AVEM SI IERARHI MARTURISITORI SUB COMUNISM, CARE AR MERITA CANONIZATI?

21-03-2011 Sublinieri

Parintele Mihai Aldea – SFINŢII NOŞTRI IERARHI DIN PRIGOANELE COMUNISTE

M-am întrebat şi eu, ca mulţi alţii, de ce n-au fost canonizaţi încă sfinţii români din prigoanele comuniste. Dincolo de teoriile lumeşti care ar explica acest lucru, rămâne totuşi o realitate duhovnicească, superioară. Iar aceasta cuprinde şi faptul că sfinţii martiri din vremea prigoanelor comuniste sunt sfinţi mari, foarte mari, care au făcut şi fac minuni uimitoare. Unii dintre ei au moaşte întregi, alţii au oase care împrăştie mireasmă plăcută şi/sau picură mir, şi unii şi alţii săvârşesc vindecări şi alte minunate semne… Aceste lucruri, şi altele asemenea, sunt dovezi de nebiruit ale puterii duhovniceşti a sfinţilor mărturisitori din prigoanele comuniste. Putere care, după cum arată istoria Bisericii, este mai mult decât îndestulătoare pentru a birui ceea ce teoriile lumeşti găsesc drept explicaţie pentru întârzierea canonizării.

Şi atunci?

După „ceva vreme” de întrebare şi rugăciune, am înţeles, cred eu, cine întârzie canonizarea sfinţilor închisorilor [1].

De pe pământ – pentru că de aici izvorăşte, de fapt, opreliştea – mirenii şi preoţii care-i cinstesc pe sfinţii din prigoanele comuniste. Pare absurd, nu?

De dincolo, chiar sfinţii închisorilor. Şi mai absurd, nu-i aşa?

De fapt, nu, nu-i absurd. Ci chiar firesc: cei care opresc, în primul rând, canonizările, sunt sfinţii din prigoanele comuniste. Şi o fac din multa dragoste de Adevăr şi din Dragostea cea adevărată ce împodobeşte pe toţi sfinţii.

Ca să înţelegem lucrurile mai bine, cred că trebuie să începem de la atât de frumoasa campanie „Din temniţe spre sinaxare”. O campanie care îşi propune să ajute începerea canonizărilor atât de mult dorite de popor. O campanie în care sunt alături, ca primă propunere de trecere în calendar, trei sfinţi mari: mireanul Valeriu Gafencu, preotul de mir Ilarion Felea, preotul călugăr (ieromonahul) Daniil de la Rarău. Toţi trei, mărturisiţi ca mari mucenici, care au avut o mare iubire faţă de oameni şi o nesfârşită dragoste de Dumnezeu, care au fost cumplit chinuiţi pentru acestea şi au răbdat neclintiţi până la sfârşit. Foarte potrivit aleşi, într-adevăr, dacă…

Oare acum se înţelege de ce sfinţii închisorilor sunt primii care ţin, încă, în loc, propria lor canonizare?

Nu?

Chiar nu se vede că cei trei sfinţi aleşi ca pildă pentru toţi ceilalţi simt lipsa cuiva?

Avem aici un mirean, un preot de mir şi un ieromonah. Minunat! Foarte bine! Dar unde este ierarhul?

Chiar înainte de începerea făţişă a prigoanei comuniste în România ierahii Bisericii lui Hristos deja pătimeau. Abuzurile şi ura soldaţilor şi ofiţerilor sovietici, ale noilor autorităţi de ocupaţie şi colaboraţioniste, ale întregului sistem ce voia să se instaureze au fost simţite nu doar de „masele populare” – ca să folosim o expresie a vremii – ci şi, sau în primul rând, de vlădici.

Patriarhul Nicodim Munteanu a fost înlăturat din scaun, ţinut sub strictă supraveghere, ameninţat şi persecutat până la suspecta sa moarte din 27 februarie 1948.

Mitropolitul Irineu Mihălcescu al Moldovei este alungat din scaun de sovietici pe 16 august 1947, pus în domiciliu forţat la Agapia şi, după câte se pare, ucis de sovietici în 3 aprilie 1948.

Episcopul Dunării de Jos, Cosma Petrovici, „retras” din scaun prin decret politic în 1947 şi pus sub supraveghere moare „întâmplător” tot în 1948, pe 16 decembrie.

„Din întâmplare”, în acelaşi an 1948 este scos din scaun episcopul Atanasie Dincă, fiind mutat prin mai multe locuri, sub supraveghere permanentă, până la moarte.

În acelaşi an, se înţelege, este alungat şi episcopul Pavel Şerpe, un episcop de numai cincizeci de ani, foarte iubit de muncitorii din Regie, pe care îi ajutase neîncetat, atât în necazurile cele mai obişnuite şi mizere, cât şi în supărările cu patronii. O asemenea legătură între cler şi credincioşi, dar mai ales între un episcop şi muncitori, era cu tot insuportabilă sovieticilor şi colaboraţioniştilor din România ocupată. Este trimis la Seminarul de la Neamţ, alături de alţi patru episcopi alungaţi de comunişti din scaunele lor. Mai târziu, Patriarhul Justinian recurge la ajutorul lui într-o lucrare plină de primejdii, aceea de a sprijini recuperarea Sfintei Mânăstiri de la Curtea de Argeş ocupată de prigonitori şi preschimbată în „casă de odihnă”. Atât de adâncă şi plină de dăruire a fost lucrarea acestui sfânt episcop, încât Securitatea, chiar şi într-o vreme de teoretică destindere, a forţat retragerea lui din scaun. Notele informative arată că a fost sub neîncetată supraveghere şi prigoană până la moartea sa, în 1978.

