INVIEREA LUI LAZAR, “cel de-al doilea inainte-mergator al acelora care sedeau in intuneric si in umbra mortii”

8-04-2017 Sublinieri

Pentru aceasta zi, va mai recomandam:

***

Cuvânt de laudă la Învierea lui Lazăr

Iată, luminosul praznic al Învierii vine mai dinainte, arătându-ne chipul Învierii lui Hristos. Iată luminosul praznic al lui Lazăr strălucind, arătând minunile lui Hristos. Iată, Învierea lui Lazăr, petrecută în cea de-a patra zi după moartea lui, poartă roadele Învierii lui Hristos, petrecută în cea de-a treia zi. Iată-l pe cel de-al doilea înainte-mergător, Lazăr, care se arată pentru cei ce locuiau în întuneric şi în umbra morţii (v. Is. 9, 2), vestind pe dătătorul de lumină, pe Mântuitorul Hristos. Astăzi se descoperă prima pricină a sfărâmării iadului. Astăzi Hristos umple întreaga lume cu minuni fără de seamăn. Astăzi El, legând puterea morţii, învie pe cel mort, care zăcea de patru zile în groapă. Astăzi El preînchipuie preaslăvita Sa înviere, descoperind-o ucenicilor Săi şi întregii lumi prin acest mort de patru zile. Astăzi iudeii veniţi la mormântul lui Lazăr ca pentru mărturisire se adună, ca, văzând dumnezeiasca putere a lui Hristos şi stăpânirea Lui, pe care o are asupra celor vii şi a celor morţi, să nu înceapă să spună: Ce semn ne arăţi că faci acestea? (In 2,18). Căci era nevoie ca ei să vadă puterea Lui şi dumnezeiasca stăpânire şi să fie gata să creadă în Învierea lui Hristos. Astfel că prin această minune El a vrut mai mult să încredinţeze poporul şi să creadă ucenicii în Învierea Sa.

Iisus a ieşit din Iudeea pentru ca moartea lui Lazăr să se petreacă în vremea plecării Lui, ca să nu spună cineva că în vreun oarecare chip prefăcut a murit el şi după aceea iarăşi l-a ridicat pe el, ci să fie martor la moartea lui Lazăr, la îngroparea lui şi la învierea acestuia, după cum Evanghelistul Ioan lămurit spune aceasta în acest chip:

Era bolnav un oarecare Lazăr din Betania pe care Iisus îl iubea mult. Surorile lui Lazăr au trimis să-I spună Lui: Doamne, iată, cel pe care îl iubeşti este bolnav. Iar Iisus, auzind, a zis: Această boală nu este spre moarte, ci pentru slava lui Dumnezeu, ca, prin ea, Fiul lui Dumnezeu să Se slăvească. Şi a rămas vreme de două zile în locul în care se afla. Şi a spus ucenicilor Săi: Lazăr, prietenul nostru, a adormit; Mă duc să-l trezesc. Ucenicii i-au spus: Doamne, dacă a adormit, se va face bine. Ei credeau că vorbeşte despre somn cu adevărat. Atunci Iisus le-a spus pe de-a dreptul: Lazăr a murit. Şi Mă bucur pentru voi, ca să credeţi că n-am fost acolo. Dar să mergem la el! Toma, numit Geamănul, a spus însă: Doamne, acum iudeii au vrut cu pietre să Te ucidă şi din nou vrei să mergi acolo? Iisus însă le-a răspuns: Nu sunt oare douăsprezece ceasuri într-o zi? Dacă umblă cineva ziua, nu se împiedică, pentru că el vede lumina acestei lumi. Iar dacă umblă cineva noaptea, se împiedică, pentru că lumina nu este în el... Eu sunt Lumina lumii; cel ce Îmi urmează Mie nu va umbla în întuneric (In 8, 12). Spunând acestea, Iisus a mers în Betania şi a aflat că Lazăr era mort de patru zile şi fusese aşezat în mormânt. Marta L-a întâmpinat, a căzut la picioarele Lui şi I-a spus: Doamne, dacă ai fi fost aici, fratele meu n-ar fi murit. Dar şi acum ştiu că oricâte vei cere de la Dumnezeu, Dumnezeu Îţi va da. Însă Iisus i-a spus: Eu sunt Învierea şi Viaţa… Crezi tu aceasta? Iar ea, alergând, a chemat-o în taină pe sora ei Maria şi i-a spus: Învăţătorul este aici şi te cheamă. Iar aceasta, de cum a auzit, s-a ridicat pe dată şi a ieşit în întâmpinarea Lui. Iudeii care sosiseră la ele ca să le mângâie pentru fratele lor, văzând că Maria s-a ridicat degrabă şi a alergat, au venit în urma ei, căci gândeau că ea se va duce la mormânt ca să plângă. Iisus, văzând-o pe ea că plânge şi pe iudeii care veneau cu ea ca să se tânguiască împreună, S-a tulburat, a lăcrimat şi -ca şi cum n-ar fi ştiut nimic – a întrebat: Unde l-aţi pus? Şi era acolo o peşteră – şi o piatră era aşezată deasupra ei. Iisus îndată a poruncit să fie ridicată piatra. Sora celui mort, Maria, i-a spus: Doamne, ce vrei să faci? Doamne, deja miroase, că este a patra zi. Iisus i-a spus: „Cel ce crede în Mine, chiar dacă va muri, va trăi. Crede numai, şi vei vedea slava lui Dumnezeu, căci pentru aceasta am venit – ca să stăpânesc şi asupra celor vii, şi asupra celor morţi.” Maria i-a spus: „Cred, Doamne, că Tu eşti Fiul lui Dumnezeu, Care de bunăvoie Te-ai întrupat pentru noi, ca cei care sunt întru întuneric să vadă lumină!” Iisus însă, dân-du-ne o pildă – ca de la Cerescul Dumnezeu să cerem orice dar -, Şi-a ridicat ochii către cer şi a spus: Părinte, Îţi mulţumesc că M-ai ascultat. Eu ştiam că întotdeauna Mă asculţi, dar pentru mulţimea care stă împrejur am zis, ca să creadă că Tu M-ai trimis. Spunând aceasta, Iisus a strigat cu mare glas: Lazăre, vino afară! Şi, la auzul acestui preasfânt glas, cel mort s-a ridicat îndată, după ce trupul desfăcut s-a înnoit. Iisus le-a poruncit lor să-i dezlege mâinile şi picioarele. Iar poporul care şedea acolo, văzând această minune nespusă, într-un singur glas a prea-slăvit pe Dumnezeu şi a spus: Cu adevărat Fiul lui Dumnezeu este acesta! Şi au crezut întru El (…).

