„Intrăm într-o vreme a persecuțiilor”. MĂRTURIA DE CONȘTIINȚĂ A UNUI AMERICAN LA BUCUREȘTI. Lansarea-eveniment a cărții lui ROD DREHER, „Să nu trăim în minciună” (VIDEO). Interviuri, reacții, comentarii/ Evenimentul a fost urmat de plecarea bruscă la Domnul a lui ALIN BOGDAN, patronul Editurii Contramundum

10-06-2021 27 minute Sublinieri

R3Media:

Interviu Rod Dreher: Cred că nu ar trebui să facem niciodată ceva împotriva conștiinței noastre doar pentru a ne recăpăta libertatea. Trebuie să rămâneți fideli propriilor tradiții, propriei istorii și mai ales, fideli credinței voastre ortodoxe

Așa cum am anunțat din timp, scriitorul și gânditorul american Rod Dreher a venit pentru prima oară în România, în weekendul ce tocmai s-a încheiat.

Motivul l-a constituit lansarea volumului „Să nu trăim în minciună” , la editura Contra Mundum.

Nu puteam rata ocazia de a-l întâlni și a discuta cu el pe viu, după ce R3media a fost prima organizație de presă din România care a realizat primul interviu cu Rod Dreher, în exclusivitate, în octombrie 2020.

Am descoperit un om plin de viață, de râvnă creștină și un mare admirator al României. Felul în care vorbea despre țara noastră ar trebui să fie un exemplu și pentru alți intelectuali: fără complexe, fără prejudecăți, dar cu nespusă admirație pentru istoria, tradițiile și ortodoxia noastră.

Iată dialogul pe care l-am purtat cu Rod Dreher, senior editor la The American Conservative,  mulțumită editurii Contra Mundum.

R3mediaDragă domnule Dreher, când am vorbit ultima oară, în octombrie trecut, spuneați că sperați să vizitați România cât de curând…

Rod Dreher: Știu, iată-mă aici!

R3mediaAți ajuns mai devreme decât, poate, v-ați fi așteptat. Care sunt primele impresii despre țara noastră?

Rod Dreher: Sigur, este numai a doua țară ortodoxă în care am fost și ca ortodox creștin, e complet diferit să vezi că ortodoxia e normalitatea. Când intru în bisericile ortodoxe de-aici din România – deși am fost aici de numai o zi – se simte atât de puternic duhul spiritualității și în mod ciudat, mă simt ca și cum aș fi ajuns acasă.

Sunt aici pentru prima dată și mă simt ca acasă. Oamenii sunt atât de primitori, a fost fantastic până acum.

R3media: La acest ceas trebuie să fac o mărturisire. Faptul că sunteți american și ortodox, pentru noi reprezintă o mică victorie culturală 🙂  Aici toată lumea vorbește engleza, caută să se comporte cât mai occidental, așa că este o mare bucurie să vezi pe cineva care ne îmbrățișează valorile așa de mult!

Dar acum să revenim la subiect! Așa cum știți prea bine, România e o țară fostă comunistă, dar cu toții am urât comunismul și ne-am dorit să devenim o parte a Europei, a Europei Occidentale. Dar în zilele noastre, Comisia Europeană – cea care conduce UE – a trimis Parlamentului nostru intențiile sale privind „drepturile omului” în viitorul apropiat: copii „intersex”, familii „curcubeu” și toate celelalte componente ale ideologiei LGBT. Dar acestea nu sunt ceea ce ne așteptam sau doream când am aderat la această comunitate. Cum să facem încât să ne păstrăm ortodocși?

Rod Dreher: Trebuie să vă dați silința să rezistați. Cât mai puternic cu putință. Dacă legiuitorii din țara voastră nu se vor opune, atunci rezistența trebuie dusă la nivel de familie și de parohie. Nu puteți să-i cedați (acestei ideologii), pentru că dacă rea și este greșită.

Ca American, îmi este rușine că țara mea face asta. Chiar aici, la București, Ambasada SUA arborează steagul LGBT. La Varșovia, acolo unde am fost săptămâna trecută, la fel. Chiar și la Roma, la Ambasada noastră de la Vatican fac asta. E o formă de imperialism cultural. Și sunt complet încrezători când o fac.

Atenție! Nu arborează acest steag la Ambasada SUA din Arabia Saudită…deci știm despre ce este vorba. Încearcă să-i intimideze pe europeni, pentru a renunța la propriile valori, pentru a nu mai crede Adevărul despre ceea ce este o familie și despre ceea ce sunt un bărbat și o femeie.

România trebuie să-i ajute pe americani să rămână puternici

Aș spune că acești oameni, acești revoluționari culturali din Vest, au toată puterea acum. În țara mea au mărșăluit prin toate instituțiile. Chiar și CIA-ul, mă credeți sau nu, a devenit WOKE. Toate corporațiile au făcut asta. Unde ne lasă asta pe noi, pe creștini și pe cei care nu sunt creștini, dar și-au păstrat sănătatea morală despre familie?

Ei bine, înseamnă că trebuie să construim rezistența în interiorul familiilor noastre, în interiorul comunităților noastre. Și aici cred că experiența dizidenților din perioada comunistă cred că se potrivește perfect momentului.

În cartea mea, „Să nu trăim în minciună”, am vrut în primul rând, să recunosc veridicitatea celor observate acum de către emigranții din România, Ungaria, Polonia, Rusia, în America. Ei văd  că ceea ce se întâmplă acum în America, cu această nouă revoluție, este o nouă formă de totalitarism.

Asta este ceva ce noi americanii nu putem vedea, dar EI POT și am dorit să le amplific vocile.

În al doilea rând, am vrut să vorbesc cu ei despre ceea ce putem NOI face. Ce-au învățat ei ca dizidenți anti-comuniști, lecțiile pe care le putem aplica azi noi, creștinii și nu numai, pentru a ne putea pregăti să fim urâți, dar de a ne păstra valorile, Adevărul, credința, într-o vreme a persecuției. Poate fi persecuție soft, așa cum e acum: îți poți pierde locul de muncă dacă nu renunți la credințele tale, dar cred că în final se va trece la totalitarism hard, dur.

România are atât de multă bogăție spirituală pe care o poate folosi pentru a rezista acestei ideologii! Aveți mai multe decât avem noi în America, trebuie să ne ajutați pe noi să rămânem puternici.

R3media: Aveți dreptate! Mă bucur că ne reamintiți asta și aveți absolută dreptate. Dar vreau să vă întreb următorul lucru: spuneați de arborarea steagului LGBT și celelalte. Dar vedeți, și-aici e un subiect delicat: pentru Dvs este mai ușor să criticați politicienii occidentali, care nu trebuie confundați cu civilizația occidentală, pentru că sunteți din Occident. Dar dacă o facem noi, de-aici, se ridică voci care acuză că există interese ascunse în spatele acestor critici. Și apoi mai este și problema brandurilor: Radio Europa Liberă este un post de radio finanțat de Statele Unite. Dar înainte de 1990, Radio Europa Liberă îl găzduia pe părintele Calciu, mă credeți sau nu. Dar azi, REL este condus de atei, dar oamenii văd eticheta și zic: Hei, dacă scrie Radio Europa Liberă trebuie să fie la fel ca înainte. Cum putem să-i convingem pe oameni să treacă peste etichete?

Rod Dreher: Da, brandul Americii a fost mereu ceva asociat cu binele. Pe tot timpul vieții mele, datorită celui de-al doilea război mondial și apoi pentru că am fost de partea cea bună a Războiului Rece. E șocant pentru mine, pentru oamenii din generația mea, să vadă cum țara noastră a ajuns de la ceva cu care ne mândream, la cel mai mare promotor al depravării, al distrugerii familiei și al credinței.

Asta nu înseamnă că nu-mi iubesc țara. Chiar o iubesc, dar nu-mi place să văd ce-a devenit. Dacă în țara voastră, România, sunteți intimidați pentru că criticați Occidentul, arătați-le exemplul meu: sunt un patriot american, dar pentru că iubesc ceea ce țara mea ar trebui să reprezinte, simt că trebuie s-o critic când aduce aceste minciuni și le forțează asupra altor țări. Ceea ce le-aș spune românilor ar fi: nici măcar nu mă ascultați pe mine. Doar priviți la ce se întâmplă în America: ne distrugem țara cu ideologia gender. Avem copiii mici care la școală sunt învățați că pot fi băieți, fetițe sau ceva la mijloc. E nebunie!

