Barna din ochiul fratelui, haina judecatorului sau a doctorului sufletesc si MANDRIA NEBUNA DE A CREDE CA “EU STIU” SI “EU II INDREPT PE CEILALTI” (predica audio)
PREDICA PR. CIPRIAN NEGREANU (Biserica Studentilor, Cluj) la praznicul Sf. Cuv. Dimitrie cel Nou:
2008 – “Paiul si barna”:
“În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Amin.
Aceste cuvinte par a spune că, după ce omul s-ar desăvârşi, adică şi-ar stăpâni patimile, şi le-ar lega, ar fi pe calea lui Dumnezeu, ar ajunge la măsura bărbatului desăvârşit în Hristos, ar avea dreptul să fie aspru, să taie în carne vie, să spună lucruri grele, să certe cât va vrea el, cum va vrea el, pe cel care face păcat. Nu este aşa! Şi dovadă este Dumnezeu, Mântuitorul nostru Iisus Hristos, Care altfel a lucrat cu păcătoşii şi cu cei pe care noi, în general, îi judecăm, dar şi noi suntem păcătoşi şi îi judecăm pe păcătoşi. Şi lucrăm în general cu ei cu asprime, cu judecată, le spunem în faţă, îi luăm în râs, în batjocură, îi vorbim pe la spate, ne gândim şi stăm în mintea noastră cu gândul că noi n-am face niciodată aşa ceva, ca şi cum am spune că noi facem parte dintr-o rasă superioară de oameni, iar aceştia sunt nişte decăzuţi ai sorţii, eu nu sunt aşa…
În gândirea aceasta se bălăcea, se scălda şi fariseul care spunea în Templu: Mulțumescu-Ţi Ţie, Doamne, că eu nu sunt aşa şi parcă se plasa undeva în afara acelora, a celor care se aliniau în stirpea aceasta nenorocită, blestemată, care trăieşte în patimi, care e pornită spre desfrânare, spre mândrie, spre vorbire de rău. Aşa ar părea şi aşa i se părea şi fariseului, că Dumnezeu spune că, dacă a ajuns desăvârşit, cum fariseul se şi credea, ei, acum poate să scoată şi paiul din ochiul celuilalt, adică să-l arate clar şi să spună: <Iată om păcătos, iată om nevrednic!>, probabil i-ar fi spus-o şi în faţă dacă s-ar fi găsit în discuţie unul cu altul.
Or nu este aşa! Cum a lucrat Dumnezeu cu oamenii? Dumnezeu mai degrabă i-a certat pe aceştia care se credeau înţelepţi şi drepţi decât pe ceilalţi, care erau păcătoşi şi se ştiau ca păcătoşi. Dumnezeu vede trăirea noastră în păcate și în păcătoşenie, dar mai ales în mândrie şi în părere de sine, în iubire de sine, trăirea în acestea este o orbire completă! E ca şi cum ai cere unui om orb să scoată un fir de păr din ochiul tău şi i-ai da și o unealtă ascuţită pentru asta. Nu se va putea, ci, dimpotrivă, poate să-ţin pună în pericol și vederea definitiv. A îndrepta tu, orb fiind, pe altul care are păcatele lui este o nebunie, nu numai pentru că faci un păcat în sine şi nu poţi rezolva nimic, ci îi faci un mare rău omului aceluia! De aceea vorbele noastre grele, sfătuirile care sunt, aşa cum spune Patericul, „cel ce sfătuieşte pe altul e ca şi cum l-ar certa”, toate acestea de multe ori fac mult mai mult rău celuilalt. Rănile pe care le produce acest fel de manifestare, acest fel de comportament al nostru, al celor care zicem că scoatem paiul din ochiul fratelui, sunt mult mai grele decât problema în sine.
Foarte mulţi dintre oamenii care vin la duhovnic şi se spovedesc sunt mult mai smintiţi şi mult mai tulburaţi nu atât de patimile şi păcatele care îi muncesc pe ei, ci de comportamentul altora cu ei şi de sfătuirile altora şi de felul în care se comportă alţii cu ei, vorbindu-i de rău. Acestea le produc răni mult mai mari şi împotriviri faţă de Dumnezeu decât au avut păcatele în sine asupra lor. Pentru că alţii, nepricepuţi, și noi, nepricepuţi fiind, am încercat să scoatem paiul din ochiul fratelui nostru.
„Am încercat” e un fel de a spune; am cunoscut un om care se lăuda că este medic, dar era doar asistent, şi când te primea acolo lua de la cineva un halat de medic şi îmi spunea: <Dacă aşa am spus, că sunt medic, acum trebuie s-o ţin până la capăt!> şi medicii îl lăsau să-şi joace rolul şi să le explice câte ceva mic prietenilor lui care veneau pe acolo, dar nu-l lăsau să dea tratamente. Vă daţi seama ce-ar fi făcut dacă ar fi dat tratament, dacă ar fi trecut el la mici operaţii, cum se lăuda el că ştie să facă? I-ar fi distrus pe oameni. Ei, aşa e şi faptul că noi credem că scoatem paiul din ochiul fratelui nostru, este mai mult un fel de mândrie a noastră – <iata, eu ma pricep sa scot, sa fac aceasta, am primit darul acesta de la Dumnezeu, eu cunosc, eu vad Lumina, stiu cum trebuie facut> –, e ca şi cum te-ai îmbrăca într-o haină care nu e a ta.
