O, CE VESTE… UITATA! sau: UNDE ESTE HRISTOS DE CRACIUN?
Vedeti si:
Parintele Mihail Stanciu: Marturiile icoanei Nasterii Domnului
Maica Arsenia: Cum sa ne pregatim pentru a trai bucuria Nasterii Domnului?
***
In ciuda aparentelor, Hristos Se naste si astazi intr-o lume in mare parte la fel de indiferenta fata de El ca si cea a Israelului de acum 2000 si ceva de ani. Nasterea Sa lasa inimile celor mai multi oameni de pe fata pamantului, ba chiar a multora dintre cei botezati si imbisericiti, mai reci decat pestera care L-a gazduit.
Daca incercam o privire mai profunda, vom observa ca cei mai multi dintre noi (si nu vorbesc acum de copii) nu-L asteptam pe Hristos. Am asteptat si asteptam “Craciunul”, dar nu pe Hristos! Am asteptat zilele libere, veselia specifica, voluptatea cumparaturilor, masa bogata, cadourile, atmosfera “feerica”, prilejurile de a petrece, de a ne distra... Am asteptat Craciunul ca sa ne bucuram mai curand fara Hristos, dar in ziua… lui Hristos. I-am rapit, I-am confiscat Darul, L-am ucis ca sa ne folosim linistit, liberi si dupa pofta noastra de acest Dar. Asa cum, de altfel, facem cu lumea intreaga, de El creata, pe care o credem a noastra, cu vietile noastre, de El daruite si de El rascumparate cu scump Sangele Sau, pe care iarasi le traim… pentru noi si ca si cum noi am fi stapanii, iar nu Dumnezeu…
Unde e Hristos in toata zarva petrecerilor si a meselor festive de acum? Unde e Hristos in multimea programelor TV murdare, la care toti privesc obligatoriu si “cu religiozitate“, a emisiunilor cu aceleasi muzici lumesti si dracesti, cu aceleasi discutii stupide, cu acelasi strat gros de sclipici al superficialitatii si trivialitatii, cu aceleasi glume proaste si cu aceleasi hahaieli grosolane, cu aceiasi nuri femeiesti expusi nerusinat ca si in toate celelalte zile ale anului, dar… acum si mai dihai, ca deh, “e sarbatoare“…
Dar si pentru noi, multi dintre cei credinciosi, sa recunoastem ca este la fel… Nu stim sa ne bucuram crestineste, nu mai stim sa praznuim duhovniceste, de aceea si noi, dupa ce ne implinim “randuiala” prezentei la Sfanta Liturghie si eventual ne cuminecam… adesea petrecem la fel ca si “lumea”, ne bucuram cu aceeasi bucurie goala, gaunoasa, necurata… ne bucuram fara Hristos! El ne ramane simpla referinta teoretica, conventie. “Stim” ca e Nasterea Lui… Dar traim ca si cum asta n-are nicio legatura cu concretul vietii noastre si nu schimba cu aproape nimic modul in care traim, gandim, ne bucuram…. Hristos nu e nici pentru noi AICI, prezent, viu, in inimile noastre si in constiintele noastre; sau daca L-am simtit cumva, Il facem cat mai repede uitat printre sarmale, cozonaci, flecareli, bancuri, cantece lumesti, filme si show-uri distractive… “DA MUZICA MAI TARE!”…
Hristos Se naste tot singur, umil si nebagat in seama. Prea putini magi si pastori Il mai cauta acum. Si prea multi acoperim, ascundem, facem uitata Nasterea Sa cu multe zgomote, cu multa vorbarie si multe luminite artificiale, cu sclipici, cu beculete si cu fast orbitor. Ca nu cumva sa auzim chemarea Lui… Vrem sa ne bucuram, vrem sa avem neaparat un Craciun fericit, dar… ca sa ne putem bucura, ca sa putem fi “fericiti”… e neaparat nevoie sa ne debarasam de Hristos, ca gandul la El sa nu stea cumva in calea “bucuriei” noastre.
“In lume era si lumea printr-Insul s-a facut, dar lumea nu L-a cunoscut. Intru ale Sale a venit, dar ai Sai nu L-au primit” (Ioan 1:10).
