Parintele STELIAN COSTEA despre NASTEREA DOMNULUI, “Soarele Dreptatii si Rasaritul Mantuirii noastre” si despre MAICA DOMNULUI, “cel mai frumos zambet al creatiei lui Dumnezeu, surasul care pe toti ne impodobeste”. CARE E VOCATIA UNEI FEMEI? (video, text)

Preot Stelian Costea: Nașterea Soarelui Dreptății, Răsăritul Mântuirii noastre – 20 decembrie 2020, Constanța:

(fragment)

„[…]

Noi am avut parte și de o pandemie, și de un virus pe care nu le contestă nimeni, dar am avut parte și de o pan-demonie de foarte multe ori, adică am avut biserici închise, am avut contestată taina Tainelor, cel mai frumos lucru pe care ni l-a lăsat Dumnezeu, cea mai înaltă Taină, Sfânta Euharistie, ne-a fost atacată cinstirea sfintelor icoane, a cultului sfintelor moaște.

Dar bucuria mea imensă este, și mă simt reprezentat ca nevăzător cu ochii trupești, dar care încearcă să vadă cu ochii sufletești, bucuria mea imensă este că cel care-mi este duhovnic și care m-a susținut în tot ceea ce am făcut până acum, care mi-a fost aproape în toate demersurile, Înaltpreasfințitul Episcop Teodosie a avut poziția cea mai demnă, frumoasă, dulce, sublimă și în duhul ortodoxiei. Am simțit cu toții că Biserica Ortodoxă la malul mării este cu adevărat prezentă în conștiința, în mintea și-n inima noastră și ne-am simțit cu toții apărați. Pentru că suntem ortodocși ca să trăim cu adevărat ceea ce am primit la botez, ceea ce am primit prin Sfânta Euharistie, ceea ce primim la slujbele Bisericii. Iar Înaltpreasfințitul, cu adevărat, a apărat cu demnitate credința noastră, reflectând nimic altceva decât Adevărul. Vreau să vă spun că am vorbit în perioadele cele mai grele, mai ales în starea de urgență în fiecare zi, și eu fiind un temperament mai coleric, tot timpul îl întrebam: „vor să ne oprească din nu știu ce lucru?” și spunea: „Stai liniștit, că nu se va opri nimic.” Și nu s-a oprit nimic și Înaltpreasfințitul ne-a făcut în acest fel să ne zâmbească sufletul.

Acum vreau să mă refer pe scurt la această temă atât de generoasă, de ce am intitulat-o „Nașterea Soarelui Dreptății, Răsăritul mântuirii noastre”. Hristos este Soarele Dreptății. Este Soarele Dreptății pentru că a adus în primul rând dragostea. A adus mila, a adus smerenia, dar toate la temelia unei justiții dumnezeiești. În ce fel s-a făcut această dreptate? Această dreptate s-a făcut tot în folosul omului. Pentru că omul, Adam și Eva, protopărinții noștri, gustând din pomul cunoștinței binelui și răului, s-au situat în neascultare. S-au situat în voie potrivnică lui Dumnezeu. Și-au făcut propria voie, combătând astfel planul lui Dumnezeu de mântuire, pronia Sfintei Treimi, purtarea de grijă a lui Dumnezeu. Și dacă s-a întâmplat această neascultare, cum se putea birui neascultarea, decât prin ascultarea supremă. De la cine să vină ascultarea supremă? De la Fiul lui Dumnezeu din veci, făcut Om pentru mântuirea sufletelor noastre. Știm foarte bine din Cartea Facerii, când Dumnezeu a făcut toate, a spus „Să fie!” , inclusiv când s-a referit la lumină, la lumina izvorâtă din substanța Sa; din esența Lui dumnezeiască a spus „Să fie!” când a creat lumea văzută, lumea nevăzută și așa mai departe. Când a ajuns la om, a spus: „Să facem om după chipul și asemănarea noastră”, a Tatălui, a Fiului, a Sfântului Duh. Chipul Fiului este prototipul după care a fost creat omul. De aceea, Fiul lui Dumnezeu Însuși, și-a asumat neascultarea omului pe care s-o transforme în ascultare supremă. Și de aceea, Soarele Dreptății a lucrat dreptatea în folosul mântuirii noastre. Iată ce interpretare dulce au Sfinții Părinți și arată cum Mântuitorul îmbină extraordinar de frumos mila și dreptatea.