Nici cei mai mari duhovnici, nici sfătuitorii cei mari, nici oamenii lui Dumnezeu nu îndrăznesc să zică că ei ştiu cum trebuie făcut, ci aşteaptă mila şi ajutorul lui Dumnezeu, să-i înveţe El, să poarte El mâna Lui duhovnicească peste sufletul acelui om şi să-i înveţe El cum să facă cu acela, nu ei înşişi.
Deci în acel fel de a privi lucrurile e o nebunie. În primul rând e o mândrie nebună a omului care crede că face el, rezolvă el, e o lăudăroşenie şi o părere de sine, ne îmbrăcăm într-o haină care nu e a noastră, a judecăţii şi a vindecării, pe care nu noi le facem, pentru că nu omul e în stare să le facă, ci judecata și vindecarea sunt ale lui Dumnezeu.
În al doilea rând, facem un rău mult mai mare celuilalt om, pe care e mai bine să-l lăsăm aşa cum e, şi, dacă e să îi arătăm într-un fel sau altul că nu trăieşte bine, să o arătăm mai mult prin faptele noastre şi prin ceea ce facem noi și prin îndepărtarea noastră minimă de omul acela, cum zice Scriptura:
Dacă fratele tău te duce în ispită şi trăieşte în păcate mari, dacă ochiul tău cel drept te smintește pe tine, scoate-l şi aruncă-l de la tine, căci mai de folos iți este să piară unul din mădularele tale, decât tot trupul să fie aruncat în gheena. Şi dacă mâna ta cea dreaptă te smintește pe tine, taie-o şi o aruncă de la tine, căci mai de folos îţi este să piară unul din mădularele tale, decât tot trupul tău să fie aruncat în gheena, adică să ajungi şi tu la greşelile acelea.
Aceasta sa fie cel mult mirarea acelor oameni: că <acesta s-a mai îndepărtat de mine şi că acesta face altceva decât fac eu, nu se bucură de aceleaşi lucruri de care mă bucur eu>; poate aşa faci cel mai mic rău posibil, de fapt nu faci niciun rău, ci chiar faci un început de bine. Deci, prin a nu judeca, prin a nu scoate tu paiul din ochiul fratelui tău, începi, de fapt, să scoţi paiul din ochiul fratelui tău!“
Legaturi:
- MUSTRARE sau OSANDIRE? Adevarul evanghelic si patristic de capatai in chestiuni de o permanenta actualitate si de o cruciala importanta
- Articolele saptamanii (1): DE CE TREBUIE… “SA NU OSANDESC PE FRATELE MEU”?
- PAIUL SI BARNA. Judecarea si gandul cel bun
- Din sfaturile duhovnicesti ale STARETULUI NICON AL OPTINEI: “Temeti-va, copii, sa anticipati judecata lui Dumnezeu. Cat de cumplit este sa osandim!“
- Parintele Simeon Kraiopoulos despre DUHUL SEMET AL EPOCII NOASTRE si OBRAZNICIE CA DEMONIZARE. Demonii fug numai de SMERENIE
- Sa recitim impreuna: CUVINTE ESENTIALE DE LA PARINTELE SERGHIE SEVICI: “Pacatul pentru care-l osandesti pe celalalt se face pacat al tau“; “Dracii nu se scot din om cu vorbe…”; “La inima omului se-ajunge prin rugaciune”
- Cuvant patrunzator al IPS Teofan, de Rusalii: PRETENTIA SUPERIORITATII, DUHUL VICLENIEI SI JUDECATA APROAPELUI – PIEDICI SIGURE IN CALEA DUHULUI SFANT
- Predici puternice si zdrobitoare de inima ale SFANTULUI TEOFAN ZAVORATUL. Frangerea inimii si inselarea cumplita a lui “Eu nu sunt ca ceilalti!”
- SFANTUL IOAN GURA DE AUR (13 nov.) despre MILA, despre ATITUDINEA FATA DE CEI CAZUTI IN RATACIRE si despre cei care ii dau ANATEMA pe altii: “Desi suntem cazuti atat de jos, nu ne mai dam seama ca suntem in cele mai mari pacate”
- Cuvant dintre cele mai miscatoare si puternice despre POCAINTA si MILA FATA DE FRATII CARE CAD IN PACATE, al episcopului Asterie al Amasiei
- PARINTELE SAVATIE LA SOPHIA despre “desteptaciune”, (i)responsabilitatea cuvintelor, provocarile de pe internet si stricarea dragostei: “SUNTEM IN FAZA DE BUIMACEALA. VOR CA TOTI SA DEVENIM OBRAZNICI SI MANDRI” (video)
- PARINTELE ADRIAN FAGETEANU (†27 septembrie 2011) (audio, inedit): “Eu mandrie, tu mandrie, dragoste un` sa mai fie? SA NU OSANDIM PE NIMENI!”. Plus: “Sa va rugati cu rugaciunea… românului!”. Care e aceea?
