“Nu pot să tac în momentul în care sufletele creștinilor sunt ÎNFRICOȘATE DELIBERAT. Ceea ce se întâmplă acum este un RĂZBOI PSIHOLOGIC în mare măsură, care produce mai multe victime decât această boală” – iar armele sunt FRICA, LIPSIREA DE LIBERTATE și CENZURA. “Iubirea de aproapele înseamnă să mă duc să-l ajut pe cel nevaccinat, nu să mă lupt cu el” (AUDIO, TEXT)

Pr Tudor Ciocan – Cuvânt la Sf. Maslu, 27 octombrie 2021:

„Iubiți frați creștini,

Continuăm să trăim într-o epocă „interesantă”, dar eu dau slavă lui Dumnezeu pentru că am sentimentul că această epocă „interesantă” se apropie de sfârșit. E un sentiment, nu se bazează pe ceva anume, pe niște date așa-zis științifice sau pe cine știe ce cunoștințe tainice pe care le-aș fi avut. Dar mi se pare că răutatea se împrăștie așa de mut în lume în momentul acesta și atât de vizibil, încât nu mai este mult până când Dumnezeu va spune STOP. Și va opri cumva pe cei care creează și impun această răutate.

Biserica a fost lăsată liberă de data aceasta să-și facă slujbele. Dumneavoastră aveți posibilitatea să veniți liberi, să participați la slujbe. Dăm slavă lui Dumnezeu pentru aceasta. Pentru că harul lui Dumnezeu care se coboară în Biserică este un har tămăduitor. Nu numai pentru cei care vin la biserică, ci în chip tainic pentru întreaga societate. Biserica a fost lăsată liberă și aceasta am încredințarea s-a făcut cumva prin degetul tainic al lui Dumnezeu, care a oprit lucrarea satanică. Încă nu de tot. E o încercare și pentru noi, ca oameni ai Bisericii. Când mă refer la „noi”, nu mă refer numai la arhierei, la preoți și diaconi, ci mă refer la toți credincioșii. Pentru că pe de o parte, avem această libertate și dăm slavă lui Dumnezeu pentru ea, pe de altă parte, ne ciocnim fiecare dintre noi, în afara bisericii, la tot pasul, de tot felul de opreliști pe care le simțim ca fiind false, le simțim ca fiind mincinoase. Pentru că se întemeiază pe o minciună originară.

Nimeni nu spune că nu există această boală – sau eu nu spun că nu există această boală. Există. Ceea ce am spus de la început, de când m-ați auzit vorbind, și aș spune chiar înainte de primul lockdown, am spus că mortalitatea ei nu este atât de mare pe cât este sugerată și permanent amplificată prin mass-media de către oamenii politici, de către anumiți medici, nu toți, sau manageri.

Ceea ce m-a deranjat pe mine de la început și continuă să mă deranjeze, este această înfricoșare. Eu nu pot să tac în momentul în care sufletele creștinilor sunt înfricoșate deliberat. Și nu înfricoșate cu gândul la Judecată, la viața veșnică, ci înfricoșate cum că vor pierde viața aceasta. Pentru că această înfricoșare ne ancorează în viața aceasta și ne scoate din legătura cu Dumnezeu. Singura înfricoșare pe care ar trebui s-o avem noi ar fi cea în fața lui Dumnezeu: nu cumva să-I calc poruncile. Nu cumva prin modul cum mă port aici,  și prin ceea ce cred aici cu adevărat – ceea ce cred cu adevărat, nu ceea ce spun cu gura – nu cumva în veșnicie să fiu rupt de Dumnezeu. Aceasta este singura înfricoșare ziditoare. Mai există o altă sfială ziditoare în fața lui Dumnezeu, cea pe care a avut-o Sfântul Apostol Petru, pe de o parte atunci când Hristos a venit și din luntrea lui a predicat și apoi a fost pescuirea minunată, cum a avut-o Sfântul Apostol Petru și ceilalți doi Sfinți Apostoli, Ioan și Iacov, pe Tabor în momentul în care L-au văzut pe Duhul Sfânt coborându-Se în chip de nor de foc peste Hristos. Această este o înfricoșare plină de sfială și ziditoare. Dar înfricoșarea că pierdem viața aceasta și lupta cu tot prețul pentru viața aceasta nu este creștinească.

Să mai spunem ceva. Cei care ne învață că ei luptă cu tot prețul pentru viața noastră, chiar cu prețul libertății noastre, de fapt nu luptă pentru viața noastră. Să vă fie limpede lucrul acesta. Iarăși, nu mă refer la România, ca să nu se supere mai-marii de-aici, mă refer la alte țări, mai din Occident. În momentul în care tu ai posibilitatea să tratezi și nu dai tratamente și aștepți ca oamenii să ajungă în terapie intensivă și acolo de-abia începi să faci tratamente, aceasta nu se cheamă grijă de viața omului. În momentul în care tu în spitale plătești o grămadă de bani pentru niște lucruri neesențiale în timpul pandemiei sub pretextul pandemiei, în schimb nu ai bani pentru tratamente, aceasta nu se cheamă grijă față de om. În momentul în care tu defilezi cu numărul de morți în fiecare zi ca să sperii populația, și nu defilezi tu, ca manager de spital sau ca ministru al sănătății – și iarăși, să spunem că nu vorbim despre România, vorbim despre alte țări – nu defilezi cu cei care s-au vindecat în spitalele tale, atunci înseamnă că ai o problemă. Dacă tu reușești să-mi spui doar despre morții pe care-i vezi la tine în spital și nu spui despre cei vindecați, înseamnă că nu ești bun manager. Nu înseamnă că eu sunt de vină că tu ai asemenea [mortalitate]. Înseamnă că tu nu faci ceea ce trebuie să faci acolo ca să vindeci oameni. Și întrebarea care se pune, de ce nu faci ceea ce trebuie să faci ca să vindeci oameni? Pentru că vrei să-i convingi pe oameni, populația – „turma”, „cireada” – să facă ceea ce vrei tu. Și cu asta ești mulțumit, dacă pentru ca să-ți atingi tu scopul, mor oameni. Și mor cu zile, dar nu din vina celor care nu ascultă de tine, ci din vina ta, care nu te ocupi de ei. Și nu te ocupi deliberat. Aceasta se întâmplă și este o realitate.

E o realitate faptul că acuma, de pildă, am încercat să intru să-mi plătesc într-un magazin mic abonamentul la telefon. Eram numai eu cu respectivul. N-am avut voie. De ce? Pentru că sunt bolnav? Port ciuma, port Ebola cumva? Nu. N-am avut voie. Bineînțeles că l-am plătit online, n-a fost asta o problemă. Dar e normal așa ceva? E firesc așa ceva? Și eu, pentru că mi-ai dat libertatea să slujesc și dumneavoastră pentru că veniți la biserică, trebuie acum să ne facem că nu vedem lucrurile acestea? Da, Hristos S-a supus stăpânirii lui Pilat, S-a lăsat răstignit. Dar asta nu înseamnă că noi trebuie să tăcem. Că ne supunem stăpânirii, da, ne supunem, respectăm aceste măsuri aberante, luate cică pentru protecția noastră. Din contră, le respectăm, dar nu înseamnă că le considerăm drepte, că le considerăm ca atare sensul lor.

Toate aceste măsuri care sunt luate acum și tot ce se întâmplă acum în spitale și morții mulți care sunt în spitale, că sunt morți mulți în spitale, nu sunt vina poporului, ci sunt forme prin care poporul trebuie dus acolo unde vor mai-marii. Mai-mari care nu au efectiv credința că vor răspunde vreodată în fața lui Dumnezeu pentru ceea ce fac acum. „A, am dat drumul să se slujească în biserici.” Sau, ca Ceaușescu, „am oprit avorturile.” Și [doar] cu asta ce-am făcut? Bineînțeles, s-au născut zeci de mii, sute de mii de copii, care altfel ar fi fost condamnați și morții veșnice. Dar de ce am oprit avorturile? Pentru că erau un păcat în fața lui Dumnezeu? Nu! Le-am oprit pentru că voiam să am popor mult sub mine, să conduc o țară puternică „pe calea societății socialiste multilateral dezvoltate”. Că după ce am oprit avorturi, am început să dau jos biserici, după niște ani. Nu ne luăm după prima măsură care ne convine. Să fim cu luare-aminte la lucrurile acestea.

O să vedeți că această strângere pe care mai-marii noștri, ai lumii acesteia, ai globalismului, o fac asupra poporului, asupra populației, nu va rămâne fără răspuns. În primul rând, induc în fiecare dintre noi o anumită stare de tensiune, indiferent dacă suntem de acord cu ceea ce fac ei sau suntem împotriva, în forul nostru interior, a ceea ce ne poruncesc. Induc o stare de tensiune. Nu există tensiune socială de care unii să fie scăpați. Ce înseamnă această tensiune socială majoră pe care o simțiți și dumneavoastră și o simt și eu? Înseamnă că inclusiv în familiile noastre, chiar dacă avem aceeași părere privitor la ceea ce se întâmplă în societate, indiferent dacă suntem împreună, suntem de acord cu ceea ce fac mai-marii sau suntem împotrivă, micile fricțiuni care există în orice familie se acutizează și duc la mari tensiuni în familie. Mari tensiuni între părinți și copii, între soț și soție, între frați și veri, indiferent dacă pe principala problemă care ne macină în acest moment, suntem de acord cu toții. Și aceste tensiuni duc la rândul lor la depărtarea de Hristos. Dacă am vrea să fim cu adevărat o societate căreia să-i pese de cetățenii săi, atunci ne-am ocupa cumva de toți în mod egal. Am spune „asta-i libertatea voastră”, libertatea autentică, nu așa cum se prezintă acum: ești liber să faci, dacă nu faci ceea ce [trebuie să] faci, nu mai poți să plătești nimic, nu poți să intri nicăieri, sau aproape nicăieri, dar ești liber! Nu! Libertatea autentică înseamnă să mă străduiesc să înțeleg ceea ce vor cetățenii și să le respect, în măsura în care se poate – și se poate în mare măsură – să le respect opțiunile și alegerile.

