Fericitul Gheron Iosif Isihastul: “LUME DESARTA! LUME INSELATOARE! NIMIC BUN NU AI IN TINE!”

17-08-2009 Sublinieri

Gheron Iosif Isihastul. 28 august 1959 – 50 de ani de la adormire

holyelderjosephthehesychast.jpg

Lume desarta! Lume inselatoare! Nimic bun nu ai in tine!

Fiica mea draga, Fotini, inima mea dumnezeiasca si sfanta, ma rog sa fii bine.

Copilasul meu, micutul meu fluturas! Am primit scrisoarea ta si-am citit cele ce mi-ai scris. M-am bucurat ca sunteti toti bine. Dar eu nu sunt bine. Cheltuieli multe si medicamente, dar sanatate deloc. Incet-incet, pasesc spre patria de dincolo. “Nu avem aici cetate statatoare”.

Obstea incearca cu toate mijloacele sa ma intoarca, dar din nefericire ma indrept cu repeziciune spre mormant. Voi merge acolo sa va astept.

Fotini, copila mea draga, lumina mea! Am fost mugurasi si am devenit flori. Au cazut frunzele, le-a imprastiat vantul si le-am uitat. Ca iarba m-am uscat si floarea a cazut. Ce ne-a mai ramas? Numai ceea ce am facut si am trimis in viata cealalta. Numai aceea ramane neatinsa. Nimeni nu poate sa se atinga de ceea ce am trimis acolo. Nimeni nu poate sa ne lipseasca.

De aceea, Fotini, acolo sa adunam averi cat putem. Daca murim ceasul acesta si lasam in urma noastra ceva, altii se vor bucura, iar tu vei fi uitat ca si cand n-ai fi existat niciodata.

Lume desarta! Lume inselatoare! Nimic bun nu ai in tine! Totul minciuna. Totul inselaciune. Ne inseli, iti bati joc de noi, te joci cu noi. Ne arati ani multi si daruri si sanatate multa, si dintr-o data vine moartea. Ca fumul se risipesc toate, ca o panza de paianjen se destrama.

Aceasta este, fiica mea, placerea lumii. Ia deci invatatura. Plangi si jeleste. Ai cunoscut foarte bine pe Dumnezeu. Ai grija si striga neincetat:

Dumnezeul meu, Dumnezeul meu, ai vazut pe Fotini, roaba ta, fiind altadata lumina. Deschide iarasi cerurile Tale si picura o picatura din harul Tau dumnezeiesc. Lumineaza-mi ochii sufletului meu si fa mila cu mine! 0! Dumnezeul meu! Dumnezeul meu! Care vezi cele ascunse ale sufletului meu! Indulceste-mi inima pe care cel rau a facut-o amara si a uitat iubirea Ta“.

Acestea sa strigi si sa spui (…)”.

(Gheron Iosif, Marturii din viata monahala, Editura Bizantina)

010-manastirea-petru-voda.jpg


Categorii

"Concentrate" duhovnicesti, 1. SPECIAL, Gheron Iosif Isihastul, Parinti athoniti contemporani

Etichete (taguri)


Articolul urmator/anterior

Comentarii

30 Commentarii la “Fericitul Gheron Iosif Isihastul: “LUME DESARTA! LUME INSELATOARE! NIMIC BUN NU AI IN TINE!”

  1. O, lume rea şi egoistă

    O, lume rea şi egoistă,
    Care trăieşti fără iubire
    Şi-ţi sorbi plăcerile din cărnuri,
    Şi te lipseşti de mântuire,

    Iubirea ta cea egoistă,
    Este-n ruşine şi-n ocară,
    Şi-mparte tot ce e pe lume.
    Că nu uneşte,doar separă.

    De dragul blidului de linte
    Şi-al semeţiei omeneşti,
    Sfidezi şi’ncalci tot adevărul
    Şi legile Dumnezeieşti.

    Iubirea ta e prea trupească,
    Şi mult şi foarte vinovată
    Şi adevărul tău i-o mască,
    Ştiută public şi-acceptată.

    Dar ce valoare este omul.
    Cât e de vrednic şi frumos,
    Când adevăru-l face liber,
    Şi este una cu Hristos.

    Cât e de nobil şi de mare,
    Când adevărul îl sfinţeşte,
    Şi liber din iubirea-i sfântă,
    Pe Dumnezeu îl premăreşte.

