Cuviosul Paisie Aghioritul: TOATA CHEIA AICI ESTE: SA SE POCAIASCA LUMEA!
“Atunci când cerem pocăinţă de la Dumnezeu pentru lume, să ne punem şi pe noi înşine printre aceia care au greşit şi să nu spunem: “Ajută lumea care este păcătoasă“. Cei trei tineri s-au născut în robie şi cu toate acestea n-au spus: “Cu ce suntem noi vinovaţi?”, ci au spus: “Pe dreptate suferim, trebuia şi mai multe să suferim“. Vorbeau ca şi cum ar fi fost şi ei printre cei ce au călcat poruncile lui Dumnezeu mai înainte de robia babilonică, ca şi cum ar fi fost şi ei părtaşi la păcat, în timp ce erau nevinovaţi, căci încă nu se născuseră. Cât mă mişcă rugăciunea ce au făcut-o atunci când se aflau în mijlocul văpăii cuptorului! „Drept eşti, Doamne, în tot ce ai făcut cu noi… că am păcătuit şi am făcut fărădelege… şi acum nu suntem vrednici să deschidem gura noastră. Nu ne părăsi pe noi până în sfârşit… şi nu întoarce mila Ta de Ia noi, pentru Avraam cei iubit al Tău”.
Adică “pe dreptate ne pedepseşti, Doamne, pentru că am păcătuit, dar numai pentru Avraam pe care îl iubeşti nu ne părăsi”. S-au pus şi pe ei înşişi printre păcătoşi şi credeau aceasta, de aceea cuptorul s-a răcorit. In timp ce pe închinătorul la idoli care s-a dus să vadă cuptorul, l-au ars flăcările[1] .
Dacă omul nu lucrează astfel, caută mereu să se îndreptăţească. “Diavolul m-a pus să păcătuiesc”, sau “Adam e de vină”, “Eva e de vină, nu eu”. Un teolog mi-a spus odată: “Şi cu ce suntem vinovaţi noi ca acum să ne chinuim din pricina Evei?”. “Omule binecuvântat”, îi spun, “te împiedică aceasta la mântuire?”. Ce-i de vină Adam, sărmanul, sau Eva? Au făcut o greşeală şi câte veacuri au fost în iad, în timp ce pentru noi a venit Hristos şi ne-a eliberat. “De şaptezeci de ori câte şapte de păcătuiţi şi vă pocăiţi, Eu vă iert”[2], a spus Domnul. Păcătuim de mii de ori şi Hristos ne iartă – numai să ne pocăim cu sinceritate. Cum să spunem că e de vină Adam şi Eva? Şi uitaţi-vă că nu pun numele de Eva. Să punem numele Eva unei călugăriţe sau cel puţin Zoe[3] , dacă ne este greu să punem Eva. Ea este mama noastră, mama întregii lumi şi nici numele ei nu vrem să-l auzim, nedreptăţind-o în felul acesta. Dar blestemul, de fapt, l-a dat Dumnezeu diavolului. “Şi şarpele era înţelept”[4]. Diavolul a intrat în şarpe ca să înşele pe om. Şi iată, toţi au ce au cu Eva ca şi cum ea ne-a prăpădit, în timp ce am fi fost foarte bine în rai, dacă nu s-ar fi făcut călcarea de lege. Dacă şi nouă ne-ar spune Hristos: “Fiindcă aţi păcătuit o dată, veţi merge atâtea veacuri în iad“, ei, atunci să fi spus cineva ceva!… Ce lume nemulţumitoare!
In orice caz, pocăinţa este mare lucru. Noi încă n-am înţeles că omul prin pocăinţă poate schimba hotărârea lui Dumnezeu. Acesta nu-i lucru mic, ca omul să aibă o astfel de putere. Faci rău? Dumnezeu îţi dă o pălmuţă. Spui “am greşit”? Se opreşte şi-ţi dă binecuvântări. Adică, atunci când copilul cel neastâmpărat îşi vine întru sine, se pocăieşte şi este mustrat de conştiinţa sa, tatăl lui îl răsfaţă cu dragoste şi îl mângâie. Israeliţii, deoarece s-au depărtat de poruncile lui Dumnezeu, au trăit în robie 75 de ani. Şi în cele din urmă, atunci când s-au pocăit, apare împăratul Cirus, care s-a arătat mai bun decât fiii lui Israel, ce au spurcat cele sfinte pe care le aveau pentru jertfe. Dumnezeu i-a schimbat mintea şi l-a făcut să creadă în Dumnezeul cerului. Astfel acela a lăsat pe israeliti liberi, le-a dat bani, lemne pentru Templu, le-a făcut zidurile Ierusalimului şi a arătat o astfel de bunătate şi o astfel de evlavie, ce nu le-au arătat într-un anumit fel nici israelitii[5]. Şi toate acestea pentru că poporul s-a pocăit şi s-a schimbat[6]. Cât de mult ajută pocăinţa ca să facă să dispară răul!
