“Nu-i mai răbda, Sfinte Dimitrie! Nu-i mai răbda!” – STAREȚUL ANTIM DAVID MUSTRĂ CU ÎNDRĂZNEALĂ, la Trinitas TV (VIDEO, text): “Autoritățile şi-au cam întrecut măsura, şi la pelerinajul de la Iași şi la cel din Bucureşti. POATE VINA NOASTRĂ ESTE CĂ LE-AM DAT PREA MULT LOC SĂ SE BAGE ÎN SUFLETUL NOSTRU”
Sărbătoarea Sfântului Cuvios Dimitrie cel Nou, ocrotitorul Bucureștilor – Ediție specială la Trinitas TV, 26.10.2020, cu Iulian Bobârnea – invitat Arhim. Antim David, starețului Schitului Măgureanu, București:
Transcrierea unor fragmente:
[…] Constantin Bacalbaşa, un parlamentar liberal la vremea respectivă, care a scris nişte memorii absolut superbe, Bucureştii de altădată – este tipărit în cinci volume, le găsiţi în librării, şi ar trebui să le citească fiecare bucureştean, să vadă cum arăta viaţa acestui oraş şi, în primul rând, viaţa duhovnicească – relata ce se întâmpla concret dpdv spiritual în oraş. Şi încheie tot episodul acesta al Primului Război Mondial, că pe bucureşteni două lucruri i-au scos din răbdări: în primul rând furarea moaştelor Sfântului Dimitrie – şi pe buzele tuturor a stat la vremea respectivă cum Sfântul Dimitrie era să-i părăsească, iar atunci, la întoarcerea moaştelor înapoi, ca să-şi arate evlavia faţă de sfântul, trei zile şi trei nopţi au stat moaştele în curtea catedralei şi după aia încă o lună pelerinaj la sfintele moaşte ale Sfântului Dimitrie ca fiecare să-şi ceară iertare de la sfântul ocrotitor şi să-i ceară în continuare protecţia. Adică să le rămână alături în această legătură de suflet care se stabilise. Deci asta i-a scos pe bucureşteni din minţi, nu faptul ca oraşul era devastat. Şi încă ceva mai spune Constantin Bacalbaşa: rechiziţionarea clopotelor. Pentru ca să se facă tunuri şi să poată avea maşinăria de război gloanţe şamd, clopotele din Bucureşti au fost luate şi topite. Una dintre frumuseţilor oraşului, descrie Bacalbaşa, era că la 8 dimineaţa, duminică sau în sarbătoare, când începeau să sune toate clopotele oraşului, să auzi acel sunet de clopot la atâtea sute de biserici în acelasi timp. Deci asta era supărarea bucureştenilor: cum de i-a părăsit Sfântul Dimitrie. Nu alte lucruri, ce s-a întâmplat sau nu cu palatul sau clădirea nu-ştiu-care sau celelalte lucruri.
Sărbătoarea Sfântului Dimitrie este marcată aşa în Bucureşti de la 1774. Unele momente au fost de efervescenţă duhovnicească mai mare şi altele mai estompate, cum a fost perioada comunistă. Dar să nu uităm că şi atunci hramul Sfântului Cuvios Dimitrie se ţinea în Bucureşti, chiar dacă Marea Adunare Naţională era în aceeaşi curte cu catedrala şi erau restricţii de tot felul.
De pildă, ţin minte că Patriarhul Teoctist, Dumnezeu să-l odihnească, povestea cum în 1989, înainte de căderea regimului comunist, în octombrie, la pomenirea Sfântului Dimitrie, comuniştii au cerut evacuarea sfintelor moaşte din curtea Patriarhiei, ca să nu se ţină în acelaşi timp şi în acelaşi loc hramul Sfântului Cuvios Dimitrie cu Congresul al XIV-lea al patridului. Îmi aduc aminte, eram atunci licean şi noi am fost scoşi în faţa televizorului pentru că era o tovarăşă reprezentantă a comunei noastre şi trebuia să vedem cum se desfăşoară. Nu ni se spunea nimic despre Sfântul Dimitrie, dar credincioşii veneau. Şi atunci au venit şi ţin minte că mi-au povestit câţiva dintre bătrânii oraşului, care urcau colina Patriarhiei să se închine permanent la Sf. Dimitrie, şi îmi spuneau: Părinte, eram în mulţimea aceea care însoţea procesiunea de la catedrala patriarhală la Biserica Sf. Nicolae Vlădica, biserica din spatele catedralei, de pe bd. 11 Iunie de astăzi. Şi îmi povesteau cum, la vremea respectivă, bucureştenii care însoţeau procesiunea respectivă au început să strige: “Nu-i mai răbda, Sfinte Dimitrie! Nu-i mai răbda!”, încât unii, mai fricoşi, au început să fugă, să iasă din rând, de teama represaliilor, de teama anchetelor. Şi acest lucru l-au strigat în perioada Liturghie de la hramul din 1989. Şi n-a mai fost mult şi s-au dus. S-au dus, pentru că Sf. Dimitrie nu rabdă lucrurile de genul acesta.