    Când şi-a găsit în el sălaşul,
    Şi har şi pace şi lumină,
    În dragostea-i nevinovată,
    Făptura sa este divină.

    Dar ce păcat însă o, lume
    Că ne târăşti fără să vrem,
    Peatât de mulţi,de’amar de vreme,
    În condamnare şi-n blestem.

    În fiecare om e chipul,
    Şi dragoste lui Dumnezeu,
    Dar tu le furi prfido pururi,
    Şi-l faci şi egoist şi rău.

    Ferice celui ce-nţelege,
    Cuântul Domnului Hristos
    Şi în iubire şi-n credinţă,
    Îşi duce crucea cu folos.

  2. Pe marea (vieţii ) în furtună

    Furtuna’ntunecă tot cerul
    Totu-i în clocot de cazan
    Şi valuri nalte cît un munte,
    Cresc şi se-n’eacă în ocean.

    E noapte de apocalipsă,
    Urgia urlă ca nebună,
    Corabia acum s’afundă,
    Acum i’ntoarsă de furtună,

    Cinci mateloţi într-o clipită,
    Au fost de valuri înghiţiţi.
    Cârma s-a frânt pe jumătate
    Şi mateloţii’s îngroziţi.

    A patra noapte’i pe sfârşite,
    Văzduhu-i negru ca mormântul,
    Oceanul urlă, cocoteşte,
    În vuetul ce-l poartă vântul.

    Oameni’s storşi şi de nădejde
    Şi cred că nu e cu putinţă,
    Să-şi scape vieţile şi vasul
    Şi să mai lupte cu credinţă.

    Şi iată chiar şi căpitanul
    Crede că totul s-a sfîrşit
    Şi stă pe punte-n deznădejde
    De vânt şi valuri îngrozit.

    Vasul trozneşte, geme, urcă
    Şi iar s’afundă, iar coboară,
    Valuri îngit întraga punte,
    Şi disperarea îl doboară.

    Deodat’un fulger taie cerul
    Şi în lumina de-o clipită,
    Vede pe-o mică balustradă
    O rândunică vlăguită.

    Uimit nu-şi lămureşte gîndul
    Când sub alt fulger vede iar
    Zeci, mii de rândunele ,
    Care-s cu ei întru calvar.

    Plin de ruşine-o ia la pieptu-i
    Cu dragoste şi cu căinţă,
    Pe’această mică vietate
    Cu-atâta forţă de credinţă.

    Coboară’apoi şi îşi adună
    În grabă’ntregul echipaj,
    Şi le vorbeşte printre lacrimi
    Despre credinţă şi curaj.

    – Priviţi, o fraţii mei minunea
    Întruchipată-n rândunică
    Cum a’nfruntat şi’nfruntă moartea
    Pe vasul nostru fără frică.

    Prinse de cabluri şi parâme
    În frig şi-n clocotul de ape,
    Cred luptă şi îndură
    Şi sunt convinse c’au să scape.

    Nu au nici mijloacele noastre,
    Nici mintea noastră, nici ştiinţă
    Dar au voinţă neclintită
    Şi-o lege ce-o ţin cu credinţă.

    Priviţi ce mică-i şi fragilă
    Şi’nfruntă marea ca şi noi
    Numai cu ce-a lăsat-o Domnul
    Iar noi ne plângem în nevoi.

    Avem şi vas avem şi minte,
    Avem un suflet şi-o credinţă.
    Dar unde e curajul nostru
    Şi oare ce-i cu neputinţă ?

    Iată o mică zburătoare
    Crede şi luptă pentru bine,
    ,,C-o inimă şi două aripi’’
    Şi-acum ne face de ruşine.

    Veniţi pe punte, sus în valuri
    Şi ve-ţi vedea lupta pe viu,
    De ce nu mai avem credinţă
    Şi ne gândim doar la sicriu ?

    Ele în valuri şi-n urgie
    Se luptă aprig pentru viaţă.
    Noi am căzut în desnădejde
    Iar ele-s pline de speranţă.

    E cu putinţă ca noi oameni
    Să ne’afundăm în disperare
    Fără curaj fără credinţă,
    Fără nădejdea de salvare ?

    Unde-i dârzenia credinţei
    Şi lupta noastră fără frică ?
    Iată ne face de ruşine
    Această mică rândunică.

