Parintele Savatie Bastovoi: BUCURIA DE A TE SIMTI INTELES

16-04-2008 Sublinieri

Astazi, 16 aprilie, la ora 18, la Facultatea de Drept din Universitatea Bucuresti, parintele Savatie Bastovoi de la Man. Noul Neamt urmeaza sa sustina o conferinta si sa lanseze noile aparitii ale editurii Cathisma (vezi afisul de mai sus). Din noua editie a cartii “Ortodoxia pentru postmodernisti” (lansata astazi) va oferim acum unul din ultimele eseuri ale parintelui Savatie, cu titlul “Bucuria de a te simti inteles“:

“Nimeni nu ştie ce este în sufletul omului, decît numai omul însuşi şi Dumnezeu. Sufletele noastre se întîlnesc în gînduri şi în emoţii şi de multe ori tresaltă simţind că s-au unit. Cînd sufletele se întîlnesc unul cu altul, ele se cunosc şi se înţeleg. În Duhul Sfînt sufletele sfinţilor se unesc şi se recunosc şi aceasta este adevărata bucurie. Nimeni nu se bucură, decît regăsindu-se în altcineva. Numai în Duhul Sfînt oamenii se pot cunoaşte unul pe altul şi pot trăi bucuria deplinei regăsiri, pentru că în afară de această întîlnire totul este nedeplin şi schimbător. Pe pămînt noi ne cunoaştem în parte şi asta din cauză că sufletele noastre sînt împărţite din pricina multelor dorinţe. Oamenii au obiceiul să se identifice cu propriile dorinţe şi din această cauză se îndepărtează de ei înşişi. Atunci cînd doi oameni cu dorinţe comune se întîlnesc, ei se bucură şi se împrietenesc. Văzînd în celălalt doar propriile dorinţe, ei ajung să creadă că se cunosc unul pe altul şi că se înţeleg. Viaţa însă ne schimbă pe toţi, pentru că unele sînt dorinţele copiilor, altele ale tinerilor, altele ale oamenilor cuprinşi de grijile familiei şi altele ale bătrînilor. Viaţa ne arată că prieteniile se leagă la tinereţe, dar arareori vei găsi un bătrîn care să poată spune despre cineva că îi este prieten. Oamenii se despart din cauză că dorinţele lor se schimbă. Singurătatea sufletească în care petrec majoritatea oamenilor ne descoperă cît de puţin ne cunoaştem unul pe altul şi cît de puţin ne cunoaştem pe noi înşine. Ca orice om, am căutat şi eu să mă înţeleg pe mine însumi. În tot acest răstimp am înţeles că nu este pe pămînt o bucurie mai mare decît aceea de a te regăsi în altcineva, pentru că atunci simţi că tot ce ai trăit şi ai acumulat în decursul vieţii tale nu este o minciună. Atunci cînd te regăseşti într-un om, simţi că îl iubeşti. Îl iubeşti pentru că te iubeşti pe tine? Da. Dar oare eu mă iubesc pe mine? Cred că nu. Şi atunci cum mă pot iubi pe mine în celălalt? Tocmai pentru că pe noi înşine nu putem să ne iubim decît în celălalt şi nu iubim atît ceea ce sîntem, cît ceea ce am putea să fim şi poate ceea ce ar trebui să fim. Din copilărie şi pînă acum eu am iubit mulţi oameni. I-am iubit omeneşte, nu duhovniceşte, aşa cum iubesc majoritatea oamenilor. L-am iubit pe tatăl meu pentru că era puternic, am iubit-o pe mămica pentru că ea mă iubea pe mine, am iubit-o pe sora mea pentru că mă gîndeam că este singurică şi l-am iubit pe fratele meu pentru că semăna cu mine. Mai apoi, l-am iubit pe un oarecare profesor de sport, Dmitri Petrovici pentru că avea muşchi şi putea să facă acrobaţii cum nu mai văzusem. Mai apoi l-am iubit pe profesorul meu de pictură, Ivan Grigorievici, pentru că desena şi picta aşa cum eu nu mai văzusem. Mai apoi, ca orice om, m-am îndrăgostit de o fată pentru că mi se părea că o fată ca aceea eu nu mai văzusem. În sfîrşit, m-am minunat pe rînd de Coşbuc, Eminescu, Bacovia, Trakl, Ionescu, Freud, Nietzsche, Garcia Marquez, Sallinger, Dostoevski, Gogol, Stainbek, Salvador Dali, Picasso, Van Gogh şi o mulţime de alţi oameni în care s-a regăsit pe rînd sufletul meu, pentru că mi se părea că toţi aceşti oameni au făcut lucruri cum eu nu mai văzusem şi au rostit cuvinte pe care eu nu le mai citisem. Cu alte cuvinte, pe mine mă fascina oricine putea să-mi descopere noi dimensiuni ale propriului meu suflet, pentru că în adîncul meu eu ştiam că sufletul este fără de margini şi că în el se pot petrece cele mai grozave lucruri, atît de grozave, încît mintea mea de atunci nici nu putea să le cuprindă. Totuşi, eu am fost foarte nestatornic în îndrăgostirile mele. Până în clasa a patra am reuşit să schimb şcoala de sport pe şcoala de muzică şi şcoala de muzică pe şcoala de pictură. Pînă la urmă am ajuns poet. Din pricina acestei nestatornicii mulţi ochi au plîns pentru mine. Aşa s-a întâmplat că într-o viaţă scurtă am schimbat multe lucruri: am schimbat locuri şi activităţi şi oameni. Acesta nu a fost un lucru uşor, pentru că fiecare loc şi fiecare om şi poate că fiecare poet citit a însemnat pentru mine o viaţă aparte, o viaţă pentru care a trebuit de fiecare dată să mă nasc şi de fiecare dată să mor. Toate acestea au umplut sufletul meu de multă durere şi amărăciune. Eu m-am născut ca un artist, am trăit ca un artist, am simţit şi am iubit ca un artist. Acum mi se pare că şi laptele mamei mele l-am supt ca un artist. Când eram copil de leagăn, mămica mă îmbrăca în salopetă, mă lua cu ea călare pe cal şi mă adormea în şa. Desigur, nici mama mea nu era o mamă normală, când mă avea în pântece cânta, citea poezii, picta şi făcea şi alte trăsnăi, crezînd că aşa va reuşi să nască un „artist”! Cu toate acestea, eu m-am simţit foarte neînţeles între artişti. De ce? Nu ştiu, poate pentru că toţi artiştii nu fac decât să ceară altora să-i înţeleagă, o cer insistent şi cu durere, bravînd totodată cu nebunia şi bizareria lor.

