SFANTUL NOU MUCENIC SI MARTURISITOR ILARION TROITKI – martirul inchisorilor rusesti si aparatorul Ortodoxiei

28-12-2009 Sublinieri

Sf.MucenicIlarionTroitki

Vezi si:

*

Viata Sfântului Arhiepiscop Ilarion,

Noul Mucenic şi Mărturisitor

Arhiepiscopul Ilarion, în lume Vladimir Alexeievici Troitki, s-a născut la 13 septembrie, 1886, în satul Lipiti, gubernia Moscovei, în familia unui preot. Era un om cu capacităti intelectuale ieşite din comun, dezvăluite încă de timpuriu. În toti anii săi de şcoală, începând de la cea primară până la Academia Teologică, viitorul Arhiepiscop Ilarion a avut numai note maxime la toate materiile. În anul 1906 a absolvit Seminarul din Tula şi a intrat la Academia Teologică din Moscova, pe care a absolvit-o în 1910, fiind socotit cel mai bun student al şcolii din ultimii cincizeci de ani. În acelaşi an a devenit lector de Noul Testament la Academia din Moscova.

Cât a predat la Academie a fost foarte iubit. Înalt şi suplu, cu minunati ochi albaştri şi voce răsunătoare, tânărul profesor era totdeauna plin de însuflare şi de bucuria de a trăi. Sufletul său curat şi nobil se vădea în strălucirea înfătişării sale, cu un farmec de nespus. În 1912 şi-a sustinut dizertatia cu tema „Schită asupra istoriei dogmei Bisericii”. A publicat mai multe articole, precum „Piatra din capul unghiului Bisericii”, „Theologia ecleziologică” sau „Unitatea idealului creştin”. În urma unei călătorii în Occident publică „Scrisori despre Occident”, în care înfătişează confesiunile religioase apusene ca pe nişte organizatii omeneşti, în comparatie cu dumnezeiasca frumusete a Ortodoxiei

În 1913 i se decernează titlul de licentiat. La 28 Martie, 1913, este tuns în Ilarionmonahism la Sihăstria Mângâietorului, tinând de Lavra Sfintei Treimi, de către Episcopul Theodor (Pozdeievski), iar după două luni este hirotonit preot. În Iulie, acelaşi an, este ridicat la rangul de Arhimandrit de către Mitropolitul Macarie al Moscovei şi apoi este trimis la Muntele Athos, împreună cu Episcopul Nicon al Vologdei, spre a rezolva disputa dogmatică dintre călugări legată de „venerarea numelui”. În Noiembrie, acelaşi an, devine profesor la Academia Teologică.

Părintele Ilarion a fost unul dintre cei mai străluciti apărători ai dogmei unitătii Bisericii împotriva ereziei „ecumenismului” în formele ei incipiente. Astfel, în Ianuarie, 1917, în cursul unei dezbateri cu Robert Gardiner, secretarul Comisiei Unite a Conferintei Mondiale asupra Credintei şi Ordinii, premergătoarea Consiliului Mondial al Bisericilor, spunea:

„V-aş pune următoarea întrebare: Oare eu şi dumneavoastră apartinem Bisericii una a lui Hristos? Desigur că o să-mi răspundeti mentionând faptul că diferentele dogmatice dintre noi sânt neînsemnate şi diferentele de ritual pot fi neglijate. Însă pentru mine răspunsul nu tine de consideratii legate de dezacordurile dogmatice, ci de faptul evident că între noi nu există unitate bisericească în har...”

După unele informatii, în luna Martie, 1917, Părintele Ilarion a fost numit rector al Academiei Theologice din Moscova. În acelaşi an a participat la Sinodul Local al Bisericii Ortodoxe Ruse, în urma căruia a fost reînfiintat patriarhatul Moscovei.

patriarh-tihonDupă alegerea patriarhului Tihon, Părintele Ilarion a devenit secretarul şi colaboratorul său apropiat. În anul 1919, Părintele Ilarion a fost arestat de autoritătile bolşevice şi a stat vreme de trei luni la închisoarea Butirki din Moscova.