Nu discutăm, pentru că nu mai avem voie să discutăm despre numere, dar putem vorbi despre Sfântul Dimitrie Basarabov, în timpul căruia pe la 1813, când era pe-aici, deci în timpul ciumei lui Caragea, jumătate din populația Bucureștiului a murit. Sau la holeră, tot așa, mureau în București 600-700 oameni pe zi. Și cu sfintele moaște scoase afară, cu rugăciunea poporului, iată că acea ciumă a încetat, iată că acea epidemie de holeră a încetat.

Deschideți ochii și uitați-vă. Într-adevăr, se moare, se moare mult acum, e real lucrul acesta. Mult raportat la ce? Spui, „vai, dar fiecare suflet contează!”.  Da, am mai spus-o, pentru mine, ca preot, fiecare suflet contează. Fiecare suflet care moare în lipsă de pocăință, fiecare suflet care moare în lipsa lui Hristos, contează. Și fiecare suflet care moare cu Hristos contează și mă bucură. Dar cei care ne defilează cu aceste numere – că nu sunt „cifre” – nu au această viziune. Ei defilează cu aceste numere nu pentru că le pasă de dumneavoastră, sau de cei care au murit, ci se folosesc de cei care au murit ca să vă sperie. Aceasta-i realitatea: înfricoșarea și lipsirea de libertate.

În rest, că ni se propune o singură opțiune ca să ieșim din starea aceasta, iarăși, seamănă teribil de mult, indiferent de ce ar spune unul sau altul din Biserică, care cred ei că știu teologie, cu modul în care va veni Antihristul la sfârșit, va provoca o mare criză sau se va ridica pe valurile unei mari crize și va aduce „soluția mântuitoare”, să ascultăm desăvârșit de el. Asta nu este o „speculație teologică”. Asta nu este o „neadaptare la vremurile care sunt”. Este o înțelegere a ceea ce trebuie să facem fiecare în fața lui Hristos. Cei care ne acuză pe noi că nu ne adaptăm la vremurile care sunt și nu înțelegem adevărata esență a Evangheliei care înseamnă iubire de aproapele și iubire de Dumnezeu, se se mai gândească! Iubirea de aproapele nu înseamnă să stau departe de el dacă m-am vaccinat. Iubirea de aproapele înseamnă să mă duc să-l ajut pe cel nevaccinat, nu să stau să mă lupt cu el: „Vaccinează-te!!! – și atunci o să fim împreună”. Iubirea de aproapele înseamnă dacă omul are nevoie de ceva, să-l ajuți. Iubirea de aproapele înseamnă dacă o lege este abuzivă, să încerci să nu o pui până la capăt în practică. Nu să [încalci legea], dar să-ți dai seama că e un abuz acolo fundamental, simți în adâncul tău că-i un abuz, și încerci să găsești scăpări, ca cel care nu vrea să se supună acestei răpiri a libertății, să treacă și el cumva, să trăiască.

Dar spune Hristos până la urmă, că vremurile acelea din urmă (…) „nu se vor termina cetățile din Israel până când va veni a doua oară”. Deci într-un fel sau altul vom avea scăpare fiecare dintre noi. Trebuie doar să stăruim să ne apărăm cu dinții libertatea noastră de a alege. Și pentru asta nu trebuie să ne mai lăsăm înfricoșați. Să ne dăm seama că ceea ce se întâmplă acum este un război psihologic în mare măsură, care produce mai multe victime decât această boală. Și în acest război psihologic, arma celor care se luptă contra poporului este FRICA. Este o aparentă „autoritate științifică” – dovadă că este aparentă pentru ca s-a cerut ca cei care nu acceptă, oameni de știință ei înșiși, medici, care nu acceptă ce se spune acuma, să nu mai aibă voie să vorbească în public, „să li se taie microfonul”, să nu se mai audă decât o singură voce, a celor care înspăimântă, nu a celor care dau soluții reale.

