“DOAMNE, INAINTE DE SFARSIT, PANA CE NU PIER, MANTUIESTE-MA!” – Predica Sf. Iustin Popovici la Duminica Sfintei Maria Egipteanca

20-03-2010 Sublinieri

Părintele Iustin Popovici,

Omilie la Duminica a V – a din Post

(1965)

În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh.

Iată a V-a Duminică din Marea Patruzecime, duminica [ce pecetluieşte săptămâna] marilor privegheri şi marilor nevoinţe, săptămâna marilor tânguiri şi suspine, Duminica celei mai mari sfinte între sfintele femei, a Cuvioasei Maicii noastre Maria Egipteanca…

Patruzeci şi şapte de ani a vieţuit în pustie, şi Domnul i-a dăruit ceea ce rareori dăruieşte cuiva dintre sfinţi. Ani întregi nu a gustat pâine şi apă. La întrebarea Avvei Zosima, ea a răspuns: „Nu numai cu pâine va trăi omul” (Matei 4, 4). Domnul a hrănit-o într-un mod deosebit şi a îndrumat-o la viaţa pustnicească, la nevoinţele pustniceşti.

Şi care a fost urmarea? Sfânta a preschimbat iadul ei în rai! L-a biruit pe diavol şi a urcat sus la Dumnezeu! Cum, cu ce? Cu postul şi cu rugăciunea, cu postul şi cu rugăciunea! Pentru că postul împreună cu rugăciunea, este o putere care biruieşte totul. Un imn minunat din Marea Patruzecime spune: „Să urmăm Mântuitorului sufletelor noastre, Care prin post ne-a arătat biruinţa împotriva diavolului”. Prin post ne-a arătat biruinţa împotriva diavolului… Nu există o altă armă, nu există un alt mijloc.

Postul! Iată mijlocul pentru a-l birui pe diavolul, pe orice diavol. Exemplu de biruinţă, Sfânta Maria Egipteanca. Ce putere dumnezeiască este postul! Postul nu este nimic altceva decât să-ţi răstigneşti trupul, să-ţi răstigneşti trupul, să te răstigneşti singur pe tine însuţi.

De vreme ce există crucea, biruinţa este sigură. Trupul fostei desfrânate din Alexandria, Maria, prin păcat s-a predat robiei diavolului. Dar când a îmbrăţişat crucea lui Hristos, când a luat această armă în mâinile ei, l-a biruit pe diavol. Postul este învierea sufletului din morţi. Postul şi rugăciunea deschid ochii omului, ca să se zărească şi să se înţeleagă după adevăr pe el însuşi, să se vadă pe el însuşi.

Vede atunci că fiecare păcat în sufletul lui este mormântul lui, mormântul, moartea lui. Înţelege că păcatul în sufletul lui nu face nimic altceva decât să transforme în leşuri toate câte aparţin sufletului: gândurile lui, sentimentele lui şi dispoziţiile lui; un şir de morminte. Şi atunci…, se dezlănţuie din suflet un strigăt jalnic: „Înainte de sfârşit, până ce nu pier, mântuieşte-mă”. Acesta este strigătul nostru în această sfântă săptămână: Doamne, înainte de sfârşit, până ce nu pier, mântuieşte-mă. Astfel ne-am rugat în această săptămână Domnului, astfel de strigăte rugătoare ne-a predat, în Canonul său cel Mare, marele sfânt părinte al nostru Andrei Criteanul.

„Doamne, înainte de sfârşit, până ce nu pier, mântuieşte-mă”. Acest strigăt ne priveşte pe noi toţi, pe toţi câţi avem păcate. Cine nu are păcate? Este imposibil să priveşti în tine însuţi şi să nu afli undeva, în vreun ungher al sufletului tău, să nu localizezi în vreun colţ al lui un păcat poate uitat. Şi… fiecare păcat, pentru care nu te-ai pocăit, este mormântul tău, este moartea ta.Şi tu, ca să poţi să te mântuieşti şi să te înviezi pe tine însuţi din mormântul tău, strigă cu strigătele tânguitoare şi rugătoare ale Marii Patruzecimi: „Doamne, înainte de sfârşit, până ce nu pier, mântuieşte-mă”.

Să nu ne batem joc de noi înşine, fraţilor, să nu ne lăsăm înşelaţi. Şi chiar dacă un singur păcat ar rămâne în sufletul tău, şi tu nu te pocăieşti şi nu-l mărturiseşti, ci îl laşi înăuntrul tău, acest păcat te va duce în împărăţia iadului. Pentru păcat nu există loc în raiul lui Dumnezeu. Pentru păcat nu există loc în Împărăţia Cerurilor. Pentru a te învrednici de Împărăţia Cerurilor, îngrijeşte-te să izgoneşti din tine orice păcat, să dezrădăcinezi din tine prin pocăinţă orice păcat. Pentru că nimic nu izbăveşte decât pocăinţa omului. O astfel de putere a dat Domnul Sfintei Pocăinţe.

Priviţi! Dacă pocăinţa a putut să mântuiască o femeie atât de desfrânată, cum a fost odată Maria Egipteanca, cum să nu mântuiască şi pe alţi păcătoşi, pe fiecare păcătos, şi pe cel mai mare păcătos şi criminal? Da, Sfânta şi Marea Patruzecime este câmpul de luptă pe care noi, creştinii, cu postul şi cu rugăciunea îl biruim pe diavolul, biruim toate păcatele, biruim toate patimile şi ne asigurăm nouă înşine nemurirea şi viaţa veşnică. În Vieţile sfinţilor şi ale adevăraţilor creştini există nenumărate exemple care arată că, într-adevăr, doar cu rugăciunea şi cu postul noi creştinii biruim pe demoni, pe toţi cei care ne chinuiesc şi vor să ne târască în împărăţia răului, în iad. Chiar, Sfântul Post…! Este postul sfintelor noastre virtuţi. Fiecare sfântă virtute înviază sufletul meu şi sufletul tău din morţi.

Rugăciune! Ce este rugăciunea? Este marea virtute care te înviază şi care mă înviază. Sculându-te la rugăciune, n-ai strigat către Domnul să îţi curăţească sufletul de păcate, de orice rău, de orice patimă? Atunci mormintele tale şi mormintele mele se deschid şi morţii înviază. Tot ce este păcătos fuge, tot ce târăşte spre rău dispare. Sfânta rugăciune îl înviază pe oricare dintre noi, când este sincer, când îşi aduce tot sufletul în cer, când tu cu frică şi cutremur spui Domnului: Vezi, vezi mormintele mele, nenumărate sunt mormintele mele, Doamne! În fiecare din aceste morminte, iată sufletul meu, iată-l mort, departe de Tine, Doamne! Spune un cuvânt şi îi înviază pe toţi morţii mei! Pentru că Tu, Tu, Doamne, ne-ai dăruit multe puteri dumnezeieşti ca să ne învieze prin Sfânta Înviere, să ne învieze din mormântul trândăviei.

Da, prin păcat, prin patimile noastre, murim sufleteşte. Sufletul moare când se desparte de Dumnezeu. Păcatul este puterea care desparte sufletul de Dumnezeu. Şi noi, când iubim păcatul, când iubim plăcerile trupeşti, în realitate ne iubim moartea, iubim mormintele, mormintele rău mirositoare în care sufletul nostru se descompune.

Dimpotrivă, când ne trezim, când prin fulgerul pocăinţei lovim în inima noastră, atunci…, atunci morţii noştri înviază. Atunci sufletul nostru îi biruieşte pe toţi criminalii săi, îl biruieşte pe creatorul prin excelenţă al tuturor păcatelor, pe diavolul, îl biruieşte cu puterea Domnului Iisus Hristos cel înviat.

De aceea, pentru noi creştinii nu există păcat mai puternic ca noi. Să fii sigur că întotdeauna eşti mai puternic decât orice păcat care te chinuieşte, întotdeauna eşti mai puternic decât orice patimă care te chinuieşte. Cum? – întrebi. Prin pocăinţă! Şi ce este mai uşor decât ea? Întotdeauna poţi înăuntrul tău, în sufletul tău, să strigi: „Doamne, înainte de sfârşit, până ce nu pier, mântuieşte-mă”. Ajutorul lui Dumnezeu nu te va trece cu vederea. Te vei învia pe tine însuţi din morţi şi vei trăi în această lume ca unul care a venit din cealaltă lume, care a fost înviat şi trăieşte o nouă viaţă, viaţa Domnului celui înviat, înăuntrul căreia există toate dumnezeieştile puteri, aşa încât niciun păcat de acum să nu poată să te ucidă. Poate vei cădea din nou, dar de acum cunoşti, cunoşti arma, cunoşti puterea cu care te înviezi din morţi. Dacă de cincizeci de ori pe zi păcătuieşti, dacă de cincizeci de ori te ruşinezi, dacă cincizeci de morminte îţi sapi astăzi, strigă doar: „Doamne, dă-mi pocăinţă. Mai înainte de sfârşit, până ce nu pier, mântuieşte-mă”.

Domnul cel Bun, care cunoaşte slăbiciunea şi neputinţa sufletului omenesc şi a voinţei omeneşti, a spus: Vino, frate. Chiar dacă de şaptezeci de ori câte şapte păcătuieşti pe zi, vino iar şi spune: Am păcătuit (Matei 18, 21-22). Domnul asta ne porunceşte nouă, oamenilor slabi şi neputincioşi. Îi iartă pe păcătoşi. De aceea a şi declarat că bucurie mare se face în cer pentru un păcătos care se pocăieşte pe pământ (vezi Luca 15, 7). Întreaga lume cerească priveşte la tine, frate şi soră, cum trăieşti pe pământ. Cazi în păcat şi nu te pocăieşti? Iată, îngerii plâng şi se tânguiesc în cer din pricina ta. Doar ce începi să te pocăieşti, frate, îngerii în cer se bucură şi dănţuiesc ca nişte fraţi ai tăi cereşti…

Iată Maria Egipteanca, marea sfântă de astăzi. Cât de păcătoasă a fost! Din ea Domnul a făcut o fiinţă sfântă ca heruvimii. Prin pocăinţă s-a făcut întocmai cu îngerii, prin pocăinţă a distrus iadul în care se afla, şi s-a suit întreagă în raiul lui Hristos. Nu există creştin neputincios în această lume, chiar dacă îl atacă cele mai groaznice păcate şi ispite ale acestei lumi. Însă este suficient doar ca creştinul să nu uite marile lui arme: pocăinţa, rugăciunea, postul; să se dedea vreunei nevoinţe evanghelice, vreunei virtuţi: fie rugăciunii, fie postului, fie iubirii evanghelice, fie îndurării. Să ne amintim de marii sfinţi ai lui Dumnezeu, să ne amintim de marea sfântă sărbătorită astăzi, de Cuvioasa Maica noastră Maria Egipteanca, şi să fim siguri că Domnul va fi ajutorul nostru la vreme. Sfânta Maria a experiat atât de mult ajutorul minunat din partea Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, încât s-a mântuit din groaznicul ei iad, de groaznicii ei demoni. Preasfânta Născătoare de Dumnezeu şi astăzi şi pururea ne ajută în toate virtuţile noastre evanghelice: în rugăciune, în post, în priveghere, în iubire, în îndurări şi în răbdare şi în orice altă virtute. Mă rog să ne ajute întotdeauna şi să ne călăuzească…

De aceea, niciodată să nu oboseşti în lupta şi în războiul cu păcatele tale… În toate greutăţile tale, în cele mai mari căderi ale tale să-ţi aminteşti de acest strigăt al sfintei săptămâni, care are putere să te învieze: „Doamne, mai înainte de sfârşit, până ce nu pier, mântuieşte-mă“.

[Traducere (în elină) de către părinţii Sfintei Mănăstiri Cuviosul Grigorie din Sfântul Munte din cartea PASHALNE BESEDE (Omilii Pascale), Belgrad, 1998]

Legaturi:


Categorii

Ce este pacatul?, Cum ne iubeste Dumnezeul nostru, Duminica Sfintei Maria Egipteanca, Hrana duhului / PREDICI SI CUVINTE DE FOLOS, Pocainta, Sfanta Maria Egipteanca, Sfantul Iustin Popovici, Sfintii - prietenii lui Dumnezeu, prietenii nostri, Talcuiri ale textelor scripturistice

Etichete (taguri)


Articolul urmator/anterior

Comentarii

28 Commentarii la ““DOAMNE, INAINTE DE SFARSIT, PANA CE NU PIER, MANTUIESTE-MA!” – Predica Sf. Iustin Popovici la Duminica Sfintei Maria Egipteanca

  1. Sfânta Maria Egipteanca
    Adânc şi greu s’a întinat
    În pofta tinereţii sale
    Trăind în bucurii de iad.

    Toată ruşinea desmierdării
    Şi-a rafinat-o în plăcere
    Nebănuind că’aduce-n suflet
    Cumplita iadului putere.