Cu Black Lives Matter, am luat ceea ce era bun, necesar și moral din lupta împotriva rasismului și am transformat-o într-o nebunie ideologică și rasistă. Aceste chestiuni ne distrug societatea.

Au pătruns și în educația medicală și științifică, distrugând abilitatea oamenilor de a deveni doctori. A fost un reportaj în SUA, unde doctorii spuneau că se tem să pună la îndoială cel mai mic lucru legat de ce se propune, chiar dacă faptele medicinei sunt evidente, pentru că se tem să nu-și piardă cariera.

Asta doriți în România? Chiar este ceea ce vă doriți să se întâmple aici, cu prețul de a fi plăcuți în Vest? Eu sunt absolut convins că NU.

Trebuie să rămâneți fideli propriilor tradiții, propriei istorii și mai ales, fideli credinței voastre ortodoxe. Noi avem atâtea probleme în America pentru că L-am uitat pe Dumnezeu. Voi încă nu sunteți în această situație și mă rog să nu ajungeți niciodată. Dar nu se va întâmpla dacă poporul român nu va înțelege ce se întâmplă în lume și se va ridica să se lupte.

Condițiile impuse nevaccinaților, parte din viitorul sistem de credit social

R3media: Ați menționat mai devreme ceva despre comunitatea științifică și cu ocazia asta vreau să aduc în discuție subiectul Covid-ului. Aici se discută mult despre vaccin și implicarea Bisericii. Guvernul vrea ca Biserica să fie mai activă în promovarea vaccinării, dar oamenii au îndoieli…De-asemenea, Guvernul spune că indiferent dacă crezi că vaccinul este bun pentru tine, ar trebui să-l faci oricum pentru a-ți recăpăta libertatea. Ar trebui ca Biserica să se implice în campania de vaccinare sau ar trebui să fie precaută? Este în regulă pentru un creștin să accepte vaccinul doar pentru a-și primi libertatea promisă de Guvern?

Rod Dreher: Ca să fie clar, eu m-am vaccinat, dar îi respect pe cei care nu au făcut-o. Am mulți prieteni care nu s-au vaccinat și au îngrijorări serioase. Ei nu sunt paranoici. Grijile pe care și le fac ei despre vaccin sunt autentice. Dar cred că nu ar trebui să facem niciodată ceva împotriva conștiinței noastre doar pentru a ne recăpăta libertatea.

Așa funcționează sistemul de credit social care cred eu, va veni. Ni se va spune, în viitor, că dacă vrem să facem cumpărături la cele mai bune magazine, să mergem în vacanță, atunci trebuie să acceptăm ideologia gender sau orice vor cere progresiștii să acceptăm.  Nu putem face asta. Chiar dacă eu cred că vaccinul este ok, dar tu nu crezi, atunci va trebui să accepți limitările și greutățile care vor veni, de dragul propriei conștiințe.

Asta este o problemă ce ține de moralitate.

R3media: Vorbind despre probleme ce țin de moralitate, Tucker Carlson a spus recent că dr. Fauci, Covid-ul și „știința”, au devenit un fel de dumnezeu al seculariștilor. Cum s-a ajuns aici? Există vreo șansă ca acest zeu secular să pătrundă și-n Biserică?

Rod Dreher: Este cert că seculariștii venerează tehnologia.  Asta este adevărat în America. Chiar oamenii care nu se consideră seculariști au o anumită slăbiciune pentru tehnologie. Noi, în America, suntem o țară care, prin ADN-ul nostru, crede că viitorul va fi mai bun ca prezentul. Așa că noi nu avem nici un fel de rezistență naturală față de pretențiile tehnologiei și expertizei științifice.  Desigur, dacă deschizi un ziar sau te uiți la TV, jurnaliștii venerează știința și tehnologia.

Așa că sunt convins că suntem în dezavantaj: oamenii de știință au devenit noua preoțime.Și asta ar trebui să le dea de gândit creștinilor, pentru că știința nu le știe pe toate. Mai mult, oamenii care sunt la stânga citează autoritatea științei pentru legitima lucruri care nu sunt științifice. La un moment dat, am discutat cu un profesor de la Universitatea Cambridge, care mi-a explicat cum a luat avânt teoria darwinistă în secolul XIX: adepții imperialismului britanic au spus „vedeți, Darwin a dovedit că cei puternici ar trebui să-i conducă pe cei slabi”. Cei care se opuneau sclaviei au afirmat: „ Darwin a demonstrat că omul negru este fratele nostru și trebuie să ne opunem sclaviei”. L-au folosit pe Darwin și autoritatea științei pentru a-și avansa propria agendă. În același fel, avem oameni în America care promovează transgenderismul și spun: „este științific” ! Nu, nu este deloc științific, dar uzitează autoritatea științei pentru a-și acorda, în mod fals, credibilitate. Trebuie să fim mult mai sceptici.

La naiba cu respectabilitatea din ochii lumii: fii de partea lui Hristos, fii de partea Adevărului!

R3media: În România, încă sunt episcopi și preoți care nu vorbesc despre pericolele transgenderismului și a ideologiei LGBT în general, pentru că raționamentul lor este următorul: la noi nu se va întâmpla niciodată, totul e undeva departe și statul ne va proteja cumva. Ce le spuneți acestor oameni? Care este mesajul Dvs pentru ei?

Rod Dreher: Mesajul meu pentru ei este: TREZIȚI-VĂ! Orice se întâmplă în America va veni și aici, mai devreme sau mai târziu.

Avem și noi în America lideri religioși, fie că sunt ortodocși, catolici sau protestanți: ei vor să creadă că la ei nu se va întâmpla. Între timp, se întâmplă chiar sub nasul lor.

Vorbeam cu un preot din America și-i spuneam: trebuie să ajuți familiile din parohia ta să înțeleagă ce este transgenderismul, de ce se opune învățăturilor Bisericii și dă-le oamenilor cunoștințele ca să se opună și să-și protejeze copiii. Mi-a răspuns: „Nu, noi nu facem politică în Biserică”.Cred că cine spune asta își predă proprii enoriași acestei ideologii, eșuează ca lider.Ceea ce se întâmplă este că ei nu vor să fie blamați, nu vor să fie numiți „conservatori” și sunt dispuși să permită acestui lucru oribil să vină în societatea lor și să captureze copii și familii, fără nicio opoziție din partea lor.Eu le-aș spune să fie atenți la omul căruia i-am dedicat cartea „Să nu trăiești în minciună”, părintele Tomislav Kolakovici.

El a fost un preot catolic în Croația, care în 1943 se opunea naziștilor. A auzit că este căutat de Gestapo și a fugit în Slovacia, la Bratislava, acolo de unde era mama sa. El a început să-i învețe pe studenți că „vestea bună e că nemții vor pierde războiul, dar vestea proastă e că sovieticii vor fi stăpâni în această țară când se va termina totul și trebuie să fim pregătiți”. Episcopii vremii sale i-au spus că sperie oamenii, că e un alarmist și că asta nu se va întâmpla niciodată aici. Dar părintele Kolakovici știa cum gândesc comuniștii și și-a continuat munca. Și slavă Domnului că a făcut-o: peste patru ani, când Cortina de Fier a căzut peste Cehoslovacia, primul lucru pe care l-au făcut comuniștii a fost să atace Biserica.

Oamenii pe care părintele Kolakovici i-au pregătit – preoți și mireni – au fost cei care au rezistat, au devenit coloana vertebrală a rezistenței anti-comuniste.

La fel, dacă Episcopii nu vor lua poziție în această țară, asta e foarte rău, dar voi creștin-ortodocșii care înțelegeți ce se întâmplă: educați-vă și luați poziție în familiile voastre. E real, nu este o glumă.