- Cuviosul Serafim Rose despre ISPITELE NOU-CONVERTITILOR sau cum se poate pierde harul la cei ravnitori
- SFATURI PARINTESTI DE FOLOS EXCEPTIONAL SI PENTRU NOI de la Cuviosul Serafim de la Platina
- Parintele Sofronie Saharov NE INVATA CUM SA TRAIM IN RELATIE CU SEMENII: “Ce castig judecand pe fratele meu?”, “Respingeti orice duh de curiozitate”
- Staretul Melchisedec Velnic despre grairea in desert, tacere si neosandire
- FATARNICIA SI RAUTATEA DEGHIZATE IN RAVNA “INTRANSIGENTA” PT. ADEVAR
- DESPRE “SECTARISMUL ORTODOX” SI INSELAREA “DREPTILOR” HIPERCRITICISTI
- FARISEUL
- BOALA MORTALA A FARISEISMULUI SI SIMPTOMELE EI MAI GRAVE: smintirea prefacuta, osandirea, ravna vicleana (2)
- Sfantul Nectarie de Eghina despre RAVNA CEA INSELATA si RAVNA CEA ADEVARATA
- DREPTATEA ADEVARATA si ZELUL CEL NEBUN. De la Avva Isaac Sirul
- Parintele Nichifor Horia (Iasi) despre MARTURISIREA CREDINTEI, DISCERNAMANT, DRAGOSTE, ZELOTISM SI HABOTNICIE
- “NU POATE SA FIE ADEVAR FARA DRAGOSTE SI NICI DRAGOSTE FARA ADEVAR! Am vazut pe multi care se cred marturisitori pentru ca urasc” – Pr. Mihai Aldea (si audio)
- Pr. Mihai-Andrei Aldea: DE UNDE INCEPE SI CUM SE FACE LUCRAREA DE PROPOVADUIRE (MARTURISIRE)? Cum putem sa-i iubim pe cei aflati in rataciri si pacate grele? Cum poti sa cazi din Adevar chiar fara sa stii?
- PS IGNATIE MURESANUL despre SECULARIZAREA DIN INTERIORUL BISERICII si CALDURA SUFLETEASCA prin care ar trebui apropiati de Dumnezeu tinerii si cei necredinciosi. CUM DAM MARTURIE DESPRE HRISTOS?
- INDRUMARILE STARETULUI IOSIF DE LA OPTINA: “Ravna care vrea sa indrepte orice rau este ea insasi un mare rau”
“Insa pana la limanul biruintei cea deplina,
INTUNERICUL vrea-ntr-una ca sa stinga-a LUI LUMINA;
Si-ntre cei pe care cernu-i Lucifer cu toti ai sai,
Mai putin mereu la numar sant cei buni decat cei rai…
Si cei rai,-desi vor CRUCEA,izbavirii lor liman,
Sunt calauziti de diavol si fac vrerea lui Satan…
El le e mereu stapanul ridicat de ei pe umar,
Caci in lume,cele rele biruiesc mai mult prin numar,
Dar acestea nu se-ntampla fiindca Dumnezeu nu poate,
Nu prin lupta,ci prin vrere,sa le biruie pe toate,
Ci-ntru-cat din sgura neagra,Insusi DUMNEZEU PREA-NALTUL,
Cernand oamenii prin diavol,lamureste diamantul…
La un ceas anume insa,Tatal bunilor,EL,BUNUL,
Le va birui pe toate DUMNEZEU din CERURI,UNUL!!!
Ci putini sunt cei ce-n lume pan-la fgericire suie,
Stiind ei ca “fericirea”pe pamantul lumii nu e…
Gloata insa-si merge mersul…iata deci pe fiecare,
In suisul omenirii vrandu-si rangul cat mai mare,
Uitand ei ce zis-a Domnul,intre blanzi-I Ucenici:
“Cel care se vrea mai mare,-sa slujeasca pe cei mici!”
Ei se vor “mai-mari”,asemeni cu toti vechii farisei:
Cei mai mici sa li se-nchine,slujitori fiind tot ei.
“Vai de cei ce-si fac dreptate dupa capul lor mereu,
Si nu se supun dreptatii vrerilor lui Dumnezeu…
Caci,punand la a lor fapte judecata lor temei,
Nalta peste-a Lui dreptate nedreptatea ce sta-n ei!
Caci Hristos este sfarsitul LEGII,-tuturora tel,
Si temei indreptatirii celor care cred in EL!!!”
Vasile Militaru
http://www.cuvantul-ortodox.ro/2013/10/27/viata-si-minunile-sfantului-dimitrie-cel-nou-cuviosul-descult-ale-carui-sfinte-moaste-ocrotesc-bucurestii-reportaje-video-si-predici-audio/ – O alta predica foarte frumoasa, a parintelui Dosoftei de la Putna, acum si transcrisa, prin nevointa unei surori duhovnicesti, careia ii multumim.