MUCENICUL DINTAI, CEL CU CHIP DE INGER: Sfantul arhidiacon STEFAN si lectia marturisirii credintei (si VIDEO)

27-12-2009 Sublinieri

Documentar de Rafael Udriste, cu: Ierom. Amfilohie, Pr. Cornel Savu, Pr. Titus Dumitrica, Stefan Ruxanda, Ioan Popa, Andrei Vladareanu.

– “Daca un singur tanar ar merge astazi pe urmele Sf. Arhidiacon Stefan ar schimba fata tarii”.

Un exercitiu ascetic prin care ne-am raporta cu onestitate propria noastra viata la semnificatiile martirajului Sf.  Stefan ne-ar aduce in situatia de a vedea nemijlocit realitatea care ne inconjoara, totodata si cele doua singure posibilitati de a vietui: ori privind ca si Stefan, la Hristos, netematori si liberi, statornici in adevarul de credinta si gata de orice sacrificiu, ori ramanand mai departe sclavi, inrobiti si batjocoriti de lasitatea noastra”.

– “In prezent, lumea a pierdut acea fervoare si autenticitate a credintei. Traim vremurile din urma. Se implineste cuvantului Apostolului Pavel, ca in vremurile din urma, oamenii “vor avea infatisarea dreptei credinte, dar vor tagadui puterea ei”. Mesajul meu pentru cei care poarta numele “Stefan” este sa se apropie in duh de credinta, sa redevenim crestini cu adevarat, sa nu ne pierdem in formalitati, in superficialitati. Mai exact: sa facem ce spune Domnul, sa ascultam! Sa nu ne meritam cuvantul de mustrare pe care Domnul il repeta: “Fatarnicilor”! SA LEPADAM FATARNICIA!

Sa facem cinste prin faptele noastre acestui nume al incepatorului mucenicilor, Stefan. Iar acest sir de martiri nu s-a terminat. Sfarsitul va veni atunci cand va fi plinita, dupa stiinta Domnului, ceata mucenicilor. Si din profetii stim ca la sfarsit multi mucenici vor veni. Biserica a fost prigonita si va mai fi! A fost prigonita pe fata, si in ascuns, vizibil si mai putin vizibil, mai perfid. In perioada aceasta, parerea mea este ca traim o prigoana perfida, ascunsa. Spunea un parinte ca pe vremea comunistilor ii vedeai, stiai cine sunt. Dusmanul era localizat, era definit. Acuma e difuz, e mai greu de contracarat. De ce? Pentru ca se lucreaza Taina Faradelegii. Si aceasta se va da pe fata la un moment dat!”

***

Sf. Mc. si Arhid. Stefan, Intaiul Martir

PARINTELE NICOLAE STEINHARDT: Lectia de curaj a Sfantului Martir si Arhidiacon Stefan

“Se poate oricine intreba de ce il praznuieste Biserica pe Sfantul Arhidiacon Stefan, cel dintai martir al crestinatatii, in chiar ziua a treia de Craciun, numaidecat dupa Nasterea Domnului si dupa Soborul Prea Curatei Maicii Sale?

De ce aceasta mare si exceptionala cinstire?

JudecatadeApoiVoronet1Spre a raspunde, bine este a ne opri nitel asupra unei distinctii de ordin gramatical; ea ne va usura talmacirea exacta (si descoperirea semnificatiei adanci) a textului principal referitor la acel pe care il praznuim.

Limba noastra cunoaste doua verbe vecine, totusi nu identice. A sedea vrea sa zica in romaneste a se afla asezat pe ceva (un scaun, o banca, o lavita … ), iar a sta inseamna a se tine in picioare, vertical. Oamenii, in vorbirea curenta, incurca lucrurile si folosesc nediscriminatoriu (si deci gresit) cei doi termeni. Ei spun, pleonastic, sezi jos ori stai in picioare. Mai zic, vrand sa pofteasca pe careva sa sada: stati, va rog, ceea ce, din nou, e o eroare. Dar pentru a intelege cum se cuvine textul de la Fapte, capitolul 7, versetele 55-56 trebuie neaparat sa luam aminte la sensul corect al verbelor a sedea si a sta. Ce anume citim la Fapte, 55-56?