În anul 1920, la 12 Mai, a fost sfintit Episcop de Verei, un vicariat din eparhia Moscovei, de către patriarhul Tihon. În acelaşi an a fost închis iarăşi vreme de patru luni la închisoarea Butirki, şi a fost arestat din nou în 1921. La 22 Martie, 1922 a fost închis la Lubianka, temnita GPU (serviciul de securitate comunist) din Moscova, iar apoi a fost condamnat la un an de deportare la Arhanghelsk. Întors la Moscova şi ridicat de către patriarh la rangul de Arhiepiscop al eparhiei Kolomna, proaspătul Arhiepiscop a trebuit să înceapă lupta cu Renovationiştii care încercau să ia puterea în Biserică. El i-a alungat din biserici, a resfintit altarele şi a adus oamenii înapoi la Ortodoxie. Nu se temea de discutii publice cu Lunacearski – Comisarul Poporului, şi cu conducătorul Renovationiştilor, Vîvedenski. Cei ce îi ascultau simteau în cuvintele lui Duhul Adevărului şi al Vietii; oamenii îl ovationau în picioare şi-i multumeau cu căldură. Această activitate i-a înfuriat, fără îndoială, pe bolşevici.

La 7 Decembrie, 1923, Arhiepiscopul Ilarion a fost deportat pentru trei ani în lagărul Solovki, fiindcă refuzase să slujească cu un diacon renovationist. În drum spre Solovki a ajuns în lagărul Kemi, la o săptămână înainte de Crăciun. Acolo, văzând cumplitele conditii de viată şi de hrană, a spus: „De aici nu mai ieşim vii”. Totuşi nu şi-a pierdut curajul.

În Ianuarie, 1924, când s-a aflat că murise Lenin, Arhiepiscopul Ilarion a refuzat să păstreze cele cinci minute de reculegere la un loc cu ceilalti prizonieri şi a spus: „Ia gânditi-vă, părintilor, ce e acum în iad: a apărut însuşi Lenin. Ce bucurie pe draci!”

Conditiile de detenie de la Solovki erau cumplite.Cu toate acestea, Arhiepiscopul Ilarion şi-a păstrat buna dispozitie şi curajul. Privea cu ochi iertători chiar şi autoritătile sovietice, iar odată a salvat viata unuia dintre gardieni, cu riscul propriei vieti. Îl îmbărbăta gândul că Solovki devenise o şcoală a virtutilor – neagonisire, blândete, smerenie, înfrânare, răbdare.

ilarion-ciobanArhiepiscopul Ilarion era nespus de atent şi iubitor fată de orice om pe care-l întâlnea, ceea ce l-a făcut curând cel mai iubit om din lagăr. Până şi hotii şi criminalii îl respectau, devenindu-i prieteni. Era iubit şi respectat pentru firea sa practică şi deschisă. Dar în spatele veseliei şi atitudinii aparent lumeşti se afla o curăţie de copil, o mare experienţă duhovnicească, bunătate şi milă, netemere şi credintă adâncă, evlavie nefăţarnică şi o inteligenţă extraordinară. Aparenţa de păcătoşenie exterioară, „nebunia pentru Hristos” şi atitudinea lumească ascundeau viata lăuntrică a Arhiepiscopului şi-l fereau de mândrie şi slavă deşartă.

Iată ce scria în 1931 Preotul Mihail, aflat în acelaşi lagăr, despre fostul său tovarăş de prizonierat de la Solovki:

Arhiepiscopul Ilarion era tânăr, plin de viată, foarte cult, un foarte bun predicator şi cântăret, un strălucit polemist cu ateii, totdeauna firesc, sincer şi deschis; pretutindeni atrăgea la sine pe oricine şi se bucura de dragostea tuturor. Era înalt, cu pieptul lat, cu un luxuriant păr roşcat şi chipul luminos şi strălucitor. El va rămâne în amintirea tuturor celor ce l-au cunoscut. În anii de prizonierat petrecuti împreună am fost martorii deplinei sale neagonisiri călugăreşti, adâncii sale simplităti, adevăratei smerenii şi blândetii sale copilăreşti. Pur şi simplu, dădea tot ce avea, tot ce i se cerea. (…) Puteai să-l jigneşti, dar el nu răspundea niciodată – poate că nici nu observa că cineva încearcă să-l jignească.Era totdeauna fericit, şi chiar când era îngrijorat sau preocupat, încerca îndată să ascundă aceasta sub aceeaşi fericire. Privea totul cu ochi duhovniceşti şi se folosea duhovniceşte de orice lucru”.

ilarion-varstnic

La 18 Iulie, 1925, Arhiepiscopul Ilarion a fost mutat pe neaşteptate la închisoarea Korovniki din Iaroslavl. Aici un agent GPU a încercat să-l atragă la noua schismă Grigoriană. Prin această mişcare agentul căuta desigur să-l discrediteze pe popularul ierarh şi să întărească noua schismă, căci multi l-ar fi urmat pe Arhiepiscopul Ilarion. Vlădica a rămas inflexibil, întelegând planurile agentului.