Episcopul Teodor Trandafir Scorobeţ a trecut prin mai multe valuri de prigoană. Unul dintre ele a fost cel al autorităţilor ungureşti din Transilvania ocupată, care l-au trecut prin doi ani de chinuri în puşcăriile controlate de ei. Prigoana comunistă a fost şi mai cumplită, episcopul martir fiind scos din scaun în acelaşi însângerat an 1948 şi pur şi simplu răpit de autorităţile bolşevice, pentru a fi înapoiat Bisericii… mort. Nu s-a oferit nicio lămurire, nici un act justificativ, nimic. Acest sfânt ierarh al Bisericii Ortodoxe Române a fost înmormântat la Răşinari, adăugându-se astfel lungului şir de martiri ce a sfinţit pământul Transilvaniei străbune.

Puţini ştiu astăzi că între Carpaţi şi Alpi, în secolul I, a vestit Evanghelia unul dintre cei şaptezeci de ucenici ai Mântuitorului, Sfântul Apostol Andronic, numit uneori şi episcopul sau apostolul Panoniei. Aradul, ale cărui rădăcini creştine încep astfel în vremuri apostolice, a fost binecuvântat în prigoanele comuniste ale secolului XX cu jertfa marelui ierarh martir Nicolae Popovici. În mai puţin de cinci ani de episcopat la Oradea – vorbim de primii săi ani aici – a făcut lucruri uimitoare. Peste 12.000 de oameni care trăiau în păcat au renunţat la acesta, primind Taina Cununiei. S-au zidit şi sfinţit 20 de biserici şi case parohiale, s-au început multe altele şi chiar catedrala din Oradea, au fost sprijiniţi şi s-au făcut instituţii pentru sprijinirea celor săraci şi loviţi de nenorociri, s-au tipărit foi şi cărţi folositoare de suflet… Uimitor de mult, cât nici nu se poate spune în câteva rânduri. Apoi a venit prima prigoană. Ocupanţii hortişti l-au alungat în grabă pe vrednicul episcop. Dar acesta nu şi-a părăsit credincioşii ci, aşezat la Beiuş, lângă noua, vremelnica şi nedreapta frontieră, i-a sprijinit din răsputeri, spre furia barbarilor invadatori. Dincolo de alte osteneli şi suferinţe martirice ale acestui mare episcop al Românilor, rămâne parcă mai presus de toate mărturisirea pe care a dat-o sub comunism, vreme de un sfert de secol. Atât între patru ochi, la sfătuire şi spovedanie, dar şi de faţă cu mulţi martori, la Sfânta Liturghie şi cu alte prilejuri, Mărturisitorul Episcop Nicolae Popovici a învăţat poporul să se ferească de învăţăturile nebuneşti ale comunismului, a dat pe faţă crimele ocupaţiei sovietice şi colaboraţioniştilor, a mângâiat pe cei care fuseseră loviţi, ei şi familiile lor… Ura comunismului a fost pe măsura mărturiei lui. Arestat, bătut, „eliberat” de frica răscoalei poporului dar pus sub pază la Sfânta Mănăstire Cheia, otrăvit de câteva ori, marele ierarh Nicolae al Oradei a fost ţinut de Dumnezeu într-o lungă suferinţă mărturisitoare. S-a stins în aceeaşi detenţie camuflată, la 20 octombrie 1960.

Alt mare ierarh al acelor vremi de prigoană împotriva Bisericii lui Hristos este mitropolitul Sebastian Rusan al Moldovei. Şi el a trecut şi prin prigoana hortistă, înainte de a urca Golgota mărturisirii sub comunism. Acest fiu al Ardealului prin naştere a fost şi un adevărat fiu şi mai ales părinte al Moldovei. Dragostea sa faţă de preoţii păstoriţi a fost uimitor de mare, aşa încât şi-a pus neîncetat viaţa în primejdie pentru ei. Cu toate că acest lucru era interzis prin lege a avut grijă să ajute familiile preoţilor arestaţi de prigonitori, să îi reprimească pe cei care – de multe ori pentru puţină vreme – erau eliberaţi, să ocrotească familiile preoţilor martirizaţi de autorităţi. A încercat să oprească pe preoţi de la mărturisiri care să-i dea pe mâna prigonitorilor, mărturisind în locul lor chiar el, în catedrală şi oriunde simţea că este nevoie. A propovăduit împotriva urii de clasă, pentru dragostea creştină şi păstrarea comorii Credinţei adevărate. A mărturisit împotriva colaboraţionismului, împotriva pactizării cu sovieticii şi comunismul, împotriva primirii „legilor drăceşti” ale acestora (după propria exprimare). Declarat „duşman de prim ordin al regimului”, a fost ucis de comunişti, prin otrăvire, la 15 septembrie 1956. Dragostea poporului faţă de el era atât de mare, încât pur şi simplu autorităţile nu au îndrăznit să ia pe faţă măsuri împotriva sa.

Mitropoliţii Tit Simedrea şi Visarion Puiu, episcopii Emilian Dumitru Antal, Valeriu Moglan, Grigore Leu şi alţii, sunt şi ei printre ierarhii români ai Bisericii lui Hristos prigoniţi şi chiar ucişi de autorităţile comuniste.

Este un şir cutremurător de mare de martiri, care arată o bucăţică din suferinţele cumplite ale Bisericii lui Hristos în vremea comunismului. Din acest şir se cuvine ca, pentru început, măcar unul dintre ierarhii mărturisitori să fie adăugaţi celor trei martiri din icoana campaniei „Din temniţe spre sinaxare”. Abia atunci când aceasta se va săvârşi icoana va fi într-adevăr o icoană a mărturisirii Bisericii în vremea prigoanei comuniste, cuprinzând laolaltă pe cei ce împreună au suferit şi mărturisit Dreapta Credinţă: ierarhi, ieromonahi, preoţi de mir şi mireni, Trupul lui Hristos.