“A vazut slava lui Dumnezeu si pe Iisus stand de-a dreapta lui Dumnezeu. Si a zis: Iata vad cerurile deschise si pe Fiul Omului stand de-a dreapta lui Dumnezeu”.

Cum este caracterizat acel care a vorbit astfel in vreme ce aruncau cu pietre asupra lui? Ca un barbat plin de credinta si de Duh Sfant, plin de har si de putere, facator de minuni si semne mari in popor, intelept; iar fata lui “ca o fata de inger”.

Sfantul Arhidiacostefann Stefan, caci despre el e vorba, era unul din cei sapte diaconi alesi spre a sluji la mese. A fost dat in judecata sinedriului in temeiul unor marturii mincinoase, invinuit a fi rostit cuvinte de hula impotriva templului si a Legii, si osandit a fi ucis cu pietre. Ceea ce a si avut loc, victima rugandu-se, intocmai ca Domnul Hristos, pentru iertarea ucigasilor sai.

De ce, ne intrebam iarasi, foloseste textul Noului Testament verbul a sta, adica a se afla in picioare, iar nu pe a sedea? In icoane, doar, Hristos e mereu infatisat sezand, de-a dreapta Tatalui, pe tronul Sau ceresc. Iar textele liturgice si exegetice mereu se refera la Iisus sezand in slava, niciodata stand.

Nu incape indoiala ca pentru a privi jertfa primului mucenic al Sau, Domnul S-a ridicat in picioare. Si pentru care pricina? Din respect pentru Archidiaconul Stefan si spre a-i aduce osebita cinstire. La acest dintai act de jertfa, marturisire si curaj, Domnul intelege sa asiste din ceruri intr-o atitudine cinstitoare. Domnul il respecta si-l admira pe Stefan pentru curajul de care da dovada, pentru ca Il marturiseste si nu se leapada si nu se rusineaza de Mantuitorul sau, pentru ca si-a infruntat potrivnicii si s-a straduit sa le demonstreze adevarul dreptei credinte.

Iata care este talcul simplu al prezentei verbului a sta in textul de la Fapte, capitolul 7, versetele 55-56. Nu e o prezenta intamplatoare ori o inadvertenta, o confuzie de vocabule. Verbul a sta este preferat celuilalt, obisnuit tocmai spre a marca vointa lui Hristos de a da in vileag consideratia si iubirea Sa pentru un om curajos si care nu se rusineaza de El, care-i gata sa-si dea viata pentru credinta pe care, fara sfiala, a expus-o.

Ce deducem? Ce concluzie tragem din relatarea de la Fapte? Una si neindoielnica: Hristos iubeste curajul, El care de atatea ori a spus: nu te teme, nu va temeti, nu va inspaimantati, nu fiti fricosi, pentru ce sunteti fricosi, indrazneste, indrazniti, indrazniti, Eu am biruit lumea. In vreme ce la Apocalipsa dezvaluita Sfantului Evanghelist Ioan, fricosii sunt cei dintai mentionati (cap. 21, v. 8 ) printre cei sortiti iezerului de foc.

066Sfantul Stefan aceasta chiar este – pilda de curaj crestinesc: el crede, isi marturiseste credinta, nu se leapada ori rusineaza de Hristos si primeste sa moara pentru El.

Textele evanghelice fundamentale fata de care martirul Stefan si-a dovedit prin moarte devotamentul, sunt patru la numar si suna cum nu se poate mai limpede, aratand deslusit ce asteapta Hristos de la aceia care cuteaza a spune ca-i sunt ucenici. Sa le citim in intregime, cu toate ca tuspatru exprima aceeasi idee: Matei 10, 32-33:

“Oricine va marturisi pentru Mine inaintea oamenilor, marturisi-voi si Eu pentru el inaintea Tatalui Meu, Care este in ceruri. Iar cel ce se va lepada de Mine inaintea oamenilor si Eu ma voi lepada de el inaintea Tatalui Meu, Care este in ceruri”.

