[Pr.] Alin Cristian [Preotu] (Facebook): Nu orice mânie este mânie și nu orice blândețe e blândețe… Când urăști păcatul, minciuna, fățărnicia, nedreptatea, nu se cheamă mânie această atitudine și nici nu este o manifestare a răutății, ci dragoste de virtute, …
Articole cu eticheta (tag): nu judecati
PREDICA PR. CIPRIAN NEGREANU (Biserica Studentilor, Cluj) la praznicul Sf. Cuv. Dimitrie cel Nou: 2008 – “Paiul si barna”: “În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Amin. Făţarnice, scoate mai întâi bârna din ochiul tău, ca să …
“… Aceasta pace dumnezeiasca poate dainui in toate imprejurarile grele. Se intampla ca dintr-un anumit punct de vedere omul sa fie nefericit, sa vina peste el necazuri cumplite, dar in suflet sa aiba pacea lui Dumnezeu, sa fie fericit”. Vedeti …
“Acolo unde este tulburare, sau neintelegere, sau dezbinare, daca cercetam cu luare-aminte se va vedea ca in cea mai mare parte pricina este iubirea de slava si trufia…” *** Viata duhovniceasca Ieri am luat o carte a ierarhului Dimitrie al …
Osandirea si mustrarea frateasca sunt doua lucruri diametral opuse. Mustrarea frateasca are loc intre patru ochi, pentru ca cel ce mustra sa crute bunul nume al fratelui sau. Dar cel ce osandeste povesteste si la altii pacatele aproapelui sau si intru toate cauta sa-l necinsteasca. Mustrarea se face pe fata, iar osandirea de obicei cand persoana nu este de fata. Mustrarea frateasca este insotita intotdeauna de o deosebita grija si delicatete, de modestie si de buna intentie. Iar osandirea aproape intotdeauna este plina de mandrie, grosolana, sarcastica si brutala. La mustrare dam dovada de dragoste, iar la osandire – de ura. Mustrarea urmareste sa castige inima celuilalt, in timp ce osandirea jigneste, respinge, raneste. Mustrarea cauta un motiv ca sa ajute fratelui sa iasa din mocirla pacatului. Osandirea insa cu rautate il apasa, ca sa se afunde si mai mult in mocirla.
INDEMN LA POCAINTA De curand am auzit pe Luca spunandu-ne ca un fariseu cheama pe Domnul la ospat, il duce in foisor si intinde masa obsteasca[1]. Domnul nu refuza invitatia, nici nu evita pe fariseu, care nu-I era nici ucenic, …
Dincolo de patima înavuţirii a lui Zaheu, dincolo de celelalte patimi care se adăugau iubirii de arginţi, Zaheu avea o parte bună. Dumnezeu a văzut în el licărirea aceea de har pe care nu o poate stinge nimic în om.