Să citiţi toate Cărţile Macabeilor. Sunt foarte puternice. Ce poruncă dăduse împăratul! Ca elefanţii să calce pe israeliti. S-au dus ceilalţi, au pregătit ceremonia, au adăpat 500 de elefanţi cu vin tare şi tămâie ca sâ-i întărâte şi aşteptau pe împărat să vină ca să înceapă spectacolul. Dar împăratul uitase porunca ce o dăduse. Se duce îngrijitorul de elefanţi să înştiinţeze pe împărat, pentru că acela încă nu apăruse. “Impărate”, îi spune, “te aşteptăm. Toate sunt gata, elefanţii, iudeii şi cei chemaţi aşteaptă”. “Cine v-a spus să faceţi un astfel de lucru?”, le spune. Strigăte, ameninţări… Şi aceasta nu s-a făcut o dată, ci de trei ori[7]. Oare a fost un lucru mic ca împăratul să uite porunca ce-o dăduse el însuşi? Şi nu numai aceasta, ci în cele din urmă şi-a schimbat toată purtarea sa faţă de iudei. Toată cheia aici este: să se pocăiască lumea.
– Părinte, asociaţiile de pace întemeiate de diferite state ajută pentru pacea lumii?
– Depinde. Sunt unii care pornesc cu intenţie bună. Dar atunci când se adună vrăjitori, închinători la foc, protestanţi, o grămadă – nu le mai dai de capăt – ca să aducă pace în lume, cum să ajute? Dumnezeu să mă ierte, dar acestea sunt zdrenţele diavolului. Se face pace cu o asociaţie păcătoasă?
Cum poate veni pacea, atunci când oamenii nu se împrietenesc cu Dumnezeu? Numai atunci când omul se împrieteneşte cu Dumnezeu, vine pacea lăuntrică şi cea exterioară. Şi pentru ca omul să se împrietenească cu Dumnezeu trebuie să-şi vină în simţire, să se pocăiască, să trăiască potrivit cu poruncile lui Dumnezeu, şi atunci vin harul şi pacea lui Dumnezeu înlăuntrul lui. Numai atunci va putea ajuta şi pentru pacea din jurul său“.
_____________________________________________________________________
[1] Daniil 3-11. Rugăciunea lui Azaria şi Cântarea celor trei tineri.
[2] Mt. 18, 20.
[3] Zoe în greacă înseamnă “viaţă”.
[4] Fac. 3, 1.
[5] Ezdra 1, 1 ş.u.
[6] Ezdra 8, 88-92.
[7] 3 Mac. 5, 1-35
(Cuviosul Paisie Aghioritul, Trezire Duhovniceasca, Ed. Evanghelismos, Bucuresti, 2003)
Legaturi:
- Cuviosul Paisie despre pierderea simtamantului pocaintei la crestinii de azi
- CUV. PAISIE DESPRE PUTEREA si ROADELE POCAINTEI
- “In orice iarna duhovniceasca sa asteptam cu rabdare si nadejde primavara duhovniceasca”
- SA NE CUNOASTEM BOALA NOASTRA – Cuv. Paisie Aghioritul
- Cum sa ducem “lupta cea buna” si cum sa sporim duhovniceste?
Doneaza pentru filmul "Scrum"
Dorinta
Miluieste-Ti, Doamne, Sfintii, cu avere,
Ca le-am dus la templu, o mana de mere –
Si din cele mere, cate-or sa ajunga
Doamne, ca avere, Sfintilor in punga?
Si imi este teama, ca prin mila Ta,
Sfintii, avand mere, se vor lepada
De prea multa stare, mila, si dever,
Si le vor da, toate, celor ce le cer!
Si asa se face, ca oricat le duc
Sfintilor Tai, Doamne, mere, ori coltuc
Din cate o paine, raman tot saraci,
Multumindu-Ti pentru Binele ce-l faci!