Acum, în America, totalitarismul acestei revoluții culturale a ajuns atât de departe încât și pe cutiile de cereale ale copiilor, companiile au scris că oricine poate să-și aleagă propriul pronume apelativ. E o nebunie!

Preoții care nu vorbesc despre asta se tem să nu-și piardă „respectabilitatea” în ochii lumii!La naiba cu respectabilitatea din ochii lumii: fii de partea lui Hristos, fii de partea Adevărului!

R3media: Spuneți-le vă rog, pe scurt, celor care ne urmăresc, de ce ar trebui să vă citească noua carte.

Rod Dreher: Ar trebui să-mi citiți cartea pentru că trăim într-o vreme în care totalitarismul este în creștere.  Nu arată precum vechiul totalitarism, cu gulag-uri și poliții politice,  este o versiune mult mai soft, mai sofisticată. Are mai mult de-a face cu falsa compasiune, falsa toleranță, dar scopul ei final este să distrugă familia și Biserica.

Oamenii care au realizat ce se întâmplă, înaintea tuturor, au fost cei care au venit din România, Polonia, Ungaria, din țările comuniste care au trăit pe vremea totalitarismului hard și au recunoscut imediat despre ce este vorba acum.

În cartea mea „Să nu trăim în minciună”, vorbesc despre felul în care noul totalitarism funcționează și folosesc exemple pe care le-am aflat de la disidenții din Est, despre cum au rezistat totalitarismului și ce-ar trebui să facem.

E vorba despre lucruri practice precum întărirea familiei, întărirea Bisericii, crearea de grupuri mici și mai presus de toate, să învățăm valoarea suferinței. Acestea sunt lucruri care sunt atât de prezente în România de azi și în credința ortodoxă avem tot ce ne trebuie pentru a rezista: trebuie doar s-o acceptăm.

Și mai trebuie să o păstrăm, cu recunoștință, cu mândrie și fără frică. Unul dintre eroii cărții mele este părintele Gheorghe Calciu, preotul român. Când am citit predicile pe care le-a ținut aici, la București, de Paști, am fost uimit de curajul acestui om.

Aceste predici sunt încă valoroase pentru noi: lupta pe care noi, creștinii, o avem în față în America, în România și peste tot nu este la fel cu ce-au dus strămoșii noștri împotriva comunismului. Dar este tot o luptă pentru Adevăr în fața minciunilor, a minciunii totale.

Vă îndemn să citiți cartea mea, apoi împărtășiți-o altora, celor din parohia voastră, iar apoi întâlniți-vă pentru a vedea ce lucruri practice puteți face pentru a fi pregătiți.  Ceea ce încă aveți, iar noi nu prea avem în America, este timpul.
Puteți să folosiți internetul pentru a vedea ce se întâmplă în America azi,  și știind că va veni aici, cum vă pregătiți pentru asta.

Aș vrea ca noi în America să mai avem timpul pe care-l aveți voi, așa că profitați de acest dar.

R3media: Vă mulțumesc mult.

Basilica:

Rod Dreher: Nu m-am simțit niciodată mai aproape de Dumnezeu ca în Ortodoxie

Scriitorul american Rod Dreher, convertit la Ortodoxie în 2006, a acordat vineri Basilica.ro un interviu exclusiv în care vorbește despre convertirea sa, despre darul pe care Ortodoxia românească îl face lumii și despre lecțiile pe care martirii români din temnițele comuniste ni le oferă nouă, celor de azi – inclusiv copiilor săi.

Rod Dreher a venit în România pentru a-și promova cartea recent tradusă la Editura Contra Mundum și intitulată Să nu trăim în miciună.

Basilica.ro: Ce înseamnă „Să nu trăim în minciună”?

Rod Dreher: A trăi în lumea de astăzi înseamnă să fim obligați să acceptăm lucruri care nu sunt adevărate. Un exemplu important este ideologia de gen, prin care suntem forțați să spunem că un bărbat poate fi femeie și o femeie poate fi bărbat.

Oamenii care au emigrat în America din țările comuniste spun că ceea ce se întâmplă acum în România și în general în Occident este un nou tip de totalitarism. Iar acesta ne cere să trăim în minciună. Nici în comunism nu aveai de ales: trebuia să te arăți de acord cu ideologia comunistă. Altfel, aveai de suferit.

Alexander Soljenițîn, în 1974, chiar înainte să fie condamnat la exil de sovietici, a transmis un mesaj cetățenilor sovietici: „Să nu trăim în minciună!” le spunea el. Nu putem da jos acest regim, dar putem să spunem sincer ce credem, sau măcar să nu mai afirmăm lucruri în care nu credem. Dacă avem curajul să facem asta, putem schimba țara, spunea el.

Simt că acest mesaj este foarte important pentru noi, cei de azi, pentru occidentali și nu numai. Noi vedem și auzim lucruri despre care știm că sunt minciuni. Trebuie să ne împotrivim acestora, pentru a-L cinsti pe Dumnezeu, care este Adevărul, și pentru propria noastră demnitate.

Convertirea are loc în inimă, nu în minte

Basilica.ro: Vă amintiți prima întâlnire cu Ortodoxia? Ce v-a atras în primul rând la ea?

Rod Dreher: Am fost un romano-catolic fervent. Dar în anii 2000 simțeam că-L pierd pe Hristos. Într-o zi, eu și soția ne-am hotărât să mergem împreună cu copiii la o catedrală ortodoxă din Dallas, în statul Texas, unde locuiam. Când am ajuns, am știut că acolo era ceea ce căutasem dintotdeauna.

Cel mai mult m-a atras senzația copleșitoare de sfințenie. Nu cred că în Biserica Ortodoxă nu există probleme, suntem oameni cu toții, toți avem problemele noastre. Dar în Ortodoxie este o prezență a lui Dumnezeu cum nu am mai întâlnit în altă parte.

Am simțit frumusețea liturghiei, sfințenia ei și calea îndumnezeirii și Rugăciunea lui Iisus, pe care o spuneam încă de când eram catolic. Și am început să văd schimbările pe care le făcea Dumnezeu în sufletul meu.

După un an în care am frecventat numai Biserica Ortodoxă, eu și soția am decis să ne convertim. Era în 2006.

Marele dar al Ortodoxiei a fost să realizez că o convertire nu are loc pe teren intelectual. Convertirea are loc în primul rând în inimă. Nu m-am simțit niciodată mai aproape de Dumnezeu ca în Ortodoxie.

O căutare pe care mulți americani o au fără să știe

Basilica.ro: Cum ați cunoscut opera Părintelui Calciu-Dumitreasa și ce influență a avut personalitatea lui asupra dumneavoastră?

Rod Dreher: Prietena mea, preoteasa Frederica Matthewes-Green, probabil cea mai cunoscută scriitoare ortodoxă din America, mi-a spus despre el. I-a fost duhovnic. Ea mi-a dat o carte cu predici, scrieri și interviuri ale părintelui. Curajul și sfințenia lui m-au cucerit.

Când am aflat despre experiența lui în Închisoarea Pitești nu mi-a venit să cred cât de răi pot deveni oamenii. Dar Dumnezeu l-a protejat atât pe el, cât și pe alții. Mărturia lui despre felul în care el și alți deținuți l-au îngrijit pe Constantin Oprișan, care era pe moarte, m-a impresionat puternic.

Mi-am dorit să le spun povestea aceasta cititorilor mei americani, ca să vadă cum l-au ajutat Dumnezeu și credința creștin ortodoxă pe Părintele Gheorghe Calciu. Și să le spun că și noi putem primi același ajutor dacă ne deschidem mintea și inima către aceasta.

Ortodoxia este atât de puțin cunoscută în America. Este o expresie a creștinismului și o experiență a lui Dumnezeu pe care mulți americani o caută, doar că nu știu acest lucru.

Cred că poți să faci apologetică, să vorbești despre idei, dar nu este la fel de important ca atunci când povestești ceea ce ai trăit, când dai mărturie.

Când oferi o mărturie ca cea a Părintelui Gheorghe Calciu, sau a altor români sub comunism, când povestești despre mărturisirea de credință pe care au făcut-o și despre dorința lor de a suferi cu dragoste pentru Domnul, oamenii sunt cutremurați până în adâncul sufletului. Iar aceasta le deschide mintea și sufletul către lucrarea Sfântului Duh.

