PR. DAN BADULESCU DESPRE DUHUL STIINTEI SI CERNEREA CREDINTEI
„Şi să nu ne bagi pre noi în ispită, ci ne izbăveşte pre noi de vicleanul”.
Zilele acestea şi cele următoare asistăm la o veritabilă cernere a credincioşiei noastre la care suntem supuşi de către aşa numitul “CERN the world’s largest particle physics laboratory“. Savanţii astrofizicieni declară ca şi tatăl lor că vor să fie asemenea Celui Preaînalt scormonind în tainele crearii universului. Dar acela numai a gândit a fi deopotrivă cu Dumnezeu şi s-a prăbuşit din cer ca un fulger devenind din Înger luminat diavol întunecat. Beneficiind de tehnologia globalizantă a televiziunii prin satelit şi internetului, acest eveniment a fost mediatizat pe larg, însoţit fiind şi de comentarii ale diferitelor redacţii tv. Nu au lipsit şi reacţii ortodoxe, dar acelea venite pe căile mai neoficiale ale blogurilor şi siteurilor de net, ce tind să devină adevărate “catacombe” mediatice…
Intrând pe blogul părintelui Savatie Baştovoi şi urmărind comentariile legate de articolul Adio, a venit sfârşitul lumii! am dat de următorul comentariu:
„Parcă simt o anumită tendinţă în răspunsurile la acest post, sau poate mă înşel: Ortodoxia nu are nici o contradicţie cu ştiinţa modernă, nici nu o dispretuieşte, nici nu o respinge. Pretenţiile ştiinţei de a deţine adevarul absolut sunt singurele pe care le contestăm, căci tot ce e omenesc e supus unei permanente revizuiri şi îmbunătăţiri. Conflictul dintre religie şi ştiinţă a existat în Apus, şi adesea a fost sprijinit mai degrabă de o parte a comunităţii ştiinţifice, care le socotea pe cele doua incompatibile tocmai din pricina pretenţiei ştiinţei menţionate mai sus. Deci nu ştiinţa e rea – ci bună, căci foloseste aptitudinile sădite în om de Dumnezeu – ci doar culoarea ideologică pe care i-o imprimă unii, într-un mod, de altfel, foarte neştiinţific“.
Cel care a scris acestea este un băiat credincios şi bine intenţionat, dar el emite aici o părere răspândită în zilele noastre printre noi, care trebuia la un moment dat discutată mai în profunzime. Dacă vom cerceta duhurile şi lucrarea lor, vom vedea că între ştiinţa modernă aşa cum este ea definită începând temporal din renaştere şi spaţial în occident, ce a dat ştiinţa contemporană (cu sediul euro-atlantic, sovietic şi japonez) şi Ortodoxie nu numai că e un conflict ci chiar unul pe viaţă şi pe moarte! Duhuri diametral şi radical opuse!
Fraţilor, nu vă mai amăgiţi cu aceste perdele irenice de reconcilieri ale Vărsătorului de tip Conciliul Vatican II! Începând cu sec. XIX şi culminând cu cel trecut „ştiinţa” a dat cele mai grele lovituri credinţei creştine, a constituit arma nr. 1 a ateismului masonic şi marxist! Noi nu suntem în apus, ci în Răsărit şi am suferit pe pielea noastră această bombă cu mult mai cumplită decât cea de la Hiroshima (creată exact de către această ştiinţă „care nu e rea – ci bună!” – Doamne, câtă naivitate…), căci a atacat sufletele, nu numai trupurile. De pe băncile şcolilor din răsăritul ortodox am fost învăţaţi să credem cu argumentele ştiinţei că Dumnezeu nu există, spaţiul şi materia sunt infinite, omul se trage din maimuţă şi este doar un animal evoluat, totul se transformă şi evoluează, sufletul nu este nemuritor, pământul este o biată planetă ce se roteşte în jurul soarelui, iar mai nou, big-bang, găuri negre, univers în expansiune, viaţă extraterestră şi alte minciunării drăceşti. Ştiinţa a luptat cu toate puterile ca să ia locul religiei şi savanţii să devină noii preoţi cunoscători ai tainelor omului şi universului, cu „dogmele” lor: teorii şi ipoteze ştiinţifice, care trebuie neapărat crezute, chiar şi axiomatic, pe cuvântul şi autoritatea lor!
