Ce este pacatul?

Arhiva postarilor pentru aceasta categorie

Cu gandurile de-a stanga judeca si nedreptateste pe ceilalti, impiedica venirea harului si lasa pe diavolul sa lucreze liber in el… DACA NU AI GAND BUN, TE VEI VATAMA SI DE CUSURURILE MELE, SI DE VIRTUTILE MELE!”

Publicat pe 04 Jul 2014 | Categorii: "Concentrate" duhovnicesti, Ce este pacatul?, Cuviosul Paisie Aghioritul, Psihologie si psihoterapie duhovniceasca, Razboiul nevazut | |Print Print

suspicion-drawing

Un gând curat, bun, are mai mare putere decât orice nevoinţă. Un tânăr oarecare, de pildă, este războit de diavolul cu gânduri necurate şi face prive­gheri, postiri, posturi de trei zile ca să se slobozească de ele. Insă un gând curat ce îl va aduce are putere mai mare decât privegherile şi postirile pe care le face şi îl ajută mai eficient.

- Părinte, atunci când spuneţi “gând curat” vă referiţi numai la subiecte speciale sau şi la cele mai generale?

- Şi la cele mai generale. Pentru că atunci când omul le vede pe toate cu gânduri bune, se curăţă şi este dăruit cu dar de Dumnezeu. Cu gândurile de-a stânga judecă şi nedreptăţeşte pe ceilalţi, împiedică venirea harului dumnezeiesc şi lasă pe diavolul să lucreze liber în el.

- Părinte, deoarece judecă, prin aceasta îi dă diavolului dreptul să facă orice vrea cu el? Continuare»

VIATA DUHOVNICEASCA INCHIPUITA (II): “Crestinul dupa inchipuire pregusta unele expe­riente harismatice, care-l incredinteaza ca este bun crestin… In spatiul comod al inchipuirii sale caderile lui sunt uitate”

Publicat pe 03 Jul 2014 | Categorii: Despre inselare, Hrana duhului / PREDICI SI CUVINTE DE FOLOS, Mandria, trufia, Psihologie si psihoterapie duhovniceasca, Razboiul nevazut | |Print Print

fariseul mandru

2.2. Capitolul II

Referiri patristice la viata duhovniceasca inchipuita

2.2.1. Mandria si cinstirea – refugieri usoare in in­chipuire

Omul mandru si trufas este omul care se inalta pe sine mai mult decat este in realitate. In aceeasi catego­rie se incadreaza si cei care se inalta dandu-si insusiri egoiste, precum omul arogant, infumurat, falos etc.

Inaltarea de sine a individului mai presus decat ceea ce este inseamna extinderea in sus si are drept consecinta indreptarea sa spre o imagine falsa, fictiva, ideala, neadevarata, adica inchipuita! Imaginea reala a omului trufas si mandru se intinde in toate directiile si se umfla ca si „cocosul”, de unde si zicerea populara despre acest om: „se imbulfoaie”.

Care este oare mobilul unei astfel de inaltari a im­aginii omului mandru, mai presus de ceea ce este in realitate?

Intr-o prima evaluare, este sigura dorinta lui de a fi cinstit, de a fi distins de ceilalti oameni, de a avea o valoare si o faima personala superioara si de a-si linisti constiinta pentru ceea ce nu este: un crestin vrednic! Continuare»

510 DE ANI DE LA ADORMIREA SFANTULUI STEFAN CEL MARE, “aparatorul neinfricat al credintei si patriei strabune” (✝2 IULIE 1504). PREDICI text, audio si video. De ce a fost canonizat dreptcredinciosul voievod, in ciuda pacatelor sale omenesti?

Publicat pe 02 Jul 2014 | Categorii: Ce este pacatul?, Cuvantul ierarhilor, Episcopul Longhin Jar, Hrana duhului / PREDICI SI CUVINTE DE FOLOS, IPS Pimen, Parintele Andrei Coroian, Parintele Ciprian Negreanu, Sfantul Stefan cel Mare, Sfintii - prietenii lui Dumnezeu, prietenii nostri, Sfintii romani, VIDEO | |Print Print

Va recomandam si:

***

Parintele Ciprian Negreanu (Cluj-Napoca) raspunzand unei intrebari referitoare la PACATELE PERSONALE si SFINTENIA LUI STEFAN CEL MARE (audio, iunie 2009):

AUDIO

Audio clip: Adobe Flash Player (version 9 or above) is required to play this audio clip. Download the latest version here. You also need to have JavaScript enabled in your browser.


sursa: ASCOR Cluj

- De ce se spune că Sfântul Ştefan a avut mai mulţi copii cu mai multe femei? Sunt persoane care nu cred în sfinţenia sa din cauza acestor vorbe.

Continuare»

CALEA LARGA A DUHULUI LUMESC: “Cand desertaciunea intra in inima, atunci vesnicia iese afara”

Publicat pe 27 Jun 2014 | Categorii: "Concentrate" duhovnicesti, Ce este pacatul?, Crestinul in lume, Razboiul nevazut, Sfantul Ioan de Kronstadt | |Print Print

diavolul il tine legat pe om

Partile anterioare:

Ce rol are duhul lumesc. Studentul proaspat admis

Duhul lumesc are rolul de a-l atrage pe om si de a-l abate de la Dumnezeu. Duhul lumesc sufla pe calea cea larga. Duhul lumesc se straduieste neincetat sa-l atraga pe om pe calea cea larga si dupa aceea sa-l lege cat mai strans si cu cat mai multe fire de calea cea larga.

Imi amintesc ca odata vorbeam cu o doamna al carui baiat intrase la facultatea de cibernetica. Era foarte incantata si repeta mereu ca baiatului ei i s-au deschis noi perspective, are o alta deschidere, are noi oportunitati in viata. Pe vremea aceea incepusem sa descopar scrierile Sfintilor Parinti, asa ca nu eram intru totul de acord.

Ce de perspective i s-au deschis, i s-au deschis cai noi in viata, zicea ea fericita. Atunci i-am spus: I s-au deschis, e adevarat, unele cai, dar i s-au inchis altele.

Continuare»

Cum si de ce PIERDEM foarte usor HARUL dupa ce mergem la biserica si chiar dupa impartasire? DUHUL LUMESC AL DESERTACIUNII si FANTANILE SPARTE CARE NU POT TINE APA DUHULUI SFANT (I)

Publicat pe 23 Jun 2014 | Categorii: Ce este pacatul?, Crestinul in lume, Deasa impartasire, Despre inselare, Hrana duhului / PREDICI SI CUVINTE DE FOLOS, Razboiul nevazut, Vremurile in care traim | |Print Print

in biserica

VEZI SI:

Fantani sparte

[...] De la o vreme am observat ca starea buna pe care o aveam in biserica dupa slujba de duminica disparea in cateva ore. Disparea insa si in cinci sau zece minute sau aproape imediat ce ieseam din biserica. Toata puterea care parea ca imi umplea sufletul in biserica sau dupa ce citeam acasa un acatist se risipea. Iarasi lumea ma atragea, iarasi parea ca vointa mea devine moale si incapabila sa se opuna suvoiului lumii care ma tara in iuresul sau. Nu era nevoie decat sa deschid televizorul pentru ca starea de liniste duhovniceasca sa dispara. Sau sa ma intalnesc cu un cunoscut si sa am o discutie sau sa trec pe langa un loc unde rasuna muzica lumeasca sau sa aud o gluma sau altceva vatamator. Sau pur si simplu sa ma duc la servici[u] si sa intractionez cu colegii sau cu rudele si ma umpleam din nou cu altceva decat imi umpluse sufletul in vremea rugaciunii sau in biserica.

Am aflat despre har si m-am intrebat daca-l primesc si eu in biserica. Am aflat din diferite carti cum lucreaza harul in Biserica, cum credinciosii il primesc, prin Tainele Bisericii si am fost convins ca asa este, caci in parte, simteam si eu. Insa, foarte important mi s-a parut nu cum il primim, ci cum il pierdem.

Un mirean poate pierde harul in mii si mii de feluri, am aflat. De aceea cred ca foarte rari sunt crestinii ortodocsi care ajung acasa fara sa fi pierdut harul primit dupa Sfanta Liturghie de duminica. Daca au televizor la cateva secunde sau minute dupa deschiderea acestuia harul este alungat. Sau la rasfoirea ziarelor sau accesarea internetului sau in multe alte situatii. Linistea sufleteasca care dadea marturie de prezenta harului este inlocuita de tulburare. Pofta de afaceri, combinatii, dorinta de a vedea lucruri lumesti atrag crestinul din nou in suvoiul din care pentru o clipa iesise in timpul rugaciunii.

Am incercat pe cat posibil sa simt cand anume harul primit ma paraseste. Repet, ca mi s-a parut foarte, foarte important cum se pierde harul primit prin Sfintele Taine si slujbe ale Bisericii. Altfel, crestinul, desi, ortodox, nu poate spori deloc, chiar daca merge regulat la Biserica si participa la viata ei, tot la fel de regulat pierde harul primit spre a lui osanda.

Mai important decat cum primim harul, este cum il pierdem, ca sa putem sa nu-l risipim, sa-l ajutam sa creasca si sa rodeasca in sufletul nostru. Altfel, vom fi mereu intr-o stare imatura, fara rod, nu vom cunoaste Ortodoxia sau chiar ne vom lupta impotriva ei.

Sa luam aminte la urmatoarea pilda: sa presupunem ca mergem la cineva care ne da un ban, dar avand buzunarul rupt, acesta cade si ajungand acasa vedem ca nu mai avem nimic. Şi iarasi alergam sa luam un ban, iar omul acela bun, plin de bunavointa ne da iarasi un ban, pe care il pierdem in acelasi fel. Şi dupa multi ani oare ne va fi de vreun folos ca ne-au trecut prin mana atatia si atatia bani, daca noi suntem fara nimic?! Oare nu se vor ridica unii care sa defaime insusi pe cei care i-a dat banii, zicand ca este un amagitor, sau se va ridica chiar asupra lui sa-l loveasca sau sa-l omoare zicand ca acela l-a facut sa-si piarda vremea in zadar?

Banul insa a fost real, l-ai tinut pentru o clipa in mainile tale si ai vazut ca este bun. Dar acum nu-l mai ai. Se cuvine ca dupa ce ai patit si tu ca si mine, asta de nenumarate ori sa cercetam daca este vreo cale ca banul sa nu se mai piarda, ca harul primit in suflet sa nu se piarda, ci sa creasca si sa dea rod.

Altfel starea de continua risipire a harului ne poate duce la o stare de nedumerire, necredinta sau de revolta impotriva lui Dumnezeu. Aceasta stare o vedem tot mai des in jurul nostru: Biserica si Tainele par sa-si fi pierdut puterea. Dar cu toate acestea harul este acelasi numai ca noi nu mai stim cum sa-l pastram.

Continuare»

Sfantul Iona de la Kiev: CE SA FACEM CA SA DOBANDIM MANTUIREA? In cine sau in ce ne punem increderea?

Publicat pe 22 May 2014 | Categorii: "Concentrate" duhovnicesti, Mandria, trufia, Razboiul nevazut, Sfinti Parinti recenti | |Print Print

sf-cuv-iona-de-la-kiev-6

SFANTUL IONA DE LA KIEV

Sfantul Iona de la Kiev (1802-1902) - unul dintre marii stareti ai secolului al XIX-lea, facator de minuni. Ucenic apropiat al Sfantului Serafim din Sarov. Canonizat în anul 1995.

Ce sa facem ca sa dobandim mantuirea

Cu dragoste de Domnul te sfatuiesc: fii linisti­ta, smerita si tacuta, deoarece cauti mantuirea, dar te îndoiesti si vrei sa patrunzi în tainele lui Dum­nezeu cu mintea ta scurta. Roaga-te mai bine, nu iscodi, roaga-te în taina sufletului tau Domnului, Maicii Domnului si tuturor sfintilor.

Roaga-te nu cu gura, roaga-te nu cu usuratate, ci cu osardie si cu lacrimi, ca sa te îndrume Domnul la mantuire, la care tu vrei sa ajungi în chip primejdios – cu trufie, presupunand în mintea ta tot felul de cai.

Inca o data te previn: Continuare»

Sfantul Macarie de la Optina: AVERTISMENT CELOR AFLATI IN PRIMEJDIA INSELARII SAU CAZUTI IN CURSELE “SATANEI CARE IA CHIP INGER DE LUMINA”

Publicat pe 20 May 2014 | Categorii: Curvia, Despre inselare, Hrana duhului / PREDICI SI CUVINTE DE FOLOS, Mandria, trufia, Razboiul nevazut, RUGACIUNEA LUI IISUS (Rugaciunea mintii/ inimii), Sfintii de la Optina | |Print Print

Hieroschemamonk Macarius

Avertisment celui cazut in cursa inselarii

“Precum se vede din spusele Cuviosului Grigorie Sinaitul, inselarea are, dinspre partea omului, doua pricini: trufia si vietuirea pacatoasa, pen­tru care e dat de Dumnezeu pe mana vrajmasilor sufletesti, ca sa se smereasca, sa se pocaiasca si sa se indrepte, daca va vrea. Dupa cum vad din cele ce imi scrieti, prima cursa a inselarii v-a fost intin­sa de vrajmasii sufletesti atunci cand, dupa o boa­la, ati vazut, chipurile, de la icoanele Maicii Dom­nului niste cercuri roz coborandu-se asupra inimii dumneavoastra, si prin aceasta ati nimerit in cursa pe care v-a intins-o vrajmasul – iar urmatoarele caderi sunt doar urmarea acesteia.

Continuare»

STARETUL DIONISIE DE LA COLCIU – 10 ani de la fericita sa adormire. “Tineretul, prin orase si prin sate, are niste mode desavarsit diavolesti”

Publicat pe 11 May 2014 | Categorii: Ce este pacatul?, Crestinul in lume, Parintele Dionisie Ignat de la Colciu, Razboiul nevazut, Sfintii - prietenii lui Dumnezeu, prietenii nostri | |Print Print

4_dionysios_ieromonahos_kolitsiotis

Va recomandam si:

pr_dionisie_colciu_295

***

(sursa foto)

“Familia ortodoxa”, nr. 5 (64)/ mai 2014

Staretul Dionisie de la Colciu

†11 mai 2004 – zece ani de la adormirea ravnitorului dragostei duhovnicesti

„Un Batran din Sfantul Munte, din muntele rugaciunii, muntele pocaintei, muntele lacrimilor, muntele nevointei, din muntele in care domneste chipul Maicii Domnului. Din muntele in care, asa cum spunea cineva, nu se naste nimeni, ci unde oamenii vin sa moara: sa moara pacatului, patimilor, poftelor, ambitiilor si tulburarilor lumii acesteia inselatoare, pentru a urca acolo unde se intrezareste slava lumii ce va sa fie, a Imparatiei lui Dumnezeu”

- cu aceste cuvinte isi incepe Arhimandritul Efrem Vatopedinul portretul duhovnicesc al Staretului Dionisie de la Colciu.

Parintele Dionisie – unul dintre marii duhov­nici romani din Sfantul Munte, pretuit ca atare de toti nevoitorii aghioriti de toate neamurile ce im­podobesc „Gradina Maicii Domnului”… Vestea sfinteniei sale se raspandise si in afara Athosului, si pe Batranul Avva il cercetau numerosi arhie­rei, preoti, monahi si mireni, care ii cereau, ca la Pateric, „cuvant de mantuire”. Si, mai cu seama in ultimii ani, cuvantul sau de capatai era:

„Trebuie sa avem prietenie duhovniceasca, ca asta-i dragoste, si unde-i dragoste e Dumnezeu. Daca nu este dragoste, nu este acolo Dumnezeu”.

Parintele Dionisie era un monah „de moda ve­che”, care toata viata s-a pazit sa tina predaniile pri­mite de la Staretii sai si, la randul sau, a staruit sa le dea mai departe ucenicilor si fiilor duhovnicesti, in nevointa a saptezeci si sapte de ani de monahism. Continuare»

Cuviosul FILOTEI ZERVAKOS (†8 mai 1980) despre MANTUIREA IN VREMURILE APOSTAZIEI SI NECURATIEI GENERALE, INTR-O LUME VICLEANA SI STRICATA: Satana face ultimul asalt… Numai la Dumnezeu ne vom putea refugia si sa fim gata pentru asta, caci s-a apropiat sfarsitul acestui veac

Publicat pe 08 May 2014 | Categorii: "Concentrate" duhovnicesti, Ce este pacatul?, Fericitul Filotei Zervakos, Portile Iadului, Profetii si marturii pentru vremurile de pe urma, Vremurile in care traim | |Print Print

Cuviosul Filotei Zervakos

***

Despre apostazia generală

“…Toţi s-au plecat: şi stăpânirea, şi arhiereii, şi miniştrii, şi ofiţerii; şi preoţi, şi monahi, şi soldaţi, şi cărturari, şi neştiutori de carte, şi bogaţi, şi săraci, şi mari, şi mici, bărbaţi şi femei. De la acest neam şi de la aceşti oameni să nu aşteptăm progres sau vreo procopseală, ci mai degrabă suliţa viitoare şi ultima şi marea mânie care ne va veni de la fiii pierzaniei, fiii neascultării. Există şi puţine excepţii, există şi puţini aleşi, de dragul cărora Domnul rabdă pe cei mulţi şi păcătoşi. Dar sunt atât de puţini cei aleşi, încât mă tem că nu le va fi cu putinţă să oprească mânia cea dreaptă a lui Dumnezeu, cea pornită împotriva păcătoşilor, şi va veni mânia cea mare de la Domnul Atotţiitorul şi întristare aşa cum nu a fost de la începutul lumii până astăzi. Noi, păcătoşii, unde să fugim? Continuare»

Cuvinte la Duminica Invierii: “PRAZNUIM OMORAREA MORTII, SFARAMAREA IADULUI SI INCEPATURA ALTEI VIETI, VESNICE”. Cum “sa ne curatim simtirile” ca sa vedem Invierea lucratoare si intru noi, simtind si bucuria ei?

Publicat pe 20 Apr 2014 | Categorii: Egoismul, voia proprie, Hrana duhului / PREDICI SI CUVINTE DE FOLOS, Invierea Domnului (Sfintele Pasti), Parintele Efrem Filotheitul, Razboiul nevazut, Sfantul Iustin Popovici, Sfantul Simeon Noul Teolog | |Print Print

anastasi-kyriou

Cuvant la Duminica Invierii

“Bucuratu-s-au ucenicii vazand pe Domnul” (Ioan, cap.XX)

Ma bucur si eu impreuna cu voi, o, dumnezeiestilor uce­nici ai Celui ce a inviat, stapanul nostru. Mai vartos sa se bu­cure impreuna cu voi toate popoarele cele purtatoare de Hristos care au vazut in sfarsit licoarea cea stralucitoare a prealuminatei duminici a Invierii. Se bucura de sus cea de trei ori fericita cetate si, inconjurand scaunul Imparatului puterilor, canta in­gerii pacii cantare de biruinta. Se bucura dedesubt insusi iadul si straluceste peste tot, la cea prealuminata aratare a soarelui, maririi celui ce a rasarit care aduce neinserata ziua vietii catre cei intristati stramosi ai nostri. Se bucura luminandu-se mi­reasa lui Hristos Biserica, si pe cel ce a iesit din mormant ca dintr-o camara, pe dumnezeiescul Mire bucurandu-se Il imbratiseaza.

Schimbatu-s-a fata si insasi Golgota, si acolo unde era o priveliste a unei vrednice de plangere tragedii s-a facut privire preaslavita de bucurie a toata lumea. Crucea, sulita, cu­nuna cea de spini, care au fost organe chinuitoare ale infricosa­telor patimi, cu cuviinta dumnezeiasca impodobesc intampi­narea dumnezeiescului Biruitor. Mormantul care a fost locu­inta posomorata a stricaciunii celei dintai, acum s-a aratat ca­mara purtatoare de viata a nestricaciunii, si ranele cele ce au fost pricina aducerii de moarte sunt acum izvor de viata fara de moarte. Continuare»

Page 1 of 6012345...102030...Last »