian vaneaza crestinii care refuza sa participe la razboiul secularismului impotriva fiintei umane, nascute ori nenascute. Razboiul acesta se inteteste iar asa numitul drept la eutanasie continua sa se extinda.
