Alte sfaturi pentru viata duhovniceasca dusa intru SIMPLITATE si SMERENIE, din intelepciunea SFANTULUI AMBROZIE DE LA OPTINA: “Nu fi ca o musca suparatoare, care uneori zboara de colo-colo fara nici o noima, iar uneori inteapa, sacaindu-i pe toti… Slava desarta, daca o atingi cu degetul, ţipă“

“Acolo unde este tulburare, sau neintelegere, sau dezbinare, da­ca cercetam cu luare-aminte se va vedea ca in cea mai mare parte pricina este iubirea de slava si trufia…”

***

Viata duhovniceasca

Ieri am luat o carte a ierarhului Dimitrie al Rostovului, si s-a deschis la locul unde se spune:

„Unde este dra­goste, acolo este si Dumnezeu; unde este dreptate, acolo este Dumnezeu; unde este viata curata si fara de priha­na, si acolo este Dumnezeu — iar unde nu sunt acestea, acolo nu este nici Dumnezeu.”

Sa ne amintim acest lu­cru, si sa stim ca Dumnezeu ne vede intotdeauna, si sa ne ferim din rasputeri de cele ce ce-I sunt urate.

Omul este ca un gandac. Cand vremea este calda si insorita, zboara mandru si bazaie: „Toate padurile sunt ale mele, toate poienile sunt ale mele! Toate poienile sunt ale mele, toate padurile sunt ale mele!” — dar cum apune soarele si prinde a sufla un vant rece, gandacul ui­ta de vitejie, se lipeste de o frunza si nu face alta decat sa se smiorcaie: „Nu ma scoateti de aici!“

Viata ta se aseamana cu un sant destul de adanc, care pe timp de ploaie se umple in asa hal, incat nici nu mai poti sa-l treci, iar alteori seaca atat de tare, incat nu mai curge apa prin el. Sfintii Parinti lauda insa viata ca­re trece ca un parau ce curge statornic si nu seaca niciodata. Acest parau este, in primul rand, usor de trecut, iar in al doilea rand este placut si folositor tuturor tre­catorilor, fiindca apa lui, care curge lin si de aceea nu se tulbura niciodata, este buna de baut. La tine s-a vazut intotdeauna nazuinta numai spre implinirea pravilei de rugaciune, iar spre implinirea poruncilor lui Dumne­zeu, pe care Domnul le numeste „mici”, nu ai nici chef, nici osardie, nici silinta, nici intelegere — iar cea dintai fara cea de-a doua nu e temeinica niciodata.

In orice petrecere a ta straduieste-te sa petreci asa cum place lui Dumnezeu, adica cu duh pasnic si smerit; nu osandi pe nimeni si nu necaji pe nimeni, straduindu-te, dupa porunca apostoleasca, ca cuvantul tau sa fie dres cu sarea duhovniceasca.

Nu fi ca o musca suparatoare, care uneori zboara de colo-colo fara nici o noima, iar uneori inteapa, sacaindu-i pe toti, ci fii ca o albina inteleapta, care primavara si-a inceput cu osardie lucrul sau si spre toamna a termi­nat fagurii de miere.

Descrii cat de neplacuta a fost pentru tine calatoria pe calea ferata si prin ce mijloc ai reusit sa scapi de con­vorbirile sacaitoare — si s-a implinit cuvantul apostolesc: daca i se pare cuiva, intre voi, ca este intelept in veacul acesta, sa se faca nebun, ca sa fie intelept (I Cor. 3, 18). Te nelinisteste faptul ca a trebuit sa te folosesti de acest mij­loc in biserica Cuviosului Serghie. Domnul Se uita insa nu la faptele noastre exterioare, ci la intentiile cu care fa­cem un lucru sau altul — si daca intentia noastra este buna, dupa Dumnezeu, putem fi linistiti. De aceea nu tre­buie sa-i judecam pe altii in nici un caz: noi vedem doar faptele exterioare, insa imboldurile si intentiile ascun­se potrivit carora vor fi judecate aceste fapte sunt stiute numai de Dumnezeu, Cel ce cunoaste inimile.

Te afli acum la mijloc, intre lume si monahism, iar masura de mijloc este incuviintata peste tot si in toate – si tie, potrivit educatiei tale si sanatatii tale subrede, ti se potriveste in multe privinte; straduieste-te sa traiesti po­trivit poruncilor evanghelice ale Domnului si, mai intai de toate, sa nu judeci pe nimeni pentru nimic, ca sa nu fii, la randul tau, judecata.