Vrăjmaşul cel de demult, diavolul, a împietrit însă inima potrivnicilor. Aceştia au spus: Dacă-L lăsăm aşa toţi vor crede în El (In 11,48). Şi îndată s-au adunat mai-marii preoţilor şi ai cărturarilor şi au făcut sfat împotriva Lui – voind să-L omoare nu doar pe Iisus, ci şi pe Lazăr, pentru că mulţi credeau în Iisus Hristos pentru el (v. In 12,10,11).

Pentru aceasta oare, o, nelegiuiţilor, v-aţi făcut voi învăţători de lege, ca să vă ridicaţi împotriva Legiuitorului? Pentru aceasta oare v-aţi răsculat împotriva lui Dumnezeu, pentru că v-a slobozit din robia egipteană pedepsindu-l pe faraon cu multe necazuri? Pentru aceasta oare, o, nelegiuiţilor, aţi arătat viclenie împotriva Lui, pentru că v-a trecut în chip minunat prin Marea Roşie şi v-a hrănit cu mană în pustie vreme de patruzeci de ani? Iar voi acum şi înşelător ÎI numiţi, o, călcătorilor de lege, când şi pe mort ni-l învie şi felurite vindecări săvârşeşte. Pentru aceasta spuneţi voi: „E amăgitor (v. Mt. 27, 63). Când v-a trimis însă mană din cer – atunci Îl binecuvântaţi. Nu vă ruşinaţi oare, iudeilor călcători de lege? În locul laudei aduceţi viclenie împotriva Făcătorului vostru, cu toate că s-ar cuveni să-I daţi slavă şi cinste, văzând că El îi învie pe cei morţi, dăruieşte lumină celor orbi, izgoneşte pe demoni, vindecă orice boală – Acesta care a venit să mântuiască neamul omenesc!

Acum să lăsăm însă la o parte nelegiuirea iudeilor şi nebunia lor şi să lăudăm evlavia lui Lazăr, prietenul lui Hristos.

Lazăre – locaş sfânt al Preasfântului Duh!
Lazăre – frumos lăstar al grădinii celei dumnezeieşti!
Lazăre – picătură de nectar a dumnezeieştii înţelepciuni!
Lazăre – izvor al harului celui duhovnicesc!
Lazăre – floare neveştejită a grădinii Raiului!
Lazăre – vultur ce zboară la înălţime al înţelepciunii celei preaînalte!
Lazăre – comoară a dumnezeieştii primiri de oaspeţi, plină de dragoste către cei sărmani!
Lazăre – cel de-al doilea înainte-mergător al acelora care şedeau în întuneric şi în umbra morţii!
Lazăre – aspru ruşinător al puterii iadului!
Lazăre – prieten scump al lui Hristos!
Lazăre – întâiul chip al învierii lui Hristos din cea de-a treia zi!
Lazăre – luminos vestitor al îngerilor!
Lazăre – mustrător aspru al iudeilor!

Mulţime de oameni, văzându-l pe Lazăr înviat din morţi în cea de-a patra zi după moartea lui, a crezut în Domnul şi I-a dat Lui cinstea cuvenită ca Făcător al lor. Unii îşi aşezau hainele lor pe cale; alţii însă rupeau ramuri din copaci şi-I strigau împreună cu pruncii: Osana! Binecuvântat este Cel ce vine întru numele Domnului, împăratul lui Israel! Slavă întru cei de Sus lui Dumnezeu şi pe pământ pace! (In 12,12-13; Mt. 21, 8; Lc. 2,14).