Să fim ca Pr. Gheorghe (Calciu), care era ca Hristos

Basilica.ro: Ce reprezintă pentru dumneavoastră martirii din temnițele comuniste și ce credeți că putem învăța de la ei?

Rod Dreher: Cartea Să nu trăim în minciună chiar aceasta prezintă: lecțiile pe care cei de azi, occidentalii, dar și esticii, le pot extrage din experiența comunismului, de la mucenicii și mărturisitorii epocii.

Mie, personal, poveștile lor îmi arată nu numai tot ce e mai rău în om, ci și tot ce este mai bun: cât de multe putem îndura din dragoste pentru Dumnezeu.

Îmi amintesc că, într-un an, în Postul Mare, le-am citit copiilor mei din amintirile Părintelui Gheorghe Calciu despre Închisoarea Pitești. Nu cele mai teribile pasaje, desigur. Dar am vrut ca ei să știe că aceste lucruri nu s-au întâmplat acum câteva secole sau un mileniu, ci în vremea noastră. Am vrut ca ei să vadă de cât rău sunt capabili oamenii, dar și cât de mult ne ajută Dumnezeu să facem față acestui rău.

Am vrut ca ei să știe că noi trebuie să fim ca Părintele Gheorghe (Calciu). Și că el a fost ca Hristos. Aceasta este cel mai mare dar pe care mi l-au oferit martirii și mărturisitorii români din temnițele comuniste. Ei ne învață ce să facem când suntem puși la încercare.

După cum am spus, una este să discuți idei la nivel abstract și alta este să afli despre experiențe trăite de oameni în carne și oase. Este o diferență uriașă.

În prima seară petrecută în România, ne plimbam după cină și ne-am oprit peste drum de biserica unde Părintele Gheorghe și-a ținut predicile. Stând și privind spre ea, mi-am dat seama că și mie mi se cere să am curajul lui, curajul mărturisirii, indiferent de consecințe, și să încerc să-i încurajez pe români și pe toți ceilalți să înțeleagă ce ne-a dăruit Dumnezeu.

Să le spun că nu trebuie să ne plecăm în fața acestei ideologii. Dacă suntem dispuși să suferim la fel cum a suferit Hristos, vom fi biruitori. Și trebuie să facem aceasta.

M-am întors la hotel și în camera mea m-am rugat la Dumnezeu să-mi dea curaj și la Părintele Gheorghe să se roage pentru mine din ceruri cât sunt în România, dar și pentru tot restul vieții mele, ca să pot face voia lui Dumnezeu întotdeauna indiferent de consecințe.

Ortodoxia, dar de la Dumnezeu și strămoși oferit lumii de români

Basilica.ro: Ce reprezintă țările estice și Ortodoxia pentru un creștin ortodox din America?

Rod Dreher: Ortodocșii sunt foarte puțini în America. La noi sunt mai mulți musulmani decât creștini ortodocși. Noi, ortodocșii americani, chiar nu știm cum se face, nu știm de fapt ce înseamnă să fii ortodox. Dar ne străduim. Și trebuie să învățăm de la frații și surorile noastre care trăiesc Ortodoxia de atâtea secole.

De aceea, trebuie să călătorim cu smerenie în Europa de Est: în România și în celelalte țări ortodoxe. Să le cerem: „Arătați-ne cum faceți. Arătați-ne cum să facem”. Cred că americanii nu sunt obișnuiți cu această atitudine.

Să fim sinceri, americanii pot fi destul de aroganți. Credem că știm totul mai bine decât toți ceilalți. Dar în Ortodoxie suntem ca niște copii neștiutori. Nu o spun cu răutate, ci ca o constatare. Avem nevoie să învățăm din alte culturi ortodoxe mai vechi.

Intrând în bisericile ortodoxe de aici, din România, am simțit profunzimea și intensitatea trăirii spirituale. I-am trimis soției un mesaj în care i-am scris: „Trebuie să vizităm împreună țara aceasta”.

În America nu am simțit niciodată o bogăție spirituală atât de mare ca aici. Dumnezeu este pretutindeni, desigur. Dar Dumnezeu este cu românii de atâta timp și într-un mod atât de intens, încât eu, ca american, simt asta.

Și sper ca românii să prețuiască și să păstreze ceea ce au. Și să fie nu doar mândri, ci și recunoscători pentru darurile primite de la Dumnezeu. Pentru că acesta este darul lui Dumnezeu și darul strămoșilor voștri, care au suferit și și-au dat viața pentru biruința Crucii. Iată darul pe care țara voastră ni-l face.

Cotidianul/ Călin Marchevici:

”Americanii au nevoie de români ca să le amintească cine sunt”

Un oraș gri, mohorât, dominat de clădirile comuniste – acesta era clișeul descrierii Bucureștiului în articolele Financial Times, The New York Times și ale altor mari publicații vestice, în momentele de apogeu ale ”cruciadei” anticorupție. Natura încerca să zâmbească doar dacă o vedea pe Monica Macovei, iar raza de soare din aceste materiale era ”pedestrașa” Laura Codruța Kovesi, care se lupta cu balaurul corupției împreuna cu un mic grup de procurori lăudați de aceste ziare.

Iată că în The American Conservative apare un articol în care raza de soare din Bucureștiul gri nu sunt nici procurorii, nici ONG-urile, ci oamenii simpli, credincioșii. Nu este nicidecum vorba despre vreun pelerinaj, ci despre o lansare de carte – ”Să nu trăiești în miciună”. Autorul, Rod Dreher, s-a aflat pentru scurt timp la București. Dreher, convertit la ortodoxie, s-a facut cunoscut prin volumul ”The Benedict Option”, în care propunea izolarea creștinilor de lumea progresistă agresivă. A fost apreciat și criticat în egală măsură pentru această viziune. Dreher nu s-a ferit să spună că există o problema a corupției în România, nici că s-a întâlnit cu Mihail Neamțu, un conservator care ținut ”flacăra democrației” lui Traian Băsescu. Însa pentru Rod Dreher speranța ce pleacă din tradiție și cultură este mult mai importantă în România de azi, iar americanii au multe de învățat de aici.

”Un profesor universitar care ședea la masa noastră a vorbit despre cât de neplăcut este să interacționeze cu studenții în ziua sde azi. «Nu citesc! Sunt atât de conformiști. Vor să li se spună tot ce să facă. Nu vorbesc aici despre liberalism sau conservatorism – aș fi bucuros dacă ar ar face efortul de a gândi. Însă nu fac asta. Nici măcar cei mai buni studenți». Am reluat tema ceva mai târziu. A spus că el și colegii săi sunt de părere că telefoanele inteligente au mult de-a face cu situația studenților, dar reforma educației a agravat și mai mult lucrurile. L-am întrebat ce anume ar trebui să subliniez la lansarea cărții și în interviuri. «Spuneți-le oamenilor că lucrurile sunt grave. Că această criză a totalitarismului soft nu e o glumă. E reală și are de-a face cu libertatea lor. Trebuie să-i faceți pe oameni să înțeleagă că vreți să-i avertizați despre ceva foarte real”.

”Oamenii din această parte a lumii au privit cu speranță spre Vest și au căutat îndrumarea Vestului atunci când sufereau sub comunism. Încă prețuiesc mult Vestul. Însă au parte de multă aroganță din partea Vestului, în special de la vest-europeni, dar și din partea americanilor – elitele liberale îi tratează ca pe niște copii primitivi care trebuie învățați cum să fie niște oameni cu adevărat moderni. Poate că la originea aroganței occidentale se află conservatorismul natural din această parte a lumii atunci când vine vorba despre drepturile LGBT. Miliardarul George Soros, printre alții, a pompat bani în România prin ONG-urile sale, pentru a submina familia tradițională și autoritatea religioasă. În prima mea seară în România am auzit că elitele politice de la București îi ridiculizează deseori pe conservatorii religioși, în special în privința viziunii lor despre familie și sexualitate.

