STARET SFANT, UCENIC SFANT. Prima mare minune de dupa adormirea lui Gheronda Iosif Vatopedinul (ucenicul Fericitului Gheron Iosif Isihastul)
Surasul din vesnicie
“Onorabile domn Papanicolau,
La câteva ore de la înmormântarea Bătrânului Iosif aţi publicat pe site-ul dumneavoastră un articol cu titlul «Funeraliile Bătrânului Iosif Vatopedinul – Zâmbet din eternitate», descriind în câteva cuvinte, însoţite de fotografii, evenimentul. Fotografia celui adormit, zâmbind nu doar cu buzele, ci cu întreaga expresie a feţii, a impresionat puternic lumea, cum se vede din articolele şi comentariile de pe multe site-uri. Şi într-adevăr, se pot întâlni oameni abia adormiţi, cu feţe luminoase, cu expresii paşnice, cu odihnă deplină, dar unde s-a mai văzut zâmbet pe feţele lor? Pe de o parte toţi părinţii duhovniceşti spun că ora morţii este înfricoşătoare pentru om, pe de altă parte, citim în Pateric că până si cei mai sporiţi în viaţa duhovnicească, din smerenie, nu se încred în sine înainte de a trece în lumea de dincolo, unde nu mai este nici o primejdie. Mai mult, Bătrânul Iosif suferea cu inima şi era foarte chinuit de boală. Aşadar cum a adormit zâmbind?
Răspunsul este : NU, nu a adormit zâmbind, ci a zâmbit după moarte.
După o discuţie avută cu câţiva părinţi de la Vatoped vă relatăm desfăşurarea evenimentului.
Cei doi monahi care au fost cu el până în ultima clipă, s-au grăbit să-l anunţe pe Egumenul Efrem şi pe ceilalţi părinţi şi nu au observat cum arăta răposatul, care a rămas într-adevăr cu gura parţial deschisă.
Au venit deci să-l pregătească conform tipicului monahal. Egumenul Efrem a poruncit să nu i se acopere faţa. Părinţii au încercat să-i închidă gura, dar era târziu, ea rămânea în continuare deschisă. Mai mult, i-au legat o faşă pe sub bărbie ca să-i ţină gura închisă, dar după ce au desfăcut legătura, gura s-a redeschis. Trecuseră vreo 45 de minute de la adormire.
– Gheronda, o să arate urât aşa cu gura deschisă, ce să facem?
– Aşa cum este, nu-i acoperiţi faţa!
L-au cusut în mantie după obicei. Întregul proces de punere şi coasere în mantie a durat încă vreo 45 de minute.
Apoi au tăiat materialul în jurul feţei, după poruncă, şi l-au găsit pe Bătrân zâmbind, aşa cum aveau să-l vadă toţi apoi.
I-a auzit vorbind şi le-a făcut această mică favoare, ca să nu fie întristaţi?
Sau a vrut să ne ajute să ne facem o idee despre ce a văzut şi despre starea în care se află după plecarea sa din această lume?
Zâmbetul Bătrânului Iosif este primul eveniment supranatural petrecut după moartea sa şi a devenit pentru toţi o mare mângâiere”.
Panagiotis Koutsou
(sursa: http://vatopaidi.wordpress.com/)
***
O prezentare biomedicala a primei minuni facute de Gheron Iosif Vatopedinul (Muntele Athos), care a zambit la 45 de minute dupa moartea sa
(traducere de P. B. si Marina Enachi – calde multumiri! -, dupa originalul de aici)
“Materialul de fata prezinta o minune care, din cate stim, este aproape unica in intreaga istorie a crestinismului. O persoana decedata (Gheron Iosif din Vatopedi) a zambit. E impresionant ca zambetul a avut loc la 45 de minute dupa moartea sa. Acest lucru este documentat prin fotografii. Au fost raportate multe minuni cu oameni decedati (profeti, sfinti, etc). Dar nu a existat pina acum o minune ca cea intamplata pe data de 1 iulie 2009 in sfanta si marea Manastire Vatopedi (Muntele Athos, Grecia).
Vedeti aici: De ce zambetul Parintelui Iosif vine din vesnicie?