__________________________________________________________________________

Nota:

[1]Sfinţii închisorilor” este unul din numele populare în România pentru sfinţii mărturisitori din vremea prigoanelor comuniste. Ca mulţi termeni populari de azi, nici acesta nu este prea corect. Întâi, pentru că sunt sfinţi mărturisitori din acea vreme care nu au ajuns în închisori. Apoi, pentru că sunt mulţi sfinţi care au fost martirizaţi în închisori în vremea altor prigoane (ca cele uniată şi calvină din Transilvania secolelor XVII-XVIII). Fiind însă foarte răspândit îl folosim ca atare, spre a ne feri de unele repetări prea supărătoare.

Vezi si:


Categorii

Biserica rastignita, Marturisirea Bisericii, Marturisitorii si Sfintii inchisorilor, Parintele Mihai Andrei Aldea

Etichete (taguri)

, , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Articolul urmator/anterior

Comentarii

48 Commentarii la “AVEM SI IERARHI MARTURISITORI SUB COMUNISM, CARE AR MERITA CANONIZATI?

<< Pagina 1 / 2 >> VEZI COMENTARII MAI NOI

  1. Toti sunt sfinti !

  2. Si totusi … Cei trei pomeniti si-au sfarsit zilele in temnite (Aiud si Tg. Ocna)!Nu ar fi bine sa se ocupe de ei intr-un “lot” Sf. Sinod si de ce nu, in paralel si de toti ceilalti sfinti marturisitori? Asta in conditiile in care BOR nu pare sa aiba de gand sa faca gestul facut de rusi cu canonizarea sfintilor martiri si mucenici din temnitele lor…

  3. @Stefan:

    Greu de inteles o astfel de logica separatista. Mesajul cuvantului pr. Aldea era tocmai de a aduna laolalta pe toti marturisitorii…

  4. nu-i nimic separatist in parerea mea! mi se pare mai usor de “urnit” Sf. Sinod pentru 3 decat pentru toti (din pacate , desigur)!

  5. dupa logica admin n-ar trebui nici cei de peste Prut sa-l canonizeze pe Sf. Valeriu Gafencu daca nu ar fi adunati laolalta toti marturisitorii? eu zic Da, Doamne! macar ei si macar unul (indiferent de eventualele motive ascunse, nu mai intru in detaliile acelea)!

  6. @Stefan:

    Odata canonizat unul dintre marturisitori, calea e deschisa pentru toti. Insa toata ideea era ca aceasta campanie sa arate cum plenitudinea Bisericii a suferit pentru prigoana comunista, de la vladica la opinca. Abia astfel, marturia marturisitorilor si necesitatea canonizarii va fi mai puternica pentru Sinod, mai ales daca sunt implicate si figuri arhieresti. Lucrul era necesar cu atat cu cat, pe de o parte, se spunea despre Biserica cum ca nu ar fi rezistat comunismului si, pe de alta, unii chiar din interiorul Bisericii au folosit deseori suferinta celor din inchisori doar pentru a isi alimenta agenda lor anti-ierarhie sau anti-BOR.

  7. si in alta ordine de idei cred ca ar trebui si o sfanta martira canonizata, nu?! ca sunt, Slava Domnului, destule. si parca ar trebui punctat nefiind suficient un mirean si atat daca tot nu suntem multumiti de icoana respectiva (pentru ca parintele Aldea, sa-i dea Dumnezeu sanatate nu vorbeste de “laolalta” ci doar de lipsa unui ierarh).mie personal imi place foarte mult icoana respectiva si am evlavie la sfintii inchisorilor.
    cer iertare de atata vorbire pe subiect, e ultima postare in acest sens.
    P.S.multe multumiri pentru stradanie si pentru continutul site-ului! apreciez si lipsa stirilor in Postul Mare (cu exceptia fireasca a necazurilor Japoniei).Dumnezeu sa va rasplateasca!

  8. iertare din nou! ultima postare am facut-o inainte de a citi raspunsul dv. Doamne-ajuta!

  9. De fapt,Marturisitorii sant chiar laolalta, ei se stiu(unii cu altii) exact:ierarhi, preoti,mireni. Articolul Pr.Aldea asta si arata, ca avem ierarhi canonizabili, deci nu asta e problema. Nu cred ca Sfantul Duh sau Sfintii pe care noi i-am vrea recunoscuti, sant contra canonizarii , si nici oamenii care- iubesc cu adevarat. E aici o problema lungita prea mult, incat nici nu mai stiu ce sa cred. Dupa noile tendinte politice de condamnare fara nici un temei a legionarilor, ma gandesc ca Sfintii nostri(si cei dinainte de comunism, deloc putini si nu mai putin Sfinti) nu vor fi niciodata recunoscuti de BOR.Bineinteles ca asta nu-i impiedica sa ne ocroteasca , si nici pe noi sa-i iubim!

  10. Minunat cuvant, Par. Mihai!

  11. O întreagă pleiadă de ierarhi martiri… e copleşitoare această evocare a pr. Aldea. Fie ca pentru rugăciunile lor Bunul Dumnezeu să binecuvânteze acest neam cu noi suflete tari vrednice de a primi din mâna Lui Dumnezeu cununa muceniciei şi jertfa lor să rodească astfel.

  12. Domnul Hristos cu noi toti!
    Minunat articol, si nu, nu este de loc absurd ca mirenii, preoţii si chiar episcopii sa ii cinsteasca cum se cuvine pe sfinţii din prigoanele comuniste. Ei fiind cu nimic mai prejos dacat primii martiri ai Crestinismului.
    Eu personal ma rog lor, asa cum ma rog si pr. nostru sfant marturisitor Gheorghe Calciu si le simt ajutorul dar si acelasi duh de pace pe care ni-l aduce rugaciunea catre orice sfant.
    Martirii prigoanei comuniste sunt deja cinstiti (de cativa ani) ca sfinti in calendarul romanesc al disporei din America de nord sub IPS Nathaniel, ziua lor de cinstire fiind 6 martie, care anul acesta prin pronie divina a coincis cu duminica iertarii. Este un pas facut deja de sinodul din diaspora…daca cei din patria mama nu au facut-o inca, inseamna ca trebuie mai multa evlavie, rugaciune, iertare si unitate intre noi.