Le-am spus oamenilor prezenți la lansare că elitele vestice le vor spune că ar trebui să le fie rușine de credință, de tradițiile lor și de moralitatea lor. Aceasta este una dintre marile minciuni pe care trebuie să le respingă. V-ați uitat multă vreme la America, însă uitați-vă la America și acum: americanii se autodistrug pentru că l-au uitat pe Dumnezeu. Ideologia progresistă ne face să nu avem nimic altceva de oferit decât distrugere. Nu aveți nevoie să învățați ceva de la americani; americanii au de învățat de la voi și de la sfinții voștri.

M-am temut la un moment dat că aș putea flata publicul, însă nu am făcut decât să spun lucruri în care cred sută la sută. Simțeam furia din mine – furia față de elitele UE și cele americane, față de agenții ONG-urilor și de progresiștii din instituții și din viața politică de aici, cu toții lucrând pentru ca oamenii să se simtă rușinați de propria lor istorie și de tradițiile lor. Abia acum încep să înțeleg ce vrea să spună Ryszard Legutko, în cartea sa ”Demonul Democratiei,” despre nomenclatura comunistă care s-a reinventat după căderea comunismului și acum se dau drept eurocrați. Ei credeau deja în modernitatea materialistă și sfidau religia și tradiția. Stânga din Vest condamnă acum colonialismul din secolul 19, însă nu are idee că ceea ce face acum progresismul este versiunea culturală de secol 21 a aceluiași colonialism. În schimb, progresiștii ne spun că nu fac decât să elibereze societățile de lanțurile ignoranței în care au stat până acum.”

Rod Dreher a publicat și o mică scrispoare din partea unui profesor care a participat la lansarea cărții. Iată un fragment:

”Exista o viziune la modă printre conservatori – să dea vina pe ”neomarxism”, pe „Școala de la Frankfurt” și pe Soros” (desigur, merită să fie acuzați, însă nu transformați în cauza principală). Această viziune este o modalitate de a trece cu vederea o problemă mai mare, structurală, a tendințelor totalitariste din lume. Aceasta viziune arată ca Vestul este o civilizație stabilă și că doar ”stângiștii” sunt problema. Este un mod de a minimaliza răul cu care ne confruntăm. Nu cred că Vestul are doar o problemă ideologică, și nici cartea dumneavoastră nu arată lucrul ăsta. Cauza este mai profundă: mutații culturale majore, pierderea credinței tradiționale, pierderea modului de viață și a scopului care îți dă motivație și sens pentru a te sacrifica, pentru a te dedica. În acest context, plictiseala devine o explicație. În jurnalul său, Dostoievski vorbea despre tulburările și gândurile otrăvite pe care ți le provoacă plictiseala. Poate că omul superficial din Vest este precursorul omului progresist de astăzi, care are nevoie disperată de o cauză căreia să i se dedice, de un idol la care să se închine, de un ritual pe care să-l îndeplinească”. ”Are perfecta dreptate”, a scris Rod Dreher despre scrisoarea de mai sus.

”Unul dintre prietenii de la editură mi-a citit un editorial al unui comentator considerat neoconservator. A fost prezent la lansarea cărții și a scris că mă respectă, însă m-a condamnat pentru „masochismul religios”, pentru că am vorbit despre Cruce, despre mântuire. Așa ceva este nebunie curată pentru moderniști, chiar și pentru cei care spun că sunt de dreapta. Faptul că un comentator neoconservator din România m-a acuzat m-a făcut să cred că mi-am atins ținta. Omul spunea că sunt prea pesimist cu privire la instituțiile noastre liberale și că acestea sunt de încredere și că ne protejează libertățile. Nu știu dacă așa stau lucrurile în Romania, însă în America nu sunt așa”.

”Cu ajutorul lui Dumnezeu, cartea ”Să nu trăim în minciună” îi va ajuta pe români să-și amintească cine sunt și le va da curaj să respingă minciunile care vor veni din Vestul decadent. Am auzit de multe ori în România că oamenii care critică Vestul sunt considerați pro-Putin. Nu sunt pro-Putin. Sunt pro-creștin. Sunt pro-ortodox. Și sunt pro-român. Sunt pentru poporul care i-a dat pe părintele Calciu, pe Richard Wurmbrand și Mircea Vulcănescu și mulți alții. Sunt pentru cei care spun NU minciunii cum că nu este bine dacă nu înveți de la decadenții anti-familie și lipsiți de Dumnezeu din SUA și din Europa de Vest, de la niște oameni care vor să-i învețe să fie moderni. Românii au probleme mari – corupția este uriașă – însă în ce privește aspectele culturale stau mai bine decât Vestul. Americanii au nevoie de români ca să le amintească cine sunt și cum să nu trăiască în minciună. Le-am oferit românilor speranță și lumină în întunecimea epocii comuniste. Acum, creștinii din România pot face acest lucru pentru noi, asta dacă americanii îi vor asculta și vor învăța de la români”, încheie Rod Dreher.

R3Media/Anand-Sergiu Donca:

Întâlnirea cu Rod Dreher la București

Iată de ce scriam, în urmă cu câteva luni, despre importanța unui acces cât mai facil pentru tineri la România, la transport feroviar gratuit prin țară – pentru a participa, fără prea mari eforturi materiale, la evenimente precum cel de la finalul săptămânii trecute, la lansarea unei cărți de încurajare pentru noi; o carte scrisă de un american ce a venit în România lipsit de prejudecățile cu care noi ne dezarmăm adesea, unii pe alții, cu nerușinare.

Rod Dreher a venit la București pentru a-și lansa ediția în limba română a cărții sale „Live Not By Lies!” – Să nu trăim în minciună – Un manual pentru disidenții creștini.

Spre rușinea mea, nu cunoșteam prea multe despre scriitor și nici nu știam cu exactitate persoanele pe care aveam să le întâlnesc acolo. Așadar, alături de un bun prieten teolog, am luat, cu o oarecare spontaneitate, biletele de tren la cușetă. Părăseam urbea băimăreană cu inima încărcată de curiozitate și entuziasm.

Îmbrăcați elegant încă de dimineață, căldura Bucureștilor a fost o reală provocare. După o zi întreagă de hoinărit pe bulevardele Capitalei, am ajuns, în cele din urmă, la Biserica Precupeții Noi, în apropiere de Piața Romană.

A urmat interviul luat domnului Dreher, marca R3media.

Orele premergătoare lansării treceau precum clipele. Aveam impresia că mă strădui într-atât să respect acel „Carpe diem!”, încât tocmai asta nu făceam.

Apoi, încet, lumea a ajuns în curtea bisericii. Sute de oameni, de toate vârstele și din toate categoriile sociale. Atunci îmi dădusem seama cât de dor îmi era de oameni. De oameni mulți, de locuri tumultuoase, de puțină agitație și de fețe, fie ele orișicât de inexpresive.

Lansarea cărții începuse. Părintele Holbea a moderat întâlnirea alături de domnul Cătălin Sturza, care a fost traducătorul acesteia. Am fost plăcut surprins să observ publicul care reacționa activ la cele spuse de Rod, formându-se astfel un soi de conexiune între scriitor și oameni.

Poate unii ar spune că Rod Dreher abordează situația prea defensiv, că tratează realitățile într-o manieră apocaliptică ori că propune soluții ce funcționează mai degrabă la nivel micro și poate prea puțin la nivel macro, universal sau măcar național.

Eu, în schimb, am văzut în domnul Dreher un optimism rar, în ciuda presiunilor istovitoare ce îl lovesc în propria-i țară. Apoi, zicala „Atacul este cea mai bună apărare” funcționează și viceversa. De foarte multe ori „apărarea”, intuiția defensivă, expectativa în fața provocărilor ce să năpustesc cu repeziciune peste noi poate fi cea mai bună strategie, cea mai de seamă „ofensivă”.

Asta nu presupune delăsare ori indiferență în fața atentatelor directe la adresa valorilor și credinței noastre, ci un soi de răbdare creștinească. O astfel de atitudine ar fi atât de neobișnuită în lupta pentru firesc, încât ar șoca, ar descuraja forțele potrivnice cu blândețea.

