DOAR SUFLETUL A MAI RAMAS DE CUCERIT IN ROMANIA (si se lucreaza si la asta)/ Ardealul e doar la un pas de a fi pierdut/ Sarantocii, fara alternativa. COLTUL DE PAINE / Directorul de banca devenit calugar (STIRI 19-21 MAI 2010)

21-05-2010 16 minute Sublinieri

UPDATE!

Iermonah Savatie Bastovoi la Nasul – Lansare “Diavolul este politic corect”

  • Parintele Savatie Bastovoi:

VIDEO: Radu Moraru vorbind la lansarea romanului “Diavolul este politic corect” + o SCRISOARE DESCHISA ADRESATA PARINTELUI SAVATIE BASTOVOI

Imagini de la lansarea din Bucureşti, 18 mai, librăria Sophia

Porno vs. Homofobie, via Burka; iRealitatea care dadea porno la tot poporu’ in 2008 descopera ca senatorul Urban are ceva cu homosexualii

Gay-ii ameninta ca nu vor mai vota PDL daca Urban nu renunta la ideea de a nu fi de acord cu parada Gay Fest

Normalii” sunt niste poluatori – Homosexualii sunt un indicator de sanatate al societatii ; Homosexualii sunt pentru societate ceea ce broaştele sunt pentru un ecosistem

Veniţi la Marşul pentru Familie!

Criza economică este precedată de criza morală şi poate duce la disoluţia societăţii

(vezi, legat de subiectele de aici, si:

TOLERANTA SI “CORECTITUDINEA POLITICA”

PARINTELE DIONISIE IGNAT – VREMURILE DIN URMA (II): Despre U.E. si propaganda sodomiei )

***

  • Ziuaveche:

VIDEO: Parlamentul maghiar cere in cor Ardealul

Ungaria oficializeaza comemorarea Tratatului de la Trianon

***

Boc avertizează: ori plătim salarii şi pensii mai reduse, ori în decembrie nu le plătim deloc. „Asta este alternativa pe care o are România în momentul de faţă”

Euforia creditelor se răzbună. Ce fac băncile cu datoriile de 5 miliarde de euro ale bugetarilor

Jeffrey Franks: Acordul cu FMI se poate renegocia. Adrian Vasilescu: Creşterea taxelor ar însemna o inflaţie de 10%

Guvernul vrea să concedieze 14% dintre salariaţii din Sănătate, din august

Situaţia politică din România s-a schimbat radical după declaraţia rostită de Traian Băsescu la teve în urmă cu două săptămâni. Preşedintele şi ai lui au pierdut mult din popularitate şi, ca efect, au intrat în defensivă. Atmosfera s-a schimbat complet. Bucureştiul părea până acum 15 zile o insulă ruptă de realitate. Aflam despre ce se întâmpla-n jur fără să avem aerul că suntem cumva atinşi de criză. Băsescu chiar a negat că ar fi una. Acordul de anul trecut cu FMI ar fi trebuit să pună în gardă măcar pe cei care ne conduc, să îi alarmeze şi să facă ceva. Tăierea cozii mâţei ca să nu intre frigul în casă trebuia făcută odată cu primirea primei tranşe. Lucrul nu s-a întâmplat şi nu e un secret de ce. Familiarizaţi cu prăpastia spre care ne îndreptam, câteva capete pătrate din spatele uşilor închise au hotărât să ascundă adevărul. Motivul: ne găseam în an de alegeri şi electoratul trebuia anesteziat. Îşi imaginează cineva că ar mai fi fost ales Băsescu, dacă pensiile şi salariile ar fi fost micşorate în 2009? Au fost complicităţi mari atunci la vârful partidelor implicate în cursa pentru Cotroceni. Stafurile de campanie au considerat că Geoană şi Băsescu – principalii candidaţi (PSD şi PDL erau partenere în guvern) – au şanse mai mari să câştige inima şi votul capului de locuitor, dacă plasează banii FMI în salarii şi pensii, dacă măresc cheltuielile publice şi angajează mii de persoane în aparatul birocratic. Aşa s-a amânat rezolvarea problemei pentru după alegerile prezidenţiale. Prostul trebuia mituit. Candidaţii şi partidele lor au câştigat timp, dar s-a pierdut o oportunitate mare de a plăti un preţ mult mai mic. Măsurile de austeritate erau inevitabile, dar luate anul trecut – populaţia ar fi făcut mai puţine sacrificii.

Nu guvernanţii, îmbogăţiţii de război, parveniţii peste noapte, elita politică, profitorii ireductibili ai tuturor situaţiilor tulburi plătesc preţul enorm al ieşirii din criză, ci amărâţii dintotdeauna, fraierii, pălmaşii, sărăntocii vor achita factura după tot acest „dezmăţ”.

La începutul anilor ’80, premierul polonez Mieczysław Rakowski – după lovitura de stat de la 13 decembrie 1981 a generalulului Jaruzelski -, într-o negociere cu occidentalii care impuseseră embargo, a declarat cinic: „Nu noi (cei de la putere) suferim. Noi găsim întotdeauna un colţ de pâine albă de mâncat, ci poporul! Pe el îl pedepsiţi”. Cam la atât se reduce morala celor care ne guvernează în aceste zile. Regula e: scapă cine poate ! Situaţia politică net schimbată se reflectă în esenţă în aceasta. Confruntaţi cu situaţia extrem de grea în care o mână de politicieni au aruncat ţara prin lipsa lor de prevedere sau din calcul idiot şi meschin anul trecut, victorioşii trebuie acum să facă ce au refuzat o vreme, când au sperat într-o minune. Adică, economiile occidentale să îşi revină şi să angreneze şi biata Românie în siajul lor. Aşa ar fi ieşit din criză fără să plătească preţul politic, spunea acest calcul fantezist. Minunea, din nefericire pentru cei mulţi, nu s-a produs, şi acum, vor/nu vor, guvernanţii trebuie să iasă din „încurcătura” produsă chiar de comportamentul lor iresponsabil. Caraghios e că nici acum, în al 12-lea ceas, nu s-au trezit. Fiecare încearcă să îşi micşoreze costurile proprii şi să paseze povara pe umerii celorlalţi. Te apucă râsul-plânsul când vezi preocuparea obsesivă de a se dezvinovăţi, de a se ascunde de presă, pentru a-şi micşora costurile – ca şi cum ei ar plăti ceva. Sunt deja cu gândul la alegerile din 2012, speriaţi doar să nu fie goniţi din ministere de presiunea străzii. În rest, sunt bine mersi, ceea ce vă dorim şi dvs.

1. Am câștigat într-un singur an, de la stat, aproape 100.000 de EURO. Potrivit declarației de avere, depusă în data de 6 ianuarie 2010, Sebastian Vlădescu a primit în anul fiscal precedent depunerii declarației de avere, suma de  405.650 de lei, numai de la companii de stat, astfel :

* de la CEC Bank, în calitate de membru în Consiliul de Administrație, a încasat 227.885 de lei

* de la Romavia, unde a mai prins un Consiliu de Administrație, a încasat într-un singur an 34.119 lei

* de la Fondul Proprietatea, unde a fost președinte de Comisie, a încasat într-un singur an 143.946 de lei.

În total, cei 405.650 de lei, încasați într-un singur an, la un curs de 4,2 lei pentru un EURO, reprezintă circa 96.000 de EURO.

2. Într-un singur an, am câștigat, mergând la câteva ședinte, unde am fost numit politic, echivalentul a 266 de salarii medii pe economie (1509 lei pe lună în martie). Fraierilor, care munciți, veți face banii aștia în 22 de ani. Numai dacă țin banii aștia pe dobânzi, voi încasa anual, din dobânzi, echivalentul a 26 de salarii medii pe economie.

3. Nu îmi pasă că și mie îmi tai salariul cu 25%. În fapt, dacă pierd 250 de EURO lunar din salariul de ministru de circa 1000 de EURO, voi returna în 384 de luni (32 de ani), ceea ce am încasat într-un singur an, din consilii de administrație. Să strângem cureaua! …

  • Gandul:

„Criza euro” precede o criză mondială a datoriilor publice

Falimentul Greciei, amânat încă trei ani graţie celor 110 miliarde primite de la UE şi FMI, ar fi numai vârful aisbergului a unei cascade de crize bugetare în state care au cheltuit mai mult decât au încasat de-a lungul anilor. Cel puţin 7-8 state – cu economii între primele 20 sau primele 50 ale lumii – sunt conduse de guverne care s-au îndatorat, de-a lungul anilor, mult peste veniturile atrase la buget, astfel că o criză a datoriilor publice poate izbucni oricând. Acesta ar putea fi “mai răul” evitat de economia mondială intrată în recesiune, ca urmare a crizei financiare din SUA (septembrie 2008)…. Roubini este adesea amintit între puţinii care au prevăzut criza de pe Wall Street din 2008 şi între cei care, ulterior, nu s-a grăbit niciodată să lanseze previziuni optimiste cum că “ce a fost mai rău” legat de criza mondială a trecut. Dimpotrivă, profesorul de la Universitatea din New York crede că riscul unei crize bugetare nu este liminat la “verigile slabe” ale Zonei Euro. În afara Portugaliei şi a Spaniei – pentru ajutarea cărora a fost pus la punct, de fapt, mecanismul de stabilizare a monedei unice – Roubini crede că falimentul ameninţă şi state precum SUA, Japonia şi Regatul Unit (UK). Or, dacă economia relativ mică a Greciei (2-3% din ansamblul economiei euro) a zguduit într-atâta pieţele financiare, problemele oricărui alt stat ar avea efecte mai grave.

Datorii tot mai mari şi mai greu de plătit

O criză bugetară va fi atrasă de două elemente: creşterea datoriilor (133% din PIB pentru Grecia, în 2009) şi scăderea veniturilor (din cauza recesiunii), pe baza cărora ar putea fi achitate respectivele datorii. Astfel, guvernele trebuie şi să scadă cheltuielile, şi să stimuleze creşterea economică – două planuri de acţiune care “se bat cap în cap”.

Vine sau nu o nouă criză? Angela Merkel în Bundestag: „Euro este în pericol!”

  • Hotnews:

Spania ar putea beneficia de un ajutor financiar international

Greva generala in Grecia: transporturile si activitatea din administratie, blocate

***

Sistemul naţional de supraveghere pentru boli transmisibile al Ministerului Sănătăţii este în alertă după informarea OMS privind o epidemie de poliomielită din Tadjikistan. Până acum nu a fost raportată nicio îmbolnăvire în România, a declarat, joi, Amalia Canton, director în Ministerul Sănătăţii.

  • Hotnews:

Ministerul Sanatatii va cumpara un milion de doze de vaccin anti-TBC

Infectiile urinare, tot mai dificil de tratat. Antibioticele utilizate in zootehnie sunt responsabile

Un hot-dog pe zi = 42% mai multe sanse sa faceti diabet sau sa dezvoltati o boala de inima

… Astfel, mai degrabă diferenţa în conţinutul de sare şi de conservanţi decât în cel de grăsime explică riscul crescut de boli cardiovasculare şi diabet dat de consumul de carne procesată în dauna celei proaspete, au constatat oamenii de ştiinţă.

În acelaşi timp, ei au sugerat să fie făcute mai multe studii privind consumul de carne şi efectele sale asupra sănătăţii, în special asupra riscurilor de îmbolnăvire de cancer de colon, însă separat pentru carnea proaspătă şi cea procesată.

“Pentru a scădea riscurile de atac cardiac şi de diabet, oamenii ar trebui să fie atenţi la ce tip de carne mănâncă. Produse precum costiţa, salamul, cârnaţii ar trebui evitate”, subliniază specialistul Micha.

Semipreparatele, fructele exotice, fast-food-ul şi mâncărurile orientale sunt cele mai noi alimente care provoacă alergii românilor. Dacă în urmă cu 20 de ani, medicii întâlneau mai ales pacienţi cu alergie la laptele de vacă, ouăle de ţară, apa de fântână, miere sau căpşune proaspete, schimbarea obiceiurilor alimentare printre români a dus la apariţia unor alergii „de tip occidental”.

„Toate aceste alimente care vin din import – semipreparate, fast-food, peşte oceanic, conserve, pui cu hormoni – sunt pline de conservanţi şi coloranţi. Aceştia sunt mari eliberatori de histamine şi pot provoca reacţii alergice, chiar dacă nu au neapărat la bază un mecanism de tip alergic”, a explicat medicul Ion Bradu Iamandescu, şeful secţiei de Alergologie de la Spitalul Colentina din Bucureşti.

***

  • Antena3:

Seul: Implicarea Coreii de Nord în scufundarea navei militare este “evidentă”

Seul va acuza Coreea de Nord de atac asupra navei sale militare

Coreea de Sud va acuza în mod formal Coreea de Nord pentru scufundarea uneia din navele sale militare, în martie, fapt ce a provocat moartea a 46 de marinari, scrie Washington Post. Citând surse neidentificate din SUA şi Asia, publicaţia notează că Seul a ajuns la concluzia că Phenian este responsabil pentru un atac cu torpilă, după ce anchetatori din Australia, Marea Britanie, Suedia şi SUA au asamblat piesele navei…. Acuzaţia formală este aşteptată joi, iar Coreea de Sud va cere Consiliului de Securitate al ONU să preia problema. Casa Albă a menţionat că preşedintele american Barack Obama şi cel sud-coreean Lee Myong-bak au vorbit, luni, despre incidentul Cheonan, dar nu a dezvăluit detaliile anchetei. Lee i-a mulţumit lui Obama pentru ajutorul american în investigaţie, în timp ce Obama a reiterat angajamentul american pentru securitatea Coreii de Sud, arată un comunicat al Casei Albe. Raportul vine pe fondul unei tensiuni crescânde între cele două Corei, care tehnic încă sunt în război, după armisitiţiul ce a pus capăt conflictului din 1950-1953.

Phenian ameninţă cu războiul dacă este pedepsit pentru scufundarea vasului sud-coreean

Liban cere SUA să oprească “violările” israeliene

  • Antena3:

Rusia avertizează UE şi NATO să nu intervină în spaţiul post-sovietic

Ministrul rus de Externe, Serghei Lavrov, a avertizat Uniunea Europeană şi NATO să nu intervină în treburile interne ale statelor post-sovietice. Lavrov a declarat camerei inferioare a parlamentului rus că evenimente precum alegerile din Ucraina şi revoluţia kîrgîză dovedesc că ingerinţa în afacerile interne ale statelor independente poate produce “un efect invers ce duce la destabilizare şi întoarce statele din dezvoltarea lor.”

Rusia, preocupată că SUA şi UE vor introduce sancţiuni unilaterale contra Iranului

Ministrul rus de Externe, Serghei Lavrov, şi-a exprimat îngrijorarea în legătură cu informaţiile că SUA şi UE pregătesc sancţiuni unilaterale contra Iranului pe lângă rezoluţia Consiliului de Securitate ce este discutată acum. Secretarul american de stat Hillary Clinton declara că Washington, Moscova şi Beijing au ajuns la un acord privind o rezoluţie contra Iranului.

Clinton: SUA, Rusia, China au ajuns la un acord pentru noi sancţiuni contra Teheranului

Iran respinge sancţiunile ONU

  • Hotnews:

Armata turca a lansat un atac asupra regiunii kurde din nordul Irakului

Guvernul francez a interzis purtarea valului musulman care acopera fata

***

Gandul meu este ca aceasta intalnire ar trebui sa se tina intre Kirill si Benedict XVI in particular, mai degraba decat o intalnire intre un patriarh si un papa, a declarat seful departamentului externe al Patriarhiei de la Moscova, IPS Ilarion. In acelasi timp, IPS Ilarion a admis ca sunt probleme uriase in relatiile inter-bisericesti, mai ales privitor la problema greco-catolicilor din Ucraina.

  • Presa ortodoxa de limba greaca:

An open ended interview with monk Arsenios of Vatopedi (Sunday 16 May 2010)

Exclusive interview with the Abbot of the Great and Holy Monastery of Vatopedi, Elder Efrem – 16 May 2010

  • Lumina:

1924 – anul decisiv pentru întemeierea Patriarhieimasonul liberal IC Bratianu, celebrat pentru rolul de prim rang in obtinerea autocefaliei BOR. In mod cert, gandul liberalului nu a fost legat de consolidarea Bisericii Ortodoxe…

Părintele Sinesie Ioja, mărturisitorul din Banat

“Omul caută faimă, bani, adrenalină, dar nu poate trăi plenar decât întru Hristos.”
A fost un economist apreciat, cu burse şi oferte de muncă în străinătate, cu mulţi prieteni şi cu o viaţă “de lume” plină. A renunţat la toate pentru singura libertate care există, după cum spune el, cea pe care ţi-o oferă dragostea pentru Hristos. Şi s-a călugărit.

Ion Dan a absolvit Facultatea de Comerţ, secţia Relaţii Economice Internaţionale, ASE Bucuresti,  în 1980. S-a angajat la ONT Litoral Mamaia, apoi, câţiva ani a lucrat la Direcţia Generală a Vămilor. În ’90, după o scurtă prezenţă la Departamentul pentru Reformă din cadrul Guvernului României, a intrat în mediul bancar. Filialele constănţene ale Bancorex, Banca Turco-Română, OTP Bank au fost conduse de el până în 2007, când şi-a dat demisia. În februarie 2009 a fost tuns în călugărie, devenind “fratele Ilarion”, iar în aprilie, acelaşi an, a fost hiorotonit.