Si astazi Maica Fecioara cu greu gaseste inima in care sa poata salaslui curatia ei, cum nici atunci nu a aflat unde sa poposeasca spre a naste pe Iisus. Cine oare o mai urmeaza astazi in smerenie, in curatie feciorelnica, in ascultare, in dragoste pe Nascatoarea de Dumnezeu? Ce suflet mai este pregatit si azi sa-L nasca in sine pe Dumnezeu, sa-L primeasca in casa proprie?
“…Pentru ei nu era loc la han” (Luca 2:7) …
Dumnezeul ce ni S-a nascut astazi a venit in lume nu ca sa avem ce sa celebram formal si simbolic, nici ca sa ne dea pretext de euforii consumiste, ci pentru nimic mai putin decat ca sa se faca Fratele nostru! Hristos a venit in lume nu doar ca sa ne mantuiasca, ci ca sa ne faca fratii Lui, ca sa ne altoiasca pe trunchiul Sau si sa ne daruiasca Viata din Viata Tatalui. Viata dumnezeiasca adevarata, nu poezie! Viata dumnezieasca adevarata, nu teorie! Viata dumnezeiasca adevarata, nu logoree!
Hristos S-a nascut ca noi sa nu mai traim satanei, lumii si noua insine, sa nu mai slujim Nimicului, ci ca sa ne nastem si noi EFECTIV si SIMTIT, in taina Duhului, ca fii ai Tatalui. Scopul Intruparii Lui suntem noi, este nasterea noastra din nou, pentru Imparatia vesnica, prin baia pocaintei! Aceasta este Taina “cea din veac ascunsa” si aceasta este “vestea minunata” ce ni s-au impartasit acum direct din Cer, de Insusi Fiul! Dar cine le mai stie si le mai crede astazi, cine le doreste, cine le primeste?
Cine Ii deschide si lui Hristos poarta inimii de Craciun? El este Colindatorul Care, precum in cantecul sfasietor al lui Tudor Gheorghe, inlacrimat, plapand si tremurand de frig “sta la poarta si nu zice nimica“, asteptand ca cineva sa-I inteleaga Vestea Sa cea ne-lumeasca… si sa-i deschida spre a cina impreuna cu El, in taina inimii! Vom fi noi aceia?
Ca repere de baza pentru de-banalizarea sarbatorii Craciunului si pentru conectarea duhovniceasca la sensul profund si la implicatiile personale ale acestui urias Praznic, va propunem sa citim mai cu atentie Sfanta Scriptura… in alte pasaje decat cele care se citesc in aceste zile, dar care se refera tocmai la Taina negraita care se petrece acum sub ochii nostri:
“Cuvantul era Lumina cea adevarata care lumineaza pe tot omul, care vine in lume.
In lume era si lumea prin El s-a facut, dar lumea nu L-a cunoscut.
Intru ale Sale a venit, dar ai Sai nu L-au primit.
Si celor cati L-au primit, care cred in numele Lui, le-a dat putere ca sa se faca fii ai lui Dumnezeu,
Care nu din sange, nici din pofta trupeasca, nici din pofta barbateasca, ci de la Dumnezeu s-au nascut.
Si Cuvantul S-a facut trup si S-a salasluit intre noi si am vazut slava Lui, slava ca a Unuia-Nascut din Tatal, plin de har si de adevar.
Ioan marturisea despre El si striga, zicand: Acesta era despre Care am zis:
Cel care vine dupa mine a fost inaintea mea, pentru ca mai inainte de mine era.
Si din plinatatea Lui noi toti am luat, si har peste har.
Pentru ca Legea prin Moise s-a dat, iar harul si adevarul au venit prin Iisus Hristos.
Pe Dumnezeu nimeni nu L-a vazut vreodata; Fiul cel Unul-Nascut, Care este in sanul Tatalui, Acela L-a facut cunoscut”.
“Dupa ce Dumnezeu odinioara, in multe randuri si in multe chipuri, a vorbit parintilor nostri prin prooroci,
In zilele acestea mai de pe urma ne-a grait noua prin Fiul, pe Care L-a pus mostenitor a toate si prin Care a facut si veacurile …
Pentru aceea se cuvine ca noi sa luam aminte cu atat mai mult la cele auzite, ca nu cumva sa ne pierdem.
