GHERON IOSIF: Totdeauna Dumnezeu ajuta, totdeauna ajunge la timp, dar este nevoie de rabdare!

17-08-2009 Sublinieri

346337-01

“Vino, buna si iubita mea sora, vino si iarasi vom mangaia necazurile tale. Vino, si vom binecuvanta pe Dumnezeu cu glasul dulce al inimii, rostit de gura si care rasuna in minte. Spunand: “Binecuvanteaza suflete al meu pe Domnul si toate cele dinlauntrul meu numele cel sfant al Lui”.

Vezi cat de mult ne iubeste Domnul? Vezi cat suntem de fericiti noi, nevrednicii, pentru toate cate ne daruieste bunatatea Lui in fiecare zi? Dar inca ne asteapta ceasul acela al secerisului adevarat, al clipei aceieia fericite cand vom lasa cele de aici si vom pleca in cealalta patrie a noastra, cea intru totul adevarata, viata cea fericita, bucuria cea sigura, pentru a primi fiecare partea pe care ne-o daruieste Preadulcele Iisus Cel preadarnic.

O, bucurie! O, multumire! O, iubire a Parintelui ceresc! Sa ne curateasca de toate necuratiile, sa ne cinsteasca, sa ne imbogateasca, daruindu-ne bogatiile sale!

Acolo, sora mea preabuna, nu mai exista cel ce nedreptateste, cel preaviclean; a disparut ravnirea si invidia. Acolo nu mai sunt patimi. Cei cu patimi au ramas la poarta. Prapastie mare este de o parte si de alta.

Dar, o, iubire preadulce a lui Hristos, ce lucru bun ai vazut la noi si ne-ai condus pe calea Ta cea dumnezeiasca! Bucura-te deci si veseleste-te, iubita mea sora, multumeste si da slava lui Dumnezeu, caci iata, se apropie ceasul. A sosit clipa ca peste putin sa auzim glasul acela binecuvantat: “Veniti la Mine”. Numai ce se vor inchide ochii acestia simtitori, se vor deschide ochii tainici ai sufletului; si ca din somn ne vom trezi in viata cealalta. Atunci vei vedea parinti, frati, rude. Atunci vei vedea ingeri, sfinti si pe Maica cea preafericita a tuturor, pe Preacurata Fecioara si Maica a lui Dumnezeu, pe care toti o strigam in fiecare clipa si careia, dupa Dumnezeu, ii datoram toate.

Cu cine sa vorbim mai intai, cine ne va imbratisa, pe cine vom saruta mai intai – toate preacurate, toate preafrumoase, toate sfinte! Cine, deci, asteptand toate acestea, nu va rabda orice necaz al vietii de aici?

Asadar, sora mea buna si iubita, priveste in urma viata ta, cerceteaza cu amanuntul cum ai petrecut-o. Adu-ti aminte de binefacerile nemarginite ale Mantuitorului nostru Iisus Hristos si ale Preadulcei Sale Maici. Indura cu rabdare ispitele ce au sa mai vina.

Totdeauna Dumnezeu ajuta, totdeauna ajunge la timp, dar vrea de la noi rabdare. El aude de indata ce noi strigam, dar nu dupa cum crezi tu.

Tu crezi ca glasul tau nu a ajuns numaidecat la sfinti, la Maica Domnului, la Hristos. Dar, inainte chiar de a striga tu, sfintii s-au si repezit sa-ti ajute, cunoscand ca ii vei chema in ajutor si vei cere apararea lor cea de la Dumnezeu. Tu insa, nevazand dincolo de cele ce se vad si necunoscand ca Dumnezeu conduce lumea, vrei ca cererea ta sa se implineasca de indata, ca fulgerul. Nu este asa. Domnul cere de la tine rabdare. Vrea ca tu sa arati credinta ta. Nu este suficienta rugaciunea pe care o spune cineva ca un papagal. Trebuie ca iubirea sa fie impreuna lucratoare la cele pe care le contine rugaciunea, si apoi trebuie sa inveti sa astepti. Iata ca s-a implinit deja ceea ce ieri si alaltaieri ai dorit. Dar tu ai fost pagubita, pentru ca nu ai avut rabdare sa astepti. Ai fi castigat si pe unele si pe celelalte, si pe cele trecatoare si pe cele ceresti.

Acum te manii, te mahnesti si te necajesti, gandind ca Tatal ceresc intarzie sa-ti raspunda. Eu iti spun ca aceasta se va implini asa cum doresti – se va implini neaparat – dar este nevoie de rugaciune din tot sufletul si de asteptare. Si cand tu vei inceta sa-ti mai amintesti de ceea ce ai cerut, atunci iti va veni ca dar al rabdarii si al asteptarii tale.

Cand, rugandu-te si cerand de la Dumnezeu ceva, ajungi la deznadejde, atunci este aproape de tine implinirea cererii. Hristos vrea sa vindece vreo patima ascunsa din tine, de aceea amana implinirea cererii. Daca primesti mai repede decat te astepti tu, patima ta ramane nevindecata. Daca astepti, primesti si ceea ce ai cerut si vindecarea patimii. Si atunci te vei bucura cu bucurie mare si vei multumi cu caldura lui Dumnezeu, care pe toate le zideste cu intelepciune si le face spre folosul nostru. Nu ai nici un folos, deci, daca te mahnesti, daca te superi, daca spui cuvinte grele. Trebuie sa-ti inchizi gura. Nimeni sa nu inleleaga ce ai tu. Sa iasa abur pe ochi, nu pe nas. Sa nu oftezi, pentru a te usura, zice-se, ci sa te linistesti. Prin asteptare si indelunga-rabdare vei arde pe diavol.

Eu – martor imi este Domnul, Cel ce pierde pe toti cei care rostesc minciuni – mult m-am folosit din ceea ce iti spun acum. Atat de mari si grele erau ispitele incat credeam ca de durere o sa-mi iasa sufletul precum fumul pe horn. Si totusi, dupa ce trece incercarea, vine atata mangaiere, ca si cand ai fi in rai, fara trup. Te iubeste Hristos, te iubeste Maica Domnului, te lauda Sfintii, Ingerii se minuneaza de tine.

Vezi cate bunatati aduc ispitele si necazurile? Daca vrei sa vezi, sa gusti si tu iubirea lui Hristos, indura ceea ce vine asupra ta. Nu in ceea ce-ti place tie, ci in ceea ce vrea Domnul sa te incerce. Nimic din ceea ce facem noi de buna voie nu este atat de folositor cat este ceea ce ne trimite Domnul fara incuviintarea noastra. Dumnezeu vrea ca vrajmasul diavol sa lupte pe om lupta crancena, os peste os, sange peste sange. Atat incat sa se topeasca precum ceara la fata focului.

Atunci cand incercarea va trece, te vei umple de bucurie. Vei fi coplesita de jur imprejur de lumina stralucitoare si vei vedea taine pe care limba nu este cu putinta a le grai. Atunci vei dori cu sete sa vina iarasi ispitele, pentru ca ai cunoscut cat folos aduc.

Aceasta este calea adevarata, sora mea, si cel care iti scrie da marturie de adevar din propria lui experienta.

Indrazneste, deci, si intareste-te in Hristos Domnul, indurand tot ceea ce vine asupra ta, primind, impreuna cu durerea, pacea si harul lui Dumnezeu.

Pastreaza-ti sufletelul cu tarie, gandind ca schiopii si leprosii nu patrund la aceste bunuri. De aceea ne lasa ispitele Domnul, ca sa ne curatim de toate prejudecatile. Acestea sunt sapunul si lespedea pe care lovindu-ne intruna, ne albeste. Si hainele care sunt tari rezista si sunt de folos Mirelui. Cele care nu rezista loviturilor pe lespede se sfasie si sunt aruncate la cele nefolositoare.

De aceea este nevoie sa ne silim putin aici, pentru ca se apropie ceasul. Sa pastrezi scrisorile pe care ti le trimit, sa le ai atunci cand esti incercata de necazuri. Ma tem ca te voi lasa curand. Cu cat trece timpul, cu atat ma simt mai ingreuiat. Sunt ca un slabanog.

Nu am timp sa-ti scriu despre minunea pe care a facut-o cu mine Domnul pentru a indrepta o greseala de a mea din nestiinta. Vezi, deci, bunatatea cea multa a Domnului nostru? Vezi ca lucreaza si cu minuni, atunci cand grija Sa dumnezeiasca socoteste de cuviinta?

Omul se insala de multe ori din nestiinta sau pentru ca este atras de altii. Dar daca are sufletul deschis si bunavointa, nu-l lasa Domnul, ci in multe feluri il poate aduce la lumina. Acest lucru ma face sa devin tarana, cenusa, vierme al pamantului.

Mare cu adevarat este mila Domnului. Are dreptate Psalmistul cand spune: “Nu dupa faradelegile noastre ne-ai facut, Doamne, nici dupa pacatele noastre ne-ai rasplatit noua”.

De ce sa nu multumesti lui Dumnezeu? De ce sa cartesti? Daca eu iti scriu despre ispitele pe care le indur eu nu este posibil sa le rezisti. Si totusi, harul Domnului Hristos si al Preasfintei noastre Maici toate le topeste. Ai rabdare. Imparateasa si Maica lui Dumnezeu si Stapana tuturor nu ne lasa. Ea se roaga pentru noi“.

(Gheron Iosif, Marturii din viata monahala, Editura Bizantina)

md-5.JPG


Categorii

1. SPECIAL, Cum ne iubeste Dumnezeul nostru, Gheron Iosif Isihastul, Hrana duhului / PREDICI SI CUVINTE DE FOLOS, Parinti athoniti contemporani

Etichete (taguri)


Articolul urmator/anterior

Comentarii

45 Commentarii la “GHERON IOSIF: Totdeauna Dumnezeu ajuta, totdeauna ajunge la timp, dar este nevoie de rabdare!

<< Pagina 1 / 2 >> VEZI COMENTARII MAI NOI

  1. Multumesc, fratilor!

    Chiar aveam nevoie de un astfel de cuvant!

    Domnul sa va rasplateasca jertfa !

  2. Minunate cuvinte.Simplu nu academic rostite.Dar în ce studiu.. în ce şcoală se dobândesc acestea…
    Iată fie şi numai citite,conving.Iată predică cu putere. Iată cuvânt care zideşte.Iată model de urmat,cale de parcurs,cuvânt de îmlinit şi bucurie de trăit.Ce-mi rmâne de aici ? O lectură frumoasă? Un cuvânt de dat altora ? Nu, Dumnezeu mi l-a dat să-l folosesc eu mai întâi ,să-i simt adevărul din însăşi trăirea lui. Doamne ajută-ne.

  3. Frumos e omul prin credinţă
    Frumos e omul prin cedinţă,
    Curat ca roua de april
    Purtând lumina învierii,
    În zimbet dulce de copil.

    E’ un înger pământean vizibil,
    Cu învierea în privire
    Şi rugăciune nencetată
    Ce curge lin spre mântuire.

    Cu viers profund şi glas din ceruri,
    Mustind de sens şi de divin,
    Curat ca lacrima de rouă
    Şi ca adâncul cer senin.

    Purtând şi viaţa şi lumina
    Înmiresmate-n Duhul Sfânt ,
    Şi frumuseţile divine ,
    Ce curg prin har peste pământ .

    Privirea sa iradiază ,
    Respect ,iubire , bunătătate ,
    Iertare şi milostivire
    Şi sete vie de dreptate .

    Întregul om e o comoară
    Ce-n toate se mărturiseşte ,
    Sfinţenie fără trufie
    Smerenie care vorbeşte.

    Tăcere care strigă lumii ,
    Prin faptele strălucitoare ,
    Care vorbesc fără de vorbe
    Prin roadele mântuitoare .

    Iubire mai presus de fire
    Culeasă din ce e mai greu,
    Din bucuriile Golgotei
    Şi dragostea de Dumnezeu.

    Cât de curat e omul astfel .
    Cât e de viu de îngeresc ,
    Curat ca neaua de pe piscuri ,
    Prin mila Tatălui ceresc .

    E chip divin în trup ce poartă
    Un suflet nobil şi ceresc
    Crescut cu hrana din potirul
    Altarului dumnezeiesc .

    Aşa au fost şi-aşa sunt sfinţii
    Înveşmântaţi în Duhul Sfânt ,
    Care-n Iisus prin har şi taine
    Şi-au sfinţit viaţa pe pământ .

  4. Toata viata noastra (a mea) cautam ADEVARUL, dar ADEVARUL e in aceste simple Marturii!ADEVARUL E DOMNUL!Multumesc pentru aceste minunate cuvinte!

  5. Puterea cuvantului

    Zi de zi trăiesc aceeaşi monotonie, plec de acasă şi mă reîntorc. Dar apăsătoarea negură a monotoniei, nu mi-a invadat şi sufletul. Sufletul meu cunoaşte liniştea prin prisma cuvintelor, prin puterea lor. Cuvintele din interiorul meu sunt darurile lui Dumnezeu, deoarece El se află înăuntrul meu şi mă iubeşte. Acest „izvor de lumină” mă poartă spre cer şi mă îndeamnă să scriu. „Corbii” care mă înconjoară ar vrea să-mi sfâşie sufletul unde Dumnezeu este singurul care domneşte, aceştia îmi lovesc doar trupul. Cuvintele transpuse pe hârtie sunt ca nişte mărgăritare sărutate de puterea Duhului Sfânt, umplându-le cu credinţă. Sunt „unse” de „izvorul luminii” şi trebuie să pătrundă şi în sufletele aşa-numiţilor „corbi”.
    Chiar de „cuvintele” ar seca şi simt cum cad în valea întunecată, Cel care mă iubeşte îmi va întinde mâna, oferindu-mi alte „cuvinte” pline de Slavă. Aş numi-o „căderea-renaşterii”, valea s-ar umple cu mărgăritare, cu lumina cuvintelor emanate din sufletele purtătoare de credinţă. În momentul acesta scriu împreună cu El. Mâna se scurge lin, asemenea unui pârâu, pe colile albe, presărând seminţe de mărgăritar. În timp, ele vor creşte, lăsându-şi parfumul peste întreaga omenire. Când vor mirosi „mărgăritarele”, corbii vor simţi puterea lui Dumnezeu şi se vor încrede în El.

    Andreea Pătraşcu

  6. Rugăciune

    Iisuse, Dumnezeul milei,
    Şi dătătorul celor bune,
    Primeşte cu milostivire,
    Smerita noastră rugăciune.

    Dă iar iubirea cea curată
    Şi calea sfântă în lumină,
    Păstorilor, obştii şi ţării
    Şi viaţă ortodox-creştină.

    Păstorilor dă-le Stăpâne,
    Trăirea cea adevărată,
    Şi asumarea misiunii,
    Duhovniceşti care o poartă.

    Dă-le puterea de-a’nţelege,
    Cu’adevărat cuvântul Tău,
    În veacu-n care răul pune,
    Un fals Hristos în locul tău.

    Dă-le tăria să se smulgă
    Din legăturile cumplite,
    Ale acestui veac mamonic,
    Şi-al căilor nelegiuite.

    Poporului dă-i pâinea sfântă.
    Dă-i dragoste şi dă-i răbdare,
    Lumina Ta ce lămureşte,
    Orice demonică’nşelare.

    Dă hrană Doamne sărăcimii.
    Dă modestie. Dă lumină,
    Să lepădăm calea ruşinii
    Şi să-ţi urmăm calea divină.

    Dă-ne conducători destoinici,
    Cu drag de ţară şi popor,
    Şi cu trăire ortodoxă
    În Duhul Tău mântuitor.

    Dă tuturor duhul dreptăţii,
    Şi al supunerii divine,
    Poruncilor mântuitoare
    Şi nu poruncilor străine.

    Îndură-Te şi-ascultă Doamne,
    Smerita noastră rugăciune,
    Şi dă-ne viaţă ortodoxă
    Credinţă vie, fapte bune.

    Dă-ne păstori plini de credinţă
    Şi dragoste pentru popor,
    Şi pentru viaţa în lumină,
    Slăvitule Mântuitor.

    La Tine-i harul şi puterea.
    La Tine toate’s cu putinţă.
    Îndură-Te şi’ntoarce ţara,
    La Adevăr şi la credinţă.

    Dă-ne smernia-Ţi divină,
    Şi-o fă lumină tuturor,
    Să ne iubim crezul şi ţara
    Preamilostivule păstor.