Intelepteste-te. Smereste-te. Pe altii nu-i osandi. Nu judecati, ca sa nu fiti judecati (Mt. 7, 1).

Nici un lucru nu se savarseste deodata, ci putin ca­te putin, pe masura stradaniei si luarii-aminte, iar cate­odata si a silintei chiar insotite de greseli si de neplaceri: acestea vor trece cu timpul, iar lucrul va ramane si il va veseli pe om.

Cine vrea sa ia aminte la sine insusi trebuie sa citeas­ca cu luare-aminte cartea aceasta (a Cuviosului Varsanufie cel Mare si Ioan Prorocul — n. red. ruse), sa stea mai mult acasa, sa nu umble pe la chilii si sa nu cheme oas­peti; pe altii sa nu-i osandeasca, iar pentru pacatele sale sa suspine catre Domnul Dumnezeu, ca sa primeasca milostivirea dumnezeiasca.

In viata duhovniceasca este un lucru foarte bun sa iti explici cu intelepciune, la timp, purtarea, sa ceri iertare la timp, ca sa-ti impaci propriul suflet si totodata sa le dai celorlalti prilej sa faca acelasi lucru. Nu degeaba s-a spus in Psalmi: cauta pacea si urmeaz-o pe ea (Ps. 33, 13).

Simplitate

Explicatia simpla si directa este cea mai eficace si mai folositoare si de aceasta trebuie sa va tineti, mai ales la dispozitia voastra duhovniceasca. Dumnezeu este Fiinta simpla, si viata duhovniceasca trebuie sa fie simpla. In Bi­serica Ortodoxa, metafora este ingaduita doar in ritualu­rile bisericesti si in cele sapte Taine — de aceea se si numesc Taine. Toate celelalte au un inteles nemijlocit si limpede. De aceea si trebuie sa evitam metaforele si alegoriile, mai ales in ce priveste indreptarea starii noastre morale.

Sa nu crezi gandurilor care isi bat joc de tine cum ca nimeni nu te poate intelege din pricina educatiei tale subtiri — dar educatia lumeasca il subtiaza pe om numai in privinta fatarniciei, a vicleniei, a sireteniei si a fatarniciei subtile, dar in nici o privinta buna. Binele crestinesc cere simplitate a sufletului si a inimii, nu prefacatorie – iar de simplitate lumea mondena este straina, ca si cum s-ar trage din alt Adam, nu din cel de obste.

Ai scris ca multi se poarta cu tine interesat. Desi poate ca ce spui tu este adevarat, mai de folos este pen­tru noi sa privim toate nu cu banuiala, ci cu simplita­te, urmand Sfantului David, care spune despre sine: pe cel viclean, care se schimba fata de mine, nu l-am cunos­cut (Ps. 100, 5). Ca sa dobandim o asemenea nestiinta mantuitoare trebuie sa ne rugam cu osardie Domnului ca El sa ne ajute si sa ne daruiasca ochi bun, despre care s-a zis in Sfanta Scriptura: ochiul curat nu va vedea ra­ul (v. Avac. 1, 13). Intre cele noua roade ale Duhului se afla si bunatatea, adica purtarea ingaduitoare si nebanu­itoare fata de ceilalti.

Tot ce este simplu este mai aproape de Dumne­zeu, pe cand cele complicate si inalte ne departeaza de Dumnezeu.

Sa traim mai simplu, si Dumnezeu ne va milui.

Întelepciunea cea din afara este nebunie inaintea lui Dumnezeu, iar pretioasa este simplitatea sufletului, care este maica credintei, si a smereniei, si a dragostei nefatarnice.

[…]

Slava desarta

Slava desarta si trufia sunt unul si acelasi lucru. Slava desarta isi arata faptele ca oamenii sa vada cat de inde­manatic, cat de priceput si asa mai departe esti, iar tru­fia incepe dupa aceea sa-i dispretuiasca pe toti. Omida se taraste, serpuieste: asa si slava desarta. Cand ii cresc aripi, zboara in sus: asa si trufia.

Cu toate ca slava desarta si trufia sunt din acelasi aluat si au aceeasi insusire, lucrarea lor si semnele prin care pot fi recunoscute se deosebesc. Slava desarta se straduie sa atraga lauda oamenilor, si in acest scop se in­joseste adeseori si cauta sa faca pe placul lor, in timp ce trufia respira dispret si lipsa de respect fata de ceilalti, cu toate ca iubeste la fel de mult laudele.

Slava desarta nu ne da pace, impingandu-ne la gelo­zie si la invidie, care il tulbura pe om, starnind in suflet un vifor de ganduri.