Așadar, dacă vreți să rezistați acestei presiuni psihologice, înțelegeți că nu frica de moarte trebuie să ne conducă, ci frica de Dumnezeu trebuie să ne cârmuiască în viața aceasta. Și sunt cu totul convins că dacă vom reuși să ne eliberăm de această frică indusă sistematic prin mass-media de către cei mai  mulți dintre politicieni și de către câțiva dintre „oamenii de știință”, așa-ziși „specialiști”, dacă vom reuși să scăpăm de această frică, să nu ne lăsăm prinși în hipnoza, în pânza de păianjen a acestei frici, sunt convins că Dumnezeu ne va ajuta mai departe cumva, să ieșim din această stare.

Cei care au căzut – nu neapărat în păcat, pentru că n-o văd un păcat să încerci să asculți de autoritate, să nu greșim. Păcatul e că te-ai lăsat influențat de media, că te-ai speriat, c-ai vrut să pleci în străinătate, că până la urmă ai vrut să ai anumite facilități, da, acolo sunt păcate, dar nu așa fundamentale; nici aceia nu trebuie să se teamă, și pentru aceia este loc de pocăință. Biserica nu este a celor nevaccinați sau a celor vaccinați, Biserica este a acelora care vor să se pocăiască, indiferent dacă sunt vaccinați sau nevaccinați. Biserica nu face această separare pe care mai-marii lumii o fac, și o fac în mod deliberat și vor să conducă la această tensiune, încât toți să se supună prin manipularea celor două clase. În Biserică avem cu toții loc, cu toții ne găsim locul. Și viața, și moartea în Biserică sunt în mâna lui Dumnezeu. Și în afara Bisericii, dar aicea cu atât mai mult. Că sunt și dintre cei care sunt „anti-”, dintre noi, care predică și vorbesc multe lucruri, dar care nici nu știu, și sunt la fel din punctul meu de vedere, până la urmă ca influență, ca cei care vă înfricoșează de la putere. Nu frica că mor dacă mă vaccinez trebuie să mă conducă pe mine în viața aceasta, ci frica de Dumnezeu. Nu frica că mor de covid dacă nu mă vaccinez trebuie să mă conducă în viața aceasta, ci frica de Dumnezeu.

[…]

Dar viața normală, dacă vrem s-o trăim, să revenim la normalitate în momentul acesta, noi trebuie să cădem la Hristos ca Dumnezeu să-i lumineze pe mai-marii lumii acesteia și pe cârmuitorii țării noastre. Să-i lumineze ca să înceapă cu adevărat să combată boala, nu doar să vrea să ne ducă pe toți la strunga aceasta. Când or să se hotărască să facă din lucrul acesta sistematic, cu aceeași îndârjire cu care o fac acuma ca să ne convingă să facem ceea ce nu vrem să facem, atunci o să vedeți că boala aceasta este ea însăși un uriaș cu picioarele de lut. Și e va zdrobi și va dispărea. Nu mai este mult. Sunt convins de lucrul acesta.

Ne vom ruga lui Dumnezeu, ne vom ruga Maicii Domnului și o să trăim cu toții, ca toți, indiferent că ne-am vaccinat sau că nu ne-am vaccinat, să trecem cu bine prin ispita aceasta socială, și să ieșim la liman, în care să înțelegem mai bine că mai-marii lumii acesteia și mass-media, cea mai mare parte din ea, și o bună parte dintre așa-zișii specialiști, nu ne vor binele, ci-și urmăresc propriul interes. Și atuncea n-o să mai avem atâta încredere în ei, o să-i ignorăm și o să ne așezăm cu mai multă încredere în Dumnezeu. Și atunci vom ieși câștigați cu toții. Dar dacă vom crede până la urmă absurd, evident, contra dovezilor palpabile că politicienii, mai-marii lumii acesteia, așa-zișii „specialiști”, așa-zișii „formatori de opinie” și mare parte din mass-media ne vor binele, atunci ne vom lepăda cu totul de încrederea în Dumnezeu și atunci vom fi cu atât mai mult „frăgeziți” pentru venirea Antihristului.

Însă cred că atâta vreme cât Dumnezeu ne-a îngăduit în Sfânta Biserică, cât mai-marii Bisericii au avut înțelepciunea pe care o au în momentul acesta de a păstra dreapta socotință, – mai-marii Bisericii Ortodoxe Române, nu vorbesc de Biserica Ortodoxă Greacă sau de unii din pravoslavnica Biserică de la Răsărit, mare, ci ai noștri arhierei au această înțelepciune să păstreze dreapta socotință, sunt convins că iată, ne apropiem de liman. Dumnezeu să ne ajute! AMIN!”