  7. Pingback: Război întru Cuvânt » Alte cuvinte pentru practica vietii duhovnicesti de la Gheron Iosif Isihastul: VENIREA HARULUI TE PREGATESTE DE ISPITE
  8. Pingback: Război întru Cuvânt » INCEPUTUL ANULUI BISERICESC - PRILEJ DE NOU INCEPUT BUN
  9. Pingback: Război întru Cuvânt » Sfantul Ioan Carpatiul – cuvinte de intarire in lupta nevazuta (2): “DESFATARE MI-A FACUT MIE DUMNEZEU”
  10. Pingback: Război întru Cuvânt » Sfantul Ioan Carpatiul – cuvinte de intarire in lupta nevazuta (3): “DUMNEZEU NU DEZNADAJDUIESTE DE MANTUIREA NOASTRA”
  11. Pingback: Gheron Iosif: “Totdeauna Dumnezeu ajunge la timp..” « Mugureinflorit's Blog
  12. Pingback: Război întru Cuvânt » Cum sa infruntam avalansa vestilor rele din lume si atacurile vrajmasului?
  13. Pingback: Război întru Cuvânt » Predica P.S. Sebastian Pascanu despre grijile vietii: INGRIJORARE SAU INCREDINTARE IN VOIA DOMNULUI? “Oare diavolul este stapanul nostru?! Oare in mana lui suntem? Oare el hotaraste ce se intampla sau nu cu noi?”
  14. Buna ziua. Va rog frumos, ajutati-ma cu un sfat. Eu nu am avut nicioadata un parinte cu adevarat credincios la care sa ma duc. Nu o data am dat de preoti care m-au jecmanit de bani multi ca sa imi faca un maslu (sper ca am pronuntat corect)sau sa stea de vorba cu mine. Unii spuneau ca nu au timp si sa vin altadata. Eu locuiesc in Bucuresti, sector 3 si sunt de religie ortodoxa. As vrea sa ma duc mai des la biserica, sa invat randuielile bisericesti, semnificatia Sfintelor Sarbatori, tainele ortodoxiei si mai mult, imi trebuie si o biblie sfintita. Sunt pacatoasa, este adevarat. Dumnezeu sa ma ierte! Va multumesc.

  15. Pingback: Gheron Iosif: cuvant de imbarbatare « Mugureinflorit's Blog
  16. Cuvinte de folos pentru suflet. Minunat! Sublim!

  17. Multumesc. ati facut mult bine. Am ceata in ochi. dar simt iubirea cum ma ocroteste.
    Multumesc.

  18. Pingback: Darul inainte-vederii lui GHERON IOSIF (†15 august 1959), unul dintre ultimii mari sfinti athoniti: “Tot ce facea, facea cu instiintare de la Dumnezeu” -
  19. Pingback: Parintele Efrem Filotheitul povestind despre STARETUL IOSIF ISIHASTUL. “Ai vazut om inselat? Din pricina gandurilor nemarturisite a patimit aceasta” -
  20. Pingback: STARETUL IOSIF ISIHASTUL – MOARTEA CA O CALATORIE LINA SPRE INVIERE sau ADORMIREA IMPREUNA CU “DULCEA MAICUTA” -
  21. Pingback: GHERON IOSIF: “Nu pot sa va descriu cat de mult ii plac Sfintei Fecioare CUMPATAREA SI CURATENIA” -
  22. Pingback: DIN SCRISORILE LUI GHERON IOSIF: “Daca harul lui Dumnezeu nu lumineaza pe om, cuvintele sale, oricat de multe ar fi, nu sunt de nici un folos nimanui” -
  23. Pingback: GHERON IOSIF ISIHASTUL – scrisori de incurajare in razboiul cu diavolul si pentru ridicarea din caderi: “ORICE S-AR FI INTAMPLAT, NU TREBUIE SA DEZNADAJDUIM” -
  24. Pingback: ALTE SFATURI DUHOVNICESTI DE LA GHERON IOSIF: “Daca acum nu te silesti, va veni timpul cand, si sa vrei, nu vei mai putea sa faci ceea ce acum treci cu vederea” -
  25. Pingback: Gheron Iosif: “Nu avem haina de nunta, de aceea trebuie sa ne curatim”. PLANSUL, CHEMAREA LUI DUMNEZEU, RENUNTAREA LA PACAT, SPOVEDANIA… -
  26. Pingback: Arhimandritul Efrem la Timisoara (2). STARETUL VATOPEDIN versus ECUMENISTUL MITROPOLIT CORNEANU pe tema lui Anton de Padova. Si alte raspunsuri… -
  27. Pingback: GHERON IOSIF ISIHASTUL despre discernamant si stravedere: „Sare, fiilor, e trebuinta de sare!” -
  28. Pingback: Fericitul IOAN DE LA VALAAM (II): “Nu te inspaimanta, chiar de cazi in fiecare zi! Nu te increde in tine!” – Din viata si scrisorile foarte folositoare ale unui MARTURISITOR AL SMERENIEI, la 55 ani de la adormire (†6 iunie 1958) -
  29. Pingback: ARATARILE MINUNATE ALE CUVIOSULUI IOSIF ISIHASTUL, DUPA ADORMIREA SA. SI INVATAMINTELE PENTRU NOI -
  30. Frumos cuvant!
    Multumesc pentru ca l-ati postat.Cuvinte ziditoare venite intr-adevar prin lucrarea Duhului Sfant.
    Multumesc!

Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Articole Recomandate

Carti recomandate