Tocmai faptul că a venit cu soluții la nivel de familie, la nivel de indivizi sau în cadrul comunităților relativ mici m-a impresionat. Eram obișnuit cu impostura celor ce soluționau toate problemele omenirii într-o cărțulie de câteva pagini. În schimb Rod surprinde tocmai prin simplitate, printr-o smerenie fină, o pietate ce doar în ortodoxie am mai întâlnit-o.

Până la urmă, dacă noi ca indivizi și ca familie suntem liberi întru Hristos, dacă noi trăim întru Adevăr, atunci niciun totalitarism nu ne poate atinge.

La un moment dat, în timpul conferinței, Rod preciza un lucru care, deși e oarecum evident, nu îl văzusem până atunci. Majoritatea disidenților creștini din temnițele regimurilor totalitare nu erau chinuiți pentru că erau, în mod direct, critici ai sistemului, nu exprimau un mesaj negativ împotriva conducătorilor, ci erau întemnițați pentru că erau ceea ce erau. Ei se țineau cu sfințenie de principiile lor, de credința lor și nu abandonau lupta sub nicio formă, fapt ce i-a urcat pe înalte culmi spirituale.

Rod a mai subliniat faptul că ei nu își căutau nebunește mucenicia, nu „alergau” spre martiriu – deci, nu aveau o atitudine ofensivă, în fond-, ci își trăiau osânda lumească asumat, fără a renunța la crucea de la gât.

În cele din urmă conferința s-a încheiat, iar noi am avut onoarea de a întâlni un om aparte, care ne-a dat speranțe și pe care l-am simțit apropiat. Am pierdut trenul ce trebuia să ne ducă acasă, fiind astfel nevoiți să mai zăbovim puțin prin oraș. Dimineața următoare ne-am reîntâlnit, la liturghia săvârșită în Biserica Sf. Grigorie Palama, de lângă Politehnică.

A fost o slujbă frumoasă, cu cântări psaltice, bizantine, într-o biserică plină de oameni și luminată doar de lumânări. După liturghie, am făcut fotografia asta:

Primul interviu din România cu Rod Dreher a fost făcut de R3media în luna octombrie a anului trecut.

„Credeți-mă când vă spun că noi, cei din Vest, avem nevoie ca voi să fiți ortodocși. Totul depinde de asta, totul! Vă rog nu vă cedați identitatea de dragul unei dominații din partea alte puteri străine mai soft: Uniunea Europeană!”, spunea scriitorul american.

Răsfoind puțin cartea, un pasaj mi-a atras atenția, o citare din scrierile unui rus ce a pătimit mult pentru adevăr.

„Nu ni se cere să ieșim afară în piața publică și să strigăm adevărul, să spunem în gura mare ce gândim; e înfricoșător, nu suntem încă pregătiți. Dar haideți măcar să refuzăm să spunem ceea ce nu gândim.”, scria Aleksandr Soljenițîn, care nu mai are nevoie de nicio introducere.

Sfatul lui Soljenițîn transpus și în cartea lui Rod este, în orice caz, un prim pas, un început pentru a nu trăi în minciună.

La ordinea zilei/ Cerul chiar sta sa cada pe noi/ Rod Dreher 7 Iunie 2021

***

Libertatea:

Fostul jurnalist Alin Bogdan a murit

Alin Bogdan, fost jurnalist la Adevărul şi Gândul, a murit la vârsta de 43 de ani. Anunțul a fost făcut, marți, de către soţia sa, jurnalista Sidonia Bogdan, pe Facebook.

„Soțul meu, Alin Bogdan, a plecat lângă Dumnezeu. De lângă Domnul, își va veghea și iubi fetița”, a anunțat Sidonia Bogdan. Alin Bogdan a intrat în presă în 1998, în funcția de redactor la Adevărul, unde a acoperit zona politică, iar din 2005, jurnalistul s-a alăturat ziarului Gândul ca publicist comentator. Din 2006 a intrat în consultanță la Multimedia Political Communicatio, lucrând pentru campaniile electorale ale PNL.

În ultima perioadă, el conducea editura ContraMundum. Corpul neînsuflețit al jurnalistului va fi depus mâine (înmormântarea a avut loc azi, 10 iunie – n.n.) la Biserica Nașterii Maicii Domnului, din Drumul Taberei.

ContraMundum/ Rod Dreher:

A FURA CLIPE ÎMPREUNĂ CU CEI DRAGI

Poate că ați văzut deja postarea mea de pe blog legată de moartea complet neașteptată a lui Alin Bogdan, directorul unei mici edituri care a tradus în română „Live not by lies” – „Să nu trăim în minciună!”. Am petrecut weekend-ul trecut împreună și ne-am bucurat amândoi când am văzut primul mare succes din viața acestei mici edituri. Am mâncat cu el, am mers la biserici cu el, am băut bere cu el, am vizitat o mănăstire cu el, și m-am bucurat nespus de toate acestea. Când ne-am luat la revedere la aeroport, l-am strâns tare în brațe și i-am promis că mă voi întoarce. Dimineața următoare a murit – în această dimineață, marți. Avea 42 de ani și a lăsat în urmă o soție și o fetiță de 11 ani.

Unul dintre creștinii care au petrecut sfârșitul de săptămână cu noi ne-a dat următorul mesaj:

„Fraților întru Hristos,

Singurul gând pe care-l am legat de moartea neașteptată a lui Alin este că noi trăim și purtăm un război duhovnicesc real și nevăzut, și că trebuie să fim pregătiți în orice moment pentru orice, inclusiv pentru moarte.

Este o binecuvântare că ne știm unii cu alții și că ne putem ruga unul pentru altul.
Dumnezeu să-l odihnească pe Alin și să-i ocrotească fetița și familia.

Hristos a Înviat!”

Încă încerc să-mi dau seama de sensul tragediei, deși nu vom ști niciodată de ce a lăsat Dumnezeu să se întâmple asta. Un om, un credincios autentic, aflat la apogeul succesului profesional, moare de infarct. Sora mea Ruthie a murit, de asemenea, la 42 de ani, dar ea a avut timp să se pregătească 19 luni, din momentul în care a aflat că are cancer. Alin s-a culcat luni seara și nu știu dacă s-a mai sculat (Alin a murit marți dimineața – notă Contra Mundum).

Prietenul nostru, Cătălin, care lucra cu Alin la editură mi-a spus că în fotografia pe care am postat-o vineri seară, într-o biserică din Centrul Vechi al Bucureștiului (este vorba de Biserica Rusă – notă Contra Mundum) se poate vedea în planul îndepărtat Alin, sărutând icoana Mântuitorului Hristos. Nu avea de unde să știe că în câteva zile se va întâlni față către față cu Hristos Însuși.

Gândul acesta mă copleșește complet.

Unul din lucrurile cele mai izbitoare la Alin era tristețea din ochii lui.

Îmi vine în minte ce spunea amicul nostru despre cum moartea lui Alin ne-a reamintit că ducem o luptă duhovnicească reală și că ar trebui să fim pregătiți în orice moment pentru orice, chiar pentru moarte. S-ar putea să mă înșel, dar nu cred că vrea să spună că Alin a fost ucis de dușmanii lui spirituali, ca urmare a unui blestem sau ceva asemănător. Însă noi credem că există un înțeles duhovnicesc în tot ceea ce se întâmplă.

În cazul lui Alin, în măsura în care îmi pot da seama, moartea sa ne învață să nu luăm nimic și pe nimeni ca fiind veșnic. Este o lecție care, scrisă astfel, sună a lozincă sentimentală. Dar este adevărată! Dacă lucrurile ar sta așa cum le gândim noi, omul acesta de 42 de ani, care tocmai repurtase cel mai mare succes din cariera sa de editor, ar fi trebuit să construiască mai departe pe baza acestei izbânzi.  Am primit un email de la Smaranda Nistor, traducătoarea în română a cărții mele, care mi-a povestit ceva ce s-a întâmplat chiar după lansarea cărții, sâmbătă seara. Era spre miezul nopții și mâncarea întârzia la restaurant. Eram atât de obosit încât îmi cădea capul pe masă, așa că l-am rugat pe Cătălin, la rândul lui epuizat, dacă mă poate duce la hotel. Smaranda stă lângă Cătălin și a vrut, la rândul ei, să plece acasă.