Și de ce este Răsăritul mântuirii noastre? Noi aveam nevoie ca umanitate, oamenii aveau nevoie, toți oamenii născuți cu păcatul originar aveau nevoie de perspectiva desăvârșirii. Aveau nevoie să știe că se vor mântui. Dumnezeu este Preamilostiv. E Preabun. E prea dăruitor ca să rămână dator, spunea  părintele Arsenie Papacioc. Este extrem de generos și darnic ca să-l fi lăsat pe om să se chinuiască pe mai departe, ca să ne fi lăsat sufletele în iad, ca să nu fi contribuit la iertarea păcatelor noastre. De aceea, Dumnezeu a trebuit să pună în practică acest plan de rezidire a omului. Și tot părintele Arsenie Papacioc spunea foarte frumos un lucru: „Iată că pentru neascultare cât deranj s-a provocat!”. Pentru neascultarea lui Adam și a Evei s-a răsturnat practic întreaga ordine, întregul determinism. Întreaga lume a suferit o inversiune a valorilor. Adică valorile s-au schimbat ca urmare a neascultării omului și s-a ajuns ca păcatul să devină mod de viață. Și ce a trebuit să se întâmple? Să vină Fiul lui Dumnezeu să prefacă întunericul în lumină. Să prefacă bezna în răsărit de soare, să prefacă noaptea minții și a inimilor noastre în zori de zi. Aceasta a făcut Hristos. Și aceasta o resimte deopotrivă și un nevăzător și un altfel de neputincios, și un om cu orice deficiență ar avea. Eu vă spun din experiență personală că dacă nu vezi din naștere și nu pune Dumnezeu mâna, nu se poate rezista. Nu ai cum fără acordul, fără contribuția lui Dumnezeu. Și Dumnezeu compensează atât de bine lucrurile, încât te îndreaptă pe calea de care ai nevoie și îți transformă viața în ceva mai firesc decât firescul. Aceasta a făcut Hristos. Și  vă dați seama ce perspectivă încerc și eu la nivel sufletesc. Știu că Nașterea Domnului e Răsăritul mântuirii, a noastră, a tuturor, și bineînțeles, Răsăritul mântuirii ca perspectivă și pentru mine ca om, așa că mă gândesc că merită să ai puțină suferință în această lume ca să dobândești Împărăția Cerurilor dincolo. Atât de frumos a zis părintele Teofil Părăian un lucru. L-au întrebat: „Dacă nu veți vedea dincolo, ce părere veți avea?”, fiind și el nevăzător din naștere. Și a zis: „Dacă Dumnezeu va hotărî să nu văd și acolo, și aceasta o voi accepta. Dar eu știu că acolo e lumină și că Dumnezeu nu poate în nici un caz să hotărască ceva în defavoarea omului.”

Așadar, vreau să  spun că acest Răsărit al mântuirii a fost întrezărit și prevăzut și proorocit de proorocii Vechiului Testament cu sute de ani înainte de nașterea Domnului. De proorocul Miheia, de proorocul Isaia, care a spus că Fecioara se va afla având în pântece de la Duhul Sfânt și va naște Fiu Care va mântui pe poporul Său, Israel. Deci iată că această Naștere a Domnului a fost proorocită și ea a venit ca o întregire a ceea ce s-a spus în Vechiul Testament. Legând practic Scriptura și dând continuitate proniei lui Dumnezeu.

Și încă ceva, un lucru care m-a impresionat și m-a marcat foarte mult. Nu numai Mântuitorul  Hristos este – dacă îmi e permisă formularea – Cel care ocupă centrul inimii noastre în aceste zile, ci și Maica Domnului. Maica Domnului este prototipul femeii smerite, este modelul femeii devotate și loiale. Este asumarea delicateții feminine. Este cel mai frumos zâmbet al creației lui Dumnezeu. Este surâsul care pe toți ne împodobește. Maica Domnului, la nunta din Cana Galileii, când s-a isprăvit vinul, ca familia de-acolo să nu se facă de râs în comunitate – pentru că bârfa era și atunci și din păcate acum e înmulțită – deci ca să nu se facă acea familie de râs, Maica Domnului a mijlocit la Fiul Ei să se prefacă apa în vin. Deci care-i vocația unei femei adevărate? Să facă bine, să fie milostivă, să empatizeze cu ceilalți, să se pună în pielea tuturor, să fie aproape de oamenii în nevoie. Aceasta a făcut Maica Domnului. Ce ne propune societatea în care trăim la nivel feminin? O masculinizare, de multe ori, a femeii, o atitudine mult prea dură pentru delicatețea feminină, o atitudine de concurență, de competiție acerbă, care nu-i una benefică.