De mai multe luni familia duhovniceasca a batranului Iosif (obstea Manastirii Vatopedi, si in special staretul Efrem) indura o prigoana unica pentru zilele noastre. Aceasta consta in tot felul de minciuni si insulte. Orice parinte este indurerat atunci cand copiii sai sunt acuzati. Dar suferinta este si mai mare cind acuzatiile sunt false. Batrinul Iosif, fiind parintele duhovnicesc al acestei familii, a suferit si el de pe urma prigoanei. Dar acolo unde s-a inmultit pacatul (in acest caz prigoana sistematica a obstii de la Vatopedi si a staretului Efrem de catre jalnicii “caini de paza” ai Noii Ordini Mondiale), a prisosit si harul (in acest caz surasul din vesnicie). (Romani, 5, 20).
Surasul din vesnicie reprezinta inca o confirmare a cuvintelor rostite de fostul prigonitor al crestinilor (Saul). El a recunoscut Adevarul (pe Hristos) s-a convertit la credinta adevarata, a devenit Apostol (Pavel) si s-a jertfit – a fost martirizat pentru Adevar. Prigoana actuala (impotriva fratiei Vatopedi) este tulburatoare. Dar mai impresionant este raspunsul Domnului, adica surasul din vesnicie. Fie ca acest suras sa inatreasca credinta multora si sa lumineze deopotriva mintea (“nous“) prigonitorilor si a celor care vor sa cunoasca adevarul.
Ar fi bine daca fiecare dintre cei care ar vrea sa cunoasca adevarul s-ar intreba:
1) De ce mass-media nu a dat atentie acestei minuni?
2) De ce mass media nu a discutat faptul ca tribunalul a declarat obstea Vatopedi ca nevinovata de acuzatiile aduse?
In privinta celei de-a doua intrebari iata citeva texte interesante:
a) Ξεκινάει η Δικαίωση της Ιεράς Μεγίστης Μονής Βατοπαιδίου (in greaca – Procesul de reabilitare a Sfintei Manastiri Vatopedi incepe) 11 iulie, 2009 – VatopaidiFriend.
b) Το δικαστήριο Ξάνθης δικαίωσε την Μονή Βατοπαιδίου (in greaca – Curtea de la Xanthi a reabilitat Manastirea Vatopedi ) 11 iulie, 2009 – VatopaidiFriend
c) Buletin informativ cu privire la Manastirea Vatopedi (http://vatopaidi.files.wordpress.com/2009/01/filladio-immb-english.pdf).
d) Scrisoarea deschisa a Egumenului Efrem (http://vatopaidi.wordpress.com/2008/11/04/open-letter-of-the-abbot-efraim).
[Nota noastra: IN LIMBA ROMANA GASITI MATERIALE PE TEMA SCANDALULUI DE LA VATOPEDU SI A ACUZATIILOR MINCINOASE ADUSE EGUMENULUI EFREM – PE SITEUL “PRESA ORTODOXA DE LIMBA GREACA”]
*
In momentul decesului, toate organele isi intrerup functiile: inima, creierul, plamanii, muschii, etc. In ceea ce priveste muschii, este bine cunoscut faptul ca atunci cand cineva moare, muschii devin rigizi (rigiditate musculara). Din acest motiv, din momentul mortii, oricat ar incerca cineva, este foarte dificil sa miste (folosind metode normale) bratele sau alte parti ale trupului decedat. Acesta a fost si cazul Parintelui Iosif din Vatopedi; cand a murit, gura sa a ramas intredeschisa. Oricat de mult au incercat calugarii, ei nu au putut sa-i mentina gura inchisa (fotografiile relevante documenteaza acest fapt). Fenomenul (din punct de vedere biomedical) se datoreaza rigiditatii musculare mentionate anterior.
O persoana vie poate zambi deoarece muschii faciali se pot contracta. Dar nimeni, din cauza rigiditatii musculare, nu poate determina muschii faciali ai unui mort sa capete o astfel de pozitie, astfel incat persoana decedata sa zambeasca. Deoarece este imposibil ca cineva sa inchida gura unui cadavru (chiar daca o leaga), este mult mai greu de imaginat ca ar putea sa aduca muschii intr-o astfel de pozitie, incat gura celui mort sa zambeasca. (…)
Conform cunostintelor stiintifice contemporane, nimeni, prin nici o metoda, nu poate determina o persoana decedata sa zambeasca. Pe de alta parte, daca ar fi existat aceasta posibilitate (si anume sa produci zambetul unui mort prin metode artificiale), aceasta ar fi fost aplicata si in cazul altor persoane decedate.