Slava desarta, daca o atingi cu degetul, tipa: “Ma ju­poaie de viu.“

Cu totii bolim, mai mult sau mai putin, de slava de­sarta si de trufie — si nimic nu impiedica la fel de mult ca aceste patimi sporirea in viata duhovniceasca. Acolo unde este tulburare, sau neintelegere, sau dezbinare, da­ca cercetam cu luare-aminte se va vedea ca in cea mai mare parte pricina este iubirea de slava si trufia. De ace­ea Apostolul Pavel si porunceste, zicand: sa nu fim iubi­tori de slava desarta, suparandu-ne unii pe altii si pizmuindu-ne unii pe altii (Gal. 5, 26). Invidia si ura, mania si pomenirea raului sunt odraslele cele de obste ale slavei desarte si ale trufiei. Cuviosul Macarie Egipteanul ara­ta si felul in care aceste patimi sunt legate intre ele si se nasc una din alta. In cele sapte Cuvinte ale sale, el scrie:

„Ura vine din manie, mania din trufie, iar trufia din iu­birea de sine”.

Iar Domnul vesteste limpede in Evan­ghelie ca si cei ce fac binele pentru slava si lauda de la oameni isi primesc plata aici. De asemenea, cei ce au al­te virtuti insotite de trufie si de osandirea altora sunt lepadati de Dumnezeu, dupa cum arata pilda evanghelica despre vames si fariseu — pe cand fericita smerenie, dupa cum s-a zis in aceasta pilda, ii indreptateste inaintea lui Dumnezeu si pe cei cu lipsuri si pacatosi.

[…]

Smerenie

Ca sa fii monahie trebuie sa fii ori de fier, ori de aur… sa fii de fier inseamna sa ai multa rabdare, iar sa fii de aur inseamna sa ai multa smerenie.

Daca cineva te va supara, nu povesti nimanui in afa­ra de staret, si vei fi linistita. Fa inchinaciune tuturor, fara sa iei aminte daca ti se raspunde la inchinaciune sau nu. Trebuie sa ne smerim inaintea tuturor si sa ne socotim mai rai decat toti. Daca nu am savarsit faradelegile pe ca­re le-au savarsit altii, asta este, poate, pentru ca n-am avut prilejul. In fiecare om este ceva bun, dar noi vedem de obicei in oameni doar relele, fara sa vedem nimic bun.

Dumnezeu ii cerceteaza cu milele Sale numai pe cei smeriti.

O doamna L-a vazut in vis pe Domnul Iisus Hristos. La chemarea Lui, cea dintai s-a apropiat o tarancu­ta, apoi un mujic in opinci si in urma lor tot oameni din tagma taranilor. Doamna s-a gandit ca pentru bunatatea ei si, indeobste, pentru toate virtutile ei, Hristos o va chema si pe ea – dar cat de mare i-a fost mirarea cand Domnul a incetat sa mai cheme! S-a hotarat sa-I aduca aminte Domnului ca este si ea pe acolo, insa El i-a in­tors de tot spatele. Atunci doamna a cazut la pamant si a inceput sa recunoasca cu smerenie ca este cu adevarat mai rea decat toti si nevrednica sa fie in Imparatia ceru­rilor… Tocmai unii ca acestia sunt buni pentru Impara­tie, tocmai de unii ca acestia e nevoie acolo.

[I s-a zis staretului: „Trufia pune piedica in toate!“ El a raspuns: „Tu infasoara-te in smerenie; atunci, chiar daca s-ar lipi cerul de pamant, n-o sa-ti fie frica“.]

Indata ce omul se va smeri, smerenia il va aseza in pridvorul Imparatiei cerurilor.

Cand vei fi lovit peste obrazul drept, intoarce-l si pe celalalt (v. Mt. 5, 39). De obicei, cand cineva este lovit peste fata, este lovit cu mana dreapta peste obrazul stang, nu peste cel drept. Domnul a vrut sa arate insa prin obra­zul drept jignirea, injosirea, necazul suferit pentru un lu­cru drept, in care nu esti vinovata. A intoarce obrazul stang inseamna ca atunci cand esti jignita fara a fi vinovata sa-ti amintesti inaintea Domnului pacatele tale, cu care il jignesti, si prin aceasta recunoastere sa te smeresti si sa primesti ocara nedreapta ca pe ceva cuvenit.

Smereste-te mai mult cu duhul – smerenia inlocu­ieste si faptele. Rabda toate neplacerile si incredinteaza-te Domnului.

(din: Sfântul Ambrozie de la Optina, Învăţături duhovniceşti, Editura Sophia, 2010)

Legaturi: