RADU GYR – POETUL INCHISORILOR, POETUL “DURERILOR SFINTE”: “Poezia lui era pentru noi haina si hrana, apa si caldura”

5-03-2010 Sublinieri

2 martie 1905 – 29 aprilie 1975

“În Aiud, Radu Gyr L-a adus pe Iisus în celulă”

Cantec de leagan

 

Dormi copilul mamii, nani, nani,

a plecat si ultimul lastun.

Ruginira plopii si tufanii

si din temnita ce-i surpa anii

nu s-a mai intors taticul bun.


Dormi copilul mamii, toamna plange

dezgolindu-si umarul ranit.

Cade frunza, cade si se frange,

orice frunza-i lacrima de sange

si taticul nu a mai venit.


Nani, nani, maini de crin plapande,

La ferestra pasari plang si ploi.

Lupii beznelor ranjesc la pande,

Tara-i toata temnite flamande

si taticu-i dus de langa noi.


Nani, nani, tata nu mai vine,

maica sta cu sufletul rapus.

Cine sa-ti mai spuie basmul, cine

sa-ti sarute pleoapele senine?

Maica plange si taticu-i dus.


L-au svarlit in temnita dusmanii

pentru sfanta-i lege din strabuni.

Or sa-i ninga peste tample anii,

sa cresti mare, puiul mamii, nani,

Neamul si parintii sa-ti razbuni.

Doctor în Litere, conferenţiar universitar, cu o activitate literară variată, Radu Gyr (1905-1975) a îmbrăţişat cu dăruire crezul generaţiei sale, pentru care a şi fost condamnat la 12 ani de închisoare.

Trimis pe front pentru “reabilitare”, la întoarcerea în ţară e închis din nou. In 1956 este eliberat – se pare că la intervenţia preşedintelui Indiei, rugat în acest sens de Eliade – dar nu pentru multă vreme. In 1958 este arestat din nou şi condamnat la moarte pentru poezia “Ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!”, socotită a fi “manifest revoluţionar”. Pedeapsa i se comută în muncă silnică pe viaţă. Este dus la Aiud, unde cu slove de gând (căci hârtia şi creionul nu existau, iar scrisul cu pai pe bocancul prăfuit era o crimă aspru pedepsită) a făurit mii de versuri – hrană, haină şi căldură pentru deţinuţii flămânzi, goi şi îngheţaţi. (…)

***

Voi n-ati fost cu noi în celule

Voi n-ati fost cu noi în celule

să stiti ce e viata de bezne,

sub ghiare de fiara, cu guri nesatule,

voi nu stiti ce-i omul când prinde să urle,

strivit de catuse la glezne.


Voi n-ati plans în palme, fierbinte,

strapunsi de cutitul tradarii.

Sub cer fără stele, în drum spre morminte,

voi n-ai dus povara durerilor sfinte

spre slava si binele tarii.


In cantec cu noi laolalta

trecand printre umbre peretii,

voi n-ati cunoscut frumusetea inalta

cum dorul irumpe, cum inima salta

gonind dupa harpele vietii.


Ce-i munca de brate plapande,

ce-i jugul, ce-i ranjet de monstru,

cum scartie osul când frigul patrunde,

ce-i foamea, ce-i setea, voi n-aveti de unde

să spuneti aproapelui vostru.


Voi nu stiti în crunta-nchisoare

cum minte speranta si visul,

când usile grele se-nchid în zavoare,

si-n teama de groaznica lui inclestare

pe sine se vinde invinsul.


Ati stat la ospete-ncarcate

gonind dupa fast si orgoliu,

nici mila de noi si nici dor, nici dreptate,

nici candel-aprinsa si nici libertate,

doar ghimpii imensului doliu.


Asa sunteti toti cei ce credeti

ca pumnul e singura faima.

Fatarnici la cuget, pe-alături ne treceti,

când noi cu obrajii ca pamantul de vineti,

gustam din osanda si spaima.


Când portile sparge-se-or toate

si mortii vor prinde să urle,

când lanturi si ziduri cadea-vor sfarmate,

voi nu stiti ce-nseamna-nvierea din moarte,

căci n-ati fost cu noi în celule.

*

Îndemn la luptă

Nu dor nici luptele pierdute,

nici ranile din piept nu dor,

cum dor acele brate slute

care să lupte nu mai vor.


Cat inima în piept iti canta

ce-nseamna-n lupta-un brat rapus?

Ce-ti pasa-n colb de-o spada franta

când te ridici cu-n steag, mai sus?


Infrant nu esti atunci când sangeri,

nici ochii când în lacrimi ti-s.

Adevaratele infrangeri,

sunt renuntarile la vis.

***

Ilie Tudor (tatal lui Tudor Gheorghe) despre Radu Gyr:

Pe lângă rugăciune, lumina poeziei lui Radu Gyr a fost liantul care a legat inimă de inimă, suflet de suflet, ca zalele lanţurilor care ne rodeau gleznele. Versul lui se trăia. Era pentru noi haină şi hrană, apă şi căldu. O strofă – două ne luminau ziua, ne încălzeau noaptea, ne umpleau gamela. Eram bogati.

In vremea aceasta el, topit de foame, ros de boală, înconjurat de ură, scria. Scria în cap, în capul pleşuv înainte de vreme, izbit de pereţi, de frig, de mizerie. Memoria lui Radu Gyr? N-am termen de comparaţie. Fremăta celularul şi Zarca de ceea ce Dumnezeu îi dăruise din belşug: hrană pentru suflete strivite, hrană pentru minţi secătuite de lipsa de informaţie, de posibilitatea de a fi de folos.

Binecuvântatul calorifer era firul de telefon care lega celulă de celulă, om de om. Era un zumzet ca de stup. Scară la cer a fost ţeava caloriferului, pe care circula şuvoiul poetic ce întrema şi întărea speranţele obidiţilor veacului! Punte salvatoare peste prăpăstii, care a salvat vieti, a vindecat rani.

Cum să-ţi mai fie foame sau frig, când sub frunte se instala lumina:

Pe-o sprânceană de lumină,

Lângă-o lacrimă de rai,

Verdea culme carpatină

Rotunjeşte dulce plai…

Şi plecam pe vechile culmi carpatine, însoţiţi de Iancu Jianu, de ciobanii Mioriţei, de “clopotarul din stele”, de “iconarul de lângă rai” şi de mulţimea de eroi din baladele sale. Părăseam celula, fugeam din iad şi ne retrăgeam acolo sus, unde aripile sufletului se desfăşurau în voie, în libertate, în toată măreţia lor.

Aceasta a fost opera lui Radu Gyr pentru cei mai mulţi dintre noi. Pluteşte în ea duhul creştin, patriotismul neamului nostru spălat cu sânge, cu durere, cu râuri de lacrimi.

(din: Fericiti cei prigoniti – martiri ai temnitelor romanesti)


DANIELA SONTICA: Radu Gyr, “patriarhul nostru de la Aiud”

Simona Popa, fiica poetului, i-a povestit lui Paul Siladi într-un interviu din 2006:

“Tata a început periplul închisorilor devreme, după Rebeliune, el fiind în Mişcarea Legionară, de fiecare dată când era câte un accident erau ridicaţi, dar făcea câte o bucăţică de puşcărie, care adunate au făcut vreo doi-trei ani, dar procesul cel mare a fost în anul 1945 (…) Cea mai mare parte a pedepsei a făcut-o la Braşov, unde regimul era mai blând, până prin ’50. La Braşov noi l-am vizitat. Mie mi-au dat voie să merg chiar în închisoare, în celula în care era el. Avea voie să aibă creion şi hârtie, sunt multe poeme pe care le am de acolo, manuscrise pe care le-a scos, dar cu ştampila închisorii”.

Însă după ce a fost transferat la Aiud, condiţiile s-au înnăsprit şi n-au mai putut comunica. De data aceasta a fost condamnat la moarte pentru poezia “Manifest”, cunoscută de toată lumea însă cu titlul “Ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!”.

“SĂ-L AVEM PE DUMNEZEU ÎN NOI”

Radu Gyr a îndurat suferinţele ca un om integru, deşi era foarte bolnav. Numai Dumnezeu ştie cum a suportat bătăile şi regimul de carceră în care alţii au murit, când el fusese operat de colaps renal, TBC pulmonar, avea o fragilitate vasculară, hepatită. Toate acestea fără a i se acorda asistenţă medicală. Era atât de slab, că pielea îi devenise solzoasă, atârnând groaznic. Toţi credeau că va muri, dar a supravieţuit.

Atanasie Berzescu, fost deţinut la Aiud, a mărturisit în cartea “Lacrimi şi sânge” cum l-a întâlnit pe Gyr:

Am avut fericirea să-l întâlnesc în curtea penitenciarului chiar când mă aflam într-o stare de prăbuşire morală. A venit la mine, m-a luat părinteşte de după umeri şi mi-a zis: «Să nu uiţi că noi trebuie să credem cu tărie că vom ieşi afară. Să-l avem pe Dumnezeu în noi tot timpul». Am avut norocul să stau cu el mult timp. Simt şi azi cum, strângându-mă la pieptul lui, cu căldura sufletească de părinte, mă copleşea, mă fascina. El era patriarhul nostru şi comandantul nostru, al Aiudului întreg. Din gura lui am cules laude şi îndemn la rezistenţă. Îl păstrez în minte şi-n suflet până la moarte”.

Acelaşi fost coleg de detenţie a spus într-un interviu realizat de Cezarina Bărzoi şi Ionuţ Băiaş pentru Hotnews:

“În Aiud, Radu Gyr L-a adus pe Iisus în celulă. L-a coborât de pe Cruce şi L-a adus alături de noi pe rogojina cu libărci, spre îndumnezeirea omului. Îi ştiam cu toţii poeziile pe dinafară şi aşteptam cu nerăbdare următoarea creaţie care să ne bucure, să ne îmbărbăteze.

E greu de înţeles pentru omul modern de azi ce a însemnat atunci temniţa comunistă şi ce rol a avut poezia lui Gyr în acel context. Fără ea mulţi s-ar fi prăbuşit. Iată ce rol major poate avea poezia în viaţa omului”.

În rarele momente de mărturisire, după eliberarea din 1963, poetul i-a spus ginerelui său că a fost dus pe un ger îngrozitor la Aiud şi de acolo înapoi la Braşov. Era ger cumplit, dar el era dezbrăcat.

“Acolo, când a ajuns pe la 2 noaptea, ofiţerii de Securitate beţi au început să îl scuipe. În clipa aceea a vrut să moară şi a leşinat. S-a trezit a doua zi dimineaţă cu un gardian tânăr, care i-a spus: «Domnule profesor, v-am adus un borş cald»“.

A fost eliberat în ’63 şi a murit în ’75. Nu era vizitat decât de Crainic şi Crevedia, spune fiica poetului, el fiind foarte circumspect, nu vorbea cu prea multă lume. Poate de teamă, poate din cauza unor remuşcări.

Tot timpul a regretat că a dat mai departe poeziile sale şi că unii oameni au fost închişi sau a suferit în alt fel din partea autorităţilor, dar pe de altă parte, se ştie, scrierile lui au îmbărbătat pe atâţia care nu vedeau nici o lumină de nicăieri. Când a ieşit, şi-a transcris toate poemele scrise în gând în temniţă, memorate acolo şi de alţi deţinuţi. Fiica lui n-a fost închisă, cum au păţit alţi fii de deţinuţi, dar dată afară din facultate a fost. Şi ea, şi mama ei au avut de suferit, au trăit în mari lipsuri în acea perioadă.

Simona a fost primită în Corul Patriarhiei, iar prin susţinerea patriarhului Iustinian Marina nu a fost dată afară cum au sugerat securiştii. A avut în felul acesta o pâine asigurată. Despre tatăl său a mai spus că “atâta frig a îndurat încât el la 40 de grade era fericit”. După eliberare a fost urmărit pas cu pas, hărţuit până în ultima clipă. Securitatea i-a propus colabarea, dar a refuzat categoric, chiar dacă l-au ameninţat din nou cu închisoarea. Au recurs şi la o mârşăvie, semnând cu numele lui articole pe care el nu le-a scris niciodată.

CEI CARE NU RENUNŢĂ LA VIS

Mai trebuie ştiut că Radu Gyr s-a născut la Câmpulung Muscel, în 1905, tatăl său fiind actorul Coco Demetrescu, Gyr fiind pseudonimul pe care şi l-a luat poetul. Doctor în litere, Radu Gyr a fost conferenţiar la Facultatea de Litere şi Filosofie din Bucureşti, gazetar, colaborator la revistele culturale ale vremii. În perioada de guvernare legionară a fost director al teatrelor, înfiinţând şi un teatru pentru evrei.

A fost de mai multe ori laureat în 1926, 1927, 1928 şi 1939 al Societăţii Scriitorilor Români, Institutului pentru Literatură şi Academiei Române.

Deşi încă necunoscut ca poet de către generaţiile actuale, versurile lui Radu Gyr au fost cântate de Tudor Gheorghe într-un superb spectacol intitulat “Cu Iisus în celulă”. Ilie Tudor, tatăl artistului, a fost coleg de celulă cu Radu Gyr. Postum, i-au fost publicate 14 volume de poeme, monumentala sa operă fiind un continuu îndemn la credinţă şi păstrarea valorilor creştine ortodoxe în ciuda vicisitudinilor de orice fel. Sunt multe poeziile memorabile şi cu înţeles tainic sau care fac apel la partea cea mai sensibilă a inimii, dar poate definitorie pentru viaţa şi scrisul lui Radu Gyr este strofa aceasta:

“Înfrânt nu eşti atunci când sângeri/ nici ochii când în lacrimi ţi-s/ Adevăratele înfrângeri/ sunt renunţările la vis”.

Legaturi:


Categorii

Biserica rastignita, Marturisitorii si Sfintii inchisorilor, Muzica, Poezii, Radu Gyr

Etichete (taguri)


Articolul urmator/anterior

Comentarii

30 Commentarii la “RADU GYR – POETUL INCHISORILOR, POETUL “DURERILOR SFINTE”: “Poezia lui era pentru noi haina si hrana, apa si caldura”

  1. E greu. I’aproape imposibil
    Să spui tot timpul Adevărul,
    Să-ţi recunoşti vinovăţia,
    Să faci ce-a spus Mântuitorul.

    Să nu înşeli în nici o formă,
    Să nu înjuri, să nu curveşti,
    Să ierţi oricui, orice tot timpul
    Şi chiar pe duşmani să-i iubeşti.

    E greu. I’aproape imposibil
    Să fii moral, să fii curat
    Şi să-ţi păzeşti până şi gândul
    Să nu alunece-n păcat.

    E greu ca pentru orice vină
    Să faci canon şi pocăinţă
    Să spui păcatul la duhovnic
    Şi să trăieşti pentru credinţă.

    E greu. I’aproape imposibil
    Să fii cu sufletul curat
    Când lumea cere şi oferă
    Doar bucuria din păcat.

    Pare-o povară şi-o osândă
    Să fii plăcut lui Dumnezeu
    Şi să alegi din ce-ţi dă lumea,
    Doar ce-i povară şi ce-i greu.

    Să nu fii lacom şi nici mândru
    Şi să trăieşti în umilinţă,
    În post şi-n canonicitate,
    În chingi impuse de credinţă.

    De-aceia lumea osândeşte
    Şi desconsideră credinţa,
    Şi-şi face scut libertinajul
    Şi ce justifică ştiinţa.

    De-aceia’n ură şi pe faţă
    Omul căzut şi imoral
    Acuză grav ortodoxia
    Şi-i zice rit medieval.

    Alege bucurii murdare,
    Şi libertăţi ca în apus,
    Dispreţuind şi Adevărul
    Şi jertfa Domnului Iisus.

    De’aceia-şi vrea ortodoxia
    Mai reformată mai uşoară
    Mai păcătoasă, mai lumească,
    Să nu-l mai facă de ocară.

    Cu multă ură şi revoltă
    Acuză omul păcătos
    Şi viaţa ortodoxă sfântă
    Şi legea Domnului Hristos.

    Dar culme e că tot acesta
    Vrea cinste publică, dreptate,
    Vrea Adevăr şi transparenţă.
    -Vrea din păcate, demnitate -.

    Întreg poporul zace-n rele
    Şi-n viaţa cea destrăbălată
    Dar nu acceptă să şi primească
    Şi consecinţa de răsplată.

    Cârteşte şi se răzvrăteşte
    Când plata gravelor păcate
    Aduce jugul sărăciei
    Şi al dezastrelor prin moarte.

    De la cel mic pâ’n la cel mare
    Tot omul zace în ruşine
    Şi nu acceptă că prin rele
    Nu ai cum să ajungi la bine.

    Că răul de la fiecare
    Consumă totul, nimiceşte
    Natura, viaţa şi făptura
    Şi sufletul îl pustieşte.

    Că orice rău făcut pe lume
    Loveşte în semenul tău,
    Strică familia şi neamul
    Şi legile lui Dumnezeu.

    Prin rău, prin fals şi prin minciună
    Nu dăinuieşte bucuria
    Şi pe’nedrept şi fără vină
    Se defăimează’ortodoxia.

    E greu. I’aproape imposibil
    Să spui tot timpul Adevărul
    Dar prin biserică şi taine
    Te sprijină Mântuitorul.

    Doar prin Hristos şi pocăinţă
    Poţi fi şi vrednic şi curat
    Şi-un sprijin pentru neam şi ţară
    Ca ortodox adevărat.

  2. Mă întreb-oare în ziua de azi se invaţă la şcoală,la istorie despre Sfinţii martiri români? Am 38 de ani si o copilă de 1 an si jumatate. Eu sunt nevoit ca abia acum să-mi regăsesc icoana neamului şi să o recompun ciob cu ciob,bucăţică cu bucăţică. Căci în urmă cu 65 ani,niste ruşi cu tancul mi-au spart-o şi nişte cozi de topor au ascuns-o. Poate copiii noştri se vor bucura de ea, cu toate că acum,aceeaşi “binevoitori” vor sa scoată icoanele din şcoli.
    Vă mulţumesc.
    Doamne ajută!

  3. Calde felicitari pentru ca ne redati memoria. Se spune ca azi nu mai avem modele insa nu e adevarat ! Societatea actuala ne transforma in fiinte senile, fara trecut ,fara radacini…fara Dumnezeu. Scrieti cit puteti de des despre acesti OAMENI scoateti-i la lumina si aratatini-i si noua…cit mai e timp. Multumiri.

  4. Oare v-aţi gindit vreodată cu adevărat, cum ar fi o lume fără Dumnezeu. O lume eterna guvernata de satan după regulile lui? Căci toate aceste nenorociri, care au căzut pe capul omului de la Geneză şi pînă in prezent sînt lucrarea lui. Pe mine mă apucă spaima. Doamne ajută!!

  5. Pingback: Radu Gyr « Monicadavid’s Weblog
  6. Chipul lui Radu Gyr, mai ales din prima fotografie, imi arata multa iubire si impreuna-patimire cu oricare om (doar la Parintele Marcu, de la stupina Sihastriei am mai vazut asa). Iar versurile sale denota un suflet cum rareori se poate afla.

    Aici vreau sa dau glas referitor descrierii lui Radu Gyr, facute de Ioan Ianolide, care m-a durut. (Frumosii pe dinafara sunt ca bogatii: au saracit… si atat).

  7. Pingback: Război întru Cuvânt » DUMINICA SFINTILOR ROMANI. File de sfintenie romaneasca ne(re)cunoscuta (II): DUMITRU UŢĂ, MARIN NAIDIM, TRAIAN TRIFAN
  8. Pingback: Război întru Cuvânt » “Sa nu-ti faci idoli din oameni in viata!” DEMOSTENE ANDRONESCU despre inceputul reeducarii la Aiud (II)
  9. Pingback: Război întru Cuvânt » DEMOSTENE ANDRONESCU despre inceputul reeducarii la Aiud si lectiile importante pe care le avem de invatat si noi (I)
  10. Multumesc!
    Da, trebuie sa ne reinvatam istoria. Si daca s-ar putea cat mai repede. Nu stiu cum s-ar putea face asta mai bine, mai repede si mai complet, nu stiu cum am putea memora cat mai mult, insa stiu ca e musai.

    Ma tot mir ca majoritatea (eu as zice ca toti) acesti oameni curati si sfinti sunt aratati de fotografiile din tinerete extrem de frumosi si cumva nepamanteni, serafici. Sunt uimita de fiecare data cand ma uit la fotografiile lor de oameni tineri – femei si barbati, deoarece constat ca acesti oameni aproape seamana intre ei si au ceva in afara lumii acesteia, ceva visator, departat, imaterial. Nu e singurul om la care vad asta, ci aproape (poate chiar toti) care au suferit au intiparit pe chipul lor din tinerete imaterialul.

  11. Pingback: Tudor Gheorghe despre decaderea Romaniei si rusinea de a fi roman
  12. Cît admir “răbdarea” Domnului ce-o face cu noi, robi de lut. Tudor Gheorghe ridica cântece pentru desfătarea comuniştilor şi spre supărarea tatălui său pământesc, dar iată, acum îl împacă folosindu-şi talanţii grei în memoria colegului de celulă al părintelui său. Să avem încredere! alţii au căzut mai adânc decât o facem noi şi oceanul milostivirii divine le-a acoperit păcatul. Citeam prin Pateric, unul este deşi în multe feluri ne-a rămas de la părinţii şi fraţii noştri, cum un avvă i-a întrebat pe nişte părinţi cum se nevoiesc? şi au răspuns aceştia: “Cădem şi ne ridicăm. Şi apoi iar cădem şi ne ridicăm. Şi tot aşa!.

  13. @ Gopo:

    Ce cantece comuniste sau proletcultiste a cantat Tudor Gheorghe?

