URMELE CUIELOR LUI…
Iisus in celula – Radu Gyr
Azi noapte Iisus mi-a intrat in celula.
O, ce trist si ce-nalt parea Crist!
Luna venea dupa El, in celula
Si-L facea mai inalt si mai trist.
Mainile Lui pareau crini pe morminte,
Ochii adanci ca niste paduri.
Luna-L batea cu argint pe vestminte
Argintandu-I pe maini vechi sparturi.
Uimit am sarit de sub patura sura:
– De unde vii, Doamne, din ce veac?
Iisus a dus lin un deget la gura
Si mi-a facut semn ca sa tac.
S-a asezat langa mine pe rogojina:
– Pune-mi pe rani mana ta!
Pe glezne-avea urme de cuie si rugina
Parca purtase lanturi candva.
Oftand si-a intins truditele oase
Pe rogojina mea cu libarci.
Luna lumina, dar zabrelele groase
Lungeau pe zapada Lui, vargi.
Parea celula munte, parea Capatana
Si misunau paduchi si guzgani.
Am simtit cum imi cade capul pe mana
Si-am adormit o mie de ani…
Cand m-am desteptat din afunda genuna,
Miroseau paiele a trandafiri.
Eram in celula si era luna,
Numai Iisus nu era nicairi…
Am intins bratele, nimeni, tacere.
Am intrebat zidul: nici un raspuns!
Doar razele reci, ascutite-n unghere,
Cu sulita lor m-au strapuns…
– Unde esti, Doamne? Am urlat la zabrele.
Din luna venea fum de catui…
M-am pipait… si pe mainile mele,
Am gasit urmele cuielor Lui.
Legaturi:
- RADU GYR – 105 ANI DE LA NASTERE, 35 DE LA ADORMIRE: “Poezia lui era pentru noi haina si hrana, apa si caldura”
- “Plangeti cu cei ce plang!” – COLINDELE TARZII ALE “OSANDITILOR”
- CU IISUS IN CELULA – “Fa din fiecare rana o cadelnita spre cer!”
- CUVINTE VII DE LA PARINTELE CALCIU DESPRE SENSUL SUFERINTEI
Doneaza pentru filmul "Scrum"
E foarte frumoasa aceasta poezie! Simti durerea si disperarea din suferinta umana si mangaierea divina a lui Hristos.
Domnul Iisus sa-l odihneasca in lumea celor drepti pe autor.
Iisus răstignit în celulă. Închis
În foame’n tortură şi-n ură, nu’n vis.
Că negura morţii şi noaptea vânzării
E vie în oameni din dorul puterii.
Iisus în celule, bătut,anchetat
Că vrea Adevărul, că este curat.
Cu bâta şi foamea, cu chin şi tortură
Îi caută-n suflet vre-o urmă de ură.
Îi caută-n suflet prin frig şi teroare
O vină ce nu e, dar care îi doare.
O vină cumplită, cu chipul ascuns
Ce nu vor s-o poarte şi-o dau lui Iisus.
Iisus în celue-i bătut şi ucis,
De semenii noştrii. Şi, vai n-a fost vis.
Iisus vinovatul ce-n veac n’are vină
Din ziduri şi stihuri, lăuntric suspină.
Şi astăzi i-aducem o vină ce nu e
Şi-n chip stiinţific îl batem în cuie
Că cere şi spune, ce-i prea greu de dus
De-aceia ne facem –cum vrem – un Iisus.
Foarte inspirata fotografia de la schitul Rapa Robilor !
Urmele cuielor din TRUPUL LUI HRISTOS,se intrevad prin crucile Golgotei romanesti.iar cuiele,sunt ramasitele,oasele eroilor,martirii neamului crestinesc. Sfinti fara cruce si nume,ei sunt ramasitele si urmele cuielor lui Hristos, marturia vie,ramasa noua.Aiudul striga durerea lor,dar si Dobrogea si Baraganul nostru,ce plin era de lagare de exterminare,de ateii bolsevici. Acum,crestinatatea ortodoxa si lumea intreaga este in situatia talharilor de pe crucile din stanga si dreapta SFINTEI CRUCI.Pe umerii martirilor se sprijina tot neamul crestinesc.Noi,nu am dus lipsa de eroi,martiri si marturisitori ai dreptei credinte.Suntem un popor ales,al lui Hristos suntem si Caruia Ii aducem multumire si slava-I inaltam, impreuna si Celui fara de inceput al Sau Parinte,si Preasfantului si bunului si de viata facatorului Duh, acum si pururea si in vecii vecilor. Amin!