Caci, daca s-a adeverit cuvantul grait prin ingeri si orice calcare de porunca si orice neascultare si-a primit dreapta rasplatire,
Cum vom scapa noi, daca vom fi nepasatori la astfel de mantuire…? …
… Deci, de vreme ce pruncii s-au facut partasi sangelui si trupului, in acelasi fel si El S-a impartasit de acestea, ca sa surpe prin moartea Sa pe cel ce are stapanirea mortii, adica pe diavolul,
Si sa izbaveasca pe acei pe care frica mortii ii tinea in robie toata viata.
Caci, intr-adevar, nu a luat firea ingerilor, ci samanta lui Avraam a luat.
Pentru aceea, dator era intru toate sa Se asemene fratilor, ca sa fie milostiv si credincios arhiereu in cele catre Dumnezeu, pentru curatirea pacatelor poporului.
Caci prin ceea ce a patimit, fiind El insusi ispitit, poate si celor ce se ispitesc sa le ajute.
Pentru aceea, frati sfinti, partasi chemarii ceresti, luati aminte la Apostolul si Arhiereul marturisirii noastre, la Iisus Hristos,
Care credincios a fost Celui ce L-a randuit, precum si Moise in toata casa Lui.
Pentru ca Acesta (Iisus) S-a invrednicit de mai multa slava decat Moise, dupa cum are mai multa cinste decat casa cel ce a zidit-o.
Caci orice casa e zidita de catre cineva, iar Ziditorul a toate este Dumnezeu.
Moise a fost credincios in toata casa Domnului, ca o sluga, spre marturia celor ce erau sa fie descoperite in viitor,
Iar Hristos a fost credincios ca Fiu peste casa Sa.
Si casa Lui suntem noi, numai daca tinem pana la sfarsit cu neclintire, indrazneala marturisirii si lauda nadejdii noastre.
De aceea, precum zice Duhul Sfant: “Daca veti auzi astazi glasul Lui,
Nu va invartosati inimile voastre, ca la razvratire in ziua ispitirii din pustie,
Unde M-au ispitit parintii vostri, M-au incercat, si au vazut faptele Mele, timp de patruzeci de ani.
De aceea M-am maniat pe neamul acesta si am zis: Pururea ei ratacesc cu inima si caile Mele nu le-au cunoscut,
Ca M-am jurat in mania Mea: “Nu vor intra intru odihna Mea!”.
Luati seama, fratilor, sa nu fie cumva, in vreunul din voi, o inima vicleana a necredintei, ca sa va departeze de la Dumnezeul cel viu.
Ci indemnati-va unii pe altii, in fiecare zi, pana ce putem sa zicem: astazi! ca nimeni dintre voi sa nu se invartoseze cu inselaciunea pacatului;
Caci ne-am facut partasi ai lui Hristos, numai daca vom pastra temeinic, pana la urma, inceputul starii noastre intru El,
De vreme ce se zice: Daca veti auzi astazi glasul Lui, nu invartosati inimile voastre, ca la razvratire…
… Sa ne silim, deci, ca sa intram in acea odihna, ca nimeni sa nu cada in aceeasi pilda a neascultarii,
Caci cuvantul lui Dumnezeu e viu si lucrator si mai ascutit decat orice sabie cu doua taisuri, si patrunde pana la despartitura sufletului si duhului, dintre incheieturi si maduva, si destoinic este sa judece simtirile si cugetarile inimii,
Si nu este nici o faptura ascunsa inaintea Lui, ci toate sunt goale si descoperite, pentru ochii Celui in fata Caruia noi vom da socoteala.
Drept aceea, avand Arhiereu mare, Care a strabatut cerurile, pe Iisus, Fiul lui Dumnezeu, sa tinem cu tarie marturisirea.
Ca nu avem Arhiereu care sa nu poata suferi cu noi in slabiciunile noastre, ci ispitit intru toate dupa asemanarea noastra, afara de pacat.
Sa ne apropiem, deci, cu incredere de tronul harului, ca sa luam mila si sa aflam har, spre ajutor, la timp potrivit.
(Din Epistola catre Evrei, 1: 1-2; 2: 1-3, 14-18; 3:1-15; 4: 11-16)
- Sa praznuim dumnezeieste Nasterea Domnului!
- “… HRISTOS DIN CERURI, INTAMPINATI-L!”
- Colinde si cantari psaltice pentru Nasterea Domnului
- Pagina exhaustiva dedicata de CREDO.RO Nasterii Domnului, cu resurse felurite (predici si cuvinte, cantari, articole, pastorale etc.)