Marcu 8, 38:

“Caci de cel ce se va rusina de Mine si de cuvintele Mele in neamul acesta desfranat si pacatos, si Fiul Omului se va rusina de el, cand va veni intru slava Tatalui Sau cu sfintii ingeri”.

Luca 9, 26:

“Caci de cel ce se va rusina de Mine si de cuvintele Mele, de acesta si Fiul Omului se va rusina, cand va veni intru slava Sa si a Tatalui si a sfintilor ingeri.”

Luca 12, 8-9:

“Oricine va marturisi pentru Mine inaintea oamenilor, si Fiul Omului va marturisi pentru el inaintea ingerilor lui Dumnezeu. Iar cel ce se va lepada de Mine inaintea oamenilor, lepadat va fi inaintea ingerilor lui Dumnezeu”.

Textelor acestora le-a dat ascultare deplina Sfantul Stefan, care nu s-a rusinat, nu s-a lepadat, si-a infruntat acuzatorii si a ramas neclintit in credinta sa pana la moarte.

Un alt text fundamental pentru problema curajului si a lepadarii de Hristos, il gasim in Epistola catre romani, capitolul 10, versetul 10:

“Caci cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se marturiseste spre mantuire”.

Textul acesta pare a-i fi fost calauza celui pe care-l praznuim astazi si gandesc ca trebuie sa ne fie si noua indreptar permanent.

SfStefanFMSfantul Apostol Pavel ne invata ca nu ajunge credinta launtrica, oricat ar fi ea de sincera, de calda, de adanca. Nu ajunge. Mai este negresit nevoie, de vrem sa ne mantuim, de marturisirea ei cu gura ori de cate ori suntem pusi in situatia de a vadi cine suntem, ce credem si ce hram purtam. Despre aceasta indatorire a crestinilor am mai avut prilejul sa vorbim. Nu strica totusi deloc sa repetam: daca nu-L marturisim pe Hristos cu gura, adica public, cu glas puternic si nesovaitor, oricare ar fi riscurile implicate de aceasta profesiune de credinta a noastra, in zadar ni se pare ca-L iubim pe Hristos si ne amagim cu iluzia ca suntem crestini. Ori poate ca-L si iubim, in parte, nevolnic, temporar, subred, necinstit. Sfantul Stefan ne arata cum se cade sa ne purtam si in ce fel va sa ne dovedim, la nevoie, crestinatatea.

Textul de la Romani 10, 10, va invit, frati crestini, sa-l luati foarte in serios si-n intelesu-i cel mai categoric. Nu va imbatati cu apa rece rostind in sinea voastra: Il iubesc pe Domnul in taina, nu indraznesc a-L marturisi cu glas tare, de va fi nevoie ma voi si lepada de forma de El, Il voi lepada pentru ca sa nu mi se intample necazuri ori sa intampin greutati. “De forma” nu exista, e o iluzie, un siretlic pe care vi-l pune la indemana diavolul, o minciuna a sa. Daca – in orice fel – Il tagaduim pe Hristos in fata oamenilor, a semenilor nostri, daca le dam acestora impresia ca nu suntem tari in credinta noastra, ca ne jucam cu ea de-a v-ati ascunselea, ca o schimbam ca pe o haina, l-am si lepadat pe Hristos fara a mai fi nevoie sa aducem jertfe idolilor. A lua, bunaoara parte la adunari ateiste, a sustine o doctrina ateista (ori a si achiesa la formularea ei), a ne feri sa facem acele gesturi ori a rosti acele cuvinte care ne vadesc a fi ceea ce suntem, inseamna a ne rusina de Hristos si prin urmare a ne meni sa fim lepadati de El in ziua Judecatii.

Sa nu uitam, sa nu uitam niciodata ca Hristos iubeste curajul, ca S-a ridicat in picioare spre a-l cinsti pe viteazul martir Stefan; ca ne cere sa fim netematori, indrazneti, neinfricati si nestaviliti de necazuri, suferinte, ba si de moarte.