  13. Doamne ajută!
    Este un duh rău, al dezbinării, ce luptă împotriva Bisericii lui Hristos și a Neamului Românesc. Și fără să ne dăm seama, acest duh ne schimbă, de prea multe ori, gândurile. Și ne facem să alegem însingurarea, despărțirea, crezând că suntem îndreptățiți la aceasta. O pildă puternică o avem chiar aici. Ștefan a spus, ca o separare între ierarhii pătimitori și ceilalți martiri ai prigoanelor comuniste, că „cei trei pomeniti si-au sfarsit zilele in temnite”. Dar chiar în scurta și subțirea înșiruire făcută de mine am amintit de ierarhi ce au trecut și ei prin temnițele comuniste – ca marele mărturisitor Nicolae Popovici – sau chiar au fost uciși în temnițe – ca pătimitorul episcop Teodor Scorobeț. Și atunci cum s-a putut aduce un asemenea „contra-argument” cu totul absurd? Simplu, pentru că „din preaplinul inimii grăiește gura”. Iar în inimă, în inima multora, este o tristă și neortodoxă despărțire de ierarhi, ba chiar și de preoți – chiar și de duhovnic. Împotriva acestui duh al dezbinării trebuie în primul rând luptat.

  14. Este trist si faptul ca atunci cand se porneste cate o campanie impotriva unui episcop, care, ”intamplator”, face parte dintre cei care cauta sa slujeasca Bisericii, vuieste internetul si se strang sute de comentarii. Pe cand la un articol de acest gen, seceta e mare… Plictis! E mai ”fun” sa dai cu pietre in vladici.

  15. @ Viorel,

    Sa nu uitam ca este post si ca nu in comentarii sta vrednicia noastra in aceasta perioada. Asta nu inseamna ca nu suntem pe aici si nu citim avid ceea ce ne zideste sufletul. Ba chiar o facem mai abitir!

  16. As vrea sa stiu cine este autorul acestei icoane, mi se pare extraordinara.Pare a fi acelasi cu cel care a pictat Maica Domnului Oranta din Osuarul de la Aiud sau Maica Domnului aratandu-se sf. marturisitor Valeriu Gafencu, toate exceptionale realizari.
    In ceea ce priveste pe ierarhii nostri marturisitori, cred ca Duhul Sfant ne vorbeste prin parintele Aldea…ma minunez cata intelepciune poate sa fie intr-un parinte atat de tanar…Dumnezeu sa-i apere si sa-i intareasca pe toti cei care au inceput aceasta lucrare! Acolo la Aiud este un adevarat sanctuar, cine nu crede, sa mearga sa vada. Am fost acolo, m-am inchinat sf. lor moaste. Din toate sa stiti ca izvoraste mir si mireasma nu numai in raclita pe care o poarta Danion Vasile pe la conferintele din tara…
    Cred ca canonizarea lor se va intampla foarte curand… Asa sa ne ajute Dumnezeu.

  17. viorel
    de-am avea credinta cat un graunte de mustar…
    dar multi dintre noi suntem atat de slabi si neputinciosi…
    pentru un asemenea subiect se cere multa….multa….credinta si intelepciune…
    Minunile savarsite de Sfintii din inchisori sunt incontestebile,pe ei sa-i rugam sa ne arate calea…,caci daca s-au coborat pana in calea unui mare ,mare pacatos(acela sunt eu),se pot cobora pentru toata tara asta, pentru care in numele lui Hristos s-au jertfit!
    Iertare
    Doamne ajuta!

  18. @ osoramaimica:

    Este vorba de familia de iconari Ioan si Camelia Popa. Maica Domnului aratandu-i-se Sfantului Valeriu este pictata de una din maicutele de la Diaconesti.


    Acolo la Aiud este un adevarat sanctuar, cine nu crede, sa mearga sa vada. Am fost acolo, m-am inchinat sf. lor moaste. Din toate sa stiti ca izvoraste mir si mireasma nu numai in raclita pe care o poarta Danion Vasile pe la conferintele din tara…

    Asa este. Nici nu este foarte normal daca cineva ar vrea cumva sa puna “monopol” si sa-si lege numele si imaginea de minunile savarsite de sfintii necunoscuti de la Aiud, ori sa interpreteze ca semn legat de persoana si “propovaduirea” sa faptul ca moastele izvorasc mir.

    Cred ca canonizarea lor se va intampla foarte curand

    Noi nu credem asta. Si nu credem ca va mai fi timp in aceasta lume sa se poata intampla asta vreodata. Nici nu suntem vrednici, sa fim realisti, ne-ar fi si spre mai mare osanda, poate. Dar mult mai important este daca ii “canonizam” in inimile noastre si daca ajunge pana la noi mesajul lor nefalsificat si ne-deturnat inspre alte directii.

  19. E impresionant si foarte bine de stiut ca au fost si ierarhi marturisitori. Poate ca vor mai fi.
    Cu ei comunistii a actionat altfel, nu erau oameni de rand. Impactul prigoanei indelungate asupra lor ar fi fost mult mai mare. De aceea trebuia doar sa fie eliminati si gasiti altii care sa faca pact cu ei si sa induca in eroare oile cuvantatoare.
    Dintotdeauna arhiereii au avut cuvant greu de spus. In bine (sau in rau). Chiar si in vremea de acum…

  20. @ Ana R, Sora M:
    Era doar o constatare. Multi printre care ma numaram si eu intr-o vreme, recunosc asta , se considera indeajuns de vrednici incat sa dea cu piatra cuvantului in vladici, la primul semnal al unora pe care nu i-a pus nimeni in functia de ”jandarmi” ai ortodoxiei. Iar cand e de spus ceva de bine, se lasa tacerea. Se acopera binele si se scoate la lumina raul. Adica fix pe dos decat spune sfanta Scriptura: sa acoperim raul si sa nu lasam binele sub obroc. As vrea insa, realmente, sa intelegeti ca nu este o acuza de vre-un fel adusa voua sau altora ci doar …o amara constatare. E o boala nationala, un sport national care te antreneaza si pe tine foarte usor, mai ales cand esti la inceput si ai impresia ca esti mare ravnitor si ca esti in stare sa vezi bine de tot pacatele altora. Si ca asa ajuti biserica!!! O inselare cumplita! Numai cand te dai cu capul de pragul de sus atunci iti vine mintea la cap si iti vezi in sfarsit si pacatele tale. Si atuncea nu numai ca nu-ti mai arde sa iei piatra in mana, dar nici nu mai suporti sa asisti la sportul asta! Slava lui Dumnezeu ca exista si preoti care ne arata ca nu asta este calea si ca fara ierarhi nu exista biserica. Mereu au fost, sunt si vor fi episcopi sfinti, altfel nu ar mai fi Biserica Problema nu e asta. Problema e cum ramane cu noi!

  21. Ce enervant!
    In veci nu mi-ar fi trecut prin cap ‘pricina’ pentru care nu sunt canonizati sfintii martiri…
    Sunt de acord cu Stefan, insa!
    Are dreptate!

  22. @ Pr. Mihai-Andrei Aldea

    Parinte, marturisesc ca m-a smintit foarte tare “raspunsul” dumneavoastra la comentariile mele.M-a necajit si mi-a provocat o stare de tensiune interioara si o tulburare care inca nu m-au parasit (ma rog pentru d-voastra si pentru mine in acest sens).Sa ma explic.
    Eu am citit articolul respectiv din trei motive.Este singurul site pe care il vizitez zilnic (si asta de ceva ani), era vorba de marturisitori din temnitele comuniste (fata de care am mai amintit, am evlavie) si era semnat de parintele Mihai Aldea (ale carui articole/predici le-am citit intotdeauna cu placere).
    Acest articol eu l-am considerat un exercitiu de logica gen “parerea mea”, citez: “am înţeles, cred eu, cine întârzie canonizarea sfinţilor închisorilor”. Mie in schimb mi se pare doar ca pur si simplu nu exista vointa in acest sens, si ca exercitiul d-voastra de logica este fortat.Si atat! Reiese de undeva ca eu nu-mi cinstesc ierarhii cum insinuati d-voastra (citez: “tristă și neortodoxă despărțire de ierarhi, ba chiar și de preoți”)? Marturisesc ca mi-am recitit postarile si nu am observat acest lucru! M-oi fi exprimat eu mai bolovanos dar daca ati fi citit cu inima curata fara pareri preconcepute ati fi vazut macar ca tonul este neutru si nu patimas! Pe de alta parte marturisesc ca n-am stiut de vreun ierarh care sa fi murit realmente in temnite (despre arhiereul Teodor Scorobet stiam ca a decedat la Sibiu si atat, mea culpa).
    Curios dar la postarile mele un admin care initial ma acuza de separatism a stiut sa va explice articolul in asa fel incat sa inteleg si eu pacatosul ceea ce nu am reusit la simpla lectura “Odata canonizat unul dintre marturisitori…” cu toate ca asta spuneam si eu pana la urma, sa fie canonizat unul sau unii si se vor aduga si ceilalti ulterior.
    Numai simplul motiv ca va contrazice cineva sau ca are alta parere este suficient pentru dumneavoastra sa afirmati “Este un duh rău, al dezbinării, ce luptă împotriva Bisericii lui Hristos și a Neamului Românesc” si “O pildă puternică o avem chiar aici”.Eu pacatosul fiind acea pilda!
    Pur si simplu parerea mea e alta decat a d-voastra , ce este asa greu de priceput si acceptat? Parerea mea, ma repet, este ca sfintii inchisorilor nu sunt canonizati pentru ca nu exista vointa in acest sens nu pentru ca lipseste un ierarh din icoana respectiva. Dar asta este parerea mea si atat! Nu reiese de absolut nicaieri ca eu nu respect ierarhii,ca nu as vrea sa fie canonizati, nu exista nici un “contraargument”, este inventat de d-voastra dupa cum din afirmatia “este o tristă și neortodoxă despărțire de ierarhi, ba chiar și de preoți – chiar și de duhovnic” ar reiesi ca nu-i respect nici pe preoti si parca in icoana respectiva exista doi preoti unul de mir si unul calugar !
    Banuiesc ca afirmatiile din alte postari, de genul “Minunat cuvant, Par. Mihai!”, “cred ca Duhul Sfant ne vorbeste prin parintele Aldea…ma minunez cata intelepciune poate sa fie intr-un parinte atat de tanar…” va bucura mai mult si sunt scrise intr-un duh bun, al comuniunii care va multumeste pe deplin. Sincer, nu ma asteptam ca eu, nevrednicul, sa primesc vreun raspuns la postarea mea chiar de la d-voastra, v-ati coborat cam mult pentru mine iar continutul raspunsului d-voastra, ma repet, este tulburator si smintitor pentru mine ! Totodata citatul biblic amintit „din preaplinul inimii grăiește gura” consider ca vi se potriveste de minune dupa continutul postarii si as mai aduga unul – “Iar cine va sminti pe unul dintr-aceştia mici care cred în Mine, mai bine i-ar fi lui să i se atârne de gât o piatră de moară şi să fie afundat în adâncul mării”.
    Daca am gresit pe undeva eu imi cer iertare fata de toata lumea!
    Rog din suflet adminii sa-mi accepte postarea.