Aceasta este minunea cea mare care a avut loc in cazul Gheron Iosif din Vatopedi. Nu doar gura i s-a inchis, ci el a zambit. Mai impresionant chiar, este faptul ca zambetul sau a fost documentat (fotografiat) la 45 de minute dupa moartea sa. Pe linga aceasta, este surprinzator ca Parintele Efrem (egumenul Manastirii Vatopedi) a insistat ca monahii sa descopere fata batranului Iosif. A primit oare vreun semn de la Domnul?
Acum 2 ani, am fost binecuvantat sa-l intalnesc pe memorabilul parinte duhovnicesc Iosif din Vatopedi. La acel moment, el avea acelasi zambet pe care l-a avut dupa moartea sa, zambetul care vine din vesnicie.
“O, moarte, unde este boldul tau?”
Stiinta contemporana nu detine mijloacele pentru a analiza zambetul care vine din eternitate. Prin metodele omenesti, doar il poate inregistra sau fotografia. Mila Domnului si minunile nu pot fi investigate din punct de vedere stiintific, dar pot fi traite.
Vesnica pomenire parintelui Iosif din Vatopedi!
Roaga-te pentru noi!”
Nota: Acest text este traducerea in limba romana a articolului A simple biomedical presentation of the first miracle of Elder Joseph of Vatopaidi (Mount Athos), who smiled 45 minutes after his death publicat pe site-ul http://vatopaidi.wordpress.com
Legaturi:
- Gheronda Iosif. Viaţa pe scurt (video)
- Gheronda Iosif Vatopedinul. Viaţa pe scurt
- Gheronda Iosif. Imagini din viaţă
- Gheronda Iosif, Ontologia dragostei (imagini filmate cu batranul Iosif vorbind)
- Gheronda Iosif. Slujba de îngropare şi punerea în mormânt
- Gheronda Iosif. Punerea în mormânt. II
- Gheronda Iosif. Pomenirea de 40 de zile
- Profetiile Gherondei Iosif de la Vatopedi-Sfantul Munte Athos 26.01.2001
Doneaza pentru filmul "Scrum"
A zambit fiindca a ajuns la locul mult dorit: in loc luminat, in loc de odihna, in loc de verdeata de unde a fugit toata intristarea si suspinarea! Si-a dorit ca prin aceasta sa ne instiinteze ca, BINE este acolo unde sfintii se-odihnesc!
Ceea ce m-a uimit este ca, multi sfinti inclusiv Pr.Paisie Aghioritul au suferit boli infricosatoare timp indelungat ajutand pe altii dar…neajutandu-se pe sine! Ori se credeau nevrednici de a fi vindecati de Dumnezeu ca pricina pentru ‘pacatele’ lor ori, in marea lor smerenie au acceptat boldul din coasta pentru a-i mentine smeriti ori au acceptat si asteptat cu bucurie ca semn prevestitor al plecarii lor de-aici; m-a lamurit ca, diavolul acolo unde nu mai are putere (in duh) dar razboiul final in trup nestiind consecinta lucrarii lui: adesea – mireni si monahi – ori isi intetesc rugaciunea si-L cauta mai cu sarg pe Dumnezeu ori deznadajduiesc considerandu-se nedreptatiti.
din pacate se sting stalpii ortodoxiei, si ramanem mai saraci,sa ne rugam bunului Dumnezeu ca sa ne ajute poi tinerii care santem ca sa ne intareasca asupra acestor vremuri
Multumim de articol! Dumnezeu ne zambeste si ne cheama la El prin sfintii lui. In multimea ispitelor si furtunilor de tot felul din jur prinde bine un zambet plin de bunatate si blandete al mortului sfant.
Curaj si nu va lasati admin(i)! Sa va intareasca Dumnezeu sa mergeti mai departe pe drumul greu de zidire a sufletelor noastre. Chiar avem nevoie de picaturile de adevar si sfintenie pe care ni le dati zilnic.
Foarte frumos articol. Sunteti site-ul meu preferat. Doamne ajuta!
DOAMNE AJUTA !
FRATILOR DE DUMNEZEU BINECUVINTATI !
Parintele ieromonah Visarion de la Dervent (acum la Sfanta Maria Techirghiol )mi-a recomandat,in urma cu mai multe luni,acest site cunoscind setea mea duhovniceasca !
NU A TRECUT NICI O ZI IN CARE SA FI DESCHIS CALCULATORUL SI SA NU FI VENIT AICI LA INTILNIREA CU FRATIILE VOASTRE SI IMPREUNA CU VOI LA INTILNIREA CU DOMNUL SI MINTUITORUL NOSTRU, IISUS HRISTOS !