Deci trebuie să privim acest Răsărit al mântuirii noastre ca pe o lucrare a Mântuitorului Hristos, însă și s-o vedem pe Maica Domnului lângă El, acolo unde-i este locul și unde a fost dintotdeauna. Pentru că Maica Domnului a pus la inimă toate cuvintele Domnului. E atât de frumos!

Și trebuie să reținem că Maica Domnului S-a raportat altfel la nuanța smereniei. A acceptat cele mai modeste condiții, n-a avut la naștere nici doctori docenți în medicină, nici asistente medicale, nici grijă din perspectivă sanitară, pentru că a avut… ce? Împodobirea… „Direcției de Sănătate Publică” venită din Cer. Aia-i adevărate Direcție de Sănătate Publică, cea care vine din bolta nemuririi. Și Doctorul sufletelor și al trupurilor noastre este numai Dumnezeu. Deci Maica Domnului unde a născut? În iesle. Care-i cel mai curat loc? Ieslea. Pentru că acolo dacă paiele nu sunt curate, animalele nu mănâncă. Iată ce selecție știu să facă viețuitoarele! Și Maica Domnului acolo a ales să nască. Și asta m-a impresionat foarte mult, pentru că se spune că în casă de poposire, adică la han sau la oameni, n-a găsit loc, nu și-a găsit sălașul. Și să ne întrebăm și noi cu toții dacă pe Maica Domnului o primim cum ar trebui, dacă este în sfera preocupărilor noastre, dacă pe Hristos Îl avem cu adevărat în suflet, dacă noi ne-am deschis Betleemul sufletelor să Se nască Mântuitorul Hristos?

Cineva mă întreba la un post de radio la o emisiune: „Oare nu sunt clișee lingvistice? Nu-s vorbe mari? Cum putem spune noi că se naște Hristos în inima noastră?!” Nu sunt deloc vorbe mari, ci sunt realități mai palpabile decât oricând. De exemplu, dacă-i dai brațul unui nevăzător să treacă strada, Îl ajuți pe Hristos să Se nască în inima ta. Dacă mergi la un azil de bătrâni și susții persoanele în nevoie, Îl ajuți pe Hristos să Se nască în inima ta. Dacă purtăm grijă de copiii din centrele de plasament, Îl ajutăm pe Hristos să Se nască în inima noastră. Dacă știm să ne apărăm Biserica în comuniune, cu toții, nu să-i lăsăm singuri pe cei care o apără, să fim solidari, atunci Se naște Hristos în inima tuturor. Pentru că stăteam și mă gândeam cu un gând pozitiv, dacă-mi e permisă formularea între ghilimele, cu o „invidie pozitivă”, mă gândeam cum Înaltpreasfințitul își lucrează mântuirea apărând și mărturisind credința și mă gândeam la mine că poate nu o fac atât de convingător. Iată cum trebuie să ne cercetăm, să vedem dacă noi ne speriem mai mult, dacă avem lipsuri, dacă încercăm teamă sau frică. Pentru că n-ar trebui să ne fie frică. Mă gândeam: ne-a fost frică într-adevăr de un virus existent, repet, necontestat, dar nu atât de grav pe cât s-a exagerat. Ne-a fost teamă. Dar mă întrebam dacă cei care vorbeau despre asta n-ar fi văzut câteva zile sau ar fi avut o deficiență din acest punct de vedere, cum ar fi întâmpinat lucrurile? Adică e bine să avem dreaptă măsură și socoteală în toate.

Maica Domnului, când a născut, nu S-a temut nici de drumul lung, că a mers ca să Se înscrie, că era recensământul vremii la Betleem, nu S-a temut nici de condiții igienice sau mai puțin igienice, nu S-a temut de nici un obstacol. Ocrotită de bătrânul întru înțelepciune Iosif și ocrotită, mai presus de toate, de Sfânta Treime, Maica Domnului a fost culmea devotamentului și L-a adus pe lume pe Fiul lui Dumnezeu din veci, făcut și Fiu al omului. Așa că noi ar trebui să avem această rațiune izvorâtă din rațiunea lui Dumnezeu. Să avem gândul lui Dumnezeu. Să știm că Mântuitorul Hristos S-a născut pentru fiecare dintre noi, că e Răsăritul mântuirii noastre pentru fiecare. […]”

Vedeti si: