“Câți vor să placă în trup, aceia vă silesc să vă taiați împrejur (…) ca să se laude ei în trupul vostru” – TÂLCURI DE ACTUALITATE în predica Pr. Tudor Ciocan la Duminica a 22-a după Rusalii: GRIJA PENTRU SĂRACI ÎN VREMEA INTERDICȚIILOR ABERANTE și PECETEA LUI HRISTOS (audio, text)

3-11-2021 Sublinieri

Pr.Tudor Ciocan – Cuvânt la pilda Bogatul cel nemilostiv și săracul Lazăr, 31 octombrie 2021:

„Preacucernici părinți și iubiți frați creștini,

Există elemente esențiale din viață și elemente conjuncturale din viață. Elementele conjuncturale sunt cele care au o mică importanță. Sunt ca praful pe suprafața vieții noastre sau ca stropii de apă, vin și pleacă. Elementele fundamentale sunt cele care ne determină cu adevărat viața noastră. Și anume, cele care determină ceea ce se întâmplă cu noi în veșnicie. Pentru că viața noastră aici este scurtă sau lungă, dar este trecătoare. Că poate să fie 70 de ani, că poate să fie 80 de ani, sau că putea să fie ca-n vremurile antediluviene, de sute de ani, 800, 900 de ani, tot trecătoare este, raportat la veșnicie. Din acest punct de vedere, viața este doar o conjunctură. Veșnicia este esențială.

Cum anume ne trăim veșnicia, cum anume ne pregătim pentru veșnicie este decisiv. De fapt, aceasta ar trebui să fie principala noastră preocupare: cum să trăiesc în veșnicie? Să trăiesc aici astfel încât să mă pregătesc pentru veșnicie. Există un adagiu păgân, latin, Carpe diem, „Trăiește ziua”, „trăiește-ți clipa”. Dar nu în sensul acesta, că ea este trecătoare și dacă nu te bucuri de ea acum, o pierzi, ci trăiește clipa astfel încât să te pregătești ca din clipa aceasta sau la sfârșitul succesiunii de clipe care va veni la un moment dat, să fii intrat în Împărăția Cerurilor. 

Cum să facem lucrul acesta? Este de fapt singura întrebare esențială: cum să facem ca să fim în Împărăția Cerurilor? Celelalte sunt secundare. Bineînțeles, contează cum să trăiesc astăzi, cum să-mi plătesc facturile, cum să intru într-un magazin, cum să mă descurc cu acest război psihologic împotriva oamenilor. Lucrurile acestea și ele trebuie făcute, dar, de fapt, sunt secundare. Am văzut și eu și am constatat chiar din propria experiență, că în momentele acestea de mare criză mondială, globală, în momentele acestea în care mor mulți oameni în România, dar dacă tu ai o problemă a ta care te roade, deodată toate acestea nu dispar, dar trec în plan secund. De aceea mă gândesc de fiecare dată că atunci când suntem foarte concentrați pe problemele globale, să dăm slavă lui Dumnezeu că n-avem niște probleme directe ale noastre, mult mai mari, care să obnubileze aceste frământări globale.

Spune foarte interesant Sfântul Apostol Pavel, dacă ați ascultat [Apostolul], – de obicei prea puțini ascultă – că în fața lui Iisus Hristos nu contează nici tăierea împrejur, nici netăierea împrejur. Și tot Sfântul Apostol Pavel vorbește despre unii care le cereau creștinilor să se taie împrejur ca să se laude ei în trupul lor. Nu pentru binele lor, ci ”ca să se laude ei în trupul lor”. Dar în fața Mântuitorului, nu aceasta contează. În fața Mântuitorului contează ceea ce suntem noi cu adevărat, în ce măsură suntem noi înșine „făptura cea nouă”.