  23. @ Magda:

    Ce e enervant?!

    @ Magda si Stefan:

    E si un pic de artificiu retoric aici, in acest argument, dar nu fara un sens. Ideea de baza, asa cum am inteles-o noi, este una corecta, ca principiu, doar ca, intr-adevar, si dupa mine, parintele s-a pripit sa-l ia pe Stefan drept “tinta” si “exemplu” negativ de dat in fata intregii lumi. Ar fi tare bine daca toate aceste discutii nu ar devia si chiar degenera in ceva de ordin personal si patimas, cu acuze reciproce la persoana, tulburari si sminteli, cu totul regretabile. Chiar ne pare rau ca s-a ajuns aici, de la ceva atat de bun si de frumos, de la prezentarea pildei unor ierarhi despre care nu se stie, nu se vorbeste nicaieri. Si fratia ta, Stefan, credem ca trebuia sa iti invingi impulsul de a intoarce vorba cu un verset evanghelic si mai dur, si mai grav decat acela care ti-a fost adresat.

    E mai de folos sa primesti, chiar avand constiinta ca e nedreapta, o mustrare si chiar o vorba grea de la un preot, decat sa-i raspunzi si tu cu una la fel sau si mai si… Crede-ne, e si mai greu de gasit pacea decat in prima faza. Dar iti intelegem starea, si noi am trecut prin ea. Nadajduim sa existe disponibilitatea dinspre ambele parti de a iesi din aceasta ispita si de a continua dialogul in spiritul bunei intelegeri si duhului crestinesc.

    Revenind, ziceam ca este de bun augur o problematizare de aceste fel, a raportarii la Biserica, la ierarhie. Noi vedem legatura in sensul ca…. inclusiv o parte importanta dintre cei care au inceput si au sustinut aceasta campanie pentru martirii din temnitele comuniste, ajunsesera rapid de la sfintii inchisorilor la… atacarea necrutatoare si la “desfiintarea” BOR, a ierarhilor luati in bloc sau unul cate unul, a duhovnicilor mari (p. Cleopa, Arsenie Boca, Ioanichie Moroi), la propaganda fatis stilista, schismatica (insistenta pe iminenta cadere din har a Bisericii si pe faptul ca nu vom mai avea ce episcopi sa pomenim), la lansarea sau cultivarea unor siteuri defaimatoare de tip Orthosoc, la aruncarea cu noroi in Sinod inclusiv pe teme complet false precum “duminica – prima zi a saptamanii”, etc. Or, sa fim realisti: cui vrei sa ceri canonizarea neo-martirilor? Acelora pe care, de dimineata pana noaptea, ii spurci si ii terfelesti, de la primul pana la ultimul?! Acelora carora le servesti generos dovezi repetate si puternice ca doresti sa surpi unitatea Bisericii si ca faci parte dintr-o miscare cu aer ‘separatist’, subversiv, chiar schismatic? De aceea, fara o schimbare de accent foarte clara si fara o dovada (inclusiv simbolica, prin icoana) a recunoasterii ierarhiei BOR (si nu a altei grupari, biserici, para-biserici) si a apartenentei si fidelitatii fata de aceasta Biserica, cu bunele si relele ei, orice astfel de demers este din start compromis, decredibilizat. Si chiar si asa, dupa parerea noastra, este un pic cam tardiv…

  24. Dragul meu, îmi pare rău că te-ai supărat.
    Înainte de toate, trebuie să spun că nu ai înțeles chiar nimic din răspunsul meu. Întâi, că adresarea era generală, iar postarea ta era o pildă a acestei stări generale. Nu era vorba numai de tine, ci de noi toți. Viorel, ca altă pildă, a înțeles acest lucru și a scris un comentariu care, înaintea lui Dumnezeu vorbind, a făcut să-mi dea lacrimile. Ne regăsim în el, cred eu. Și îmi regăsesc poziția în afirmația lui:

    „As vrea insa, realmente, sa intelegeti ca nu este o acuza de vre-un fel adusa voua sau altora ci doar …o amara constatare. E o boala nationala, un sport national care te antreneaza si pe tine foarte usor, mai ales cand esti la inceput si ai impresia ca esti mare ravnitor si ca esti in stare sa vezi bine de tot pacatele altora. Si ca asa ajuti biserica!!! O inselare cumplita! Numai cand te dai cu capul de pragul de sus atunci iti vine mintea la cap si iti vezi in sfarsit si pacatele tale.”

    Spusele tale, Ștefan, au fost doar o picătură din noianul de vorbe ce se împrăște pretutindeni ca simptome ale acestei „boli naționale” și le-am folosit ca exemplu doar pentru că s-a întâmplat să fie la îndemână.
    Ceea ce nu ai observat, a fost faptul că m-am referit doar la vorbe, nu – cum ai făcut tu – la persoană. Nu doar pentru că nu te cunosc. Ci pentru că îndreptarea presupune a vorbi în public doar de ceea ce este greșit, nu și a „diseca” în vreun fel pe cel care a greșit. Și pentru că pilda pe care voiam s-o dau era a vorbei greșite, nu a persoanei care a greșit.

    Care este prima ta greșeală, pe care nici acum nu ți-o vezi?
    Ai apărat icoana în forma de acum sub cuvânt că cei trei au murit în închisori, spre deosebire de ierarhi.
    Ori în cuvântul pe care îl comentai erau amintiți cel puțin doi ierahi ce au pătimit în închisori (la care se adaugă și Grigore Leu și alții). Faptul că detenția la domiciliu sau într-o chilie dintr-o mânăstire îndepărtată nu o consideri temniță este discutabil (sunt mulți mărturisitori din vechime ce tot așa au fost închiși și tot ca temniță li s-a socotit). Dar nu m-am oprit asupra acestui punct tocmai pentru că este firesc să fie puncte de vedere diferite. Faptul că ai ignorat însă pe ierarhii arătați ca trecuți prin temnițele comuniste, mi s-a părut – și mi se pare – simptomatic pentru duhul care seamănă dezbinare între noi – mireni, călugări și preoți – și episcopii noștri. Pentru că din preaplinul inimii grăiește gura și în inima ta este evident o dezlipire de ierarhi, de vreme ce ai sărit peste cei doi ierarhi din temnițe ca și cum n-ar fi fost! Ba chiar ai și justificat icoana fără ierarh prin aceea că n-au fost ierarhi în temniță! Deși au fost, iar cuvântul pe care îl comentai arăta asta! Duhovnicește vorbind, explicația pentru orbirea ta, care a făcut să nu vezi ceva atât de evident, este explicația pe care eu am înfățișat-o spre folosul tuturor, inclusiv al tău… dacă nu te-ai fi supărat.

    Dar te-ai supărat!
    Desigur, nu-ți sunt duhovnic. Dar, din păcate, sunt totuși preot duhovnic. Cine se supără când este mustrat de un duhovnic? Doar cel care crede – conștient sau nu – că este deasupra lui. Iar cuvintele tale din ultimul comentariu sunt, așa cum singur ai recunoscut, ale unui om supărat. Deci socotești că înțelegi mai bine decât mine lucrurile și te tulbură și te smintește că sunt atât de nepriceput încât să am altă părere, ba chiar și îndrăznesc să spun ceva ce ți se pare mustrare. Ei bine, este chiar duhul de care vorbeam! Prin supărarea ta dovedești exact ceea ce am încercat și eu să spun, ceea ce a spus și Viorel mai sus, dar și alții.
    Tuturor ne plac duhovnicii sau ierarhii câtă vreme au aceeași părere cu noi!
    Trist, foarte trist!

    În ceea ce privește părerea pe care insiști, că nu există voință pentru canonizare, ea nu dovedește decât o judecată foarte părtinitoare.
    Ai vorbit cu fiecare ierarh în parte ca să vezi despre ce este vorba și le cunoști inimile ca să știi exact adevărul? Sau ai avut o descoperire dumnezeiască prin care ți s-a lămurit ce și cum? Te întreb asta pentru că, deși nu am vrut să spun, după multă rugăciune pentru canonizare și pentru a afla de ce nu s-a făcut canonizarea mi s-a întâmplat ceva minunat, ce m-a făcut să scriu cuvântul pe care l-ai comentat. Cu binecuvântare, desigur. Se pare că și eu, și duhovnicul, ne-am înșelat. Cel puțin după hotărârea cu care îți aperi, mai departe, punctul de vedere.
    Doar că nu văd argumente duhovnicești.

    Pe vremea când tatăl meu era un puști ateu, a întâlnit o femeie credincioasă care a spus „poate dă Dumnezeu ploaie”. El, foarte convins, s-a apucat „s-o lumineze”, explicându-i circuitul apei în natură, ca să înțeleagă și ea, „biata”, cum se formează norii și cum apare ploaia, că nu e din pricina lui Dumnezeu. Femeia l-a ascultat cu răbdare. La sfârșit, el a întrebat „Ei, mamă Maria, înțelegi acum de ce vine ploaia?” Ea s-a uitat puțin mirată și i-a zis: „Tu mi-ai spus cum vine ploaia, nu de ce există. Iar eu cred că s-o forma cum zici tu, dar asta pentru că Dumnezeu a hotărât așa”.
    Înțelegi, Ștefan, similitudinea cu argumentația ta? (atenție! vorbesc doar de argumentație, nu te fac nici pe tine ateu, nici pe mine femeie credincioasă!)

    Cât privește acuzele tale că te-am contrazis pentru că m-ai contrazis, nu pentru că ai greșit („smerită” răstălmăcire), vreau să-ți spun doar ceea ce le spun și fiiilor mei duhovnicești, care pot mărturisi că este așa: nu sunt un preot bun, nu sunt un duhovnic bun, nu sunt un „erudit” – cum mă socotesc, foarte greșit, unii -, nu sunt un om cult – vai de incultura mea! – și nu sunt un om duhovnicesc. De asemenea, nu sunt nici un om diplomat, după cum s-a și văzut. Dar, cu binecuvântarea duhovnicului meu și a lui Hristos care, inexplicabil pentru mine, m-a primit și uns ca preot, ceea ce am, Dreapta Credință, încerc s-o dau și celorlalți. Prostește sau înțelepțește, cum se poate. Cine vrea să se folosească, slavă lui Dumnezeu!, cine se smintește, pace lui! Laudele nu mă interesează, mai mereu se schimbă în ocări la primul cuvânt ce „nu cade bine” lăudătorului. Prefer să văd faptele credinței, acestea sunt singura laudă a duhovnicului – faptele cele bune ale fiilor duhovnicești. Pentru rugăciuni mulțumesc tuturor, căci am multă nevoie de ele. Și iată că iar ți-am răspuns, „chiar eu”, ție Ștefane, căci nu știu de ce nu ți-aș răspunde, dacă se întâmplă – prin mila lui Dumnezeu – să pot s-o fac. Doar că de obicei nu am vreme… acum s-a întâmplat așa, Domnul singur știe de ce. Dar, de vreme ce văd că tulbură, mă voi feri de acum înainte de asemenea păcat. Dumnezeu să te binecuvânteze și să ne binecuvânteze!

  25. @ADmin 2

    Lungim pelteaua! Scurt!
    Chiar m-a enervat modul cum a fost luat in tabarca Stefan mai ales ca, a fost de bun-simt si n-a sarit calu’- dupa parerea mea, DELOC!