Va multumesc pentru ceea ce faceti pentru noi !
Va doresc ca Bunul Dumnezeu si Prea Curata Maica SA Pururea Fecioara Maria sa va cerceteze cu dragostea lor in toate clipele si sa va acopere de toate cursele vrajmasului !
Cu frateasca dragoste in Domnul … fratele Nicu
Bogdaproste, frate si multumiri si parintelui! Asa sa fie de la Domnul si pentru fratia-ta si pentru toti cei pacatosi ca noi, dar binecinstitori! AMIN!
Uitati-va si la Sfintul Seraphim Rose, la chipul lui dupa moarte:
http://video.crestinortodox.ro/MOSssDGoXAb/Orthodox_Saint_Seraphim_Rose.html
Sant impresionata de Viata si lucrarile sale, de Ieromonah Damaschin.
Mare este Dumnezeu!
Asemenea P.Iosif a fost si P. Isaak Libanezul, ucenicul P.Paisie de la Sf Munte Athos.
Parintele Isaak a zambit A CINCEA ZI de la trecerea la cele vesnice cand ultimul dintre cunoscuti, inchinatori, prieteni au venit si ii au dat ultima sarutare. Ce inseamna Isaak: “Care zambeste”.
Detinem fotografiile (doua) celor interesati le punem la dispozitie.
O lume sfântă ne aşteaptă
O lume sfântă ne aşteaptă ,
Şi-un Domn iubit, care-i Iisus
Şi lumea sa cea veşnic vie,
Cu ziua cea fără apus .
Ne-aşteaptă frumuseţea pură,
Şi dragostea Dumnezeiască,
Iubirea cea fără de margini,
Ce n-are să se mai sfârşească.
Ne-aşteaptă plaiuri minunate,
Ce nu cunosc ce-i stricăciunea,
Parfumul florilor divine,
Lumina domnului, minunea .
C-avem la ceruri un Părinte,
Atât de sfânt şi de iubit,
Care ne-aşteaptă cu durere,
Şi mari minuni ne-a pregătit.
A pregătit la fiecare,
Un loc frumos şi minunat,
Că ni-i părinte şi ne ştie,
Şi cu-atât dor ne-a aşteptat
Ce dragoste oferă Tatăl ?
Dar Fiu-i dulce şi iubit,
Care de dragul nostru-n chinuri,
Orice greşeală ne-a plătit ?
Ce ne oferă bunul Tată ,
Prin darul Duhului său Sfânt,
Nu poate nimeni să descrie,
Din toţi cei vrednici pe pământ.
În lumea cerului,-cea vie- ,
Nici gând nu va mai fi la moarte,
La ispitirile carnale,
La paza grea pentru păcate .
Acolo nu mai moare nimeni,
Nici naştere nu va mai fi,
Nici sex , nici modă , nici plăcere,
Nici carnea nu va ispiti.
Nu va mai fi nici oboseală,
Nici somn , nici noapte nici furtuni,
Doar bucurie –n duh imensă,
Şi viaţa veşnicei minuni.
Nu va mai fi un trup al cărnii,
Ci-n duh , şi-n Domnul vom trăi
Din dragostea crescută-n lume,
Ce nesfârşit va tot spori.
O viaţ-a duhului, deplină,
În ziua cea fără sfârşit,
În care Domnul e lumina,
Ce nu cunoaşte asfinţit.
O lume fără lăcomie,
Fără dorinţa de-a avea,
De-a fi puternic, mare.. falnic,
De-a stăpâni, de-a poseda.
Fără plceri ce-aduc ruşine,
Fără idee doar, spre rău,
Ci-n dragosatea fără de margini,
De al iubi pe Dumnezeu .
Cântări ce nu pot fi descrise,
Parfum , lumină , armonie,
Iubire , veşnică iubire.
Şi DUMNEZEU . Şi veşnicie .
Ne cultivând în noi iubirea
Nu îl simţim pe Tatăl, sfânt,
Ce ne iubeşte cât nu poate,
Nici o făptură pe pământ .
Nu ştim cum ne cunoaşte Domnul,
Şi cum la toţi ne-a pregătit,
Din dragoste la fiecare,
Comori la care n-am gândit.
Cum ştie suferinţa noastră,
Şi neputinţele fireşti,
Şi cum le iartă din iubire,
Prin tainele bisericeşti.
Dar EL e drept şi niciodată,
Nu-şi va-ncălca dreptatea Sa .
De nu urmăm calea lumii,
El nu ne va putea salva .