[…]
Bucureştenii vin la sfinţi şi dacă presa reflectă lucrurile într-un fel sau în altul. Nu m-am uitat zilele acestea la ştiri, ca să pot să-mi fac o părere, o imagine. Legat însă de atitudinea autorităţilor, eu nu sunt atât de binevoitor cu ei, aşa cum este domnul Bănescu. Are toate motivele domnia sa. Din punctul acesta de vedere, eu aş dori să scot în evidenţă că şi la pelerinajul de la Sfânta Parascheva şi la cel din Bucureşti, şi-au cam întrecut măsura. În sensul în care, sigur, avem o societate secularizată, înţeleg până într-un punct şi vreau să fac un exerciţiu ca să pot înţelege ce se întâmplă cu adevărat. Însă, vedeţi, sunt două păreri aici discordante in joc: e vorba de părerea creştinilor ortodocşi care vin în zilele acestea sau în orice zi de pelerinaj şi se închină şi ştiu că nu se îmbolnăvesc, ba, din contră, vin să se tămăduiască de bolile sufleteşti şi trupeşti, şi o părere mai atee de la autorităţile laice, cum le numiţi dvs., care nu mai cred în Dumnezeu şi care, sigur, văd răspândiţi microbi prin trupul sfântului şi de acolo mai departe, adică nu cred nimic din ceea ce inseamnă harul lucrător al Duhului Sfânt prin sfintele moaşte. Şi de aici toată grija aceasta câteodată supărătoare, supărătoare de-a dreptul…
Pentru că, dacă este să ne uităm în istoria minunilor pe care le-a săvârşit Sf. Dimitrie aici, în oraşul acesta, tocmai acest lucru trebuie să-l scoatem în evidenţă: că în momentele de grea cumpănă, de încercare, prin care a trecut oraşul acesta în ultimele sute de ani de când il ocroteşte, tocmai intervenţia sa miraculoasă a făcut ca poporul să arate o evlavie şi mai mare faţă de cel care i-a ocrotit, i-a scos din multe rele. Şi, dacă ar fi să ne gândim aici numai la epidemia de ciumă din timpul lui Caragea. Când domnitorul Caragea ajunge atunci la Bucureşti, într-o noapte, când ajunge, arde reşedinţa domnească, apoi de a doua zi începe epidemia de ciumă, boală necruţătoare de altfel, şi omul acesta, a cărui imagine a fost asociată, până la urmă, cu ciuma – „ciuma lui Caragea” – a înţeles repede că Sfântul Dimitrie este cel care poate salva oraşul. Şi atunci a scos repede moaştele Sfântului Dimitrie în oraş. Avem mărturii ale vremurilor respective, cum Sf. Dimitrie a făcut această minune negrăită a contenirii numărului de îmbolnăviri în oraşul Bucureşti. Şi putem continua cu minunile de genul acesta pe care Sfântul Dimitrie le-a făcut.
Omul de rând înţelege lucrurile acestea. Omul de rând înţelege că vine să se vindece şi că sfântul nu poate să împrăştie microbi. Ateul sau mai puţin credinciosul nu poate să înţeleagă lucrurile acestea şi de aici măsurile acestea exagerate. Poate vina noastră, a autorităţilor bisericeşti, de data aceasta, este că le-am dat prea mult loc să se bage în sufletul nostru.
Credinţa se manifestă. Dacă credem cu adevărat că sfântul este cel care ne vindecă de bolile de genul acesta, atunci unde mai încap microbii? Ar fi trebuit ca, în aceste vremuri, autorităţile să lase pe fiecare credincios în parte şi să vină şi să se închine liber şi nestingherit la sfintele moaşte.
Deci logica aceasta, pe care o văd drăcească – iertaţi-mi duritatea termenului, dar e drăcească – atâta vreme cât crezi că vii până la Sfântul Dimitrie şi de acolo te îmbolnăveşti şi de acolo crezi că mai este sau nu mai este ceva şi te duci acasă într-un autocar ticsit sau mai puţin ticsit şi iarăşi te îmbolnăveşti – nu face bine nici pe departe nimănui.
[…]
Trebuie să ne întărim noi credința, să întărim credința și în ceilalți și să determinăm și autoritățile să înțeleagă o dată pentru totdeauna că un pelerinaj nu poate fi îngrădit. Pentru că tocmai aici stă secretul: oamenii aceștia vin să se tămăduiască, aceasta este credința lor, iar dacă credința aceasta este vie și lucrătoare, nu ai cum să o îngrădești cu niște măsuri din acestea laice. Dacă spunem că suntem credincioși, și persoanele care reprezintă puterea laică trebuie să înțeleagă că în astfel de momente trebuie să aibă măcar bunul-simț să se oprească acolo unde trebuie și să-i lase pe oameni să se manifeste liniștit în credința lor, chiar dacă ei [autoritățile] cred mai puțin sau chiar deloc”.
***
Legaturi:
***
***
***
8 Commentarii la ““Nu-i mai răbda, Sfinte Dimitrie! Nu-i mai răbda!” – STAREȚUL ANTIM DAVID MUSTRĂ CU ÎNDRĂZNEALĂ, la Trinitas TV (VIDEO, text): “Autoritățile şi-au cam întrecut măsura, şi la pelerinajul de la Iași şi la cel din Bucureşti. POATE VINA NOASTRĂ ESTE CĂ LE-AM DAT PREA MULT LOC SĂ SE BAGE ÎN SUFLETUL NOSTRU””