Nu v-ați gândit niciodată: de ce oare suntem atât de supărăcioși? Toate acestea ni se întâmplă pentru că nu avem în inimile noastre blândețe și smerenie! Faptul că ne supărăm atât de repede vine din prea marea stimă de sine, pentru că fiecare dintre noi pretindem că suntem oameni importanți, foarte importanți, și iată de ce, atunci când cineva îndrăznește să nu ne acorde cinstea datorată, fierbem de mânie și ne supărăm până la lacrimi și certuri, și ne gândim cum să ne răzbunăm (Sfântul Ierarh Teofan Zăvorâtul). Iată, această apreciere exagerată de sine, această expresie, „sunt un om important”, trebuie scoasă din vocabularul nostru și, după cum spunea Episcopul Teofan, „trebuie aruncată pe fereastră”, şi atunci în sufletele noastre se va instaura temeinic pacea lăuntrică. Iar noi credeam că ne supărăm pe alții pentru că suntem foarte sensibili, pentru că avem o fire prea afectuoasă, iar cei din jurul nostru sunt niște bădărani, nesimțiți și răuvoitori.