    Sorbind dulceaţa desfrânării
    Ea s-a legat – fără să ştie –
    De’un chin cumplit şi-o spurcăciune
    Care ne leagă pe vecie.

    Iubind plăcerile carnale
    Ruşinea sfântă i-a pierit
    Şi în mizeria curvească
    Tot ce’avea sfânt şi-a nimicit.

    Nu ia rămas neântinată
    Nimic din zeastea sufletească
    Nimic din trup, din demnitatea
    Şi frumuseţea femeiască.

    -Hidoasă e femeia curvă.
    De cer şi oameni osândită,
    Putrând peceţile scârnave,
    Umblând de demoni însoţită .

    Pe unde trece spurcă mintea
    Aprinde carnea şi privirea,
    Aduce-n inimă trădarea
    Adulterul, nelegiuirea –

    Aşa umbla ea de copilă,
    Purtând şi răspândind păcatul
    Prinzând în mreje mii de tineri
    Şi populând cu dânşii iadul.

    La câţi le-a strcurat în suflet
    Păcatul pentru veşnicie,
    Şi legătura cu satana
    Doar singur Dumnezeu o ştie.

    Şi-aşa a cutezat să intre
    Cu poftele-i neruşinate
    Şi să atingă sfânta cruce
    Cu buzele sale spurcate.

    Dar n-a putut să treacă pragul
    Că i s-a stăvilit intrarea
    Şi încercând din nou să-l treacă
    Maria şi-a văzut pierzarea.

    A înţeles unde se află.
    Cât de cumplit este spurcată
    Şi îngrozită’a cerut milă
    La Maica cea Nevinovată.

    Zdrobită de povara-i cruntă
    Şi de ruşinile curviei
    Maria şi-a urât păcatul
    Râvnind lumina curăţiei.

    Făgăduind să-şi schimbe viaţa
    Sărută Crucea Răstignirii
    Şi pleacă în pustiu să-şi spele
    Toată mizeria trăirii.

    Şi-aici va înţelege faptic
    Cât de cumplit e şi de greu
    Să lupţi, să scapi prin pocăinţă
    Din legătura celui rău.

    Şi cât de greu renunţă carnea
    La poftele desfătătoare
    Cât e de greu să ştergi din suflet
    Orice demonică’nsemnare.

    Sfântul Zosima ne descrie
    Aceste-n câteva cuvinte
    Din spusa şi din cunoştinţa
    Acestor nevoinţe sfinte.

    Sărmană, singură’n pustie
    În foame’n frig, şi-n suferinţă
    Maria şi-a distrus păcatul
    În grea şi aspră pocăinţă.

    A îndurat focul chemării
    Şi chinul cărnii desfătate
    Care-o târa fără de milă
    Iar la desfrâu şi la păcate.

    De soarele’arzător topită
    A ars în cărnuri neruşinea,
    Răbdând durerea ispăşirii
    Până o uşura minunea.

    Câd apogeul suferinţei
    Îi istovea toată puterea
    Prin har venea din cer lumină
    Şi-o mângâia cu învierea.

    Dar iarăşi poftele pierzării
    Îi aduceu plăceri de moatre
    Cântări şi chipuri şi organe
    Spre dezmierdarea din păcate.

    Foamea şi frigul şi pustiul
    Chemau prin dragostea de sine
    La renunţări, la lepădare
    Şi la întoarcerea în lume.

    Dar a rămas precum o stâncă
    Neclătinată în credinţă
    Arzând an după an păcatul
    În cea mai aspră pocăinţă.

    Pî’n i-a ajuns trupul o umbră
    Uscată, seacă pe pământ
    Iar sufletul curat ca neaua
    Şi plin de har în Duhul Sfânt.

    Şi astăzi ea arată lumii
    Cât de tiran este cel rău
    Şi cât de greu scăpăm din jugu-i
    Spre-a fi plăcuţi lui Dumnezeu.