Doneaza pentru filmul "Scrum"
Minunat…gand la gand cu bucurie… Chiar in seara asta meditam la cateva idei pe care le-am regasit si in acest articol. Dar aici sunt mult mai frumos si bine exprimate! Dar mai mult decat atat, ESTE VIATA in aceste cuvinte!
Anul acesta am simtit mai mult ca niciodata tristete vazand atata lumina (artificiala si colorata de beculete!), atatea felicitari GOALE!! (mosi craciuni, brazi, clopotei… nimic care sa aminteasca de fapt de Pruncusorul Iisus), atatea impodobiri, invesmantari… degeaba!
Ne mintim pe noi, ii mintim si pe copii (prea putini asteapta si altceva in afara de cadouri de la Mosul)… da, e o mare tentatie sa mergem “bucurosi” la Biserica, sa ne intoarcem “multumiti”, iar acasa sa ne vedem de mancare, eventual cadourim rude etc.
Noi nu constientizam, de fapt, care e bucuria cea mare! Daca am crede cu tot sufletul ca El a venit pentru a ne face fratii Lui, asa cum ati scris in articol, ne-am minuna din tot sufletul nostru! Am cadea spre a cere iertare pentru nimicnicia noastra, dar am privi spre mila Domnului, care primeste “inima infranta si smerita”. Nu, nu ni se cere decat atat- sa ne respectam pe noi insine, pentru ca El ne-a respectat!!! sa luam in serios chemarea Sa, cu toata teama sincera, cu toata nadejdea si dragostea de care suntem in stare! restul mai pune Domnul…
Doamne, da-ne putere sa ne ridicam din superficialitatea noastra comoda spre a simti Bucuria Sfanta!
Va multumesc si pentru acest articol. Si tie, Mihaela, surioara dulce
Sa cerem iertare Pruncului ca iar nu are unde Se naste. Ca iar Il poftim pe paie mucede, pe lespede rece, ca iar Ii cantam drept cantec de fluier salbaticul ho, ho, ho, merry christmas, cu variatiuni
Sa ne ierte si sa multumim celor pentru care ne mai tine si pe noi.
Primiti va rog gandul meu bun. Pentru rugaciunile Celei care L-a nascut, Domnul sa va faca partasi Praznicului Sau!
http://fiifericit.blogspot.com/2008/12/o-ce-vesteuitata-preluare-de-pe-razboi.html
Mihaela Pana si Alexandra au exprimat si gandurile , trairile mele – dupa ce-am citit “Unde este Hristos de Craciun – mai frumos decat mine …dar voiam sa marturisesc ceva : de prin ’87 , cand fetitele mele aveau 13 , si respectiv , 12 ani – masa bogata so casa impodobita imi provocau stari de necontrolat …aveam accese de plans , desi nu le voiam …cu tristete si dragoste , doar fetitele mele ma intrebau:” De ce plangi , mami ?” , sotul si invitatii , rudele , etc. … “bum , bum , bum…” ma trimiteau , pur si simplu , la psihiatru …scandalurile se tineau lant…si eu ripostam , zbieram …ufff… pe atunci habar n-aveam sa-I cer ajutorul lui Dumnezeu , nu-mi dadeam seama ca doream , de fapt , sa inteleg ce lipsea de Craciun , bucuria cea adevarata a “nasterii din nou” , ca
voiam sa aflu ce-o fi insemnand spovedania , Sf. Liturghie , etc. … incet – incet , lucrurile au inceput sa se aseze …el a fost solicitat sa predea si la Seminar , a inceput sa mearga si el , duminicile , la Sfanta Liturghie ,
se bucura , oarecum , si pentru mine , ca incepusem sa fac parte activ , din viata Bisericii noastre , sa citesc din Vietile Sfintilor , sa aflu chestiuni duhovnicesti , etc. … dar cate mai am , inca , de invatat ! persista , insa , amaraciunea , ca n-am reusit sa-mi imbisericesc fiicele ,
sa le fac sa vina la credinta , la Hristos ! cert este ca m-au sustinut sufleteste , material , financiar – sa fac unele fapte bune …si ele , in felul lor , ajuta si
oameni si animale , cu fapta , cu sufletul …dar nu stiu daca si cu HRISTOS !!! …imi tot repeta ca nu vor sa vina la Biserica , sa n-auda de Sfanta Liturghie , de Sfintele Taine , de Sfintii Parinti … si – pentru ca acum am un nepotel , de doar 2 luni , ii rog
pe Sfintii Parinti ca , macar el – sa devina un credincios adevarat al lui Hristos , c-as cere prea mult – mi-as face iluzii sa mi-l inchipui chiar preot ortodox
…
O , de s-ar naste Iisus si in inima lor !!!
