Articole cu eticheta (tag): rapirea copiilor

Iubită mamă Camelia-Mihaela, Dumnezeu te vede și te aude, iar noi îți suntem alături și nu putem rămâne indiferenți, reci și nepăsători față de durerea ta de mamă. Așa cum odinioară Împăratul David nu a rămas nepăsător față de durerea Rițpei căreia i-au fost uciși cei șapte copii, așa cum odinioară Regele Solomon a făcut dreptate ținând seamă de iubirea de mamă, așa și noi, în Hristos, îți suntem alături, iubită mamă, cu toată ființa noastră. Nu te teme! Hristos te poartă pe brațele Sale milostive, iar noi, în Hristos, te pomenim și te asigurăm că așa cum Dumnezeu s-a milostivit spre atâtea mame, se va milostivi și spre tine!”

Stiri pentru viata: Camelia Smicală: „Nu înțeleg de ce autoritățile române nu-și protejează cetățenii” La Camelia Smicală acasă, două camere de copii își așteaptă locatarii, pe Mihai și Maria, care au spus repetat, inclusiv de față cu Ambasadorul României în …

Suport pentru Dr. Camelia Smicala: S-a incheiat procesul Cameliei Smicala. Judecătorul a interzis inregistrarea ședinței. Procurorul a susținut in continuare că cei care au luat copiii in condițiile cunoscute, au fost agresați de Camelia Smicala și că aceștia au suferit …

Să nu ne amăgim. Dacă nu ne transformăm familia într-o mică biserică, nu putem rezista tăvălugului acestei lumi. Dacă nu ne ancorăm, fiecare cum putem, fie și cu ultimele puteri, în viața Bisericii, vom cădea pradă forțelor întunericului care vor să pună obrocul peste lumina care pâlpâie, încă, în ochii nevinovați ai pruncilor. Nu ne mai putem face prea multe iluzii cu privire la așezarea acestei lumi, la o posibilitate de redresare colectivă, pe scară instituțională. Bătălia se va duce acum chiar pe terenul nostru, al intimității noastre familiale. Acolo trebuie rezistență, la nivel micro-familial. Acolo trebuie dusă lupta cea mare. Putem ușura această luptă dacă vom dovedi, pe cât posibil, că putem fi solidari. Că ne putem strânge, unii lângă alții, unii pentru alții, încurajându-ne, îmbărbătându-ne, ajutându-ne unii pe alții cu fapta și cuvântul. Nu putem rezista altfel decât încercând, după slabele noastre puteri, a imita viața primilor creștini. Nu după formă, ci după fond, după modelul strălucit al primelor comunități creștine. Doar acolo unde există o astfel de unitate suflă mai puternic și „vântul” Duhului (Ioan 3, 8). Altfel, risipiți unii de alții, vom fi asemenea oilor rătăcite de la turmă.

Ieri (16.05.2016), din nou, fără să o anunțe cumva pe Mamă, “Protecția” Copilului a descins cu poliția şi i-a luat pe copii ca pe nişte infractori, de la şcoală! Motivul? Între Mamă şi copii există o relație prea strânsă! Mai ales atunci când se retrag timorați, inhibați de frică din calea tatălui bolnav…

Știi ce înseamnă să îți vezi fetița ta la doi metri în fața ta, fetița care ai purtat-o nouă luni de zile în pântec, și să n-ai voie să o strângi în brațe?

Știi ce înseamnă să nu-i poți explica băiețelului tău de ce trebuie să pleci fără el după două ore de vizită?

Știi ce înseamnă să te uiți cu înfrigurare la uși închise, așteptând să apară copiii tăi?

Însă familiile poloneze care au simțit respirația Barnevernet în ceafa lor nu au rămas mute. Un bun exemplu în acest sens este filmul documentar polonez Barnevernet: vânătoarea de copii [un material VIDEO aici – n.n.] care descrie poveștile familiilor poloneze care au fost separate de copiii lor. Multe dintre aceste familii par atât de serioase și demne de încredere, încât nu poți să nu te întrebi: de ce ei?

În sistemul de protecție socială ar trebui să fie cazurile grave, unde sunt părinți cu probleme mari. Dar în multe alte cazuri este vorba despre probleme economice, o familie poate avea nevoie doar de o persoană care să ia copilul o dată pe săptămână etc. Nu ar trebui să fie în sistemul de protecție socială. Acolo trebuie să fie doar cazurile grave. Și ar trebui să fie implicate alte agenții care să ajute familiile, dacă nu comit abuzuri grave. Dacă ești sărac, nu înseamnă că îți maltratezi copilul.