Mi-a spus cum Alin a rugat-o să mai stea un pic la cină, că o va duce el. Luase în seama oferta dar văzându-l cât e de obosit și știind că asta ar însemna jumătate de ceas întârziere pentru el, a refuzat. I-a adus minte că trebuie să se vadă din nou săptămâna viitoare pentru a discuta noile cărți de tradus.

„Acum mă tot uit la o poză de la prima noastră întâlnire din 2014 și plâng. De ce am plecat, de ce nu am mai stat, să mai fur câteva ore cu el?”

Poate că în asta este o lecție pentru noi: să furăm cât mai multe clipe alături de cei pe care îi iubim. Stați până târziu la masă. Nu ratați ocazia de a vă arăta iubirea. În timp ce scriu, am remușcări că nu m-am dus să-l vizitez pe prietenul meu aflat pe patul de moarte, episcopul Charles Jenkins. Voi avea timp mai târziu, mi-am spus, iar el a murit în timp ce eu eram aici, în Ungaria. Mă doboară regretul.

I-am spus Smarandei că m-a mișcat figura aceea împovărată a lui Alin, gândindu-mă de ce este atât de încercat. Smaranda mi-a răspuns că el a rămas credincios celor pe i-a iubit. I-a rămas credincios până și mentorului său politic, chiar dacă asta l-a făcut să fie ridiculizat de prieteni vechi: „A rămas fidel credinței sale creștine, de asemenea aflată sub asediu astăzi. Spre deosebire de mulți oameni moderni, a evitat să-i învinovățească pe cei din jurul său pentru problemele sale. Le-a dus pur și simplu, încercând să le vadă ca fiind parte inevitabilă din viață. Până când a fost prea mult chiar și pentru o inimă mare.”

Acest om micuț dar curajos, care m-a surprins atunci când l-am cunoscut prin tăcerea, seriozitatea și cumințenia lui, a fost un erou. Priviți la poza de grup de la Mănăstirea Antim. Alin este cel micuț și chel. Privindu-l ați fi spus vreodată că este un erou?

Dar chiar asta era! Vă spun că era un om mare, un cavaler al credinței. Și-a dus crucea cu modestie, până când l-a pus la pământ.  Ce binecuvântare pe mine să petrec ultimul weekend din viața sa pământească împreună cu el! Mă voi gândi la taina aceasta cât timp voi mai trăi. Îl voi ruga să mijlocească pentru mine în Ceruri să merg mai departe în această vale a plângerii, din aceste vremuri lipsite de credință. Nu mă îndoiesc că prietenia creștinească legată la București zilele trecute va continua pentru tot restul vieții: Alin ne-a unit pe vecie.

Am fost de acord să iau parte alături de frații de la București la rugăciunea pentru sufletul fratelui nostru catolic Alin (Alin a fost botezat ortodox și a avut parte de o înmormântare ortodoxă – notă Contra Mundum). Se vor citi zilnic două catisme din Psaltire, în următoarele 40 de zile. O catismă reprezintă o secțiune din psalmi, astfel încât să fie citită întreaga Psaltire într-o săptămână.

Vă las această poză făcută vineri aproape de miezul nopții, în prima mea zi la București. M-a impresionat femeia care se ruga având în față o carte de rugăciuni, noaptea târziu. Cătălin mi-a spus că omul din fundal, care săruta icoana Mântuitorului, era Alin. Câți sfinți și eroi întâlniți în fiecare zi, fără să știți cine sunt ei cu adevărat? Câți oameni au apăsări uriașe, dar nu o arată? Cum îi putem iubi mai mult și îi putem ajuta să-și ducă mai departe crucea? Sunt întrebările pe care mi le pun după moartea lui Alin. Sper să vi le puneți și voi.

Încercați să furați clipe astăzi, chiar astăzi, în fiecare zi.

Cătălin Sturza:

Am aflat cu nespusă durere despre moartea în această dimineață (8 iunie -n.n.) a unui prieten drag și apropiat, jurnalistul Alin Bogdan.

Am petrecut ultimele zile alături de Alin, organizând vizita lui Rod Dreher în România. Au fost niște zile pline de mari satisfacții, cu o conferință la care au participat câteva sute de oameni, urmată de alte sute de mesaje și reacții. Acest eveniment, pe care Alin l-a făcut posibil în calitate de director al editurii ContraMundum, a avut ceva ziditor și cred că a dat speranță multora. În plus, în urma evenimentului, avem una dintre cele mai frumoase, profunde și generoase relatări despre România scrisă de un jurnalist american.

What I Saw In Bucharest

Dar au fost și niște zile extrem de obositoare pentru noi toți. Desigur, acest lucru nu explică de unul singur trecerea la Domnul, fulgerătoare, a unui om de numai 43 de ani.

Nădăjduiesc că dacă Dumnezeu a îngăduit ca asta să se întâmple, a fost pentru că aceste zile, pe care cu toții le-am simțit atinse de un har aparte, acest moment de acum a fost unul mântuitor pentru el.

Să ne rugăm pentru sufletul lui Alin Bogdan. Dumnezeu să îl odihnească!

Poza pe care o adaug aici, de acum două zile, este ultima pe care i-am făcut-o lui Alin Bogdan (pentru cei care nu l-au cunoscut, Alin este cel din partea stângă a imaginii).

R3Media:

Traian Ungureanu: Alin Bogdan – un conservator plecat spre viitor

Alin Bogdan a fost un ziarist conservator român. Chiar în această categorie exotică și restrînsă ca un trib de extratereștri uitați pe pămănt, Alin Bogdan era un caracter aparte. Am discutat de cîteva ori, am corespondat și mi-a cerut, generos, să prefațez unul din volumele publicate la Conta Mundum – editura gîndită și construită de Alin ca izvor de cunoaștere și opinie conservatoare în folosul publicului larg românesc.

Alin Bogdan a făcut mult mai mult decît vocile reunite ale celor ce semnează textele pe care le publică editura lui. A trecut de la opinie și expresie la construcție. A creeat un spațiu editorial ferit de presiuni și condiționări în care dezbaterea și opinia au găsit cîmp deschis. Ultimele lui ore de viață sînt descrise de martorul lor accidental Rod Dreher, un scriitor conservator american remarcabil, proaspăt tradus și publicat la Contra Mundum.

Alin Bogdan avea o energie tăcută și neobosită. Spre deosebire de noi ceilalți – comentatorii resemnați sub asediul ideologiei totalitare a stîngii – Alin Bogdan a înțeles repede că e mult mai necesar să construiești decît să deplîngi și să denunți. Alin Bogdan a fost un conservator pozitiv, adică un adevărat conservator. Plecarea lui lasă în urmă un model greu de urmat. La 42 de ani, Alin Bogdan avea în față un viitor plin de daruri pentru gîndirea publică autonomă în România.

Amintirea acestui om curajos și onest rămîne cu noi. Din cînd în cînd, în momentele de îndoială și descumpănire, trebuie să o evocăm. Pentru că ajută și susține, fără să pună condiții.

CARTEA SEMNAL a conservatorului american ortodox ROD DREHER tradusă în română: SĂ NU TRĂIM ÎN MINCIUNĂ! Un manual pentru disidenții creștini. Despre volum și despre TOTALITARISMUL SOFT la emisiunea lui Carlson Tucker (Video)

Ieri în URSS, astăzi în SUA. Avertismente grave cu privire la TOTALITARISMUL ce se naște în Occident și PERSECUȚIA CREȘTINILOR ce va veni

VIAȚA CREȘTINĂ SUB SUPRAVEGHEREA TOTALĂ. Cum să ne pregătim pentru represiunea iminentă?