La 13 Aprilie, 1926, Arhiepiscopul Ilarion a fost trimis înapoi la Solovki. Acolo a luat parte la alcătuirea Scrisorii episcopilor de la Solovki către guvernul URSS. La 19 Noiembrie, 1926, pedeapsa i-a mai fost prelungită cu încă trei ani, pentru că „a dezvăluit secrete de stat”, adică dezvăluise convorbirile sale cu agentul GPU. Atitudinea sa în acele vremuri de mare presiune asupra episcopilor apropiati patriarhului este rezumată tot de Părintele Mihail:

„Fiind principalul martor al planurilor GPU de a prinde Biserica în plasa bolşevicilor, el era mai putin înclinat decât oricine de a judeca pe întâi-stătătorul său pentru acele fapte ce nu erau în folosul Bisericii. Nu a văzut nimic deosebit în întelegerea Mitropolitului Serghie cu autoritătile; nu a judecat actiunile Mitropolitului Serghie, dacă a greşit sau a actionat calculând consecintele practice; Arhiepiscopul Ilarion nu făcea judecăti aspre privitoare la relatiile capului Bisericii cu autoritătile. Însă această atitudine, chiar dacă nu aprobatoare, dar totuşi indiferentă, a Arhiepiscopului Ilarion fată de politica Mitropolitului Serghie, nu l-a ajutat. El nu a fost eliberat nici după ce puterea sovietică a dobândit sprijinul unei puteri bisericeşti cu autoritate. De fapt, abia acum a început deplina prigoană fără retineri, care a sleit cu totul Biserica”.

ilarion-solovkiArhiepiscopul Ilarion a petrecut şase ani cumpliti la Solovki – ultimii ani ai vietii sale. Dar bucuria pascală despre care a vorbit Mântuitorul la despărtirea Sa de apostoli, singura bucurie deplină, nu l-a părăsit niciodată. În 1929 autoritătile au hotărât să-l trimită pe Arhiepiscopul Ilarion la Alma-Ata (sau, după alte informatii, la Aşhabad). Ca primă etapă a călătoriei, a fost dus la o închisoare din Petrograd. Pe drum s-a îmbolnăvit de tifos şi a fost dus la infirmeria închisorii, de unde scria:

„Am căzut grav bolnav de tifos şi zac în spitalul închisorii. Probabil că m-am molipsit pe drum. Sâmbătă, 15 Decembrie, mi se va decide soarta. Nu prea sunt şanse să supravietuiesc…”

La spital, când i-au spus că trebuie să-i radă barba, Vlădica a spus: „Acum faceti ce vreti cu mine”. În delirul său, zicea:

„Ce bine! Acum sunt cu totul liber, nimeni nu mă mai poate lua…”

Vlădica Ilarion a murit la 15/28 Decembrie, 1929, la ora 4:20. Trupul său a fost scos din închisoare noaptea, într-un sicriu simplu, făcut la repezeală din câteva scânduri şi a fost dat unor rude apropiate spre a fi îngropat. Când au deschis sicriul, nimeni nu l-a recunoscut, în aşa măsură îl schimbase deportarea pe Vlădica, care era un om înalt şi cu o sănătate de fier. Acum, în sicriu era un biet bătrân cărunt şi cu barba rasă. Una dintre rudele sale a leşinat…

ilariion-desenMitropolitul Serafim (Ciceagov) a adus veşmintele sale albe şi o mitră albă. După ce l-au îmbrăcat pe Vlădica, l-au pus într-un alt sicriu mai bun. Slujba de îngropăciune a fost săvârşită de mitropolit cu şase episcopi şi o multime de preoti. A fost îngropat la Mănăstirea Novo-Devici.

