Parintele Petroniu Tanase despre ULTIMA SAPTAMANA A POSTULUI MARE si INVIEREA LUI LAZAR: “Fara prezenta Domnului, ostenelile noastre singure nu sunt mantuitoare”

26-04-2013 Sublinieri

LazarSistalpari

Saptamana a sasea, a stalparilor

“Aceasta saptamana este plina de evenimente si de mare den­sitate duhovniceasca.

In treacat, ea ne aduce aminte de traditia pustniceasca a primelor veacuri crestine, pomenita in viata Cuvioasei Maria Egipteanca. La sfarsitul saptamanii, pustnicii se intorceau in obste de prin pustiile in care se nevoisera in vremea postului, pentru impartasirea cu Sfintele Taine si impreuna-praznuirea Sfintelor Pasti.

Veniti cei de prin pustii, de prin munti si de prin pesteri, adunati-va impreuna cu noi, tinand, ca sa intampinam pe Imparatul si Stapanul, ca vine sa mantuiasca sufletele noastre (Vineri, tripesniţ).

De asemenea, vineri se incheie ostenelile Postului Mare:

Savarsind aceste patruzeci de zile, de suflet mantuitoare, ce­rem sa vedem si Sfanta Saptamana Patimii tale, Iubitorule de oameni (Stihoavna de vineri).

Ca o pecetluire a acestor oste­neli, sfintele slujbe ne pun inainte pilda Bogatului nemilostiv si a saracului Lazar (Lc.16, 19-31), pentru adancul ei inteles du­hovnicesc.

Precum teologhiseste slujba de miercuri, pilda este o oglin­da a starii poporului evreu si a neamurilor pagane:

Israel se imbraca cu porfira si vison mohorat si indestulandu-se cu Legea si cu Proorocii se veselea in slujbele Legii…; dar in loc de porfira si vison, s-a imbracat cu focul cel nestins. Iar Lazar, poporul paganesc, mai inainte lipsit de adevar, acum se incalzeste in sanurile credintei lui Avraam, imbracat cu por­fira Sangelui Tau si cu haina Botezului”.

Totodata, pilda este o icoana a vietii launtrice a omului:

Cu porfira imparateasca tesuta de Dumnezeu si cu haina nestricacioasa fiind imbracat, suflete al meu, ti-ai ocarat vredni­cia, facand din pacat bogatie si desfatare“, ci „fa-ma Doamne, Lazar sarac de pacate si risipeste bogatia cea rau adunata.

BogatulSiLazar3De asemenea, pilda este indemn ca sa nu ne alipim inima de cele trecatoare si sa ne intarim in rabdarea lipsurilor si a necazurilor:

Minunat este obiceiul cel bun al Mantuitorului pentru noi… ca ne-a aratat viata lui Lazar si a bogatului… Deci si noi, privind la sfarsitul amandurora, sa fugim de cumplirea si de uraciunea de oameni a aceluia si sa ravnim rabdarii si asteptarii celei indelungate a celuilalt, ca sa ne salasluim impreuna cu el in sa­nurile lui Avraam“.

Intelesul duhovnicesc al pildei este limpede. Bogat era po­porul evreu, care avea bogatia Legii si a Proorocilor, bogat este si omul care si-a agonisit bogatie de fapta virtuoasa. Israel, pentru ca a respins pe Mesia, a mostenit iadul, iar in sanul lui Avraam a intrat Lazar cel sarac, adica neamurile care au primit pe Hristos; tot asa si omul virtuos, fara inima milostiva, lipsit de dragostea aproapelui, isi pierde toata agoniseala sufletului.

Insa, grija principala a saptamanii este sa ne pregateasca pentru cele doua mari evenimente de la sfarsitul ei: invierea lui Lazar si Intrarea Domnului in Ierusalim.

Inca de luni, Domnul vesteste pe ucenici despre boala lui Lazar:

Doamne, umbland pe langa Iordan, ai spus mai inainte ca boala lui Lazar nu este spre moarte, ci spre slava ta (Luni seara).

Miercuri, iarasi le spune:

Astazi si-a dat sufletul Lazar si l-a plans pe el Betania“.

Intristarea mortii insa, este straba­tuta de bucuria presimtitei invieri:

Bucura-te, Betanie, patria lui Lazar, ca vine Hristos la tine, ca sa invieze pe Lazar” si „moartea incepe a se ingrozi simtind venirea Ta la dansa; caci Tu, fiind Viata, o ai aratat desarta“.

Canonul Sf. Andrei Criteanul de la pavecernita de vineri, ne arata plastic, aceasta pre­simtire a iadului:

5432340763_88946611b1_bScoala-te, Lazare, zice iadul, si iesi degrab din incuietorile mele; ce mai stai, nu auzi ca te cheama prie­tenul tau: Vino afara? Ca sa ma usurez, ca de cand te-am man­cat pe tine, spre greata mi s-a facut mancarea; mai bine sa ma tangui numai de unul, decat sa pierd pe toti cei ce i-am inghitit cu foamea”.

Inviind pe Lazar, Mantuitorul arata cu fapta, ceea ce spuse­se Martei, ca El este Invierea si Viata si Stapanul Atotputernic al vietii si mortii. Minunea este totodata o anticipare a Invierii Sale si o intarire a ucenicilor pentru vremea de incercare care ii asteapta.

Doamne, vrand sa incredintezi pe ucenici de invierea Ta cea din morti, ai venit la mormantul lui Lazar“.

Ca sa inte­leaga ucenicii atunci cand Il vor vedea rastignit si omorat – ceea ce n-a putut intelege Israelul cel nemultumitor – ca Acel ce are stapanire asupra mortii, nu poate fi stapanit de moarte.