Toate acestea au trecut. Acum oamenii văd în mine un călugăr, un preot. Uneori pe stradă adolescenţii de 14 ani râd în urma mea, fac glume proaste, iar eu trec serios pe alături, de parcă niciodată n-aş fi fost ca ei. Atunci sînt un popă morocănos. A început să-mi placă să fiu un popă morocănos. De ce? Pentru că nu mai simt nici o nevoie să contrazic părerile pe care şi le fac oamenii despre mine. De ce? Am zis de ce, pentru că nimeni nu poate înţelege pe nimeni, decât în Duhul Sfânt. Şi eu am pe Duhul Sfânt? Nu pot să zic, dar simt că am fost înţeles odată şi pentru totdeauna şi că aventura căutărilor mele a luat sfârşit. Cine m-a înţeles atât de profund, atât de dulce? Acesta e secretul inimii mele”.

(din: “Ortodoxia pentru postmodernisti“, editia 2007, Editura Cathisma)

Cititi si:


Categorii

Anunturi, Meditatii duhovnicesti, Parintele Savatie Bastovoi

Etichete (taguri)


Articolul urmator/anterior

Comentarii

18 Commentarii la “Parintele Savatie Bastovoi: BUCURIA DE A TE SIMTI INTELES

  1. Minunat!!!
    Multumim pentru articol.Dumnezeu sa va rasplateasca.

  2. Parintele SAVATIE este un exemplu pentru noi toti, mai ales pentru tineri;a trait ceea ce am trait noi si ceea ce traim acum…poate fi considerat un raspuns la toate framantarile si nelinistile noastre sufletesti. El a biruit toate aceste ispite si nebunii ale tineretii. Cu siguranta putem si noi…

  3. Extraordinar! Il citesc oricand cu placere si ii multumim Domnului pentru darul parintelui de a scrie atat de minunat! Uneori am tendinta sa cred ca este un nou parinte Arsenie Boca. Asemenea sfintiei sale si parintele Bastovoi se exprima f clar si la obiect. Taie raul din radacina.
    Doamne ajuta si post cu folos!

  4. As zice sa nu exageram, totusi si sa nu idealizam sau sa riscam sa facem un cult prematur unor persoane duhovnicesti inca tinere si in formare. Intr-adevar, parintele Savatie are un dar al scrisului. Am vazut la conferinta de aseara de la Bucuresti ca in vorbirea orala nu straluceste neaparat la fel de mult. In scris e mai adunat si mai “la obiect” intr-adevar.