K. Glazkov povesteşte că în ziua canonizării Sfântului Ioan Maximovici, 20 Iunie / 3 Iulie, 1994, crucea de pe mormântul Vlădicăi Ilarion a început să reverse o minunată mireasmă de mir. Mireasma a ieşit din cruce pe tot timpul festivitătilor de canonizare de la San Francisco şi a fost foarte persistentă, după cum pot da mărturie numeroşi martori. „Probabil că moaştele ierarhului au revărsat acel mir de pret spre a arăta bucuria plăcutilor lui Dumnezeu pentru această mare biruintă”.

(Sursa: Crestinismul sau Biserica?, Editura Egumeniţa, Bucureşti 2005).

Multumiri fratelui Silviu!

Vezi si:  Viaţa Sfântului Arhiepiscop Ilarion (Troiţki), Noul Mucenic şi Mărturisitor

normal_ilarion

Linkuri de cercetat:


Categorii

Biserica rastignita, Marturisirea Bisericii, Sfantul Ilarion Troitki, Sfintii - prietenii lui Dumnezeu, prietenii nostri

Etichete (taguri)


Articolul urmator/anterior

Comentarii

8 Commentarii la “SFANTUL NOU MUCENIC SI MARTURISITOR ILARION TROITKI – martirul inchisorilor rusesti si aparatorul Ortodoxiei

  1. Daca despre patriarhul Tihon al Rusiei [ din perioada tulbure a “revolutiei” – 1917 ] mai auzisem cate ceva , despre
    Sfantul Noul Mucenic si Marturisitor Ilarion am aflat acum si
    aici … asemenea detinutilor nostri – Sfinti ai inchisorilor comuniste , L-a marturisit pe Hristos cu dragoste si curaj…
    Pe secretarul Comisiei Unite al Conferintei Mondiale asupra
    Credintei , Robert Gardiner , l-a intrebat :”Oare eu si dv. apartinem Bisericii una a lui Hristos ?” , NU , desigur , a fost raspunsul Vladicai si a si argumentat … daca intrebarea s-ar pune , astazi , sinodalilor nostri ,
    ce-ar raspunde acestia ?! …

  2. Domnul IIsus Hristos,Insusi i-a numit MARTORII SAi pe sfintii Apostoli,prevestindu-le impartasirea cu paharul suferintei Lui si cu botezul Lui prin sange si poruncindu-le sa propovad.Evanghelia Imparatiei in toata lumea.Slujirea apostolilor este martiria despre viata si Invierea lui Hristos Domnul.Din Sfanta Traditie si din Evanghelie,cunoastem sfarsitul mucenicesc al Sfintilor Apostoli.Dintre cei 70 de apostoli,cunoastem in parte pe Inaiul Mucenic si Arhd. Stefan,prima mucenita cea intocmai cu apostolii-tecla(24 sept),Sf.muc.Antipa(11 aprilie 68),Sf. Ignatie Teoforul(20 dec 107),Sf.Policarp,episc.Smirnei(23 feb.167),,Fericitul Clement al Alexandriei e.t.c.Primul act martiric al Sf.Stefan ,a fost momentul in care societatea iudaica s-a impartit definitiv in prigonitori si prigoniti.Prigonitii-ucenici ai lui Hristos ,apostolii si toata multimea celor credinciosi care alcatuiau Biserica Crestina.Indrazneala Sf.Stefan a fost insuflata de Sus si pretuita de prima comunitate apostolica crestina ca fiind o marturie placuta lui Dumnezeu,despre Fiul Sau (cu atata indrazneala,pe care nu o mai avusese nimeni pana atunci).Traditia mai vorbeste si de faptul ca trupul Sf. Stefan a fost recuperat cu mare cinstire 9noaptea)de catre Gamaliel,punandu-l in mormantul care era pregatit pentru sine,numai din dorinta de a imparti cu el aceeasi soarta.
    Mucenicii sunt martorii Adevarului de atunci si pana acum ,care s-au unit cu Hristos mai ales in timpul suferintelor,dobandind CEA MAI MARE BUCURIE ,asa cum de pilda a fost la Sf.Ignatie Teoforul care se ruga de asupritori sa nu-l impiedice de varsarea sangelui pt. Dumnezeu si nici sa nu-l jeleasca :”Vreau sa fiu al lui Dumnezeu,nu ma inapoiati lumii,lasati-ma sa fiu urmatorul chinurilor Dumnezeului meu”.
    La vremea sa Apost. Pavel scrie comunitati:”Cine ne va desparti pe noi de iubirea lui Hristos?.Necazul sau stramtoarea sau prigoana sau foametea,sau lipsa de imbracaminte,sau primejdia,sau sabia?…Caci sunt incredintat ca nici moartea nici viata,nici ingerii,nici stapanirile,nici cele de acum,nici cele ce vor fi,nici puterile,nici inaltimea,nici adancul si nici o alta faptura nu va putea sa ne desparta pe noi de dragostea lui Dumnezeu,cea intru Hristos IIsus,Domnul nostru”(Rom.8,35-39).Si iata deja alt urmator al lui Hristos Domnul,Sfantul Martir Ilarion Troitki,pe care-l rugam sa ne mijloceasca rugaciunile.
    Mai stiu si eu despre o frumoasa poveste a uni soldat prizonier in Cecenia,torturat zilnic pentru ca refuza sa scoata crucea de la gat si sa se lepede de Hristos.Pe 23 mai 1996,chiar in ziua nasterii sale,in ziua preamaritului praznic al Inaltarii Domnului,a fost decapitat si este posibila canonizarea lui.
    Mucenicia noilor patimitori ne invata un lucru:”este bine sa murim in nevointa decat sa traim in cadere”(CUv. Isaac Sirul).Cu ale lor rugaciuni Dumnezeu sa ne lumineze calea cu mult curaj,jertfa,credinta,dragoste.Amin!
    Soldatul de mai sus se cheama Evgheni Rodianov.