De nu, va fi vai si amar de noi: vom fi inrobiti si batjocoriti in lumea aceasta, ne vom pierde libertatea pe pamant prin lasitatea noastra data pe fata si ne vom pierde si mantuirea, dandu-ne noua insine cea mai grea si mai jalnica lovitura ce poate fi, osandindu-ne singuri la ocara si obida in viata aceasta si la osanda in viata de dincolo. Crezand ca-L putem pacali pe Dumnezeu – mare nerozie – pe noi ne lipsim dintr-odata de tot binele si pe pamant si in ceruri. Sa nu fie asa!

Sa retinem lectia Arhidiaconului-marturisitor: pentru cei curajosi si nerusinati de El, Hristos se ridica in picioare, cu dragoste si respect, pe cei fricosi ori caldicei ori fatarnici ori cu doua sau mai multe fete ori crezand in viclenii ieftine de tipul “am facut-o numai de forma” ii leapada, se rusineaza de ei, ii stie ca se sortesc de buna voia lor iezerului de foc. Sa fii crestin inseamna, in istorie, sa asumi anumite riscuri, sa poti infrunta pericole de pe pozitii de tarie sufleteasca. Curajul, frati crestini, se dovedeste pana la urma a fi si calea cea mai inteleapta si e nu numai o virtute ci si o datorie crestineasca.

Suntem intrupati si traim in lume. De aceea relatia noastra cu Hristos nu este numai de ordin pur intim. Ea presupune legatura dintre suflet si Mantuitorul sau dar imbraca si chipul legaturii indirecte ins-comunitate-Dumnezeu. Ne indreptam, ne curatim si ne inaltam crezand cu inima; ne adeverim insa fiinta si credinta prin marturisire in fata oamenilor; nu putem face abstractie de “ceilalti “. Domnul ne-o spune deslusit si pilda stralucita a Sfantului Stefan confirma dumnezeiestile cuvinte relatate de evanghelisti”.

(in: Parintele Nicolae Steinhardt, “Daruind vei dobandi”)

***

1IMG_11

162933200906213

stephen_icon

2-000265

stefan2

1IMG_03

Sfantul-Arhidiacon-Stefan--intaiul-Mucenic

Sf. Stefan

sfstefanjbc04sf_stefan


Categorii

1. SPECIAL, Marturisirea Bisericii, Parintele Amfilohie/ Manastirea Diaconesti, Parintele Nicolae Steinhardt, Sfantul Intaiul Mucenic si Arhidiacon Stefan, Sfintii - prietenii lui Dumnezeu, prietenii nostri, VIDEO

Etichete (taguri)

, , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Articolul urmator/anterior

Comentarii

27 Commentarii la “MUCENICUL DINTAI, CEL CU CHIP DE INGER: Sfantul arhidiacon STEFAN si lectia marturisirii credintei (si VIDEO)

  1. Admin, ma bucur foarte mult ca ati postat aceasta predica a parintelui Nicolae Steinhardt, prin care suntem indemnati in cuvinte atat de emotionante si de profunde sa urmam pilda primului mucenic al lui Hristos. Aceasta este, in opinia mea, una dintre cele mai valoroase scrieri din opera lui N. Steinhardt.
    La multi ani tuturor celor, care poarta numele Sfantului Arhidiacon Stefan!
    “Sangele martirilor este samanta crestinismului.”(Tertulian)
    Doamne-ajuta!