  14. am greşit!

  15. Pingback: TUDOR GHEORGHE (video). Inca izvorasc izvoarele harului si ale frumusetii, dar noi… in fiecare zi NE BATEM JOC de darurile milei lui Dumnezeu… - Razboi întru Cuvânt - Recomandari
  16. Pingback: “Sarmele ce ma-nvelira…” ELEGIE PENTRU TARA… DE GRIGORE VIERU SI TUDOR GHEORGHE (video) - Razboi întru Cuvânt - Recomandari
  17. Pingback: PARINTELE CONSTANTIN VOICESCU – 15 ani de la mutarea la Domnul a unui PREOT AL CURAJULUI, JERTFEI SI SLUJIRII IN CETATE (8 septembrie). Viata de sfintenie si minuni in inchisorile de la Targu Ocna si Aiud -
  18. Pingback: DEMOSTENE ANDRONESCU IMPLINESTE 85 DE ANI. La multi ani blandului poet si marturisitor al temnitelor comuniste! POEZIA CA RUGACIUNE -
  19. Pingback: INTERVIUL ANULUI: “Adevarul” de vorba cu sfant patimitor in viata, ILIE TUDOR, TATAL LUI TUDOR GHEORGHE: “E de plans. Stii de ce? Mie mi-e frica de primavara care vine… IN TOT E MANA LUI DUMNEZEU” - Razboi întru Cuvânt - Re
  20. Pingback: INTERVIUL ANULUI: “Adevarul” de vorba cu sfant patimitor in viata, ILIE TUDOR, TATAL LUI TUDOR GHEORGHE: “E de plans. Stii de ce? Mie mi-e frica de primavara care vine… IN TOT E MANA LUI DUMNEZEU” - Razboi întru Cuvânt - Re
  21. Pingback: INTERVIUL ANULUI: “Adevarul” de vorba cu sfant patimitor in viata, ILIE TUDOR, TATAL LUI TUDOR GHEORGHE: “E de plans. Stii de ce? Mie mi-e frica de primavara care vine… IN TOT E MANA LUI DUMNEZEU” - Razboi întru Cuvânt - Re
  22. Pingback: URMELE CUIELOR LUI… -
  23. Pingback: RADU GYR, poetul care L-a coborat pe Iisus în celula (†29 aprilie 1975), evocat prin marturii emotionante de rudele sale - Razboi întru Cuvânt - Recomandari
  24. Pingback: RADU GYR – 38 de ani de la adormirea poetului temnitelor comuniste. “Doamne, cat de mare a fost!” -
  25. Pingback: TUDOR GHEORGHE la Realitatea TV despre PATRIOTISM si DEMNITATE: "Noi, românii, n-avem voie, nu mai trebuie sa stim ca suntem români... Ii iubesc pe greci pentru ca nu se pleaca in fata Uniunii Europene" - Razboi întru Cuvânt - Recomandari
  26. Pingback: DIALOG CU TUDOR GHEORGHE: “Rar mai găseşti oameni dedicaţi bucuriei de a se simţi români… Un popor căruia îi iei educaţia, îi iei sănătatea, îi iei încrederea în istoria lui e mai uşor manevrabil” [VIDEO] - Recomandari
  27. Pingback: TUDOR GHEORGHE pentru Gala premiilor Constantin Brancoveanu: “NI S-AU RETEZAT REPERELE. Se incearca macularea valorilor spirituale româneşti“ (VIDEO) - Recomandari
  28. Pingback: VASILE VOICULESCU, “marele poet și samariteanul medic” si RADU GYR, “ingerul liric” al osanditilor din temnitele comuniste (40 de ani de la mutarea la ceruri) – POETII LUI DUMNEZEU ARUNCATI IN IADUL INCHISORILOR | Cuvântul
  29. Pingback: SFANTUL INCHISORILOR, VALERIU GAFENCU, “stalpul de foc al spiritualitatii crestine din inchisorile comuniste”, “SCOALA DESAVARSIRII” DIN INCHISORILE AIUD si TARGU OCNA si FERICIREA CELOR PRIGONITI. “Si cerul deschis se arata
  30. Pingback: SFANTUL INCHISORILOR, VALERIU GAFENCU, “stalpul de foc al spiritualitatii crestine din inchisorile comuniste”, “SCOALA DESAVARSIRII” DIN INCHISORILE AIUD si TARGU OCNA si FERICIREA CELOR PRIGONITI. “Si cerul deschis se arata/
Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Articole Recomandate

Carti recomandate