Zi de zi, de-avea-voi sa le duc grauntii,
Din comori pe care mi le dai cu muntii,
Parca urc cu furca, nucile in pod –
De Le fac un bine, il dau la norod –
Si asa nu leaga Sfintii Tai un cheag,
Caci de Tine, Doamne, le este mai drag,
Decat de o paine, ori mana de mere –
Decat de avere – de cel ce le cere –
Le privesc icoana, doar, si ma inchin,
Si prin piept imi trece crucea unui spin,
Si le simt masura, si as vrea sa fiu
Praf pe care calca – liberi, prin pustiu…
4 februarie 2009
Slava Tie Doamne, slava Tie!
In sfarsit un indemn duhovnicesc la problemele de azi! Asta am Strigat si eu pe forumuri….
Sa va de-a Dumnezeu mantuire si sanatate!
Cărţi dăunătoare conştiinţei copilului
sau
Cine ne educă odralele
La Şcoala nr. 2 din Urziceni se permite intrarea unor reprezentanţi de edituri care-şi promovează publicaţiile şi materialele lor. Această deschidere spre cultură este benefică în condiţiile în care nu ne mai mulţumim cu informaţiile din manuale şi ne deschidem larg orizonturile către net şi carte. Dar cum iadul este pavat cu intenţii bune, se întâmplă că, pe lângă lucrări bune de citit apar şi otrăvuri. Respectiv, pe lângă albume cu animale sau codul bunelor maniere, s-au sprecurat manuale de interpretare a viselor, de vrăjitorie şi exorcisme.
Sunt părinţi care consideră dăunătoare asemenea lecturi unor elevi de clasa a IV-a şi de asemenea doresc ca învăţătorii şi profesorii înşişi să- şi facă timp să cearnă şi să discearnă ofertele conform vârstei, programei şcolare şi nu în ultimul rând, confesiunii religioase pe care şcolarii o mărturisesc şi o trăiesc.
Semnalarea de faţă nu se vrea o critică, ci declanşează o alarmă, deoarece ofertele nu ajung pe la părinţi înainte ca elevii să se hotărască ci acestia sunt oarecum somaţi să aleagă din clasă, pe loc. Graba aceasta strică treaba demersului educativ al editurilor şi al şcolii.
Acest apel se adresează mai degrabă părinţilor decât învăţătorilor şi profesorilor, pe care îi respectăm pentru eforturile lor.
Da frate Admin!
Daca poporul roman S-AR POCAI sincer si cu adevarat ca si poporul Cetatii NINIVE (din Cartea Profetului IONA), atunci Domnul Dumnezeu ar putea…INTERVENI in desfasurarea “precipitata” si “accelerata” a evenimentelor si pasilor care grabesc venirea si instaurarea lui Antichrist, a Pecetluirii sale, si a “imparatiei” sale, si implicit Dumnzeu ar intarzia A DOUA VENIRE A LUI HRISTOS si a Imparatiei Sale, lasandu-le inca timp de pocainta si PREGATIRE, celor care inca nu sunt pregatiti pentru Imparatia Lui cea Vesnica, ca sa intre si ei in ea!
In Sfanta Scriptura ni se spun “doua mari lucuri” cu privire la doua cauze importante care VOR PRECEDE “aratarea” lui Antichrist in lume:
– 1. El nu se va arata pana mai intai nu va veni LEPADAREA DE CREDINTA a crestinilor (cf. 2 Tesaloniceni, cap.2, vers.)
– 2. NU se va rata pana cand “ceva/cineva” care ACUM (inca) este in lume…IL OPRESTE sa se arate…! (” Sf. Ap. Pavel, spune in Epistola a 2-a catre Tesaloniceni, in cap.2, vers.5 si 6 cam asa: “…Nu vă aduceţi aminte că, pe când eram încă la voi, vă spuneam aceste lucruri?
Şi acum ştiţi ce-l opreşte, ca să nu se arate decât la vremea lui….”)
Sfintii Parinti spun ca ceea ce-l opreste pe acest Antichrist sa se arate in lume este DUHUL SFANT care este INCA in lume si care lucreaza prin TAINELE BISERICII, si care il tine ca si…”legat” pe acest fiu al diavolului.
Tot de la Sfintii Parinti stim ca atunci cand (sau…acolo unde), ASDEVARUL DE CREDINTA nu mai este respectat si cinstit si pazit, Duhul Safant si Harul Sau, se retrag si-i lasa in “parasire” pe oamenii care au ei insisi au parasit Adevarul de Credinta!
