Articole cu eticheta (tag): woke

Vorbeam cu un preot din America și-i spuneam: trebuie să ajuți familiile din parohia ta să înțeleagă ce este transgenderismul, de ce se opune învățăturilor Bisericii și dă-le oamenilor cunoștințele ca să se opună și să-și protejeze copiii. Mi-a răspuns: „Nu, noi nu facem politică în Biserică”. Cred că cine spune asta își predă proprii enoriași acestei ideologii, eșuează ca lider. Ceea ce se întâmplă este că ei nu vor să fie blamați, nu vor să fie numiți „conservatori” și sunt dispuși să permită acestui lucru oribil să vină în societatea lor și să captureze copii și familii, fără nicio opoziție din partea lor.

În timp ce mișcarea woke se împrăștie în parți ale Europei și ale Marii Britanie, ar trebui să fie limpede că aceasta nu e o furtună trecătoare. Aici, la fel ca în Statele Unite, militanții woke au, dacă ele există în primul rând, puține politici bine definite. Ceea ce ei vor este pur și simplu sfârșitul vechii ordini. Paroxismul la care asistăm poate fi consemnat ca fiind momentul decisiv în declinul Occidentului liberal. Poate că este timpul să ne gândim cum trebuie fortificate enclavele de gândire și exprimare liberă ce încă rămân, ca ele să aibă o șansă de supraviețuire în lumea insipidă și nemiloasă ce se naște.

Cruciada lor morală este dusă împotriva celor pe care îi definesc ca opresori – de exemplu bărbații albi din America,”penalii” din România de azi, poate eruroscepticii din România de mâine. Cu cât inventează mai multe ”păcate”, mai multe ”fobii” și ”-isme”, cu atât crește numărul păcătoșilor cu care acest cult trebuie să lupte. Unde poate ajunge acest cult?

Urmărind ce se întâmplă pe străzile Americii zilele acestea nu poți să nu remarci similitudinile cu bolșevismul anilor 1916, 1917, 1918, cu demența revoluționară bolșevică care crea soviete de muncitori și soldați peste tot, care votau desființarea armatei și a poliției, degradarea ofițerilor, care puneau în practică vânătoarea de vrăjitoare, de kulaci, intelectuali, aristocrați, ofițeri, burghezi etc. Au sfârșit prin crearea propriei poliții care executa sumar dușmanii poporului.

Conservatorii conduși de Boris au câștigat în fiefuri laburiste în care aceștia dominau de zeci de ani, așa-numitul „Zid Roșu”, compus din orașe miniere, orașe post-industriale, sau care includeau circumscripții în care din 1970 nu mai câștigase vreodată un conservator. Or, acest lucru arată că clasa muncitoare s-a regăsit mai mult în mesajul simplu al lui Boris Johnson, care le-a transmis că voi respecta opțiunea voastră pentru Brexit, decât în turnura justițiarist-vigilentă a lui Corbyn, liderul eșuat al laburiștilor: „În toată țara, clasele muncitoare au abandonat Partidul Laburist, pentru că Partidul Laburist le-a abandonat. A rânjit disprețuitor la ele când au votat pentru Brexit; le-a privit de sus valorile lor culturale; le-a etichetat drept rasiste și xenofobe pentru critica adusa Uniunii Europene și grijilor făcute pentru migrația în masă.”

Noul totalitarism este dezintegrant față de cele vechi. Oricât de violente și distructive în fond, totalitarismele sec. XX aveau un „plan”, propuneau o „construcție”, iar partea de construcție a angrenat și mobilizat societatea pe scară nemaivăzută. Noul totalitarism se distinge prin faptul că domină prin dezintegrare. Marile mituri ale revoluției comuniste și ale Reich-ului rasist s-au prăbușit. Suntem, din acest punct de vedere, post-hiliaști. Da, avem comuniști printre noi. Mai sunt și ceva colonialiști sau rasiști. Dar, să fim serioși, nu se pune problema să existe cineva, astăzi, care să mai poată crede religios în revoluție sau în reich așa cum s-a întâmplat în secolul trecut. De aceea, ce trăim acum este dizolvant, destructurant. Noile religii, transumanismul, transgenderismul, etc., sunt forțe care nu reușesc să creeze „revoluția”, ci doar să pregătească, cel mult, calea pentru cineva care va veni cu un nou și, cel mai probabil, ultim mit totalitar „constructiv”. Am o idee despre cine ar putea inventa așa ceva dacă mă gândesc la ultima carte a Bibliei.