Toate acestea au început în „renaşterea” păgânismului cu Copernic, Bruno, Galilei, Kepler, Newton şi toţi ceilalţi savanţi cabalişti şi astrologi mai mult sau mai puţin ascunşi, ce au elaborat prin teoriile lor o lume virtuală, un univers al omului cu legi astrofizice şi chimice omeneşti şi mincinoase! Acestea sunt printre altele heliocentrismul, gravitaţia, chimiile, biologia şi geologia evoluţionistă şi în zilele noastre noua astrofizică, bazată pe rătăcirile lui Einstein, Sagan, Hawking şi ceilalţi rătăciţi şi înşelaţi de cel rău. Cum putem oare noi ortodocşii să spunem că aceste concepţii nu se contrazic cu revelaţia, ba chiar să găsim compatibilităţi între big-bangul nălucirii drăceşti şi cosmologia Sf. Maxim să zicem?
De nu ne vom trezi şi întoarce la adevărata ştiinţă, cea a Scripturii şi Sfinţilor Părinţi, vom cădea cu uşurinţă pradă acestor „experimente” satanice, fie şi gândind că „aceia se pricep”, sau „ar putea fi ceva în teoriile” lor. Iar „experiment” este în greceşte pirasmon şi s-a tradus în româneşte… „ispită”! Domnul îngăduie din când în când aceste ispite pentru încercarea, lămurirea şi întărirea noastră, dar ne-a învăţat şi să ne rugăm a nu fi duşi în ele pentru neputinţele noastre.
Şi de ce îi credem pe acei savanţi? Pentru că inventează tot felul de aparate şi instalaţii care funcţionează? Credeţi oare că aceasta confirmă justeţea teoriilor lor? Sfântul Vasile a spus că nici nu e nevoie să ne ostenim în a-i combate, ci este de ajuns războiul dintre ei, deoarece ultimul savant va veni cu noi idei care vor răsturna pe cei dinainte, ş.a.m.d. Cam tot în acest fel se omoară acum la noi capii lumii interlope, aşa cum o făceau în America interbelică.
Să nu vă smintească comparaţia, pentru că aceşti savanţi aşa şi sunt: nişte infractori ai legilor lui Dumnezeu pe care le calcă, străduindu-se să creeze propriile lor legi şi propria lume „nouă” cu „omul nou”. Dar să ia aminte că Dumnezeu va lăsa lucrarea lor liberă până la o vreme doar. Acum „cine sfinţeşte mai sfinţească, cine spurcă mai spurce“.
Domnului să ne rugăm să ne ţie în aceste vremuri de urmă, în care vâltoarea ispitelor ne va copleşi! Vom mai fi CERN-uţi în fel şi chip, sita e deasă şi vremurile de pe urmă au şi început (It’s later than you think cum zicea părintele Serafim Rose!) Dar ştim că tot El a zis „Îndrăzniţi Eu am biruit lumea”!…
Pr. Dan Bădulescu
Cititi si:
Doneaza pentru filmul "Scrum"
@ Pr. Dan Badulescu, admin, Titus
Am observat destul de recent acest articol, probabil nimeni nu mai e
interesat sau nu mai urmareste un dialog avut acum aproximativ 30 de
luni, asa ca am sa incerc sa fiu mai scurt (poate prea scurt).
M-am ocupat o vreme cu stiinta, si desi e clar ca cei mai multi dintre
oamenii de stiinta sunt anti-crestini (fie prin indiferenta ori
ignoranta ori impotrivire din tot sufletul), totusi se gasesc si
exemple de crestini printre ei, unii chiar destul de rasariti, cum ar
fi Prof. Gheorghe Nenciu de la Bucuresti (unul dintre cei mai mari
fizicieni teoreticieni ai tarii noastre), si altii. Oricum, nu pot sa
contest ce spune Pr. Dan despre spiritul din spatele miscarii acesteia
stiintifice, intrucat e cat se poate de clar ca, la o statistica a
rezultatelor, se pare ca de cand stiinta a capatat prestigiu in vest,
s-a cam dus la fund crestinismul occidental (a se vedea situatia din
vestul Europei, probabil cea mai catastrofala din lume) si e destul de
limpede ca stiinta a fost folosita ca unealta in aceasta smecherie a
diavolului, ateii utilizand cuceririle stiintifice pentru a sabota
credinta simpla a oamenilor.