De asemenea tot de la Sfintii Parinti stim ca Duhul sfant PLEACA si SE RETRAGE si de la oamenii care aleg constient si nesilit de nimeni sa pacatuiasaca si sa traiasca ducand un mod de viata contrar Poruncilor si Legilor lui Dumnezeu. Adica de la oamenii care se leapada (cu obiceiurile si comportamanetul lor si felul lor de a trai si vietui in lume si in particular)…de “preceptele” Invataturii si Moralei crestine.
Prin urmare, de la aceste lucrruri:
– Lepdarea de Credinta, precedata de Lepadarea de Adevarul Ortodox,
– Pacatuirea cu buna stiinta si alegerea constienta si “pentru toata viata” a unui mod de viata neduhovnicesc si necrestin autentic;
– Retragererea si PLECAREA Duhului Sfant de la crestini (care Duh Sfant a fost Trimis la Cincezecime de Hristos-Adevarul in lume…si poate Tot Hristos IL CHEAMA INAPOI din acele locuri de pe pamant si de la acei oameni din vremurile din urma unde/la care, EL-Adevarul nu mai este Cinstit si Preamarit…si Slavit, ci …batjocorit!
Se grabeste si se “ajuta” de catre oamenii care nu mai vor sa traisca ca si crestini, Venirea si Instaurarea “domniei” lui Antichrist in lume.
Practic, noi am ajuns sa traim ceea ce Sf. Ap. Pavel le-a spus tot crestinilor din Tesalonic…despre oamenii din urma : “…fiindcă ei n-au primit iubirea Adevărului, ca ei să se mântuiască; Şi de aceea, Dumnezeu le trimite o lucrare de amăgire, ca ei să creadă minciuni, Ca să fie osândiţi toţi cei ce n-au crezut Adevărul, ci le-a plăcut nedreptatea…” (cf. 2 Tesaloniceni, cap.2, vers. 10-12).
Asadar daca romanii S-AR POCAI atat de real si sincer si insistent si curat duhovniceste ca si NINIVITENII si daca NU S-AR LEPADA DE CREDINTA cu viata (mai intai cu mintea si inima lor…), atunci acest “Antichrist” (si imparatia lui…fie ea si “globala”) ar mai fi inca IMPIEDICAT DE DUMNEZEU sa se arate in lume, iar multi oameni ar mai avea timp de a se intoarce la Dumnzeu si de a se curati de pacate si de a-si “pregati” copiii si pe apropiatii lor pentru MOSTENIREA IMPARATIEI CERURILOR…!
AMIN!
Pentru @ saccsiv
La aceasta intrebare ne raspunde Cuviosul Paisie ( din cartea “ Staretii. Despre vremurile din urma”, pag 288:
“Biserica trebuie sa ceara Statului ca buletinele respective (,doar cu cod de bare pe atunci ! n.n) cel putin, san nu fie obligatorii. Daca pozitia Bisericii va fi ezitanta, neserioasa, iar libertatea credinciosilor desconsiderata, atunci doar un grup mic de oameni, cu convingeri neclintite, nu va primi numarul. Pe acestia ii asteapta mari incercari, pentru ca toata lumea le va sta impotriva… Cei care-si doresc confortul si linistea vor primi noua lege, judecandu-i si maltratandu-i pe ceilalti, pe oamenii evlaviosi care vor ramane cu vechile lor acte.”
De aici rezulta in mod evident IMENSA responsabilitate care atarna pe umerii sinodalilor nostri!!!!!
Jianu Liviu ,
Nimic din bogatiile acestei lumi [ “ale Tale dintru ale Tale , Tie-Ti
aducem!] – nimic din lume nu se prinde de Sfintii lui Dumnezeu, pentru ca la ei , adevarul si libertatea lor se contopesc cu
CEL-CE-ESTE …Jertfa absoluta pentru Absolutul Jertfei Fiului lui Dumnezeu , “prin care toate s-au facut” …asa ca si mirarile tale , draga Poetule ce canti Dumnezeirea …”Pana urc cu furca nucile in pod / De le fac un bine , il dau la norod ” …Sfintii
“raman tot saraci / Multumindu-Ti pentru Binele ce-L faci !” …da , mirarile tale , Poet al Iisus , devin mirari dumnezeiesti …si toti care se pocaiesc , ti se vor alatura sa fie : ” Praf pe care calca , liberi , prin pustiu ” …
PS. Doar o singura data , te mai rog , Poetule , sa-mi spui ce este cu “Esenta carnivora” …
Esenta carnivora, doamna Agnes, este mancatul aproapelui de catre aproape. Este lupta pentru un loc mai inalt, mai cald, mai bun, in ierarhia acestei lumi, lupta care se poarta calcand peste cadavre. Scriam odata, intr-o cronica dramatica la spectacolul “Cumnata lui Pantagruel”, al domnului Silviu Purcarete, spectacol in care nu se pronunta niciun cuvant, scriam: “La inceput a fost un kil de carne”. Pentru ca aceasta este distanta dintre Cuvant, Cale, Adevar, si Viata, si comandamentele timpurilor pe care le traim: “La inceput a fost un kil de carne.” O lume materiala, departe de Duh. O lume carnivora, departe de copilarie. O lume in care oamenii se devoreaza unii pe altii. O lume canibala, sub cele mai rafinate lozinci de valoare.