Zeci de persoane stau la rand pentru a se vaccina impotriva COVID-19, la centrul mobil din Piata Obor pentru vouchere cu care pot achizitiona mici de la celebra terasa din piata, vineri, 11 iunie 2021. EDUARD VINATORU / MEDIAFAX FOTO

Bineînțeles că dacă unii se lăsau tăiați împrejur din cauza presiunii mai-marilor comunității în momentul respectiv, a mai-marilor societății în momentul respectiv, sau din cauza a cine știe ce drepturi dobândeau în comunitatea iudaică, sau din cauza familiei care-i presa, aceștia nu erau vrednici de Iisus Hristos. Pentru că, de fapt, Iisus Hristos nu cere aceasta. Nu ne cere să ne tăiem împrejur ca să fim cu El, ci ne cere să fim împreună cu El. Condițiile trupești pe care unii le pun pentru ca să plăcem, să trăim în viața aceasta, sunt niște condiții trupești care ne fac sufletul nostru [să fie] mai degrabă cuprins de viața aceasta decât de viața cealaltă.

Și în felul acesta vedem că, într-un fel ciudat, ajungem asemenea bogatului din această pildă. Ne bucurăm de viața aceasta – sau așa ni se promite, că ne bucurăm de viața aceasta – dacă „ne tăiem împrejur”. Atunci vom fi cu adevărat bucuroși și fericiți în viața aceasta… Dar fericirea în viața aceasta este trecătoare. Este plăcere, nu este fericire dacă nu este întemeiată pe Iisus Hristos.

Săracul acela, Lazăr, care era bolnav și vai de capul lui, este cel care suferă și-i lipsit de bunătățile bogatului. Să spunem că săracul Lazăr era netăiat împrejur sau tăiat împrejur, nici măcar nu contează. El însă stătea în răbdare și ducea cu răbdare crucea aceasta, a sărăciei și a lipsurilor impuse de către cel bogat. Pentru că cel bogat putea să împrăștie, putea să dea din bucățile care cădeau de la masa sa, să nu le lase câinilor, ci să le dea acestui sărac. Cei „tăiați împrejur” puteau să-i ajute și pe cei „netăiați împrejur” și pot să-i ajute și acum, chiar dacă toată structura societății încearcă să ne împingă pe toți într-o anumită direcție. Atâta vreme cât sesizăm fiecare dintre noi, și sunt convins că fiecare dintre noi sesizăm profunda nedreptate a ceea ce se întâmplă, trebuie să încercăm cumva să diminuăm prin prezența noastră această nedreptate. Atâta vreme cât fiecare dintre noi sau unii dintre noi sunt asemenea bogatului acestuia, măcar să încercăm să avem grijă de cei săraci. Ce înseamnă să avem grijă de cei săraci? Să-i ajutăm acolo unde ei nu mai pot să facă din cauza societății, din cauza sistemului în care ne aflăm.

Ce înseamnă sistemul în care ne aflăm? Știți prea bine! Multe interdicții care apar. Interdicții aberante care apar. Nu că nu te poți duce la piscină și nu te poți duce la stadion sau la concert, ci alte interdicții. În schimb, celui care face ceea ce societatea, sistemul îi propune, de fapt îi impune, acela are toată viața în față. Are și piscina în față, și concertul și orice vrea el. Adică are toată bogăția. Acum, că unii dintre noi sunt dintre aceștia, foarte bine, așa i-a îndemnat cugetul lor. Și foarte bine. Dumnezeu să-i ajute și pe ei! Dar ei trebuie mereu să țină cont de ceilalți, care poate n-au vrut să facă aceasta. Din alte motive. Nu dintr-o încăpățânare, nu dintr-o înapoiere, nu din ce ni se mai spune acolo, că suntem jigniți în fel și chip de către mai-marii lumii acesteia. Și să-i ajutăm și pe aceștia. Trebuie ajutați, pentru ca să nu fim asemeni acestui bogat nemilostiv.

În fața Mântuitorului, o spunem din nou, nu tăierea împrejur sau netăierea împrejur sunt importante. În fața Mântuitorului contează starea omului cel nou. Și cine este omul cel nou? Este omul care încearcă să-i bucure pe toți ceilalți. Este omul care încearcă cu iubirea sa s-o dăruiască celorlalți. Este omul care încearcă să poarte de grijă celorlalți. Bineînțeles, totul cu gândul la Dumnezeu. Acesta este omul cel nou. Fie că este tăiat împrejur, fie că este netăiat împrejur. Cine este omul cel vechi? Fie că este tăiat împrejur sau netăiat împrejur, [este] cel egoist, cel egocentrist, cel care se îndreptățește pe sine, cel care caută mereu să se pună pe sine în partea cea bună și să-i ignore sau să-i învinovățească pe ceilalți, indiferent dacă este tăiat împrejur sau netăiat împrejur.

Să știți că nu numai în iudaism exista mândrie, mândria poporului ales, ci și în celelalte culturi. Grecii considerau că ei sunt poporul cel mai important, cu cultura pe care au adus-o. Romanii, latinii, considerau că ei sunt cei mai importanți, cu civilizația pe care au adus-o. Și acuma, știm prea bine, occidentalii consideră că ei sunt „fruntea” lumii acesteia. Frații noștri de la Răsărit, pravoslavnici, la rândul lor, la fel. Numai mândrie în jur. Această mândrie nu este a omului celui nou. Acesta este a omului celui vechi, fie că este tăiat împrejur, fie că este netăiat împrejur. Și dacă vrea să dobândească mântuirea, omul acesta cel vechi trebuie să se pocăiască, trebuie să-i pară rău de păcatele sale, să-i pară rău de nepăsarea sa, să-i pară rău de răutatea sa, de împietrirea în sine, de îndârjirea în a se îndreptăți, de a-i învinovăți pe ceilalți. Astfel, cu această schimbare a gândului sau a mentalității, a minții sale, cu aceasta cu adevărat începe încetul cu încetul să se pregătească să fie vas ales al Duhului Sfânt. Fie că este „tăiat împrejur”, fie că este „netăiat împrejur”.

Fiecare dintre noi trebuie să deschidem ochii să vedem, să înțelegem foarte bine ce spune Sfântul Apostol Pavel. Am mai spus-o și altădată, deși pare că Scriptura vorbește doar de niște timpuri demult trecute și în mod special aici, unde vorbește galatenilor, mi se pare, de fapt, Scriptura ne vorbește despre timpurile noastre și despre problemele noastre. Trebuie doar să înțelegem corect, să înțelegem în duhul ei, s-o înțelegem în duhul Ortodoxiei.

Ce mai spune Sfântul Apostol Pavel? Că poartă în el pecetea, rănile lui Iisus Hristos în trupul său. Așa de mult era unit cu Hristos, încât în sine purta aceste răni. Erau pecetea sa. Pecetea știți foarte bine ce înseamnă. Este cea cu care se închide o scrisoare, astfel încât să nu poată fi citită decât de destinatar. Atunci când expeditorul vrea să închidă o scrisoare, bineînțeles, în vremurile de demult, punea acest sigiliu și pe acela își punea pecetea. Și acel sigiliu nu trebuia să fie rupt decât de destinatar. Dar când spune Sfântul Apostol Pavel că pecetea sa este Iisus Hristos, înseamnă că sigiliul pus pe el este al Domnului Dumnezeului și Mântuitorului nostru Iisus Hristos. Acesta trebuie să fie sigiliul pus pe noi. Acesta trebuie să fie cu adevărat cel care ne închide pe noi față de păcat și cel care ne pregătește pe noi pentru Împărăția Cerurilor. Acest sigiliu al Mântuitorului nostru Iisus Hristos se va rupe în momentul Judecății pentru ca să se vadă cu adevărat dacă noi, înlăuntrul nostru, am purtat această pecete sau nu.