Ceea ce mi se pare insa oarecum subred in ceea ce spune parintele este
etichetarea stiintei moderne (de la Galilei incoace, sa zicem) ca
nalucire draceasca in totalitate. Mi s-a parut, in mare, ca punctul de
vedere al lui Titus (ce-am inteles eu din ce-a vrut el sa zica) a fost
mai echilibrat. Inainte insa de a incerca sa-mi dezvolt opinia, vreau
sa mentionez ca sunt crestini Ortodocsi cu viata exemplara care au
sustinut ca nu exista conflict intre stiinta si religie, mai bine zis
intre adevarata stiinta si religie, dintre care unii mai traiesc si
astazi. Din pacate, nu pot sa va dau ca exemplu decat pe Pr Serafim
Rose care s-a tradus in romaneste (stie toata lumea de cartea lui mai
de pe urma despre Geneza, in care spune cuviosul ca nu contesta
stiinta moderna, ci pseudostiinta mincinoasa, adausul filozofic
ateist-anticrestin din teoriile de tip evolutionist (incluzand
big-bangul)), dar pot da linkuri la un site grecesc in care parinti
model ai Bisericii ca Pr. George Metallinos si Ips Hierotheos Vlachos
impartasesc punctul de vedere mentionat mai sus ca apartinand
Pr. Serafim (sustinut si in articolul de baza, de catre tanarul
pe care Pr. Dan il combate). Apoi mai e si un articol al Sf. Luca al
Crimeii, tot la acel site, care sustine acelasi lucru in aceasta
privinta. Uitati aici acele linkuri, din pacate in engleza, unde
puteti gasi si alte articole pe aceeasi tema:
http://www.oodegr.com/english/epistimi/epistimi.htm (site-ul de baza,
de unde citez cele trei articole mentionate mai sus, in aceeasi ordine:)
http://www.oodegr.com/english/epistimi/faith_n_science.htm
http://www.oodegr.com/english/epistimi/orthodox_theology_n_science.htm
http://www.oodegr.com/english/epistimi/science_and_religion.htm
Acum, cine are dreptate si cine nu, nu am eu competenta sa decid, insa
vroiam sa spun ca treaba pare putin mai complicata decat o prezinta
parintele, cel putin in unele aspecte, si ca poate n-ar fi cel mai
nimerit sa condamnam chiar asa usor si categoric tot ce e legat de
stiinta moderna. Multe dintre comentariile de pe site s-au legat de
aplicatii ale stiintei la viata noastra, de realizarile tehnologice si
s-au emis pareri pro si contra pe baza utilitatii/inutilitatii
acestora, dar cred ca problema principala nu e aici, ci in ceea ce
mentioneaza parintele ca “Ştiinţa a luptat cu toate puterile ca să ia
locul religiei şi savanţii să devină noii preoţi cunoscători ai
tainelor omului şi universului, cu „dogmele” lor: teorii şi ipoteze
ştiinţifice, care trebuie neapărat crezute, chiar şi axiomatic, pe
cuvântul şi autoritatea lor!”
Daca singura problema ar fi sa ne folosim au ba de dispozitivele
tehnologice, ar fi mult mai usor, dar marea cursa, si aici parintele
are dreptate, este instituirea metodei stiintifice si a institutiilor
academice ca autoritate de baza in cunosterea adevarului, si cu asta
nu sunt de acord nici un pic. E adevarat, prin stiinta ajungem sa
cunoastem ceva despre lumea fizica/materiala, care cunoastere se tot
schimba de cand e stiinta, dar aceasta abordare lasa la o parte
aspectele spirituale, sau le trateaza in mod eronat (am citit undeva
ca dupa expertii occidentali luptele Sf. Antonie cu dracii erau
deluzii psihologice ale acestuia din diverse cauze imaginate de
‘experti’, iar cineva i-ar fi propus Sf. Paisie Aghioritul sa-l lase
sa scoata niste bucati din varianta franceza (cred) a cartii despre
Sf. Arsenie Capadocianul zicand ca occidentalii n-or sa le primeasca).
De fapt, daca stiinta s-ar margini sa ne spuna, chiar si cu
autoritate, despre adevarul ei de necontestat in ceea ce priveste
functionarea unui calculator, sau a unui tren, etc, nu cred ca s-ar
supara nimeni foarte tare (ignorand aspectul, valabil si el, dace ne e
intr-adevar de ajutor spiritual sa ne folosim de acele produse ale
stiintei), in nici un caz cum avem dreptate sa ne suparam in zilele de
azi, cand stiinta isi depaseste cadrul ei natural si incepe sa faca
afirmatii transante despre aparitia vietii si chiar a universului
material, si, dupa cum spune parintele, ar astepta ca noi sa cadem in
genunchi si sa i ne inchinam (iar, partea hazlie in aceasta tragedie,
cand isi schimba mesajul dupa cum observam ca face, sa i ne inchinam
din nou noului mesaj). Cred ca aici e problema de baza a conflictului
dintre stiinta si religie.