    Hai deci să înfruntăm urgia
    Şi să luptăm cu demnitate
    Cu înzestrarea din’lăuntru
    Şi cu credinţă pân’la moarte.

    Iată-n micuţa rândunică
    S-ascunde tainică minunea
    Ce-i dă puterea şi curajul
    Să-şi împlinească misiunea.

  3. Pingback: Război întru Cuvânt » GHERON IOSIF: Totdeauna Dumnezeu ajuta, totdeauna ajunge la timp, dar este nevoie de rabdare!
  4. Din punctul de vedere al Sfintiei sale, al trairilor…lesne, usor de indeplinit – la prima vedere – si chiar iti insufla usuratatea suportarii aproapelui, a milei fata de scaderile/neajunsurile/pacatele lui; in practica – in schimb – cam greu de urcat dealul (Golgotei) la jug cu boii mici (slabiciunile sufletesti, mandria, incapatanarea, eu-l ranit si umflat) fiindca, nu-i asa…am fost invatati de mici sa ne iubim, sa ne pretuim darurile insuflate de bunul Dumnezeu in noi crezandu-ne mai grozavi decat ceilalti care, au alte daruri, harisme…care intregesc neamul omenesc si sunt date spre folosinta, prin/pentru intr-ajutorarea unora fata de altii!

    D-apoi! Cam greu fratilor sa vezi/intrevezi chipul lui Dumnezeu in cel de langa tine si sa-l pretuiesti daca, datorita faptelor lui nu simti aplecare spre el si nu-l poti suporta lesne daca nu pentru el insusi macar pentru Dumnezeu care l-a lasat pe pamant cu un rost, important fiind sufletul lui ca si al tau, mai mult decat toate comorile pamantesti.

  5. Pingback: Război întru Cuvânt » Alte cuvinte pentru practica vietii duhovnicesti de la Gheron Iosif Isihastul: VENIREA HARULUI TE PREGATESTE DE ISPITE
  6. Pingback: Razboi întru Cuvânt » Sarmana disperare desarta… Si o demontare punctuala a unei cascade uluitoare de MISTIFICARI ale apologetilor MINCIUNII si FANATISMULUI
  7. Pingback: Război întru Cuvânt » CUM A SALVAT CUVIOSUL PAISIE AGHIORITUL (†12 iulie 1994) UN TANAR MOTOCICLIST. Plus SURPRIZA de a-i auzi vocea si de a-l vedea in imagini filmate
  8. Pingback: Război întru Cuvânt » Pentru cei care vor sa paraseasca Biserica, crezand ca asa slujesc lui Dumnezeu – GHERON IOSIF, UCENICII SAI SI CALENDARUL
  9. Pingback: ARATARILE MINUNATE ALE CUVIOSULUI IOSIF ISIHASTUL, DUPA ADORMIREA SA. SI INVATAMINTELE PENTRU NOI
  10. Pingback: Darul inainte-vederii lui GHERON IOSIF (†15 august 1959), unul dintre ultimii mari sfinti athoniti: "Tot ce facea, facea cu instiintare de la Dumnezeu"
  11. Pingback: Parintele Efrem Filotheitul povestind despre STARETUL IOSIF ISIHASTUL. "Ai vazut om inselat? Din pricina gandurilor nemarturisite a patimit aceasta"
  12. Pingback: GHERON IOSIF ISIHASTUL despre discernamant si stravedere: „Sare, fiilor, e trebuinta de sare!"
  13. Pingback: STARETUL EFREM IN ROMANIA. Conferinta de la Bucuresti, 2000 (si video). MESAJ DIN SFANTUL MUNTE: Nu va pierdeti curajul! Duhul Sfant nu iese la pensie!
  14. Pingback: STARETUL IOSIF ISIHASTUL – MOARTEA CA O CALATORIE LINA SPRE INVIERE sau ADORMIREA IMPREUNA CU “DULCEA MAICUTA” -
  15. Pingback: GHERON IOSIF: “Nu pot sa va descriu cat de mult ii plac Sfintei Fecioare CUMPATAREA SI CURATENIA” -
  16. Pingback: DIN SCRISORILE LUI GHERON IOSIF: “Daca harul lui Dumnezeu nu lumineaza pe om, cuvintele sale, oricat de multe ar fi, nu sunt de nici un folos nimanui” -
  17. Pingback: GHERON IOSIF ISIHASTUL – scrisori de incurajare in razboiul cu diavolul si pentru ridicarea din caderi: “ORICE S-AR FI INTAMPLAT, NU TREBUIE SA DEZNADAJDUIM” -
  18. Pingback: Gheron Iosif: “Nu avem haina de nunta, de aceea trebuie sa ne curatim”. PLANSUL, CHEMAREA LUI DUMNEZEU, RENUNTAREA LA PACAT, SPOVEDANIA… -
  19. Pingback: PARINTELE CLEOPA – 14 ani de la nasterea in Cer: GANDUL LA MOARTE (si video) -
  20. Pingback: Parintele Efrem Filotheitul despre VIATA DUPA MOARTE si PREGATIREA PENTRU MOARTE -
  21. Pingback: ALTE SFATURI DUHOVNICESTI DE LA GHERON IOSIF: “Daca acum nu te silesti, va veni timpul cand, si sa vrei, nu vei mai putea sa faci ceea ce acum treci cu vederea” -
  22. Pingback: Episcopul IGNATIE MURESANUL la Petru-Voda: "In lume purtam foarte multe masti, suntem ipocriti, dar la Judecata PE DUMNEZEU NU-L VOM PUTEA MINTI IN NICIUN FEL!" - Razboi întru Cuvânt - Recomandari
  23. Pingback: PARINTELE STANILOAE – Din “Ascetica si mistica Bisericii Ortodoxe”: FRICA DE DUMNEZEU SI FRICA DE LUME -
  24. Pingback: UN SINGUR LUCRU TREBUIE… -
  25. Pingback: FIUL RISIPITOR. IUBIREA LUI DUMNEZEU si TAINA POCAINTEI. Predici strapungatoare de inima si pline de putere ale Staretului Efrem Filotheitul -
  26. Pingback: Avva Efrem Filotheitul despre STRIGATUL CONSTIINTEI si VIATA DUPA MOARTE. “Sa traim viata dupa cuviinta, sa intram in randuiala, pentru ca nu stim daca vom apuca ziua de maine” -
  27. Pingback: ZIUA CAND SE TERMINA PIESA DE TEATRU, SE ARUNCA MASTILE SI SE ARATA ADEVARUL DESPRE FIECARE: “Nu‑mi judeca dupa cele dinafara ale omului, ci dupa cele dinauntru…”. CINE ESTE OM si cine lup, leu sau naparca? -
  28. Pingback: INTAMPINAREA DOMNULUI. Cum ne apropiem si ne intalnim cu Dumnezeu? “Cel ce a venit o data la toata lumea vine de multe ori la fiecare om, indemnandu-l sa Il intampine” | Cuvântul Ortodox
  29. Pingback: GHERON IOSIF ISIHASTUL, NEVOITORUL NEINTRECUT, STARETUL HARISMATIC SI INNOITORUL SFANTULUI MUNTE (†28 august 1959): “Vezi ca nimic nu s-a pierdut, ci pe toate le-a socotit Dumnezeu? Daca nu va osteniti, daca nu lucrati acum, la tinerete, nu veti a
  30. “Lume desarta! Lume inselatoare! Nimic bun nu ai in tine! Totul minciuna. Totul inselaciune. Ne inseli, iti bati joc de noi, te joci cu noi. Ne arati ani multi si daruri si sanatate multa, si dintr-o data vine moartea. Ca fumul se risipesc toate, ca o panza de paianjen se destrama.

    Aceasta este, fiica mea, placerea lumii. Ia deci invatatura. Plangi si jeleste. Ai cunoscut foarte bine pe Dumnezeu. Ai grija si striga neincetat:

    “Dumnezeul meu, Dumnezeul meu, ai vazut pe Fotini, roaba ta, fiind altadata lumina. Deschide iarasi cerurile Tale si picura o picatura din harul Tau dumnezeiesc. Lumineaza-mi ochii sufletului meu si fa mila cu mine! 0! Dumnezeul meu! Dumnezeul meu! Care vezi cele ascunse ale sufletului meu! Indulceste-mi inima pe care cel rau a facut-o amara si a uitat iubirea Ta“.

    Acestea sa strigi si sa spui (…)”

Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Articole Recomandate

Carti recomandate