Indiferent de ce spun mai-marii zilei în clipa aceasta, nu ei contează, ei sunt conjuncturi. Aceste conjuncturi pot să fie mai bune sau mai rele. Acum trăim într-o conjunctură foarte rea. Indiferent de faptul că sunteți învinovățiți – suntem cu toții învinovățiți pentru starea aceasta a societății, și de fapt nu suntem noi vinovați, ci cei care ne învinovățesc sunt vinovați, pentru că nu fac ceea ce trebuie să facă, ceea ce i-a rânduit Dumnezeu să facă. Și din mâinile lor și din sufletele lor se vor cere sufletele celor care au murit acum, nu din ale dumneavoastră. Indiferent de ce spun aceștia, noi trebuie să avem acest gând. Noi trăim pentru Iisus Hristos. Viața noastră este a lui Iisus Hristos. Trupul nostru, prin faptele noastre pe care le facem trebuie să fie al lui Iisus Hristos.

Că se întâmpla să ascultăm de mai-mari, da, ne pocăim și încercăm să trecem mai departe. Măcar să nu ne mai îndreptățim mai departe. Să nu ne îndreptățim într-o mârșăvie, să nu ne îndreptățim într-o nebunie care a cuprins lumea aceasta. Să spunem: „Doamne, am fost slab, am căzut, poți încă să mă îndrepți, Tu poți să mă îndrepți, Tu poți să mă ajuți! Tu poți să mă ajuți să mă mântuiesc eu și cei dragi ai mei!”. Ascultați de lucru acesta! Ascultați de cuvintele acestea ale Evangheliei! Ascultați de Iisus Hristos, Care a murit cu trupul și a înviat cu trupul și S-a înălțat la ceruri cu trupul Său îndumnezeit. Și nu a murit și a înviat pentru păcatele Sale, ci pentru ca fiecare dintre noi să ne putem mântui, pentru ca fiecare dintre noi să putem cu adevărat să trăim viața omului cel nou încă din lumea aceasta, indiferent dacă epoca în care am fost lăsați, îngăduiți, trimiși de Dumnezeu să trăim, este o epocă prielnică cu adevărat creștinului sau împotriva creștinului, creștinismului.

Noi, cu ajutorul lui Dumnezeu, fiecare dintre noi, ar trebui să purtăm, să încercăm, să ne străduim să purtăm în noi, indiferent dacă suntem „tăiați împrejur” sau „netăiați împrejur”, de-acum înainte, pecetea, stigmatele Domnului nostru Iisus Hristos, prezența cea vie, prezența cea pătimitoare și prezența cea înviată a lui Iisus Hristos. AMIN!”

 

Legături:

Mesajul PREASFINȚITULUI MACARIE pentru noi, Lazării acestor vremuri: “SĂ NE PĂSTRĂM DEMNITATEA ȘI LIBERTATEA, să nu căutăm să ne milogim înaintea mai-marilor acestei lumi, să nu devenim sclavii stăpânitorilor acestei lumi” (VIDEO, TEXT)

Pr. Bogdan Florin Vlaicu, la Duminica Învierii fiului văduvei din Nain, despre DEPRESIA ȘI MOARTEA SUFLETEASCĂ A TINERILOR, introducerea pașaportului sanitar, CRIZA SISTEMULUI MEDICAL, segregarea și culpabilizarea nevaccinaților. CINE A ORDONAT ÎNCHIDEREA BISERICILOR ANUL TRECUT? “De un an și jumătate, lumea s-a urâțit foarte mult, s-a transformat parcă într-un ospiciu psihiatric”

Pr. Dan Bădulescu – CUVÂNT LA INTRAREA ÎN NOUL AN CIVIL despre PANDEMIE, MĂSURI, VACCIN, SILIRE și “PECETLUIRE”: “În mentalul nostru tot sperăm că vine vaccinul și vom scăpa de boala asta și ne vom întoarce la normal. Ce înseamna asta? Cuvântul cel mai gingaș care-mi vine e „naivitate”” (VIDEO, TEXT)

PĂRINTELE TUDOR CIOCAN – noi predici puternice despre vremurile pe care le trăim – MODELUL CHINEZESC, OBLIGAȚIA VACCINĂRII și exploatarea emoțională a copiilor, STATUL GLOBAL NAZIST pregătitor pentru Antihrist – și CEEA CE AVEM DE FĂCUT. “A atenta la libertatea de decizie asupra trupului meu este una dintre cele mai grave acţiuni care se pot întâmpla în istoria umanităţii” (AUDIO, TEXT)