valeriu
„Cei care-si doresc confortul si linistea vor primi noua lege, judecandu-i si maltratandu-i pe ceilalti, pe oamenii evlaviosi care vor ramane cu vechile lor acte.”
Asa este. Dar oare „oamenii evlaviosi care vor ramane cu vechile lor acte” vor patimi doar din partea acelora? Mai spuneam eu in articol:
„Observam ca insemnarea cu 666 va cuprinde importante etape premergatoare, deci si abordarea chestiunii propun sa se faca in doua componente: 1) carnete de soferi, pasapoarte, acte de identitate si 2) semnul ca atare. Deocamdata suntem in etapa 1), un fel de examen pregatitor pentru toti crestinii marturisitori. Este important caci reprezinta o trecere de la vorbe la fapte. Vom vedea cati dintre noi vor face acest pas: REFUZUL cu grele si imediate neplaceri. Nu este insa un examen doar pentru cei ce ar fi nevoiti sa-si schimbe vechile acte expirate, ci si pentru ceilalti, care sunt inca „in regula”. Acum vom vedea in ce masura Biserica reprezinta un trup fiecare membru al ei fiind un madular, unul deget, altul ureche, limba, ochi, etc., fiecare cu darul sau de la bunul Dumnezeu, trup in care daca se bucura unul, se bucura toti de bucuria lui, daca il doare pe altul , de asemenea toti sufera. Sau daca nu cumva suntem doar o gramada de indivizi egoisti ce se roaga fiecare pentru el lui Dumnezeu. Spun asta deoarece cel ce va face pasul si va refuza noile acte va depinde in mare masura de intelegerea fratilor sai care sunt inca “in regula”. Il vor ajuta acestia cand acela va incepe sa intampine inerentele piedici ale sistemului? Care au posibilitati, il vor ajuta cu un serviciu? Vom fi cu totii o comunitate precum cei din biserica primara? Cei foarte bogati ii vor ajuta pe cei foarte saraci? Sau vor ramane doar sa teoretizeze? Vom vedea.”
Jianu Liviu , poet al lui Iisus – am multumit Domnului pentru descifrarea intelesului “esenta carnivora”… cumplit adevar , cu proportii din ce in ce mai mari in zilele “viclene” pe care le traim …in “lumea canibala , cu cele mai rafinate lozinci ” , pornindu-se de la “un kil de carne ” , s-a ajuns , deja …la
o noua ordine mondiala …deja la microcipuri…restul este doar…
o asteptare incerta pentru multi , si calea spre pocainta pentru
cei putini …
Cu Dumnezeu inainte !!!
saccsiv
Intrebarile tale sunt retorice, numai Dumnezeu stie ce va fi…
Mie insa cel mai tare mi-e frica de mine, recunosc in mine atata nestatornicie, atata slabiciune si putinatate in credinta… imi vin in minte cuvintele Apostolului “Om nenorocit ce sunt! Cine mă va izbăvi de trupul morţii acesteia?”
Din revista Credinta Ortodoxa, (octombrie 2002), care ne spune ca exista (sau exista in Romania inainte de intrarea sa in EU) un Ordin cu nr. 1190, din 31 Iulie 2001, al Ministerului de Interne care preciza ca “persoanele care refuza cartea de identitate din motive religioase” primesc buletine de tip vechi, si ca era suficienta numai o cerere la politie cand preschimbi documentul si se aproba, pe motiv de constiinta religioasa, elibereare actelor de tip vechi.
O intrebare pt. cei ai legii, ce s-a intamplat cu acel Ordin?
Multumim dnului Jianu pt. frumoasele poezii, intradevar un poet al lui Iisus, cum il numea cineva aici.