„Acesta este Pandemoniul Satanei”. OMUL MAIMUȚĂ sau despre cum au creat oamenii de știință embrioni parțial om și parțial maimuță

„Cel mai amplu atac asupra creștinismului”. În SUA, LEGEA EGALITĂȚII, promovată de „catolicul” JOE BIDEN, impune IDENTITATEA DE GEN printre drepturile civile și normativizează TRANSGENDERISMUL. Rod DREHER: Legea te va considera infractor dacă ții la învățăturile tradiționale/ SONDAJ GALLUP: 16% din generația Z se autoidentifică drept LGBT

„REPRESIUNEA ÎNCEPE, E AICI, VA FI FĂRĂ PRECEDENT”. Carlson Tucker, Gleen Greenwald și Rod Dreher despre evenimentele din SUA/ Momentul ocupării CAPITOLIULUI de către suporterii lui Trump: pretextul pentru declanșarea unui nou „RĂZBOI ÎMPOTRIVA TERORII”, de această dată interne, îndreptată împotriva conservatorilor

URMĂTOARELE ȚINTE ALE REVOLTELOR: BISERICILE si CREȘTINII TRADIȚIONALI? Activist proeminent al “BLACK LIVES MATTER” incită la DEMOLAREA statuilor lui Iisus și Maicii Domnului pe motiv de „SUPREMATISM ALB”. Cu toate acestea, înalți clerici CATOLICI ȘI ORTODOCȘI (!) se alătură mișcării BLM

Cum o ia AMERICA pe urmele RUSIEI BOLȘEVICE. Comentarii, reacții și analize despre stupefianta REVOLUȚIE CULTURALĂ care a cuprins SUA/ Tucker Carlson despre BLACK LIVES MATTER și sensul revendicării ABOLIRII POLIȚIEI/ Soros, revoluționarii profesioniști și NOUL LEVIATHAN

ANTIRASISMUL CA PSEUDO-RELIGIE. Tulburătoarele scene ale PENITENȚEI PUBLICE, uneori în masă, la care se supun persoanele albe în contextul violențelor din SUA (Video)/ TUCKER CARLSON: „Gloata vrea totala înjosire a adversarilor săi”/ Activist anti-rasist la CNN: COPIII ALBI NU MERITĂ SĂ FIE INOCENȚI/ Joe Biden, contra-candidatul democrat al lui Trump: RASISMUL E PĂCATUL ORIGINAR AL SUA

Adevarata amenintare la adresa crestinilor: CAPITALISMUL REVOLUTIEI CULTURALE LGBT+. Unde gresesc conservatorii „preamaririi lipsite de spirit critic a Occidentului”?/ Raspunsul Poloniei dat imperialismului cultural al CORPORATIILOR VIGILENTEI PRIDE. „In curând, ne vom confrunta cu o alegere clară: să ne călcăm pe conștiință sau să ne pierdem joburile”

TOTALITARISMUL DEZINTEGRARII. Cum transforma noua REVOLUTIA CULTURALA democratiile liberale in NEOSTALINISM

TOLERANTA a fost doar o capcana. Acum trebuie sa inveti SA-L IUBESTI pe BIG BROTHER-ul LGBT

ORTODOCSII DIN AMERICA VOR FI IN EXIL SI PERSECUTATI IN PROPRIA TARA. Rod Dreher despre implicatiile legalizarii CASATORIEI HOMOSEXUALE in SUA. “CONSERVATORII VOR FI VANATI DE ACTIVISTII LGBT”

IN SPATELE REEDUCARII SI A DOMINATIEI TOTALITARE: tatal minciunii, ucigasul de oameni

Intre TEROARE si… TORPOARE sau TAINA FARADELEGII IN ACTUALITATE

“A patra fiara” din cartea lui Daniil

INSTAURAREA NOII LUMI DEMONICE PRIN HAOS DELIBERAT – profetismul dostoievskian “la lucru” (I)

IN MARS FORTAT SPRE NOUA ORDINE SOCIALA (I) – o sinteza explicativa foarte elocventa si documentata privitoare la vremurile pe care le traim

IN MARS FORTAT SPRE NOUA ORDINE SOCIALA (II). Ultimul totalitarism

Alexandr Soljenitan: OMUL-FLUVIU, CU O INIMA MARE CAT RUSIA. MECANISMUL GULAGULUI (I)

In cautarea “mainii calde a lui Dumnezeu”. SOLJENITAN SI CAUZELE PROFUNDE SI ESENTIALE ALE RAULUI DEVENIT TOTALITAR. De ce reusesc conspiratiile? (II)

Al. Soljenitin – CAND SI DE CE SE TRECE PRAGUL NELEGIUIRII? SI DE CE SEMINTELE CRUZIMII NU AU FOST STARPITE DIN INIMILE NOASTRE? (III)


Categorii

"Black Lives Matter"/ Miscarile violente de schimbare culturala, Corectitudine politica/ Marxism cultural, Noile totalitarisme, dictatura si reeducare, Progresism/ Justitie sociala, Rod Dreher, Video

Etichete (taguri)

, , , , , , , , , ,

Articolul urmator/anterior

Comentarii

4 Commentarii la “„Intrăm într-o vreme a persecuțiilor”. MĂRTURIA DE CONȘTIINȚĂ A UNUI AMERICAN LA BUCUREȘTI. Lansarea-eveniment a cărții lui ROD DREHER, „Să nu trăim în minciună” (VIDEO). Interviuri, reacții, comentarii/ Evenimentul a fost urmat de plecarea bruscă la Domnul a lui ALIN BOGDAN, patronul Editurii Contramundum

  1. Lansarea cărții lui Rod Dreher și vizita lui în România mi se pare ca o nouă chemare din partea lui Dumnezeu la înviere duhovnicească! O chemare adresată creștinilor români, unii slăbănogiți de griji sau de o alergare și o biciuire care-i împiedică să se liniștească și să se regăsească, alții total inconștienți, adormiți complet în fața pericolului totalitarist și a prigoanei care se apropie cu pași repezi. Suntem în pericol să ne pierdem sufletele! De aceea, acum, când mulți dintre marii duhovnici din Biserica Ortodoxă Română au trecut la Domnul și ne lipsește farul duhovnicesc pe care ei îl reprezentau, când unii preoți și ierarhi tac, fie lipsindu-le curajul mărturisirii, fie țintind amețiți spre o confortabilă coabitare pașnică, din păcate, cu o putere care se dezvăluie din ce în ce mai evident demoniacă, Dumnezeu trimite un american… Un apostol din America, lumea mult-visată și râvnită de atâția români, este trimis să avertizeze și să mărturisească. Tot au vrut românii să vină americanii. Ei, acum a venit unul care nu mai vorbește despre o țară a tuturor posibilităților, a libertății și democrației, un fel de rai pe pământ, ci spune adevărul. Ca să nu avem răspuns că n-am știut, că imaginea noastră despre lumea lor de peste ocean era, scuzabil, deformată. Dacă venea un român de acolo, oare ar fi fost crezut? Persoanei care a întrebat (după conferință) de ce a trebuit să vină un american (să ne învețe pe noi) să spună toate aceste lucruri când noi îi avem pe sfinții închisorilor, credința ortodoxă și Harul, ar fi trebuit să i se răspundă: pentru că noi, deși îi avem și am primit toate aceste daruri, nu ascultăm. Stăm cu privirea ațintită în altă parte. Noi dăm aurul pe gunoi. Nu este ca și cum nu s-a vorbit și nu s-a scris nimic despre sfinții închisorilor până acum, în România… Dar, cu toate acestea, s-a așternut tăcerea și nepăsarea la toate nivelele și alergarea noastră după cele lumești a sufocat aceste exemple și glasurile care ne vorbeau despre ele. Dacă ascultam, roadele s-ar fi văzut și nu era nevoie să vină cineva din America. De aceea… Să dea Dumnezeu ca această carte nou-lansată să aducă roadele duhovnicești potrivite, să ne fie spre trezire și întărire!

  2. Rod Dreher, un fel de Serafim Rose al zilelor noastre?

  3. Pingback: Rod Dreher despre PREGĂTIREA CREDINȚEI NOASTRE PENTRU ZILELE DE PUNERE LA ÎNCERCARE ȘI MĂRTURISIRE | Cuvântul Ortodox
  4. Pingback: “Avem o nevoie disperată de a ne rupe din lanţurile singurătăţii și de a ne găsi libertatea în SOLIDARITATE. Numai în aceasta putem găsi TĂRIA DE A REZISTA” | Cuvântul Ortodox
Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Rânduială de rugăciune

Carti

Documentare