  2. Doamne Dumnezeul nostru,care dupa Santa Ta Inaltare la Ceruri,le-ai daruit Sfintilor Tai Apostoli,lupta cea buna pentru a se lupta,calatoria bunei credinte a o propovadui,a o marturisi si a o pazi,Insuti Prea Sfinte Stapane,cu rugaciunile lor induplecat fiind,daruieste-ne noua,nevrednicilor robilor Tai,parte si mostenire cu ei sa avem,urmatorii lor sa fim,si de bunurile cuvenite lor sa ne invrednicim.Amin!
    Sfinte Arhidiacon Stefan,Mucenicul cel dintai cu chip de Inger,ajuta-ne cu rugaciunile tale sa purtam crucea cu demnitate prin rastignirea trupului impreuna cu poftele si patimile si a ne imbraca in in omul cel nou,cu milostivirile indurarii,cu bunatate,cu smerenie,cu blandete,cu indelunga-rabdare,in a ne lepada de sine si a ne lua crucea ta si a-I urma lui Hristos Domnul cu post si pocainta,lacrimi si nevointa.Amin!

  3. HRISTOS S-A NASCUT!SF.MARE MUCENIC STEFAN,INTIUL DIACON,ARHIDIACON AL LUI,MARTURISIRE SI JERTFA II ADUCE, SLAVA LUI DUMNEZEU, EXEMPLU DE URMAT BINECREDINCIOSILOR CRESTINI.Astazi praznuim cu mare cinste,in a treia zi de Craciun, pe Intaiul Mucenic al lui Hristos, cel cu chip ingeresc si inima de leu,marturisindu-L cu credinta neindoielnica, spre viata bineplacuta Lui,mantuitoare.Acestuia sa ne inchinam, cinstindu-l cum se cuvine,rugandu-l sa ne binecuvaneteze din Raiul pacii vesnice,sa ne indrepte pasii,mintea si gura cu bunaglasuire a dreptei credinte orto-doxe,marturisind si noi ADEVARUL, spre rapunerea vrajmasa a uratorului de bine.Sa invatam a fi UCENICI BUNI,PASTORULUI DARUIT DE DUMNEZEU.MARTURISIND CU VREDNICIE SI CURAJ ORTODOXIA SI BISERICA LUI HRISTOS,IN CARE AM FOST BOTEZATI.SA FIM RECUNOSCUTI LA MAREA JUDECATA CA BINECREDINCIOSI CRESTINI,PLACUTI DOMNULUI.
    La jertfa si curajul Sfantului Mare Mucenic Stefan,Insusi,Mantuitorul nostru IIsus Hristos,a stat in picioare,privindu-l si cinstindu-i vrednica MARTURISRE MANTUITOARE.Asa sa ne ajute Dumnezeu,sa traim cu aceiasi ravna mantuitoare,MARTURISINDU-NE CREDINTA IN HRISTOS SI BISERICA LUI ORTO-DOXA.
    HRISTOASE DUMNEZEULE,TRIMITE HARUL TAU ASUPRA NOASTRA SI NE INVREDNICESTE SA TRECEM CU BUNA RANDUIALA VREMEA DARUITA SPRE CUNOASTEREA SI DESCOPERIREA TA CELOR DIN JURUL NOSTRU,CA A TA ESTE IMPARATIA,PUTEREA SI SLAVA,A TATALUI SI A FIULUI SI A SFANTULUI DUH,ACUM SI IN VECII VECILOR.AMIN.

  4. Pe zi ce trece ne reducem
    Ortodoxia la citire,
    La incantaţii şi la tipic
    La vorba fără de trăire.

    La forma sa exterioară
    Mereu , mereu mai lăudată
    Dar fără rezultat lăuntric
    Prin pilde vii –ca altă dată-.

    Şi mânăstirea se transformă
    Înt-o cantină socială,
    Cu ritual şi uniformă
    Şi-o seacă viaţă monahală.

    Nu mai sunt centre isihaste,
    Ci instituţii de profit,
    Ce-adună -ca să risipească-,
    Talantul cel neînmulţit.

    Ortodoxia de azi duce,
    Către mental şi-academie,
    Dar nu în trai de nevoinţă
    Smerită, pentru veşnicie.

    Se ia ca argument cuvântul
    Şi viaţa sfinţilor părinţi
    Fără trăirea lor profundă.
    Căci doar formal suntem smeriţi.

    De peste tot vorbeşte luxul,
    Şi mult înalta instruire,
    Dar fără nici o nevoinţă,
    Argumentată prin trăire.