@saccsiv: nu suntem in prima etapa, din nefericire. Prima a inceput, la nivel mondial vorbind desi Romania era inca in fasa comunismului, in anii ’70, o data cu introducerea codului de bare la produse si numerotarea (fara chip intradevar) a populatiei din US si Canada. Fiecare cetatean din aceste 2 tari are deja un cod numeric personal, sau SSN, sau mai stiu eu cum este numit. Nu cunosc situatia din Europa, dar presupun ca si europenilor li s-a introdus un astfel de nr. de pe atunci.
Chipul din actele de identitate reprezinta a doua etapa (vezi cartile tiparite de centrul de misiune “Sf. Ierarh Ioan Maksimovich” si traduse unele din ele si in lb. romana).
A treia si ultima etapa este pecetluirea. Dumai Bunul Dumnezeu stie cat de departe suntem de aceasta etapa.
Intradevar, (si sunt de acord 100% cu dvoastra) cel mai important examen este “refuzul categoric” de a primii aceste acte.
“Pocaieste-te! Caci iata, zilele noastre ca umbra trec si infricosate si groaznice locuri va sa treci, sufletul meu! Nu intarzia multa vreme amanand zi de zi intoarcerea ta la Domnul!” (Sfantul EFREM SIRUL)
Rugăciune împotriva lui antihrist
Izbăveşte-mă, Doamne, de ademenirea mârşavului şi vicleanului antihrist, timpul căruia se apropie, şi mă adăposteşte de mrejele lui în pustia tainică a mântuirii Tale. Dă-mi tărie şi bărbăţie neclintită să mărturisesc numele Tău cel Sfânt, să nu dau îndărăt de frica diavolească, să nu mă lepăd de Tine, Mântuitorul şi Răscumpărătorul meu, de Sfânta Ta Biserică!
Doamne, dă-mi, Te rog, ziua şi noaptea, plângere şi lacrimi pentru păcatele mele şi fii milostiv în ceasul Straşnicei Tale Judecăţi! Amin..
(Alcătuită de Cuv. Anatolie de la Optina)
Rugăciune – din acatistul celor 7 tineri din Efes pentru
izbavirea din prigona antihristica
Doamne Iisuse Hristoase Fiul lui Dumnezeu, Cela ce vei veni sa judeci vii si mortii! Pentru rugaciunile sfintilor celor 7 tineri din Efes, miluieste-ne pre noi pacatosii, iarta-ne caderile in pacat ale intregii noastre vieti si, cu judecatile Tale cele nestiute, acopera-ne pe noi de la fata antihristului in tainica pustie a mantuirii tale. Amin!
Rugaciune – din Acatistul Sfantului Lavrentie Lavrentie al Cernigovului
O, preacinstite si preafericite, Parintele nostru Lavrentie, mare si preaminunat facator de minuni, invatator si ocrotitor al credintei ortodoxe, mustratorul ereticilor, aparatorul Bisericii, din tineretile tale ai iubit sa mergi pe drumul crucii, nevoindu-te in rugaciuni si osteneli, in posturi, privegheri si in tacere, chip al credintei fiind pentru calugari, jertfa vie, sfanta si placuta aducandu-te lui Dumnezeu. Cand insa, dupa sfarsitul tau, manastirea Sfintei Treimi, din rautatea ateilor, a fost ruinata, pangarita si pustiita, avand mare indrazneala la imparatul ceresc, prin mijlocirea Maicii Domnului si a ta a fost innoita, iar moastele tale sfinte si cinstite au fost asezate aici. Iar noi, credinciosii, care venim la racla sfintelor, si cinstitelor tale moaste, te rugam pe tine, pastorul si mijlocitorul nostru cel bun, nu inceta sa te rogi la Domnul si Dumnezeul nostru, sa stinga toate eresurile si schismele care vin din uneltirile vrajmasului mantuirii noastre, intarindu-ne intru evlavie si curatie, iar cu roua harului Sau sa omoare vapaia patimilor noastre si sa ne incinga cu putere de sus impotriva lui Antihrist si a hoardelor lui, impotriva vrajmasilor nostri vazuti si nevazuti; pe demoni izgonindu-i, izbavindu-ne de toate bolile sufletesti si trupesti si pazindu-ne de toate relele, sa ne daruiasca tot binele si sa ne ocroteasca cu pace si bunastare, ca noi toti petrecand in pace, in liniste si fara sminteala sa preaslavim Preasfanta Treime, pe Unul Dumnezeu, Tatal si Fiul si Sfantul Duh si milostiva ta mijlocire pentru noi in veci. Amin.