MAREA RESETARE: NE ÎNTOARCEM LA SCLAVIE GENERALIZATĂ. “Dă-mi mie dreptul asupra trupului tău!” ȘANTAJUL cu vaccinarea al “Fiarei globaliste”, ca “taxă pe libertate” și folosind momeala IUBIRII NOASTRE PENTRU CONFORT (Predică audio și text)

FIARA GLOBALISTĂ ne amenință acum cu PIERDEREA VIEȚII ACESTEIA, după ce ne-a SLĂBĂNOGIT prin INDUCEREA SISTEMATICĂ A UNOR IDOLI, FALSE MODELE și a “VALORILOR” BUNĂSTĂRII, DESFRÂULUI ȘI DISTRACȚIILOR. Ce am alege între vindecarea trupului și iertarea sufletului? (AUDIO, TEXT)

Între “circ” și “război” – de la arenele arhipline de la “EURO” sau WIMBLEDON la “TULPINA DELTA” și IMPERATIVUL VACCINĂRII “infailibile” și culpabilizante. CINE ȘI ÎN CE SCOP NE MINTE ȘI NE ÎNGROZEȘTE, contând pe uitarea noastră? “Vrem să ne lăsăm manevraţi ca o cireadă sau încercăm să deschidem puțin ochii?”

Părintele Tudor Ciocan – predici despre ȘANTAJUL LUMII din aceste zile cu ÎNFRICOȘĂRILE SUPRAVIEȚUIRII CU ORICE PREȚ și cu ÎNDULCIRILE CONFORTULUI și ale DESFRÂNĂRII induse: “Este O NEBUNIE ȘI O BATJOCURĂ introducerea EDUCAȚIEI SEXUALE de la fragedă pruncie până la clasele mari!” (AUDIO, TEXT)

“Mai suntem noi stăpâni pe trupurile noastre sau puterea politică decide pentru trupul meu?”. MUCENICII, PERSECUȚIILE ȘI VICLENIA “BINELUI COMUN”. “Să fim vigilenți, cu luare aminte! Diavolul este viclean, înșală şi perverteşte” (AUDIO, TEXT)

Părintele TUDOR CIOCAN: “Ceea ce gustăm acum, această limitare a libertății este doar sămânța societății viitoare în care ACEASTĂ LIBERTATE ESTE NIMICITĂ! În momentul în care începi să cedezi libertatea, ÎN CHIAR TRUPUL TĂU, la presiunea autorității, DEJA NU MAI EXISTĂ O LIMITĂ” (audio, text)

 

***

DUHUL DESERTACIUNII SI PECETEA INTERIOARA. Pecetluirea in duh, impartasirea cu antihrist si “apostazia tainica a inimii” prin vietuirea statornica in pacat si modul de viata lumesc: “PECETEA CRESTINILOR ESTE DUHUL SFANT. TREBUIE SA NE INTEMEIEM PE LUCRAREA INTERIOARA”

“Omilii la cartea Apocalipsei, vol. I”: A DOUA VENIRE A LUI HRISTOS. “Cel care va apărea este Hristosul suferind, Hristosul rănit”. PERICOLUL CREȘTINISMULUI “CĂLDICEL”, FĂRĂ SUFERINȚĂ, secularizat sau sincretist, “un înlocuitor ieftin, o formă falimentară a duhovniciei creștine care se sfârșește într-o SPIRITUALITATE UMANISTĂ, precum cea folosită de psihologi”


Categorii

Bogatul nemilostiv si saracul Lazar, Hrana duhului / PREDICI SI CUVINTE DE FOLOS, Preot Tudor Ciocan, Vaccinarea obligatorie, Vremurile in care traim

Etichete (taguri)

, , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Articolul urmator/anterior

Comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Carti

Articole recomandate

Rânduială de rugăciune

Articole Recomandate