    Pe dinafară totu-i bine.
    Totu-i frumos şi în Iisus,
    Dar înlăuntru ,,urlă pofta’’
    Şi viaţa nouă –ca’n apus-.

    Această nouă’ortodoxie
    Ce creşte mult pe dinafară,
    Este-o creaţie modernă.
    I ’ortodoxie culturală.

    Tot ce e public şi nu creşte
    Doar prin duhovnic şi-n ascuns,
    Prin post, prin viaţa de asceză,
    Nu poate fi şi în Iisus.

    Azi nu duhovnicul zideşte,
    Nu ascultarea, nu postirea,
    Nu milostenia de taină,
    Nu rugăciunea, ci …vorbirea.

    Mulţi râvnitori cad în extreme.
    Mulţi neagă totul, osândesc,
    Că totul îi nemulţumeşte,
    Şi nici ei astfel nu zidesc.

    Sentimentalii dau crezare
    Trăirilor de suprafaţă.
    Emoţiei, care-i înşelă
    Că îi sporeşte şi-i înalţă.

    E timp de cumpănă-n credinţă.
    Ispite mari ne vin de sus
    Şi mulţi se’nşeală din cei sinceri,
    Cerzînd că sunt întru Iisus.

    Dar calea a rămas aceiaşi.
    Prin cruce şi prin răstignire
    Prin sărăcie, prin duhovnic,
    Prin post şi sinceră trăire.

    Prin lepădările de sine.
    Prin viaţa simplă şi curată,
    Care afost şi va rămâne
    Credinţei, singura dovadă.

    Credinţa nu se dovedeşte
    Zidind clădiri bisericeşti
    Ci doar zidind altaru-n semeni
    Prin faptele dumnezeieşti.

    Când isihasmul e o forţă
    Şi se trăeşte’n mânăstire
    Trăirea ,liniştea şi harul
    Sunt academica zidire.

    Mărturisirea e lumina
    Prin nevoinţă dobândită.
    Ea-i viaţă simplă şi curată
    Şi râvnă-n Duhul Sfânt trăită.

    Mărturisirea este jertfa
    Trăirilor adevărate,
    În viul faptic al credinţei
    Ce nu se teme nici de moarte.

    Este credinţa cea mai vie,
    Pe care lumea n-o sminteşte
    Nici trupul, nici ,,eu-l ’’ lăuntric
    Cu care nu se târguieşte.

    Este trăirea ce’n lăuntru
    Şi-a lămurit totul prin sine,
    Profund şi fără compromisuri
    Arzând, în dor de înălţime.

    Mărturisirea este jetrfa
    Ce proslăveşte doar dreptatea
    Netârguindu-se cu răul
    Şi acceptând pe faţă moartea.

    Mărturisirea nu acceptă
    Nici motivări nici amânare,
    Nici târguielile subtile
    Ce’ascund în ele înşelare.

    Ortodoxia, prin martiriu
    Şi-a început calea divină
    Şi răstignirea şi’nvierea
    Ni-i călăuza în lumină.

    Îl auzim pe sfântul Şefan
    Care –trăind ortodoxia-
    Vedea cum se deschide cerul
    Mărturisindu-l pe Mesia.

    Cerdinţa sa atât de vie
    I-a dăruit mărturisirea,
    Şi prin martiriu sfântul Ştefan
    Şi-a dăruit la cer iubirea.

  5. Este Poemul dezgolit al Ortodoxiei de azi , dezgolit de orice “trai de nevointa/ smerita” si care “ia ca argument cuvantul / Si viata sfintilor parinti”…a devenit o “noua ortodoxie” , “o creatie moderna” si culturala , “intre mental si-academie”… asa cum s-a transformat de sus in jos , dezgolita de autentica traire duhovniceasca in Duh si-n Adevar , si-a luat , insa , alta imbracaminte , de “lux” si de
    “inalta instruire” si-n “viata noua ca-n apus” , desi
    pe dinauntru “urla pofta”…ba chiar o parte a manastirilor
    au devenit “cantina sociala / Cu ritual si uniforma…”
    De la “E timp de cumpana-n credinta/ Ispite mari…” si pana la finalul Poemului Ortodoxiei de azi – crescendo – iese in evidenta – dureros , puternic , patetic – dorinta dumnezeiasca de intoarcere la “calea , are a ramas aceeasi/ Prin cruce si prin rastignire ” , prin marturisire si jertfa , prin – fie si cu pasi mai mici – dar sa pornim , sa inaintam , mai greu sau mai usor , pe Calea Ortodoxiei , ca martiriu … Intaiul mucenic al lui Hristos a
    vazut Cerurile deschise , L-a vazut fericit si s-a rugat , dupa exemplul Lui :”Doamne , nu le socoti lor…”
    si a zambit larg , deschizand drumul pe care sa pornim si noi , cei de azi …ma refer la “prostime” , la monahii care au ramas in trairea adevaratei noastre Ortodoxii – de 2 000 de ani , inspre marturisire si martiriu , daca suntem chemati [ si incepem sa fim chemati ]…

    Desi nu-mi place cuvantul “noroc” , ci “ajutorul lui Dumnezeu” , acum gasesc potrivit sa spun : Noroc ca cei
    de la sinod si de la patriarhie nu citesc astfel de
    versuri …

    Cu Dumnezeu inainte !