Invierea lui Lazar este si o anticipare a invierii de obste, precum ne arata troparul zilei:

Invierea cea de obste, mai ina­inte de patima Ta incredintand-o, pe Lazar din morti l-ai scu­lat, Hristoase Dumnezeule”.

Intr-adevar, daca cel mort de patru zile si imputit a fost inviat, apoi este cu putinta ca toti cei ador­miti din veac sa se ridice din pulberea mortii.

Pe langa faptul istoric al minunii, invierea lui Lazar ne arata cu taina niste inalte adevaruri duhovnicesti.

Lazar mort si imputit este tot sufletul care zace in groapa pacatului, precum ne arata utrenia de miercuri:

Ca o piatra ingreuindu-ma cu multe pacate, zac in mormantul lenevirii, din care ridica-ma, Milostive Doamne. Sau: „Ridica piatra impie­tririi de pe inima mea Doamne; ridica sufletul meu cel omorat de patimi, Bunule, si ma invredniceste, Stapane, sa-Ţi aduc cu umilinta stalpiri de bunatati, ca biruitorul iadului (Duminica seara).

lazarus3copyA suspinat cu duhul si a lacrimat Domnul la mormantul lui Lazar (Ioan 11, 33); a lacrimat pentru prietenul iubit: „Iata cat de mult il iubea“, ziceau iudeii – si a lacrimat pentru firea ome­neasca, plasmuita „buna foarte”, dar stricata si imputita de pacat. Şi, in iubirea Sa cea nemarginita pentru noi, mereu suspina si lacrimeaza Domnul, vazandu-ne morti si imputiti, prin mul­timea pacatelor cele din toata vremea.

Minunea are si un inteles adanc pentru vremea de sfarsit a Sfantului si Marelui Post. Precum am vazut, urcusul duhov­nicesc al celor patruzeci de zile ne-a ridicat treptat la o intele­gere tot mai surprinzatoare a innoirii duhovnicesti, a prefacerii in omul nou. Daca ne-am luptat dupa lege, implinind poruncile Domnului, ne-am apropiat de El, ne-am facut un Lazar, prieten al Domnului, avand doua surori, Marta si Maria, adica faptuirea si contemplatia (Marta cea ravnitoare la slujire si Maria care asculta cuvintele Lui). In lipsa Domnului, Lazar s-a imbolnavit si a murit. Intelesul duhovnicesc: fara prezenta Domnului, ostenelile noastre singure nu sunt mantuitoare, nu viaza. Precum zice Sf. Maxim: „Toata asceza fara dragoste este stra­ina de Dumnezeu“. Numai cu ele, murim sufleteste si ne in­multim. Domnul vine la mormantul neputintei noastre si la­crimeaza:

Lacrimat-ai Mantuitorule, pentru mine, ca un om dupa fire si m-ai ridicat cu porunca Ta pe mine cel mort“.

Apoi Domnul spune hotarat: Eu sunt invierea si viata“. EU. Numai Eu inviez pe om din moartea pacatului; el singur fara de Mine, nu poate face nimic; si numai EU sunt Cel ce dau viata cea ade­varata. Ceea ce am urmarit noi de-a lungul postului, invierea din moartea pacatului si dobandirea adevaratei vieti, este lucrare dumnezeiasca si nu omeneasca. Trebuie sa vina Domnul, sa ne cheme afara din mormantul neputintei noastre omenesti. Numai asa putem umbla slobozi pe calea mantuirii.

Adevarul cel mare, care nu trebuie uitat niciodata: omul se osteneste dupa putinta, iar mantuirea este un dar al negraitei Milostiviri a Domnului.

 (din: Protosinghel Petroniu Tanase, “Usile pocaintei. Meditatii duhovnicesti la vremea Triodului”, Editura Doxologia, Iasi, 2012)

Η Έγερσις του Λαζάρου  Θεοφάνη του Κρητός 1546

Legaturi:


Categorii

1. Slider, Bogatul nemilostiv si saracul Lazar, Invierea lui Lazar, Parintele Petroniu Tanase, Triodul si Postul cel Mare

Etichete (taguri)

, , , , , , , , , , , ,

Articolul urmator/anterior

Comentarii

6 Commentarii la “Parintele Petroniu Tanase despre ULTIMA SAPTAMANA A POSTULUI MARE si INVIEREA LUI LAZAR: “Fara prezenta Domnului, ostenelile noastre singure nu sunt mantuitoare”

  1. Pingback: În tradiția greacă Sâmbăta lui Lazăr este PRAZNIC ÎMPĂRĂTESC | Blog de Dogmatică Empirică
  2. Pingback: INVIEREA LUI LAZAR – inceputul Saptamanii Patimilor, inceputul drumului catre BIRUINTA ASUPRA MORTII -
  3. Pingback: SAMBATA LUI LAZAR si PREGUSTAREA INVIERII IN VIATA NOASTRA: “Este doar o doza, o portie, atat cat sa starneasca pofta cea duhovniceasca” | Cuvântul Ortodox
  4. Pingback: SFANTA SI MAREA MARTI. Pilda celor 10 fecioare si pilda talantilor. Cuvant despre cantarea: Iata, Mirele… | Cuvântul Ortodox
  5. Pingback: “Dacă vei muri înainte de a muri, nu vei muri atunci când mori!”– MONAHUL MOISE AGHIORITUL despre Învierea lui Lazăr, Intrarea în Ierusalim a Domnului şi RAPORTAREA NOASTRĂ INTERESATĂ LA HRISTOS: “Îl folosim pentru a petr
  6. Pingback: SÂMBĂTA LUI LAZĂR | Cuvântul Ortodox
Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Carti

Articole recomandate

Articole Recomandate

Carti recomandate