  3. Iertati-ma,se vede clar din exprimarile mele,ca nu sunt teolog,ci un biet amarat crestin,care simte nevoia de comunicare crestineasca,neavand in juru-mi nici la servici nici in famile”discipoli”asa cum ii numeste fiul meu,ci doar sporadiccate un crestin si nu pentru ca ar folosi cuiva scrierile mele,ci doar pe mine ma obliga si ma trimite pentru studiu in comoara mea cea mai de pret-cartile,in care as putea regasi tema de pe site ca de pilda acum,cand am gasit o frumoasa explicatie despre:
    “MUCENICIA :CUNUNA VIRTUTILOR SI DARUL LUI DUMNEZEU”

    Sf.Ioan Gura de Aur,observa ca nu oricine care se mantuieste,poate fi invrednicit sa patimeasca pentru Hristos:aceasta este o mila deosebita “o plata suficienta,o mare cinste,o rasplata care intrece ostenelile inca inainte de Imparatia Cereasca”,culmea gloriei.Implicarea samavolnica a propriei persoane in necazuri inseamna”nebunie,mandrie si cadere”(Sf.Ignatie din Stavropol);invatand din scripturi ca sa nu ispitim pe Domnul Dumnezeu nostru. Un exemplu cutremurator ,pe care l-am vazut cu ochii mei si nu-l pot uita nicicum,la DISCOVERY,cum un crestin a fost savurat de un leu intr-o gradina botanica,sustinand mai inainte de aceasta ca pentru credinta lui Dumnezeu il va scoate viu din cusca leilor,am inteles ca este imposibil sa dobandim cel mai mare dar cu usurinta,dintr-un capriciu!
    Este imposibil sa dobandim viata vesnica prin moarte fara voia Celui in puterea Caruia se afla si moartea si viata.Acest dar se daruieste celui vrednic ,care are VIATA VIRTUASA<TRAITA DUPA PORUNCILE DOMNULUI IN MARE SMERENIE.Iata o alta marturisire zguduitoare a Sf. MUcenicVarsanufie Lebedev(+1918),episcop de Kirlov,care a socotit mucenicia cea mai inalta rasplatasi a spus:"Eu nu ma tem de moarte,insa nu indraznesc sa cred ca Domnul m-a gasit vrednic de sfarsitul cel mucenicesc".In aceste cuvinte nu este numai smerenie,ci si marturia adevaratei mosteniri ortodoxe a credintei.Deasemenea,Fericitul Clement Alexandrinul explica ca legatura dintre aceste virtuti ,ii este specifica numai celui cu adevarat intelept,caci numai lui ii sunt cunoscute bunurile prezentului si viitorului.Mucenicii sunt chipul desavarsit si asemanarea lui Dumnezeu:"fiind reflectarea pamanteasca a puterii dumnezeiesti,sufletul inteleptului este imbogatit si de natura si prin exercitiu si ratiune.Tocmai aceasta frumusete a lui il face Templu al Duhului Sfant,sa biruie orice frica si groaza…moartea nu inspaimanta…"
    Sf.Ioan Gura de Aur ne mai spune ca nimeni dintre oameni nu l-a iubit pe Dumnezeu atat de mult ca mucenicii,iar pt.aceasta Dumnezeu ii primeste nu ca robi,ci ca prieteni buni.
    Calaii erau uimiti de faptul ca mucenicii mergeau cu veselie spre nevointa lor"asa cum este scris in actele mucenicilor de la Lion(177)care s-au pastrat pana astazi.
    Pentru noi,muritorii de rand,inalta structura a sfinteniei,este necesara pentru a vedea cum vrajmasul prin clevetitorii lui ,incearca sa ne inspaimante cu grozaviile chinurilor,cu izgonirea din domicilii,cu amenitariel de tot felul,atat pe plan material cat si moral.As mai vrea sa spun ca si in vremurile noastre mai sunt suflete desavarsite,care se bucura de suferintile pe care le primesc cu bucurie in numele Domnului,fara cartire,multumindu-I si considerandule pe buna dreptate ca o plata a pacatului. Cunosc asemenea oameni!(considerandu-le)