    Pr.Mihai Aldea – in general – nu-mi place ‘duhul’ in care face precizarile si contra-careaza (de obicei fara drept de apel si intransigent, ca la armata);
    Iar in privinta articolului generat, nu gasesc argumentul viabil pentru necanonizare sfintilor romani! Punct.

    P.S. Stiu ca n-o sa afisati ‘comentariul’ meu, chiar daca este sincer!

  26. Iar in privinta articolului generat, nu gasesc argumentul viabil pentru necanonizare sfintilor romani! Punct.

    Pai am raspuns deja, strict pe partea legata de ierarhie. Desigur, asta e doar o parte a problemei. Desigur, exista si multe altele. Dar acesta e unul ce are legatura cu unii dintre promotorii campaniei. Cum am mai zis insa, nici nu cred ca am fi vrednici de asa ceva, e prea mult si ca avem atata nor de marturii si… ne cam batem joc de ele cu gratie, asta e adevarul. Ma refer la modul general, nu la cineva din aceasta discutie. Dar nu se vede, in biserica, la noi insine, ca intelegem si aplicam ceva din mesajul neo-martirilor. De aceea nu-i meritam…

  27. @ Pr. Mihai-Andrei Aldea

    ma bucur ca va pare(sunt convins ca sincer) rau de faptul ca m-ati suparat!
    mi-a trecut, nu sunt ranchiunos si recunosc ca m-a linistit admin-ul!
    se pare ca scriem in limbi diferite… eu nu inteleg ce scrieti d-voastra si reciproc.ca altfel iar v-as intreba unde am scris eu ca nu au fost intemnitati ierarhi?eu m-am referit la MOARTE MARTIRICA in temnita ca ceilalti trei!iar ceea ce am inteles se pare ca a inteles si un admin si Magda (nu incerc sa-i bag in fata, Doamne-fereste, dar incepusem sa-mi fac probleme daca nu cumva am luat-o razna rau de tot daca numai eu pricepeam ce am vrut sa zic).
    In ceea ce priveste faptul ca v-ati referit la modul general si nu la mine, imi pare rau, m-am simtit atacat si infierat si credeti-ma ca nu ma simt cu “musca pe caciula” in ceea ce priveste subiectul respectiv, am eu alte si multe bube…dar pe mine insumi nu ma pot minti!oricum se pare ca o faceti in continuare dar fara ghilimele la versetul biblic.
    ce punct de vedere ziceti de fapt ca imi apar?ca n-am inteles?
    iar icoana fara ierarh o “justific” prin faptul ca asa a vrut sau a fost inspirat iconarul sa o alcatuiasca! e gresit? nu cred.o sa alcatuiasca, probabil, daca va randui Dumnezeu, si o icoana cu ierarhi, de ce nu?

    (… pasaj eliminat de admin.)

    prea repede ati tras concluzia unei dezlipiri de ierarhi desi, cum ati subliniat nu-mi sunteti duhovnic.desi nu stiu daca-i bine ca amintesc va pot spune ca printre cei pe care-i pomenesc zilnic la rugaciunea personala se gaseste vrednicul de pomenire IPS Bartolomeu Anania daca tot vorbim de ierarhi marturisitiri.
    nu ma deranjeaza niciodata o mustrare, dojana (mi-ar place sa zic chiar si nedreapta dar nu sunt un om asa de bun) daca e facuta cu duhul blandetii si al dragostei!
    imi cer iertare ca am intrat in aceasta “polemica” pe care eu in prostia mea nu am considerat-o duhovniceasca ci doar o argumentatie faptica sau chiar ipotetica. nu as indrazni sa polemizez pe lucruri duhovnicesti cu un preot.
    mutumesc din toata inima pentru binecuvantare!
    Domnul sa ne binecuvinteze pentru rugaciunile tuturor sfintilor inchisorilor!

  28. @ Stefan:

    Sa avem grija, totusi, te rugam, si la tonul si atitudinea noastra si sa incercam sa ne vedem si propriile greseli. Nu prea suntem dispusi, iarasi zic general, sa ne si ascultam, auzim unii pe altii. Nu avem destula rabdare. Ne indreptatim all the time… De asta e si atata dezbinare. Daca nimeni nu greseste si EU am mereu toata dreptatea…

    Citeste… si nu te mai supara, te rog 🙂
    http://www.cuvantul-ortodox.ro/2010/06/04/cuviosul-paisie-aghioritul-obraznicia-alunga-harul-dumnezeiesc/

  29. @ Magda:

    Raspunsul (si linkul!) pt. Stefan e si pentru fratia ta. Nu inteleg cum poti pretinde nu stiu ce ‘duh’ al unui preot, de vreme ce, mai intai, nu-l respecti, draga sora. Chiar si daca ai avea dreptate in vreo situatie, asta nu e sinceritate duhovniceasca, ci lumeasca. Noi te cunoastem si te stim bine intentionata si inimoasa, dar… mai indreapta-te si tu, te rugam. Nu e prima oara. Asta nu inseamna sa nu mai comentezi! Dar sa te rogi un pic si sa te gandesti de mai multe ori inainte sa dai drumul la vorbe “sincere”, poti! 🙂

    ***

    E un cosmar sa faci o astfel de moderare… Vrei sa faci pace si sa ai grija de fiecare, si se supara toti… incepand cu cine te astepti mai putin. Speram sa fie doar ispite de Post Mare… Nu e mai simplu la altii? Pac-pac, bum-bum. Cine nu zice ca mine, afara, spam! 🙂 Si reteta macho e de succes. Romanii se pare ca apreciaza mult si sunt fascinati de Comandanti. Cine sa mai inteleaga ce se intampla…

Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Carti

Articole recomandate

Rânduială de rugăciune

Articole Recomandate

Carti recomandate