Binecuvântat este Acela Care vine să înnoiască firea omenească şi să mântuiască cele pierdute! Osana întru cei de Sus! Osana lui Dumnezeu, Celui preaslăvit în trei ipostasuri – împreună – Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor!

(Sfântul Clement de Ohrida, Cuvinte și învățături de folos pentru orice creștin, Editura Sophia, 2014)

***

Pr. Ioan Valentin Istrati/ Doxologia: 

Lazăr şi lacrimile lui Dumnezeu

Hristos îl iubeşte pe Lazăr, pe Marta şi pe Maria. Şi totuşi, în vederea Sa care cuprinde veacurile, întârzie să vină la căpătâiul prietenului Său bolnav grav. Aşteaptă ca boala să-şi facă efectul, deşi îl doare durerea de moarte a lui Lazăr. Simte dumnezeieşte cum prietenul său se sfârşeşte, ascultă din ceruri suspinele sale, vede cum sufletul lui se înalţă către cer. Ştie totul despre Lazăr aşa cum ştie totul despre noi. Fiecare şoaptă, fiecare zbor de gând, fiecare suspin, fiecare lacrimă, fiecare moarte şi fiecare viaţă.

Apoi, mergând la mormânt, Iisus plânge la buza gropii înainte de a sfâşia cerurile şi de a chema duhul celui mort de patru zile. Ochii lui Dumnezeu slobozesc lacrimi de durere în faţa morţii. În mintea lui Hristos, toate miliardele de morţi ai istoriei îşi fac auzite durerile tainice. În faţa mormântului lui Lazăr, Hristos simte moartea universală, pământul devenit un enorm cimitir de idealuri, o ţarină inundată de lacrimi, un mormânt al vieţii. De aici vin lacrimile care curg din ochii Iubitorului de oameni. Este durerea infinită a Celui ce iubeşte infinit, însă a fost abandonat de omul pierdut printre păcate. Este sfâşierea de sine a Tatălui care vede cum fiul creat spre nemurire se întoarce şi se transformă în pământ. Universul întreg a devenit un sarcofag uriaş, din cauza pierzaniei omeneşti. Şi Împăratul vieţii, îndrăgostit pe veşnicie de om, nu poate face nimic pentru a-l întoarce pe om de la propria nimicire.

Atunci, printre lacrimi, Hristos slobozeşte cuvintele care desfiinţează atotputernicia morţii: Lazăre, vino afară! Este extragerea omului din moarte, actul de moşire a umanităţii din pântecele nefiinţei alese liber, cezariana pământului groapă, din care se naşte din nou Lazăr, scuturându-se de miasmele morţii şi venind la lumină. Această înviere din morţi este proorocia supremă a Învierii din morţi a Fiului lui Dumnezeu, semnul ascuns al vieţii care aşteaptă Duhul Sfânt pentru a sfărâma pământul şi a ieşi la lumină. Pământul cimitir devine pântece al vieţii veşnice, mamă sfântă pentru umanitatea născută din morţi şi pregătită pentru cer. Mormântul lui Hristos este matricea ontologică a noului eon, acela al umanităţii îndumnezeite prin har. Iar învierea lui Lazăr este tocmai repetiţia, antrenamentul la nemurire, înscrierea vieţii pe răbojul universal al morţii, anularea pierzaniei şi proorocia începutului Împărăţiei lui Dumnezeu.


Categorii

Invierea lui Lazar, Parintele Ioan Valentin Istrati, Sfantul Clement de Ohrida

Etichete (taguri)

, , , , , , , ,

Articolul urmator/anterior

Comentarii

4 Commentarii la “INVIEREA LUI LAZAR, “cel de-al doilea inainte-mergator al acelora care sedeau in intuneric si in umbra mortii”

  1. Pingback: LITERA UCIDE… CHIAR SI PE FIUL LUI DUMNEZEU! “Împărăţia lui Hristos nu este din această lume”. DE CE PREFERAM UN DUMNEZEU AL PUTERII SI NE SMINTIM DE SMERENIA SI CRUCEA LUI HRISTOS? “Cum să crezi într-un Dumnezeu pe Care-L v
  2. Pingback: LITERA UCIDE… CHIAR SI PE FIUL LUI DUMNEZEU! “Imparatia lui Hristos nu este din aceasta lume”. DE CE PREFERAM UN DUMNEZEU AL PUTERII SI NE SMINTIM DE SMERENIA SI CRUCEA LUI HRISTOS? “Cum sa crezi intr-un Dumnezeu pe Care-L vezi nep
  3. Pingback: LITERA UCIDE… CHIAR SI PE FIUL LUI DUMNEZEU! “Imparatia lui Hristos nu este din aceasta lume”. DE CE PREFERAM UN DUMNEZEU AL PUTERII SI NE SMINTIM DE SMERENIA SI CRUCEA LUI HRISTOS? | Cuvântul Ortodox
Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Carti

Articole recomandate

Rânduială de rugăciune

Articole Recomandate

Carti recomandate