  4. Interesant ca rusii isi cinstesc fara rezerve marturisitorii. Noi, fiind rationalisti din cale-afara ne straduim sa aflam motive de A NU-I CINSTI! ba pt ca au fost legionari, ba pt ca au facut alta politica, ba pt ca n-au murit pt Hristos ci pt Miscarea Legionara, pt.. pt… pt…
    Pai asa, nimeni n-a murit pt Hristos, caci toti au avut o meserie, o functie, nu? Sf Gheorghe general de armata,fiecare cu a lui…Dar adevarul asta e: IN CALITATE DE GENERAL, LEGIONAR, MINISTRU, MEDIC, FUNCTIONAR, FILOSOF, FIZICIAN, MUNCITOR, GUNOIER sau TARAN, ei au murit PT HRISTOS. care e problema? pe cine deranjeaza ca peste 70% din detinutii politici romani au fost legionari? deranjeaza pe dusmanii credintei crestine si ai neamului nostru (evreii, masonii, spalatii pe creier!). Iar acesti dusmani se afla chiar in conducerea vazuta a Bisericii. Sa nu ne miram de ce nu sunt canonizati, e simplu de ce: masonii si evreii blestemati (vezi blestemul de la Matei 27,25!) isi pun oamenii lor care fac pe… evlaviosii (!) si ne dau lectii de duhovnicie, cu texte: “sa nu exageram”, “au fost legionari deci n-au murit pt Hristos,ci niste criminali extremisti”. Asta e, suntem condusi de lesinati si apostati dar care se cred mari ortodocsi prezenti la slujbele Bisericii.
    Sa fim seriosi,
    Densitatea slujbelor si prezenta zilnica la slujbe (dar atitudinea pasiva!) nu ne vor mantui. ba mai mare osanda vom lua. Adevaratii crestini trebuie sa fie extremisti si nebuni pt lume. Cine e prieten lumii, e vrajmasul lui Dumnezeu, zice Hristos.

  5. Pingback: Război întru Cuvânt » Sfantul Ierarh si Nou Martir Ilarion Troitki: CRESTINISMUL SAU BISERICA? DEFORMAREA CONSTIINTEI BISERICII PRIN INFLUENTELE APUSENE (I)
  6. Pingback: Război întru Cuvânt » Sf. Ilarion Troitki – Crestinismul sau Biserica? (II) DEGHIZAREA EREZIILOR SUB MASCA EVANGHELIEI
  7. care este data de praznuire al Sfantului Noul Mucenic si Marturisitor Ilarion Troitk???…Iertati indrazneala

  8. @ Gheorghe:

    Credem ca pe 28 decembrie, ziua adormirii, dar nu suntem siguri.

Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Carti

Articole recomandate

Rânduială de rugăciune

Articole Recomandate

Carti recomandate