  6. Pingback: Război întru Cuvânt » RAVNA PENTRU ADEVAR, DAR SI IUBIRE DE VRAJMASI SI DUH DE NERAUTATE – Pilda Sf. Mc. si Arhid. Stefan despre marturisirea autentica a credintei
  7. Pingback: Predica parintelui Sofian Boghiu la sarbatoarea SFANTULUI STEFAN, INTAIUL MUCENIC (a treia zi de Craciun)
  8. Pingback: SFANTUL STEFAN, INTAIUL MUCENIC AL CRESTINATATII. Predici ale Parintilor Cleopa llie si Nicolae Tanase (video) -
  9. Pingback: SFINTII 40 DE MUCENICI DIN SEVASTIA. Mucenicii si noi: marturisirea lui Hristos sau dorinta de a placea lumii? -
  10. Pingback: Predica (VIDEO) PS Ignatie Muresanul la Inaltarea Domnului: PRIVESTE CERUL! PRIVESTE LA HRISTOS! - Razboi întru Cuvânt - Recomandari
  11. Pingback: SFANTUL STEFAN, INTAIUL MUCENIC. Predica Sfantului Iustin de la Celie pentru a treia zi de Craciun: PUTEREA CARE BIRUIESTE FRICA DE MOARTE -
  12. Pingback: PRIGOANA BISERICII SI A SLUJITORILOR EI. CALOMNIA, ARMA SATANICA PREDILECTA – Predica Parintelui Damaschin Luchian de la Sihastria Putnei la praznicul Sfantului Arhidiacon Stefan, 2011 – (audio + text) -
  13. Pingback: FEMEIA GARBOVA ASTAZI: Un popor garbovit de ploconiri, linguseli, LIPSA DE VERTICALITATE; o omenire tip “Prikoke”, COCOSATA DE PACATE si MANIPULATA sa se simta “LIBERA” cand este mai ROBITA si sa fie fericita SCORMONIND IN GUNOAIEL
  14. Pingback: PRIGOANA BISERICII SI A SLUJITORILOR EI. CALOMNIA, ARMA SATANICA PREDILECTA – Predica Parintelui Damaschin Luchian de la Sihastria Putnei la praznicul Sfantului Arhidiacon Stefan, 2011 – (audio + text) | Cuvântul Ortodox
  15. Pingback: SFANTUL ARHIDIACON STEFAN – puterea bucuriei Duhului Sfant | Cuvântul Ortodox
  16. Pingback: MARTIRIUL SFANTULUI STEFAN: Adevarul este mereu ucis cu pietre in lumea care s-a vandut ”Tatalui Minciunii”… | Cuvântul Ortodox
  17. Pingback: PRIVESTE CERUL! PRIVESTE LA HRISTOS! – Predica PS Ignatie Muresanul la INALTAREA DOMNULUI: “Esti ceea ce privesti” (VIDEO + TEXT) | Cuvântul Ortodox
  18. Pingback: CURAJUL INTAIULUI MUCENIC, STEFAN: “Nu incape indoiala ca pentru a privi jertfa primului mucenic al Sau, Domnul S-a ridicat in picioare”/ Omilie video a Arhim. Dumitru Cobzaru: “IN LUME SE VARSA INCA SANGE PENTRU HRISTOS, CHIAR SI IN LIB
  19. Pingback: Dar de Bunavestire: MANASTIREA DIACONESTI la... Trinitas TV (VIDEO) - Cuvântul Ortodox
  20. Pingback: SFÂNTUL ÎNTÂI MUCENIC ȘTEFAN, arhidiaconul mărturisitor în Duhul Sfânt. PS DAMASCHIN DORNEANUL: OARE A TRECUT VREMEA MĂRTURISIRII? “Nu dobândim CURAJUL atunci când ne negăm FRICILE, ci când le ÎNFRUNTĂM” (video, audio) | Cuvântul Or
  21. Pingback: OSTILITATEA SPUMEGÂND DE FURIE FAȚĂ DE CREȘTINISM. Cuvânt despre Sfântul Întâiul Mucenic și Arhidiacon ȘTEFAN rostit de Părintele Episcop MACARIE DRĂGOI (audio, foto) - Cuvântul Ortodox
  22. Pingback: SFÂNTUL ÎNTÂI MUCENIC ȘTEFAN, arhidiaconul mărturisitor în Duhul Sfânt. PS DAMASCHIN DORNEANUL: Oare a trecut vremea mărturisirii? TOATĂ LUMEA SE TEME ACUM, NU MAI SUNTEM OAMENI LIBERI, CI OAMENI UȘOR DE CONTROLAT! “Nu dobândim CURAJUL at
  23. Pingback: SFANTUL INTAI MUCENIC STEFAN, arhidiaconul marturisitor in Duhul Sfant. PS DAMASCHIN DORNEANUL: Oare a trecut vremea marturisirii? TOATA LUMEA SE TEME ACUM, NU MAI SUNTEM OAMENI LIBERI, CI OAMENI USOR DE CONTROLAT! “Nu dobandim CURAJUL atunci cand n
  24. Pingback: “Ceea ce a inceput din Siria, acum continua cu Libia, maine va ajunge la stramtorile Bosforului si vedem pe mai departe, cu razboiul mondial…”. Omilia MITROPOLITULUI NEOFIT DE MORFOU la praznicul SFANTULUI STEFAN, INTAIUL-MARTIR, despre cail
  25. Pingback: DUMNEZEU DERANJEAZĂ, FIINDCĂ VĂDEȘTE CINE SUNTEM. Predică la FUGA ÎN EGIPT și de ziua SFÂNTULUI ARHIDIACON ȘTEFAN, la PUTNA, a PS DAMASCHIN DORNEANUL (video, text): ÎNȚELEPCIUNE și DEMNITATE în fața celor care ne sunt potrivnici, dar GRIJĂ
  26. Pingback: O VIAȚĂ ASCUNSĂ ÎN DUMNEZEU. Preasfințitul Părinte Benedict Bistrițeanul despre PUTEREA OBIȘNUINȚEI si LIMPEZIMEA HARULUI (video, text) – predică la sărbătoarea SFÂNTULUI ARHIDIACON ȘTEFAN | Cuvântul Ortodox
  27. Pingback: “CRED, DOAMNE, ȘI MĂRTURISESC”? Îl iubim mai mult pe Hristos decât orice altceva de pe pământ: serviciu, apartamente, bani, mașini, chiar decât părinții și copiii noștri? Voi fi în stare să sufăr pentru adevăr? | Cuvântul Orto
Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Carti

Articole recomandate

Rânduială de rugăciune

Articole Recomandate

Carti recomandate