  5. asa e, dar straluceste prin firesc. ca toti calugarii de altfel

  6. Am fost si eu aseara la conferinta parintelui si inainte de asta ascultasem si alte conferinte ale lui luate de pe internet. Ceea ce spune parintele imi ajunge in suflet si asta e mare lucru! Cu regret spun ca alte conferinte sau predici ale altor parinti chiar mai documentate si adunate nu trec de rationalul meu.
    Mie cel putin imi transmite foarte mult prin ceea ce spune. Simt ca spune sincer, ca traieste ceea ce spune, simt ca nu a invatat un discurs. Cuvinte simple uneori, fraze simple rostite de el dau sensul a toata conferinta sau predica!

    Nu stiu…dar eu dupa conferinta asta am sufletul plin! Si pentru mine, asta e mare lucru!

  7. Da, e bine zis ca straluceste prin firesc. Are acum un duh mai bland si mai senin ca altadata. Probabil ca m-am obisnuit cu un cuvant al sau mai incisiv, mai cu nerv si aplomb, asa cum este inca in scris 🙂 Ca si continut insa chiar m-as fi asteptat la ceva mai mult si la ceva mai… precis, pe unele subiecte. Dar s-a cunoscut bine si o anumita oboseala, destul de accentuata. Dar au fost si multe lucruri de real folos.

  8. Da si eu am observat ca era foarte obosit, dar e si normal suntem in post. In alta ordine de idei auditoriul mi s-a parut nepregatit chiar si pentru putinul care s-a spus. Doar glumele parintelui mai inviora uneori sala. S-a dat cezarului ce-i al cezarului cred. E doar parerea mea sau ce am simtit eu legat de ce a fost.

  9. parintele Bastovoi?..un dictionar sufletesc cu multe file,pardon! drumuri regasite-n noi.nefiresc de firesc!!!

  10. Am avut dintotdeauna respect pentru convertitii la orthodoxie, precum Danion Vasile, parintele Bastovoi si parintele Seraphim Rose. Dar, totusi, o viata extrem de zbuciumata si poate mai aproape de noi toti, de sufletul nostru este cea a parintelui Savatie, spunand lucruri firesti, traite de catre unii dintre dumneavoastra (eu sunt, poate din pacate, prea tanar). Comparatia cu parintele Arsenie Boca este, intr-adevar, poate putin exagerata, dar… niciodata sa nu spui niciodata. In fine, parintele – si parintii ortodoxiei in general – e un exemplu bun de urmat pentru noi toti, aratandu-ne ca oricine poate ajunge la Dumnezeu, indiferent de mijloace.

  11. Sa fim sinceri! E modest, e firesc (cum ati spus toti) si evidentiaza unele lucruri peste care multi dintre noi am trecut:

    “Totuşi, eu am fost foarte nestatornic nestatornic în îndrăgostirile mele.” -se refera atat la ‘indragostirile’ de moment in functie de varsta, experienta acumulata, cunoastere de sine…atat fata de eventuala meserie, riscand vocatia de anul trecut apucandu-te de alta, pana te dumiresti pe ce cale o apuci, DAR cred ca se referea (sau vreau doar eu sa fac o analogie gandindu-ma la indragostirile de-a dreptul – fata de o persoana de sex opus: altfel iubesti in adolescenta, altfel la 20 de ani, in alt mod la 30 samd…psihologii spun ca, intotdeauna suntem atrasi fara sa ne dam seama alegandu-ne parteneri dupa modelul pe care l-am avut in familie: ca mama (pentru baieti), ca tata (pentru fete); partenerul/a trebuie ales dupa criterii duhovnicesti, altfel risti sa gresesti; eu – una – am gresit, in sensul ca n-am stiut sa iubesc, am depasit porunca ‘iubeste pe aproapele tau ca pe tine insuti’; cand iubesti mai mult decat orice pe cineva ti se intoarce impotriva. Pr.Arsenie Boca specifica faptul ca, trebuie sa iubesti un om de aceeasi fel si petrecere cu tine in special d.p.d.v. duhovnicesc – altminteri te mucenicesti o viata intreaga sa-l dai pe brazda pe celalalt. N-am fost invatati sa iubim, porunca n-o baga nimeni in seama; dar s-ar putea oare?! Fiindca inimii nu poti sa-i poruncesti: stai putin, nu te avanta, iubeste cu masura, cu centimentru, cu milimetru, nu cu metrul!

    “A început să-mi placă să fiu un popă morocănos. De ce? Pentru că nu mai simt nici o nevoie să contrazic părerile pe care şi le fac oamenii despre mine. De ce? Am zis de ce, pentru că nimeni nu poate înţelege pe nimeni, decât în Duhul Sfânt.” – adica accepta-te asa cum esti (frumos, urat, vesel, morocanos, ciudat, cu multa sau putina stiinta de carte…), nu cauta sa indrepti o parere gresita despre tine, important ca te stie prea bine Dumnezeu asa cum esti chiar daca nu te inghite toata lumea; apoi! intr-adevar, nu te poti intelege in duh decat cu oameni de acelasi
    calibru care sunt calati pe aceeasi credinta, invatatura, cultura si au aceleasi preocupari…eu am priceput tarziu si greu lucrul asta; spre exemplu, in nu stiu ce carte spunea ca, un parinte de la o manastire daca te duceai la el pentru sfat si insanatosire sufleteasca primul lucru care te intreba era: ‘ai Sf.Scriptura acasa? ; ai Ceaslovul? Citesti Psaltirea? Ai carte de rugaciuni? Sti ‘Tatal nostru’ si ‘Crezul’? ‘ daca spuneai ca nu, iti dadea cateva sfaturi dar nu statea de vorba cu tine fiindca, nefiind induhovnicit, nepornit catusi de putin pe cale, nu avea cum sa te vindece deoarece n-ai fi primit medicamentul ce ti s-ar fi parut prea dulce sau prea amar nepotrivit starii sufletesti ce nu avea habar de Dumnezeu.

  12. Astazi in librarie, la Sophia, a povestit ceva frumos, asta apropo de faptul ca-n “vorbirea orala nu straluceste neaparat la fel de mult”
    Povestea de Antonie Bloom, cum ca predicile sale erau foarte spontane, deloc gandite din vreme. Parintele Antonie intelesese ca pentru a ajunge la inima ascultatorilor sai, trebuia nu sa foloseasca citate din vreme pregatite, si cu siguranta folosite si de altii in alte imprejurari, ci se ruga intotdeauna sa primeasca “cuvant” in clipa in care iesea in fata credinciosilor. Ideea e ca odata n-a putut vorbi. Nu gasea nimic potrivit pentru a spune, si-atunci, cu sinceritate, a iesit in fata credinciosilor si si-a marturisit neputinta. Bineanteles ca a gasit intelegere.
    Deci cuvantul sau avea duh de viata si era lucrator tocmai pentru ca era inspirat de sus, si-si gasea drum catre inima ascultatorilor sai, tocmai pentru ca vorbea din preaplinul inimii.
    Eu nu stiu dac-am spus bine, insa asa am inteles eu povestirea pr Savatie….si fac o paralela intre intamplarea asta, si oboseala pr Savatie de aseara. 🙂

  13. Scrieti frumos toti!Daca am reusi sa traim macar precum scriem!
    vizitati http://www.parohie.eu/forum scrieti si la noi!

  14. Asa este, daca am si trai…:(

  15. Draga admin,

    Ai dreptate in ceea ce priveste “calitatea” conferintelor pr Savatie Bastovoi, dar eu stiu f f bine ca el mereu atrage atentia la faptul ca nu “este bun in arta oratorica”. Mereu mentioneaza ca nu reuseste sa se exprime asa cum o face in carti si chiar ii pare f rau. Dupa cum ne dam seama, conferintele nu le tine pt a i se aduce slava si nici pt a se face CUNOSCUT CA “VIP”, ci pur si simplu este alsatat si implorat de tinerii care sunt insetati de duh si cuvant curat.

    Cunosc f multi preoti care se cred de “talie inalta”, care par ca au studii oratorice, dar vai….nu reusesc cu nici un chip macar sa sfredeleasca inima auditorului. Oare de ce? Sa ne raspundem fiecare dintre noi “DE CE?”!

    SAPTAMANA BINECUVANTATA TUTUROR SI RAMANETI CU BINE(LE)!

  16. Minunat cuvantul pr.Savatie da este firesc ,normal.Traieste cu adevarat ortodoxia si spune lucrurile asa cum ai vin in gand de la Dumnezeu fara a folosi cuvinte si citate sofisticate care in general plictisesc oamenii .Am dat la multi oameni carti scrise de pr.Savatie dar nu am auzit pe nimeni sa se plictiseasca citind ci din contra au mai cerut si alte carti scrise de parintele.Dumnezeu sa-i dea putere si sa ramana in aceeasi dragoste care o are pentru toti oamenii.

  17. parintele savatie bastovoi ne cucereste prin puterea exemplului personal, caci sfaturile sfintiei sale izvorasc din concretetea trairilor proprii si nu din experienta cartilor citite.

Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Articole Recomandate

Carti recomandate