    Tot ea ne-arată ce putere
    Aduce-n noi sfânta credinţă
    Şi cât de sus putem ajunge
    Prin post sever şi nevoinţă.

    Sfânta Maria ne vorbeşte
    De om, de trup, de Dumnezeu
    De suflet şi de pocăinţă
    Şi de lucrarea celui rău.

    Ea ne arată ce înseamnă
    Adevărata pocăinţă
    Cât ni se cere, cum cunoaştem
    Cât am sporit noi în credinţă.

    Ea ne arată – pri ea însăşi-
    Că pocăinţa nu-i uşoară
    Şi că lucrarea ei se face
    În suflet nu pe dinafară.

  2. Pingback: Duminica Cuvioasei MARIA EGIPTEANCA « Saccsiv’s Weblog
  3. Pingback: Război întru Cuvânt » DUMINICA SFINTEI MARIA EGIPTEANCA SI A LECTIEI DATE FIILOR LUI ZEVEDEU: “Intre voi sa nu fie asa!”
  4. Domnul, pentru rugăciunile Sfintei Maria Egipteanca, să ne dăruiască nădejde şi putere de pocăinţă, pentru a ne întoarce la iubirea Sa, fiind încredinţaţi că “Pocăinţa este fiica nădejdii şi tăgăduirea deznădejdii”(Sfantul Ioan Scărarul)!
    Maria Egipteanca, talharul de pe cruce, Sfantul Apostol Pavel şi alţi mulţi păcătoşi convertiţi la viaţa în Hristos sunt modele de pocăinţă, de lupta duhovniceasca şi garanţia faptului că Dumnezeu, oricat de mult ne-am fi îndepărtat de El, aşteaptă întoarcerea noastră, aşteaptă ca noi să-I acceptăm ajutorul, să ne întoarcem şi, conştientizandu-ne slăbiciunea, să ne încredinţăm puterii Sale cu încredere absolută şi necondiţionată. Cum ar putea crede cineva că Mantuitorul Hristos, Care S-a întrupat şi S-a dat pe Sine Însuşi pentru mantuirea noastră, ar refuza să ne ridice din păcat şi să ne dăruiască iertarea? Care creştin ar putea fi atat de lipsit de credinţă? De aceea, fiind convinşi că Hristos aşteaptă întoarcerea noastră(oricat de grave ar fi păcatele noastre şi chiar dacă am fi păcătuit zilnic), să fugim de deznădejde şi să alergăm la Creatorul şi Mantuitorul sufletelor noastre, strigand cu încredere: “Doamne, am păcătuit la cer şi înaintea Ta şi nu mai suntem vrednici de a ne numi fiii Tăi, dar Tu vezi neputinţa noastră şi întăreşte-ne întru iubirea Ta”!
    “Iubirea lui Dumnezeu faţă de cel mai mare păcătos este mai mare decat iubirea celui mai mare sfant faţă de Dumnezeu.”(pr. Arsenie Boca)
    Doamne-ajută!

  5. @Nicolae Mirean
    Frumoasa poezie,frate Nicolae! Va multumesc din suflet ca inmultiti si pentru noi talantul pe care vi l-a dat Dumnezeu.

  6. Pingback: Război întru Cuvânt » Sf. Dimitrie al Rostovului: ADEVARATA POCAINTA: OSTENELI MAI MARI DECAT PACATELE!
  7. Pingback: Razboi întru Cuvânt » CE FEL DE CRESTINI SUNTEM, DE FAPT?
  8. Pingback: “Vezi, vezi mormintele mele, nenumărate sunt mormintele mele, Doamne! “ « Mugureinflorit's Blog
  9. Pingback: Război întru Cuvânt » DUMINICA MIRONOSITELOR, ZIUA FEMEII CRESTINE: “Cine ne va pravali noua piatra de la usa mormantului?”
  10. Pingback: Război întru Cuvânt » Sfantul Teofan Zavoratul – Omilie la Sfanta Maria Egipteanca. … DAR CU NOI CUM RAMANE? CUM NE VOM SMULGE DIN MOARTEA SI ORBIREA IN CARE ZACEM?
  11. Pingback: Război întru Cuvânt » DOMNUL MEU SI DUMNEZEUL MEU! Cugetare duhovniceasca la ranile lui Hristos si la nevoia fiintiala de un Mantuitor. Dar cat de vie mai este credinta noastra?
  12. Pingback: Război întru Cuvânt » 14 IUNIE – SFANTUL IUSTIN POPOVICI: “In istoria neamului omenesc au existat trei caderi principale: cea a lui Adam, cea a lui Iuda si cea a papei”
  13. Pingback: PARINTELE AMFILOHIE la Sophia (audio, video): “Tara are nevoie de oameni care sa se pocaiasca cu adevarat. POCAINTA ESTE DE TEMUT DEMONILOR!” -
  14. Pingback: TALCUIREA CANONULUI CEL MARE AL SF. ANDREI CRITEANUL – studiul teologic si duhovnicesc al lui Panayottis Nellas -
  15. Pingback: Predica PS Sebastian la DUMINICA CUVIOASEI MARIA EGIPTEANCA. Invitatie la incredere in dragostea lui Dumnezeu si la pocainta -
  16. Pingback: SF. TEOFAN ZAVORATUL – Alte predici puternice la Duminica Mariei Egipteanca: “INTARITI-VA HOTARAREA DE A REZISTA in impotrivirea fata de naravurile lumii” -
  17. Pingback: Parintele Petroniu despre ACATISTUL BUNEI VESTIRI si DUMINICA MARIA EGIPTEANCA: “Otrava pacatului nu se poate taia cu apa de flori, trebuie leacuri puternice; nu cu jumatati de masura, ci cu lupta pe viata si pe moarte” -
  18. Pingback: Predica audio a Parintelui Dosoftei de la Putna in Duminica Mariei Egipteanca: POCAINTA – MEDICAMENT IMPOTRIVA OTRAVEI PACATULUI SI A INSINGURARII -
  19. Pingback: POCAINTA – SINGURA NOASTRA SALVARE. DAR PE CINE MAI PREOCUPA…? -
  20. Pingback: Sfantul Iustin Popovici: “SFINTENIA ESTE STAREA NORMALA A SUFLETULUI NOSTRU… Sa te sfintesti tu insuti mai intai, si apoi sa sfintesti pe altii“ -
  21. Pingback: ACATISTUL SFANTULUI CUVIOS IUSTIN POPOVICI (14 iunie) -
  22. Pingback: Sfantul Iustin Popovici: SFINTELE TAINE NU AU NUMAR: “Toate in Biserica sint Sfinta Taina, toate: de la lucrul cel mai marunt, pina la cel mai mare” -
  23. Pingback: INVATATURI FUNDAMENTALE PENTRU MANTUIREA SUFLETULUI (V). Pocainta sincera pentru propriile pacate. INDRUMAR DUHOVNICESC PENTRU CERCETAREA DE SINE de la Parintele Valentin Mordasov -
  24. Pingback: POCAINTA – inceputul propovaduirii Domnului. AVVA EFREM FILOTHEITUL despre POCAINTA si MARTURISIRE: “Lacrimile spala greseala, oricat de rea, de murdara, de dusmanoasa, de urata si de varsatoare de sange ar fi fost” -
  25. Pingback: SFANTUL IUSTIN POPOVICI, binevestitorul si marturisitorul Dumnezeu-Omului (†14 iunie) – 120 de ani de la nastere, 35 de ani de la adormire -
  26. Pingback: SFANTUL IUSTIN DE LA CELIE despre misiunea ascetica a Bisericii: “ASCETII SUNT SINGURII MISIONARI AI ORTODOXIEI. Nevoinţa este singura ei scoala misionara. PUNE-TE IN SITUATIA CELOR INDURERATI, PLINI DE TRISTETE SI DE NECAZURI…” | Cuvâ
  27. Pingback: Arhim. Simeon Kraiopoulos: SUFERINTA, BINECUVANTARE SAU BLESTEM? Care este sensul suferintei? | Cuvântul Ortodox
  28. Pingback: “Iata, ne suim la Ierusalim…”, urcam catre PATIMILE DOMNULUI. Noi stim ce cerem si ce asteptam de la Dumnezeu? “RASTIGNIREA” de a-L crede si a-L urma pe Hristos. “CRESTINII GANDESC SI AU DUHUL CELOR DIN LUME. Cata vicle
Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Articole Recomandate

Carti recomandate