Aceasta marturisire – pe scurt – m-a ajutat putin , poate si in mod egoist , nu stiu …
Doamne , ajuta !
Nasterea Domnului , cu sanatate si bucurie , tuturor !!!
Dumnezeu sa ne ajute sa petrecem crestineste sarbatorile acestea, care ne amintesc de iubirea lui Hristos fata de fiecare dintre noi.
“Iubirea transforma pe cel care iubeste in chipul celui iubit. Daca-L iubesti pe Dumnezeu, dumnezeu vei fi. Dacă iubesti trupul, vei fi trup.”(Fericitul Augustin)
Doamne-ajuta!
sa privim spre noi insine, sa fim necrutatori cu noi si plini de mila, iertare si iubire fata de cel de langa noi. Apostazia incepe de la noi insine si se intinde ca o molima imprejur. Acest criticism devastator ne muta luarea aminte subtil si inselator de la sine la celalalt, alungand pocainta (nu eu, Doamne, ci femeia ce mi-ai dat…echivalent cu nu eu,Doamne, cel ce merg la biserica, ci acela ce pune bradul impodobit in locul icoanei Tale).E bine sa vezi, sa nu faci si sa te rogi pentru amarat. Restul face Domnul Cel viu. El schimba inima omului si o intoarce. Vino, Doamne.
E o mare diferenta intre “criticismul devastator” si observatiile facute cu durere si cu asumare, care pot sa puna un deget pe rana si sa indrepte, fara aere de superioritate si dispret, dar si fara a justifica cele de nejustificat. Si apoi trebuie sa stim sa delimitam intre a distinge fenomene si practici gresite, si a judeca omul, persoana care cade intr-o astfel de greseala, si care e doar o victima. Daca nu si vorbim despre cum NU (mai) trebuie sa fim, nici nu dam sansa celor care nu cunosc sau nu isi dau seama, sa inteleaga si sa se indrepte.
adevarat. N-am vrut sa las la o parte acest aspect esential al modului in care omul priveste lumea din jurul lui,l-am considerat subinteles din insusi mesajul textului. Iertati ca fara voie, criticand criticismul am criticat!!! A fost doar o dorinta a sufletului meu de a sublinia panta pe care zic eu suntem tentati la un moment dat sa alunecam.
Doamne,ce doare ce am citit,pt ca…ASA ESTE!
Dar,ce sa fac??
Ma pregatesc sa petrec ajunul Craciunului cam in stilul descris.
Ce pot sa fac???Sunt aproape singurii prieteni care ne-au mai ramas si au copilul nascut in aceasta zi!O mare…ispita – pt toti!
Am incercat sa le sugerez sa venim pe 25,dar nu a mers.
La intrebarea pe care i-am pus-o parintelui meu referitor la ce sa fac in aceasta situatie,raspunsul a fost cat se poate de clar(si de frumos!):NU POTI STRICA O PRIETENIE PT O MANCARE!-pt ca se pune si problema ultimelor ore de post.
DAR,ce facem cu restul,mai important decat orice?Pt ca nici vorba despre nasterea lui Hristos nu va fi!
???
OF,DOAMNE!
@ Magda S.:
Poate totusi e necesara uneori mai multa fermitate, chiar daca imbracata in manusile delicatetii si politetii… fiindca nu de mancare este vorba, ci de Hristos.
Singura “fermitate” de care sunt in stare este sa anunt ca intarzii si sa ma duc dupa slujba de priveghere…Oricum,asta o hotarasem deja,indiferent daca ai mei ma vor insoti, sau nu.
Altceva…voi vedea la fata locului.
Oricum,multumesc pt raspuns…
Pai Hristos se naste in fiecare zi in inima noastra,Craciunul este vesnic…si cind spunem o rugaciune inainte de masa,unii si dupa,si dimineata,si seara,si ori de cite ori avem nevoie de El ( si cind nu avem nevoie ),si cind sintem bucurosi si-i multumim,si cind traim frumos,si cind traim Tainele Bisericii…
( si cind nu avem nevoie ? )