România trebuie să conștientizeze că e nevoie să facă tot posibilul pentru a nu se confrunta cu revendicarea instituției căsătoriei de către cuplurile formate din doi bărbați sau două femei și, implicit, cu consecințele acesteia. De aceea, este absolut necesar să se împlinească cerința celor trei milioane de români, adică să se organizeze un referendum care să permită înscrierea în Constituție a căsătoriei ca uniune între un bărbat și o femeie.
Așadar, în tabăra gratuită „Girl UP!”, sub pretextul emancipării și împuternicii tinerelor, adolescentele noastre vor învăța că genul este diferit de sex și că identitatea lor de gen nu are nicio legătură cu sexul lor biologic. Vor auzi că ele sunt fete nu prin naștere, adică nu pentru că aceasta este identitatea lor naturală, ci pentru că familia și societatea le-a atribuit, în mod artificial, identitatea de femeie.
Cu vreo doi ani în urmă, producea o mare emoție cazul unui cuplu de români emigrați în Norvegia, căruia autoritatea locală dedicată (Barnevernet) i-a interzis să-și mai crească copiii, argumentând că nu ar avea ”competențele parentale” necesare. Limbajul este esențial, căci el conține un mod de gândire și, totodată, include in nuce un mod de operare. Or, strategia educațională de mai sus își propune ca obiectiv central să ”reducă deficitul de competențe parentale semnalat la nivelul societății românești” (Art. 47).
Dreptul la conștiință nu se mai aplică celor care nu vor fi de acord cu grupul de gândire de tip LGBT. Convingerea că se face rău în numele transgenderismului, în special copiilor, ne va costa. Nu se acceptă nici un fel de divergențe de la linia de partid. Nici o erezie nu poate fi lăsată nepedepsită. […] Copiii sunt împinși spre protocoale de tratament, care nu au evidențiat rezultate pe termen lung în ceea ce privește siguranța și eficacitatea. Ideologia transgender este un crez intolerant, iar dogmele sale cer sacrificarea nu numai a drepturilor de conștiință, ci și a îngrijirii cazurilor disperate de copii și adulți disforici.
Convenția de la Istanbul prezintă „rolurile” de bărbat, respectiv de femeie (pe care le numește „stereotipuri”), drept cauza violenței domestice și propune ca soluție eliminarea diferențelor biologice specifice firii bărbătești, respectiv femeiești, în favoarea unei pretinse „egalități de gen”. Documentul definește genul drept „roluri construite la nivel social, comportamente, activități și atribute pe care o anumită societate le consideră potrivite pentru bărbați, respectiv femei” (Art. 3, lit. c). Convenția cere condamnarea acestor „roluri stereotipe” (Art. 12, para 1) și introducerea de „roluri de gen non-stereotipe” (Art. 14, para 1), supravegheată de un „grup de experți” care nu este clar definit (Art. 66) și care ar avea prioritate față de parlamentele naționale.
Conform articolelor 26 și 29 din Constituția României valorile familiei, ale libertății conștiinței și dreptul părinților de a asigura educația copiilor conform propriilor convingeri reprezintă drepturi fundamentale. Faptul că asociațiile de părinți din județul Vrancea ori din orice altă parte a României se opun impunerii prin persuasiune și manipulare către copiii minori a ideologiei de gen este un drept legal complet legitim.
Conform acestei ideologii, sexul ființei umane, ca bărbat sau femeie, nu are importanță pentru personalitatea sa, dar este prezentat ca „dictatura naturii“ față de libera alegere a omului, o dictatură de care el trebuie să se elibereze. Această ideologie care, prin ratificarea Convenției, ar deveni o lege de drept constrângătoare pentru cetățenii bulgari, neagă un adevăr fundamental biblic: “Şi a făcut Dumnezeu pe om după chipul Său; după chipul lui Dumnezeu l-a făcut; a făcut bărbat şi femeie”(Geneza 1:27).
Patriarhul Bulgariei a luat atitudine, arătând clar că “sub pretextul protejării femeilor si copiilor” (Conventia de la Istanbul are drept titlu combaterea violentei), aceste dispoziții despart noțiunea de gen de sexul biologic, ideologia de gen fiind “străină de limbajul si mentalitatea tării”. La noi insă, tocmai faptul ca a devenit obligatorie prin normativizarea ei – adică aducerea ei in norma juridica – începe sa ne transforme viețile: nu mai avem voie sa spunem ce gândim despre ce credem noi că este genul, nu mai avem voie sa păstrăm cultura si mentalitatea tării, nu mai avem voie să ne împotrivim in absolut niciun fel acestei ideologii pentru că deja sunt instruite si autoritățile publice in sensul sancțiunilor care urmează a ne fi aplicate. Avem cunoștință de toate acestea? Înțelegem implicațiile lor asupra vieților noastre?
O asemenea imagine e un stereotip ne-traditional, prin urmare nu face obiectul acestei legi facute de oameni destepti care nu mai vor sa lase reprezentarea femeilor in publicitate in rolurile “precrise” de mame si sotii. Mediafax: Senat: Propunere legislativă prin …
