Nu mai știm că suntem parte a unui trup, a Trupului mistic al lui Hristos, al Bisericii, că suntem mădulare unii altora, cum ne învață Sfântul Apostol Pavel. Gândim și ne comportăm, dimpotrivă, ca omul postmodern egocentric, ca și cum am fi pe cont propriu, fiecare cu treaba lui, suntem individualiști chiar și când suntem în Biserică, uitând faptul că suntem mădulare ale Trupului tainic al Bisericii lui Hristos. Și, când suferă unul dintre mădulare, suferă toate laolaltă. Nu mai avem acea inimă una despre care ni se spune în Pateric, a primelor mulțimi creștine. De aceea, nu mai trăim aceleași dureri, aceleași nădejdi, suntem defazați între noi, pe frecvențe diferite, nu mai sărim toți ca unul atunci când se ivește vreun pericol, nu mai susținem, unitar, pe cei dintre noi. De multe ori suntem izolați, dezbinați, suntem victime ușoare ale diavolului, care, așa cum spune Sfântul Apostol Petru, umblă ca un leu și răcnește căutând să-l doboare pe cel sărman.