Acum, ca o insiruire pe scurt a parerii personale, cred ca legile
stiintifice pe care le-a inventat (nu ‘descoperit’, atentie!) omul
sunt niste versiuni defectuoase, la nivelul nostru, de a descrie ceva
despre univers dintr-un punct de vedere intelectual. Stim ca Dumnezeu
a facut universul cu o anumita ordine, in care lucrurile par sa urmeze
anumite fagasuri specifice, anumite legi. Exista o anumita ordine in
lumea materiala, si aceasta ordine isi propune omul ‘modern’, savantul
de formatie occidentala, sa o inteleaga. Descrierea acestor legi in
limbaj matematic, dupe metoda fizicii teoretice, si aplicatia acestei
metode in domeniul aplicativ/tehnologic, in limitele caruia s-au si
verificat cu destula grija acele legi de baza, o constituie domeniul
legitim al stiintei. In momentul in care cineva (om de stiinta sau
jurnalist/reporter) incepe sa spuna ca stiinta arata cum a aparut
viata/materia/universul la fel de sigur cum explica si planul inclinat
sau scripetii, atunci asistam la extinderea stiintei intr-o zona
necercetata, iar asigurarea aceluia despre certitudinea stiintei e un
fals (voit/involuntar). De fapt stiinta nu poate spune nimic clar
despre origini, sau despre cat de vechi e Pamantul macar cu oarecare
certitudine, intrucat orice incercare de acest gen implica speculatii
de neverificat (dpdv stiintific) in trecutul indepartat (mai ales
despre natura proceselor si a starii intiale de la care s-a
plecat). Corect ar fi sa se spuna ca nu stim, dar ca putem pune cap la
cap niste scenarii evolutioniste care par sa aiba ceva coerenta, si un
anumit numar (mare) de probleme stiintifice, iar pe de alta parte
putem pune cap la cap si niste scenarii bazate pe marturia Bibliei si
atunci ajungem la ceva cel putin la fel de coerent (stiintific) care
ne da o versiune ‘crestina’ a istoriei fizice a universului. Nici una
insa nu poate fi verificata stiintific, si ambele scenarii intra in
categoria a ceea ce e numita pseudo-stiinta.
A, mai e si punctul de vedere ridicol, bazat pe ‘inductia incompleta’,
care zice ceva de genul “stiinta a explicat miscarea planetelor,
traznetul, curcubeul, deci nu avem nevoie de Dumnezeu si deci materia
e tot ce exista si a existat vreodata”. Nu ma obosesc sa zic multe
despre asa ceva, decat ca e o afirmatie nu stiintifica (nu se deduce
ceva dupa metoda stiintei), ci se face o afirmatie
filozofica/metafizica, o judecata pripita despre cat de mult succes au
avut oamenii in descrierea universului, in care se zice la repezeala
ca am descris totul si nu mai poate fi nimic altceva in afara
experientei avute.
In sfarsit, nu vreau sa mai lungesc acest mesaj dorit foarte
scurt (pe care poate nu-l citeste nimeni in afara unuia din grupul
‘admin’). Sunt multe aspecte care pot fi discutate in legatura cu
subiectul (unele amintite in comentarii) si m-am straduit sa ma
restrang la cateva. E clar ca duhul care mana in general dezvoltarea
stiintei nu pare a fi Mangaietorul, intruct Acela nu ar lupta Biserica
pe care o sustine si ar mana oamenii spre Hristos (stiinta in schimb
fiind fundamentata pe ignorarea lui Hristos si a intregii lumi
spirituale de fapt), iar nu departe de Acela. Sa nu uitam insa ca
diavolul nu a creat nimic, si e un expert al inselaciunii, care
incearca sa masluiasca adevarul si sa apara ca sef al lumii cazute,
ceea ce e valabil doar partial, chiar si lumea cazuta e sustinuta tot
de Dumnezeu si tot legile Lui sunt in functiune. Poate ca oamenii de
stiinta sa fi inventat o descriere oarecum acceptabila (dpdv omenesc)
a unora din aceste legi urmate de natura. Am putea numi acestea
naluciri dracesti, dar daca ele se straduie sa explice pe intelesul
nostru ceva despre cum functioneaza creatia Domnului, parca nu le-as
zice chiar asa…
In sfarsit, Doamne ajuta!
Este omul vinovat ca a fost facut dupa chipul si asemanarea lui DUMNEZEU? Lucifer nu a cazut fiindca vroia sa fie asemenea lui DUMNEZEU,ci din cauza ca vroia sa fie in locul lui DUMNEZEU.De aceia DUMNEZEU vrea ca oamenii sa fie asemene LUI,ca sa nu ajunga sa fie asemenea “altuia” Cat despre tehnologie,diavolul nu are nevoie de ea ca sa intre in om.Sa ne amintim de Sodoma si Gomora.Aveau cumva sateliti,internet,tv sau macar reviste porno?