Halatul de medic îi stă peste rasa de călugăr. Și între cele două nu există niciun conflict. Ba chiar, dimpotrivă, combinația e liniștitoare pentru pacienții lui.
Articole cu eticheta (tag): neurochirurg
Neurochirurgul diacon Stefan Mindea slujeste intr-un lacas romanesc, pe pamant romanesc. Simte puterea cuvintelor din Evanghelie si le transmite cu emotie credinciosilor ce vin sa-l asculte la biserica “Sfanta Maria” din Constanta. Deloc putini. Printre ei se afla sotia diaconului si cei sase copii. “Nu e o rutina, un teatru, chiar simt ce fac ma bucur foarte mult de acest prilej, faptul ca pot sa slujesc este cea mai mare bucurie pe care o am. Depaseste neurochirurgia 1000 la 1, nu se compara”, spune profesorul Mindea.
Vreau să subliniez că România nu e formată numai din hoţi, numai din bandiţi, numai din oameni de nimic; sunt şi oameni care au importanţă. Eu asta vreau, să ridic ţara asta, să fac ceva pentru ea. Şi am făcut mult. M-a întrebat o ziaristă: „Dar ţara ce a făcut pentru dumneavoastră?” „Păi, ţara n-a făcut nimic, n-a făcut nimic…”. Eu mi-am vândut şi apartamentul în care stau ca să am nişte bani pentru cercetare, cu condiția să rămân în el până mor, așa că nu mai am nici o avere. Din punct de vedere material, la ora actuală sunt cel mai sărac medic din lume – nu din ţară, din lume. Nu mai am nimic, nici locuinţa, nu mai am nimic. Dar din punct de vedere sufletesc sunt cel mai bogat din lume. Am inima plină, sunt foarte mulţumit, am făcut totul pentru oameni, iubesc atât de mult oamenii, să le fac bine oamenilor şi să îi fac pe oameni bine! Această iubire faţă de oameni pe mine mă mulţumeşte cel mai mult.
Fiecare celulă umană este sfântă. Credinţa mea este că Dumnezeu, prin mine, ajută bolnavii pe care ajung să-i operez. Dumnezeu mi-a dat mâini, mi-a dat suflet, mi-a dat judecată şi eu trebuie să le utilizez pentru binele oamenilor. Pentru bolnavi, pentru ei fac totul. Dacă te dedici acestei meserii, trebuie să renunţi la foarte multe lucruri. Să ajuţi un bolnav, să vezi că a reînviat după ce l-ai operat, înseamnă una dintre cele mai frumoase satisfacţii posibile. Să redai viaţa cuiva cred că este cel mai important lucru de pe lumea asta. Să salvezi un om, de exemplu să-l operezi la coloana vertebrală, să fie paralizat, să-i scoţi tumora şi el să înceapă să meargă, e una dintre minunile care îţi încântă sufletul.
Când am citit cartea despre viaţa lui Valeriu Gafencu am rămas absolut şocat. Nu am crezut că poate fi posibil aşa ceva, oameni de asemenea sacrificiu. Vieţile unor astfel de oameni, sfinţi, influenţează sufletul omului de azi. Cât de mult s-au luptat ei pentru ţara aceasta, cât de mult s-au jertfit pentru aproapele lor. Aceste idei m-au condus la întrebarea: eu pentru cine mă jertfesc? Aşa că împreună cu soţia mea ne-am tot gândit la ideea plecării în România din ce în ce mai mult, şi cu sprijin de la duhovnic şi alţi prieteni am luat decizia întoarcerii acasă.
“Pentru cei tineri, mesajul ar fi să nu părăsească țara. Ideea asta vine de la părintele Iustin Pârvu, nu este doar a mea. E clar că omul are anumite nevoi materiale, dar nu trebuie să prețuiască banul, aspectul material mai mult decât sufletul lui. În mare parte, cei care merg în străinătate vor da de o luptă uriașă menită să-i despartă de rădăcina lor, de a fi români. Vor fi îndemnați să se integreze în alte sisteme, să se lepede uneori chiar și de credința lor și sunt cazuri concrete în această privință! Deci, mesajul pentru cei tineri ar fi să prețuiască munca și serviciul, dar nu cu prețul credinței sau al familiei și al copiilor, care vor suporta repercusiunile” (Diac. Prof. Dr. Stefan Mindea)
Magdalena şi soţul ei, reputatul medic neurochirurg Ştefan Mindea (39 ani) – declarat cel mai tânăr şef de secţie din istoria neurochirurgiei de la Stanford – au trăit în Statele Unite ale Americii, acolo unde familiile lor au emigrat pe când ei erau copii. S-au întâlnit într-o tabără ortodoxă şi au format o familie tradiţională românească, unde pruncii sunt bineveniţi pe lume. Aşa au venit pe lume Isabella (12 ani), Ştefan (7 ani), Francesca (5 ani), Ecaterina (3 ani) şi Iustina (1 an şi jumătate). Acum 2 ani, medicii s-au hotărât să lase confortul Occidentului şi să revină în ţară, dar nu ştiau cât de greu va fi acest pas pentru copii.