De noi depinde ,.. că El totul,
Ne-a dat prin Har şi prin iubire,
Şi uşor este prin biserici,
Să fim iertaţi spre mântuire.
Cu toată dragoste-I de oameni
Aceste căi , de n-om urma
Dreptatea sa cea necoruptă
Şi faptele, ne-or condamna .
Şi demonul care acuză,
Că nu doar el e vinovat,
Ci ca şi el deopotrivă,
Şi omul este condamnat,
Iubirea Lui cea nesfârşită,
Nu poate trece de dreptate,
Şi vom primi aceiaşi plată
Cu demonii in iad şi-n moarte .
Ce nu ne-a dat Domnul iubirii ?
Şi pentru noi ce n-a făcut
Spre-a fi salvaţi de la osândă ?
Dar, oameni ..oare noi, ce-am vrut ?
Îl vrem pe Dumnezeu de Tată,
Vrem să trăim sincer iubirea ?
E post Iisus se răstigneşte,
Să ne ofere mântuirea.
E vremea postului cel mare
Şi timp de mare rugăciune,
De curăţie şi iertare,
Ca să trăim MAREA MINUNE .
Să ne-nălţăm din moartea noastră,
În slava slavei, cu Iisus,
Călcând cu El moartea pe moarte,
Spre viaţa cea fără apus .
A fost scrisă în postul paştelui şi pare nepotrivită din acest motiv.
A zâmbit pt a ne mângâia şi întări pe noi toţi.
Părinte Iosif roagă-te pt noi.
@ Gabriel:
Ne-am bucura mult daca ne-ati putea trimite fotografiile.
Probabil a zambit in felul acesta minunat, cand a vazut ce rasplata ii asteapta pe cei prigoniti pe nedrept.
Este placut sa vezi ca minunile inca mai au loc
ca in ciuda tuturor necazurilor inca mai exista o raza de speranta
si ca intradevar undeva acolo sus exista un loc mai bun unde toata lumea este bine primita
cred ca surasul lui reprezinta intalnirea cu Hristos.
Fenomenul nu e singular. Si mama mea, care era foarte credincioada si a murit din cauza unui cancer pulmonar, a inceput sa zambeasca dupa o scurta perioada de timp, desi a trecut in cealalta lume plangand. Acelasi lucru mi-a fost relatat si de o persoana foarte serioasa, referitor la o alta persoana decedata, pe fata careia s-a instalat surasul dupa o perioada mai lunga.
Doamne ajuta!
In anul 2005 la inmormantarea Schimonahiei Stefania de la Schitul de maici de la Petru Voda am fost martorul unei intamplari asemanatoare. In timpul slujbei de inmormantare, imediat dupa Sfanta Liturghie, fata Maicii Stefania si-a schimbat total aspectul si a inceput sa surada. Era deja a treia zi dupa moarte. Parintele Ioan Sismanian si-a inceput predica de dupa slujba de inmormantare subliniind aspectul acesta al schimbarii expresiei fetei de la o fata trista si incrancenata la o fata zambitoare si senina. Atunci am pretuit momentul ca prieteni ai Maicutei adormite in nadejdea invierii. Acum ma gandesc ca Dumnezeu a vrut sa ne dea un semn ca suferinta asumata este mantuitoare (Maica Stefania a murit de cancer).
Nu stiu daca aceia care au facut fotografii atunci mai au fotografiile dar schimbarea aceasta a expresiei fetei a fost observata de toti cei prezenti la inmormantare.
Am scris despre acesta intamplare acum pentru ca abia astazi am aflat despre minunea pe care a facut-o Dumnezeu cu Gheron Iosif Vatopedinul.
La vederea fotografiei Batranului cu fata zambitoare nu pot decat sa spun: Minunat este Dumnezeu intru Sfintii Lui!.
Slava Domnului pentru minune!
Fratilor, un indemn oarecum jurnalistic: atunci cand intr-un articol se pomeneste de o problema fara a o descrie, nu este bine. Nu trebuie sa plecati de la premisa ca toti stiu care e prigoana Manastirii Vatoped. Eu habar nu am despre ce e vorba si chiar sunt interesat.
Si internetul ofera capacitati nelimitate in a pune trimiteri, nu te constrange la spatiu etc. Macar un link spre alt articol, o adnotare, ceva.
Deci, care e treaba cu prigoana?
@ dc:
Intocmai asa ne gandisem si am facut. Veti gasi in text, citind mai atent, o nota si un hiperlink: