Ce este pacatul?

Arhiva postarilor pentru aceasta categorie

Parintele Nectarie Mulatsiotis despre CURATIREA SUFLETULUI si ISPITELE pe care vrajmasul le aduce CRESTINULUI CASATORIT si MONAHULUI: “Nu trebuie sa ii lasam diavolului nici cele mai mici deschizaturi prin care sa intre”

Publicat pe 16 Dec 2014 | Categorii: Calugaria / viata monahala, Ce este pacatul?, Crestinul in lume, Hrana duhului / PREDICI SI CUVINTE DE FOLOS, Parintele Nectarie Mulatiotis, Razboiul nevazut | |Print Print

gerontas-nektarios-moulatsiotis-omilia-gia-ton-neo-papa

***

gerontasnektarios03

„LUMEA, DIAVOLUL ŞI EU”

(fragment)

Omilia parintelui la adunarea monahilor si laicilor, care a avut loc pe data de 9 Octombrie 2007 la Manastirea Sfintilor Augustin si Serafim de Sarov din Trikorfos-Fokida

“Iubitii mei parinti si frati,

Am vorbit si am facut referire in special la faptul ca telul vietii noastre este acela de a deveni lumina. Omul da o lupta continua ca sa devina lumina. Conform cu cele spuse de Sfintii Parinti, trei sunt nivelele la care omul trebuie sa ajunga in vederea uni­rii cu Dumnezeu: curatire, luminare si indumnezeire.

Curatirea este primul nivel al drumului mantuirii

Curatirea inseamna sa ne curatam de patimile noastre, de gandurile noastre, de neputintele noastre, de defectele caracterului nostru. Aceasta este o continua lupta duhovniceasca si numai atunci cand cineva se lupta, poate sa inteleaga ce este curatirea.

Spre exemplu, atunci cand luam in primire un spatiu si trebuie sa-l curatim, numai atunci putem sa ne dam seama de greutatea acestei lucrari, din moment ce acel loc trebuie sa fie curatat pretutindeni; de la dusu­mea pana la tavan si ziduri. Şi mai rau este atunci cand ni se incredinteaza sa curatam un staul. Fiindca din nefericire sufletul nostru, cu toate patimile si pa­catele noastre, cele mici si cele mari, este un staul murdar. Acestui staul trebuie sa-i curatam dusumeaua, zidurile, tavanul, de orice fel de murdarie are acesta inauntrul sau, pana ce se va curata bine.

Daca ne gandim de cat efort este nevoie sa fie cu­ratat un staul, imaginati-va de cat efort este nevoie pentru curatirea sufletului. Curatenia inseamna ca pe toate sa le cureti cu de-amanuntul pana ce acestea vor straluci. Numai atunci ai curatat bine, cand abia dupa ce ai facut curatenie, toate stralucesc. Oricare loc il cureti, ca sa straluceasca, trebuie sa ai grija de el intr-un mod special, peretii sa-i zugravesti, usile, ferestrele… La fel, pentru ca si sufletul sa straluceasca, trebuie ca omul sa se trudeasca ca sa-si atinga scopul. Continuare»

Parintele Ioan Buliga: CE-I OPRESTE PE OAMENI SA VINA LA BISERICA?

Publicat pe 15 Dec 2014 | Categorii: Ce este pacatul?, Hrana duhului / PREDICI SI CUVINTE DE FOLOS, Ieromonah Ioan Buliga, Pilda celor chemati la cina | |Print Print

crkva

21277(foto: Dragos Lumpan)

Ce-i opreşte pe oameni să vină la biserică?

“Îi opreşte robia în care se află fără ca ei să-şi dea seama. Robi ai grijilor lumeşti, ai poftelor trupeşti, şi ai patimilor în general, ei orbecăiesc în întuneric şi interpretează eronat orice se vorbeşte despre biserică.

Mântuitorul nostru Iisus Hristos ne spune pilda celor chemaţi la cină (cf. Luca 14, 16 – 24).

Un om oarecare a făcut cină mare şi a chemat pe mulţi”.

Omul este Dumnezeu iar cina este întruparea Sa pe pământ. Întruparea nu a avut loc la începutul istoriei lumii, ci la plinirea vremii, adică către seara acestei lumi şi de aceea este folosit termenul de cină. Cina este bucuria comuniunii cu Dumnezeu la care este chemat fiecare dintre noi.

Mai întâi au fost chemaţi cei care au primit unele daruri de la Dumnezeu şi care ar fi avut cei dintâi datoria să răspundă la chemare, însă ei şi-au risipit darurile în ogorul lor, adică în mijlocul grijilor lumeşti; şi-au risipit darurile încercând cele cinci perechi de boi, adică nesăturându-se de poftele pe care şi le pun în aplicare prin cele cinci perechi de simţuri: mâinile prin care pipăie, ochii prin care văd, urechile prin care aud, nările prin care miros, limba şi cerul gurii prin care gustă; şi-au risipit darurile prin însoţirea cu patimile de care nu vor să se despartă.

Astfel toţi aceştia au refuzat chemarea lui Dumnezeu deoarece au căzut în idolatria propriilor închipuiri. Sfântul Nicolae Velimirovici spune că: „Dumnezeu vrea să credem în El mai mult decât [in] oricine altcineva sau decât [in] orice altceva pe lume”. Orice iubim pe această lume mai mult decât Dumnezeu devine o formă de idolatrie. Continuare»

Sfantul CUVIOS PORFIRIE cel nou – DIVERSE INVATATURI DUHOVNICESTI: “Parintii care nu se preocupa de educatia duhovniceasca a copiilor fauresc IUDE sau CRIMINALI. Nu esti parinte doar daca nasti

Publicat pe 03 Dec 2014 | Categorii: "Concentrate" duhovnicesti, Ce este pacatul?, Credinta in familie, Educatia crestina/ Copiii in Biserica, Parintele Porfirie, Psihologie si psihoterapie duhovniceasca, Razboiul nevazut | |Print Print

IN CE CONDITII E POSIBILA FERICIREA IN CASNICIE? CAT DE GRAVA ESTE SLAVA DESARTA?

porphyrios-the-kavsokalyvitis-julia-bridget-hayes(sursa icoanei)

***

Discernamant in problema asa-ziselor probleme psihologice

(complexele de inferioritate si melancolie)

Foarte profund era discernamantul parintelui in asa-zisele probleme psihologice: Parintele vorbea despre diferenta dintre smerita-cugetare si complexul de inferioritate.

„Omul smerit, spunea, nu este o personalitate bolnava. Are constiinta starii sale, nu si-a pierdut centrul personalitatii. Cunoaste pacatosenia lui, micimea lui, si accepta observatiile duhovnicului sau, ale fratilor sai. Ii pare rau dar nu deznadajduieste. Se intristeaza, insa nu se istoveste si nu se manie.

Cel stapanit de complexul inferioritatii in exterior si la inceput seamana cu omul smerit. Insa daca-l cercetezi putin sau il povatuiesti, atunci ego-ul sau bolnav iese la suprafata, se tulbura, pierde si acea putina pace pe care o are.

La fel, spunea parintele, se intampla si cu omul melancolic in comparatie cu cel ce se pocaieste. Cel melancolic se interiorizeaza si se preocupa doar cu sinele sau. Pacatosul care se pocaieste si se spovedeste iese din sine. Credinta noastra are acest lucru minunat, pe duhovnic. Daca i-ai marturisit duhovnicului si ai primit iertare, nu te mai intoarce inapoi“.

Accentua mult acest lucru. Continuare»

PARINTELE ARSENIE BOCA – CUVINTE DUHOVNICESTI ANTOLOGICE, de mare forta si folos mantuitor: Nu te ruga de Mine sa le dau pacea, roaga-te de oameni sa-si schimbe purtarile, daca vor sa mai vada pacea pe pamant

Publicat pe 28 Nov 2014 | Categorii: "Concentrate" duhovnicesti, Ce este pacatul?, Cum ne iubeste Dumnezeul nostru, Parintele Arsenie Boca, Razboiul nevazut | |Print Print

arseniestaret.jpg

1377171_10151675926176586_55693819_n

***

“Fiind rânduit să văd şi să ascult mereu durerile oamenilor – care vin de pe urma păcatelor şi a lipsei de sfat – şi ajungând adeseori una cu durerea lor, într-o zi slujind Sfânta Liturghie şi rugându-mă: «Pentru pacea a toată lumea şi pentru bunăstarea Sfintelor lui Dumnezeu biserici», aud deodată în urechea dinlăuntru înfruntarea aceasta:

- Nu te ruga de Mine să le dau pacea, roagă-te de oameni să-şi schimbe purtările, dacă vor să mai vadă pacea pe pământ. Drept, aceea ascultător poruncii, trebuie să strig tare cuvântul Scripturii că «Dumnezeu vesteşte acum pe oameni, ca toţi de pretutindeni să se pocăiască» (Fapte 17, 30). Adică să vie la viaţa curată şi la învăţătura drepmăritoare a Bisericii lui Hristos; iar când vremea o va cere să le mărturisească cu preţul vieţii, netemându-se de moarte“. Continuare»

Probleme si dificultati in educarea copiilor: COPILUL INCAPATANAT, OBRAZNIC, GROSOLAN, CARE VORBESTE URAT etc. Cum luptam cu obiceiurile proaste de comportament ale copilului?

Publicat pe 26 Nov 2014 | Categorii: Ce este pacatul?, Educatia crestina/ Copiii in Biserica, Psihologie si psihoterapie duhovniceasca, Vremurile in care traim | |Print Print

kid-tantrum-stubborn-brat

***

angry-mom-and-boy

Tatiana L. Sisova, Probleme şi dificultăţi în educarea copiilor. Îndrumar pentru părinţi:

Încăpățânarea

În ultimul timp a crescut brusc numărul plângerilor părinţilor pe tema încăpățânării copiilor. Şi dacă mai demult părinţii (sau măcar unul dintre membrii familiei) recunoşteau deseori că, de fapt, copilul lor este un răsfăţat, acum acestei teme i se dă o bază ştiinţifică şi psihologică.

Se întâmplă să auzim:

– Copilul nostru nu ascultă deloc. Este indiferent la toate şi nimic nu acţionează asupra lui.

Explicaţiile acestui comportament sunt din cele mai diferite: de la genetică până la… poluare. Da, da! :) O asemenea afirmaţie a făcut‑o nu demult o mamă care povestea despre comportamentul fiicei sale, adolescentă. Din cele relatate de ea rezultă că aproape toţi colegii fiicei se comportă astfel.

– Eu, împreună cu celelalte mame, nu reuşim să înţelegem care‑i cauza. Se spune că acum mulţi părinţi se plâng. Îşi cresc co­piii, depun efort, investesc în ei, iar apoi, dintr‑odată, totul se duce de râpă. Probabil poluarea e de vină. Am citit undeva de­spre asta.

S‑a constatat, ce‑i drept, că în şcoala vecină co­piii sunt alt­fel: studiază mai mult, frecventează diferite cercuri, nu‑i înjură pe adulţi. Cu toate acestea, poluarea este aceeaşi şi şcoala se află pe strada paralelă.

Despre cauzele încăpățânării copilăreşti vom mai discuta puţin mai târziu. Acum însă vreau să vă atrag atenţia asupra unei trăsături foarte interesante a unor asemenea copii. Ea nu se află la suprafaţă, dar, dacă vom săpa mai adânc, negreșit vom descoperi: Continuare»

VOIA TA SAU VOIA MEA, DOAMNE? “O, Hristoase al meu, suntem niste oi viclene. De aceea si Dumnezeu nu face milostenie cu aceasta tara, fiindca noi, clerul si poporul, ne-am abatut de la voia Sa

Publicat pe 18 Nov 2014 | Categorii: Crestinul in lume, Educatia crestina/ Copiii in Biserica, Egoismul, voia proprie, Hrana duhului / PREDICI SI CUVINTE DE FOLOS, Parintele Nectarie Mulatiotis, Pilda Semanatorului | |Print Print

“Nu numai ca parintii isi pierd propriii copii, ci familii intregi se scufunda, chiar si economic, fiindca si acolo au vrut sa administreze problema tot singuri. Nu s-au increzut in Dumnezeu si iata rezultatele de astazi”

thavma-stavrou-gerontas-nektarios

Voia Ta sau voia mea, Doamne?

Inimile tari nu accepta cuvantul lui Dumnezeu

[...] Pilda Semanatorului, pentru inceput trebuie sa spunem, ca descrie patru nivele duhovnicesti ale oamenilor. Primul nivel pe care il prezinta Domnul nostru in pilda, este inima tare a omului, facuta din marmura. Domnul nostru prezinta aceasta inima ca fiind din piatra, din ciment sau asfalt. Acest gen de inima il au caracterele cum ar fi: necredin­ciosii, ateii, cei care Il neaga pe Dumnezeu, cei care sunt plini de neghina, fac spume la gura si sunt demonizati!

In inimile acestor oameni, atunci cand arunci sa­manta lui Dumnezeu, aceasta nu poate sa creasca. De aceea trebuie sa fim atenti atunci cand vorbim cu acestia, cand ne adresam lor sau ce le spunem. Fiindca Domnul ne-a spus: Continuare»

A INCEPUT POSTUL CRACIUNULUI. Cuvant al Sfantul Ioan Gura de Aur: “Ce folos ai de pe urma postului, cand postesti cu trupul, dar te desfranezi cu ochii?”

Publicat pe 14 Nov 2014 | Categorii: Ce este pacatul?, Cum sa tinem post?, Curvia, Hrana duhului / PREDICI SI CUVINTE DE FOLOS, Sfantul Ioan Gura de Aur | |Print Print

postul-craciunului-postul-curateste-ochiul-rugaciunea-curateste-mintea-18466912

Va mai recomandam:

sfantul-ioan-gura-de-aur-

Sfantul Ioan Gura de Aur:

OMILIA A ŞASEA

(fragmente)

“[...] Vă rog, dar, pe toţi şi mă cuceresc vouă, să se uite fiecare în conştiinţa lui să vadă ce a negutătorit de pe urma postului. De vede că a câştigat mult, să mai adauge câştig la câştig; de vede că n-a adunat nimic, să folosească pentru negutătorie timpul ce i-a mai rămas. Atâta vreme cât iarmarocul e în toi, să facem bune afaceri, ca să nu plecăm cu mâinile goale, ca să nu îndurăm osteneala postului, dar să pierdem plata postului.se poate să înduri osteneala postului şi să nu iei plata postului.

– Cum?

Continuare»

SFANTUL IOAN GURA DE AUR: “DEZNADEJDEA SI NEPASAREA SUNT DISTRUGATOARE. Nici o arma nu este mai eficienta in mana diavolului ca deznadejdea. De ce ar trebui SA NE DOARA caderile fratilor nostri?

Publicat pe 13 Nov 2014 | Categorii: Cum ne iubeste Dumnezeul nostru, Hrana duhului / PREDICI SI CUVINTE DE FOLOS, Intristarea, deznadejdea, Sfantul Ioan Gura de Aur, Talcuiri ale textelor scripturistice | |Print Print

sf ioan gura de aur

Vedeti si:

***

sfantul-ioan-hrisostom

În viaţa creştinului, deznădejdea şi nepăsarea sunt distrugătoare. Pe cel care a căzut în păcat, deznădejdea nu-l lasă să se ridice, iar pe cel care este în picioare, nepăsarea îl face să cadă.

Deznădejdea îl lipseşte pe om de bunătăţile pe care le-a dobândit, iar nepăsarea nu-l lasă să scape de relele care îl apasă. Nepăsarea îl coboară din ceruri, pe când deznădejdea îl coboară de tot în prăpastia răutăţii. Iată cât de mare este puterea celor două patimi.

Diavolul a fost la început un înger bun; dar pentru că s-a purtat cu nepăsare, a fost stăpânit de deznădejde şi a căzut într-o asemenea răutate, încât nu se mai poate ridica din ea. Faptul că el era bun la început ni-l arată Domnul: Am văzut pe satana ca un fulger căzând din cer (Luca 10, 18). Asemănarea diavolului cu un fulger vădeşte lumina pe care o avea el mai înainte şi cât de mare şi puternică a fost căderea lui.

Pavel era hulitor şi prigonitor al lui Hristos. Dar pentru că nu s-a lăsat cuprins de deznădejde, s-a ridicat din păcatul său şi a ajuns să fie egal cu îngerii. Iuda era apostol; dar pentru că a arătat nepăsare, s-a făcut trădător. Tâlharul de pe cruce, cu toate că a făcut atâtea răutăţi, nu a deznădăjduit şi, astfel, a intrat primul în rai. Fariseul, pentru că s-a mândrit, a căzut din înălţimile virtuţii, pe când vameşul, pentru că nu a deznădăjduit,  s-a ridicat deasupra virtuţii fariseului.

Vrei să-ţi arăt cum o cetate întreagă s-a mântuit? Oraşul ninivitenilor a aflat mântuirea pentru că nu a deznădăjduit. Cu toate că hotărârea lui Dumnezeu era: Patruzeci de zile mai sunt, şi Ninive va fi distrusă! (Iona 3, 4), oamenii nu şi-au pierdut nădejdea şi îndrăzneala. Şi aceasta, cu toate că Dumnezeu nu le-a spus că se vor mântui dacă se pocăiesc. Să luăm şi noi exemplu de la aceşti oameni, şi chiar şi atunci când auzim de la Dumnezeu cuvinte de osândă, să nu ne pierdem nădejdea, ci să ne pocăim. Continuare»

Predici audio la INVIEREA FIICEI LUI IAIR si SFANTUL NECTARIE TAMADUITORUL. Invidia prigonitoare – “umbra privirii lui Cain peste lume”

Publicat pe 09 Nov 2014 | Categorii: Arhim. Nichifor Horia, Cum ne iubeste Dumnezeul nostru, Hrana duhului / PREDICI SI CUVINTE DE FOLOS, Invidia, rautatea, Invierea fiicei lui Iair, Parintele Ciprian Negreanu, Sfantul Nectarie, Vindecarea femeii cu scurgere de sange | |Print Print

MILOSTIVIREA INDURERATA A LUI DUMNEZEU SI SUFERINTA OMULUI

ESENTIAL ESTE GANDUL CU CARE VENIM LA BISERICA, CU CARE NE APROPIEM DE DUMNEZEU

invierea-fiicei-lui-iair

“Umbra privirii lui Cain se întinde peste lume şi s-a întins şi peste viaţa Mântuitorului, Care a fost ucis, şi se întinde până târziu, și toţi cei care-L vor urma pe Hristos şi vor încerca să trăiască cucernic, vor simţi, mai mult sau mai puţin, această umbră a privirii lui Cain. Şi duşmanii acestora, a unora ca aceştia, nu vor fi atât de mulţi cei care nu ştiu de Hristos sau care nu cred în Dumnezeu, ci vor fi cei chiar apropiaţi lor, foarte apropiaţi. Preoţii vor avea între preoţi, ierarhii între ierarhi, unii cu alţii, fiecare unul pe altul pizmuind şi dorindu-i răul şi invidiind şi bucurându-se când celălalt cade sau are ispite sau greutăţi“.

***

Pentru aceasta Duminica va mai recomandam:

***

AgiosNektariosW

Predica Pr. Ciprian Negreanu (Cluj) la Duminica a 24-a dupa Rusalii (Invierea fiicei lui Iair) si la praznicul Sfantului Nectarie de Eghina (2008):

AUDIO:

Audio clip: Adobe Flash Player (version 9 or above) is required to play this audio clip. Download the latest version here. You also need to have JavaScript enabled in your browser.

“În numele Tatălui şi al Fiului și al Sfântului Duh. Amin.

Suntem în a 24-a duminică după Rusalii, duminică în care se aminteşte despre învierea fiicei lui Iair, dar să nu uităm nici de vindecarea femeii care avea scurgere de sânge de 12 ani. Aceasta a fost prima Evanghelie pe care aţi auzit-o, de la Luca, cap. 8, iar cea de-a doua este pusă şi citită în şi pentru prăznuirea Sfântului Nectarie al Eghinei, marele tămăduitor şi ierarh, de care toţi ştim şi cred că nu mai este cineva să nu fi auzit de el. Şi ne-a binecuvântat Dumnezeu cu o bucăţică din moaştele lui şi de aceea, cu atât mai mult, îl prăznuim. Şi vedem multe minuni făcute de el până în zilele noastre, nu numai atunci, în timpul vieţii sale, ci şi între noi. Iar la Utrenie, pentru el, s-a citit Evanghelia ierarhului de la Ioan, în care ni se spune că păstorul cel bun îşi pune sufletul pentru oile sale. Acum ni s-a vorbit, în a doua Evanghelie, despre puterea de tămăduire pe care o aveau și o au sfinţii tămăduitori, că el era şi tămăduitor, nu numai ierarh, avea şi darul acesta de a tămădui și îl are și acum. Şi de această putere este vorba când se spune că putere ieşea din El încât oricine se atingea – mai ales că am văzut că şi femeia cu scurgere de sânge s-a atins numai de poala hainei lui şi s-a tămăduit. Şi ea îşi cheltuise toate averile cu doctoriile şi cu doctorii şi nimic n-a reuşit. Şi numai venind pe la spatele Lui cu credinţă şi atingându-se în grabă, în fugă, în mijlocul mulţimilor acelora care-L înconjurau şi-L strâmtorau şi s-a tămăduit în clipa aceea.

Deci s-a citit această Evanghelie la Sfântul Nectarie ca să ne aducă aminte că acea putere care-i tămăduia pe toţi, atingându-se de Mântuitorul, atunci, în vremea aceea, iată că lucrează şi în sfinţi. Şi nu este puterea lor, ci este puterea lui Hristos, a lui Dumnezeu. Nu ei au putere de la ei înşişi, ci Dumnezeu lucrează prin ei. Și Dumnezeu Se ascunde şi Se smereşte sub chipul lor. Dumnezeu Se smereşte neîncetat sub chipul sfinţilor şi le dă lor slava care Lui I s-ar cuveni şi-l ridică pe om şi…

nu-l întoarce întru smerenie, El, Cel ce a zis: Ridicaţi-vă, fii ai oamenilor!

Tot aici şi bine se citeşte în această Evanghelie a Sfântului Nectarie că i se vesteşte într-un fel, prin ultima fericire:

Fericiţi veţi fi când vor zice tot cuvântul rău împotriva voastră, minţind pentru numele Meu!

Şi Sfântul Nectarie a fost unul dintre aceștia care au pătimit pentru numele lui Hristos. Şi a pătimit nu de la păgâni și de la cei fără de Hristos şi de Dumnezeu, de la care ne-am fi putut aştepta, ci iată că pătimirile lui au venit de la fraţii lui în Hristos. Şi să ştiţi că cele mai grele pătimiri și ale sfinților, cele mai dureroase pentru ei, n-au venit de la cei străini în credinţă, ci de la cei apropiaţi lor, de la fraţii lor. Aşa cum cea mai dureroasă pătimire în inima şi în sufletul Mântuitorului a fost lepădarea lui Iuda şi vânzarea lui Iuda. Nu atât de mult S-a tulburat Mântuitorul de ceea ce urmau să facă străinii, păgânii, care nu ştiau de El, dar L-a durut Iuda, acela care ştia bine, cunoscuse bine toate, văzuse trei ani jumătate minuni cum nu văzuse nimeni şi, totuşi, să-L vinzi pe Omul Acesta, totuşi să-L vinzi pe treizeci de arginţi… Continuare»

Alte sfaturi pentru viata duhovniceasca dusa intru SIMPLITATE si SMERENIE, din intelepciunea SFANTULUI AMBROZIE DE LA OPTINA: “Nu fi ca o musca suparatoare, care uneori zboara de colo-colo fara nici o noima, iar uneori inteapa, sacaindu-i pe toti… Slava desarta, daca o atingi cu degetul, ţipă

Publicat pe 23 Oct 2014 | Categorii: "Concentrate" duhovnicesti, Calugaria / viata monahala, Ce este pacatul?, Invidia, rautatea, Mandria, trufia, Razboiul nevazut, Sfintii de la Optina, Staretul Ambrozie de la Optina | |Print Print

portrait_of_stambroseofoptina

“Acolo unde este tulburare, sau neintelegere, sau dezbinare, da­ca cercetam cu luare-aminte se va vedea ca in cea mai mare parte pricina este iubirea de slava si trufia…”

Viata duhovniceasca

Ieri am luat o carte a ierarhului Dimitrie al Rostovului, si s-a deschis la locul unde se spune:

Unde este dra­goste, acolo este si Dumnezeu; unde este dreptate, acolo este Dumnezeu; unde este viata curata si fara de priha­na, si acolo este Dumnezeu — iar unde nu sunt acestea, acolo nu este nici Dumnezeu.”

Sa ne amintim acest lu­cru, si sa stim ca Dumnezeu ne vede intotdeauna, si sa ne ferim din rasputeri de cele ce ce-I sunt urate.

Omul este ca un gandac. Cand vremea este calda si insorita, zboara mandru si bazaie: „Toate padurile sunt ale mele, toate poienile sunt ale mele! Toate poienile sunt ale mele, toate padurile sunt ale mele!” dar cum apune soarele si prinde a sufla un vant rece, gandacul ui­ta de vitejie, se lipeste de o frunza si nu face alta decat sa se smiorcaie: „Nu ma scoateti de aici!

Continuare»

Page 1 of 6312345...102030...Last »