CE E CULOAREA?
A crescut într-un mediu deloc religios. Născut în ’56, “în plină perioadă stalinistă”, cum spune el, părinţii fiind şi ei “un produs al regimului”. Părintele exemplifică: “tata, pentru că nu ieşise niciodată din Ovidiu iar singura ofertă în anii aceia erau brigăzile patriotice de la Bumbeşti- Livezeni, a plecat şi el acolo.” La biserică îl mai ducea bunica, verile, când mergea la ea în vacanţă. Abia în adolescenţă a început să caute. “Aveam întrebări fără răspuns…”

Şi atunci a început să citească, mai ales filosofie, însă  “fără  să găsesc ceva care să mă marcheze cumva, fără să schimbe nimic în mine” spune el, mângâindu-şi gânditor barba lungă. Până-ntr-o zi, când a dat peste o carte din colecţia “Idei Contemporane” a Editurii Politice. “În această colecţie apăreau tot felul de cărţi de sociologie, de filosofie, de economie, mai toate cu idei de stânga.

Printre ele mai scăpau şi altele, ca de exemplu “Spirit şi Materie” a fizicianului Erwin Schroedinger. Acest om spunea că spiritul e altceva decât materia. Pornea de la un exemplu foarte frumos, răspunzând întrebării «ce e culoarea?» demonstrând fizic că, de fapt, culoarea nu există decât în conştiinţa noastră. Este doar o senzaţie receptată de un subiect care nu este doar materie, ci şi suflet. Noi vedem cu partea noastră spirituală culorile şi lumina. Ei, pus în faţa unei astfel de abordări am început să mai caut, să citesc mai mult şi am devenit, să zic, nu neapărat creştin, am devenit teist: da, există Dumnezeu…”

DRUMUL SPRE SUFLET
A descoperit creştinismul, ortodoxia, o dată cu Revoluţia. “Atunci a fost ca un fel de descătuşare, aşa.” Iar la finele lui ’90, lucrând în Bucureşti, Ion Dan s-a spovedit prima oară. “Am ajuns pe mâna unui mare duhovnic, Părintele Sofian Boghiu, de la Mănăstirea Antim. Un om de o blândeţe deosebită. Atunci m-am hotărât să mă întorc acasă, la Constanţa.” Iar părintele Sofian l-a îndrumat către părintele Arsenie Papacioc de la Mănăstirea Techirghiol. “Nu auzisem de părintele Arsenie, deşi în vacanţele studenţiei, ca ghid, am dus grupuri de turişti străini şi pe la mănăstire. Dar după întâlnirea cu el, totul a devenit mult mai profund. Mi-a fost un sprijin atât de puternic că, dacă nu ar fi fost lângă mine, aş fi avut probleme sufleteşti foarte mari, chiar grave.”

PROIECTUL SFÂNTUL MINA. “CUM SĂ VENIŢI CU MORTUL ÎN PARC!?”
În ’92 a fost cooptat de părintele Picu Nicolae în proiectul bisericii Sfântul Mina din parcul Tăbăcărie. Împreună au făcut proiectul, împreună au fost să caute meşteri în Maramureş. Era pe-atunci directorul Bancorex Constanţa. “Aveam un entuziasm extraordinar, dar ne-am izbit de problema terenului. Am făcut demersurile la Primărie, dar când au auzit că vrem în Tăbăcărie, au sărit ca arşi: “Cum să punem biserică în parc? Să veniţi cu mortul acolo? Oamenii vor fi şocaţi, ei vin să se recreeze şi văd mortul!”

Într-un final, ca să scape de noi, ne-au dat loc «tot în Tăbăcărie, dar nu unde vreţi voi, ci în spatele Microdeltei». Cât s-a mai amărât părintele Picu! Eu ştiam zona, că adesea ieşeam cu copiii la plimbare pe-acolo, era foarte liniştită. Şi i-am propus părintelui să mergem să-l vedem, spunându-i că poate aşa vrea Sfântul Mina. Iar terenul era perfect: plan, nu erau copaci, ne-am putut desfăşura cu materialele, cu vagoanele întregi de buşteni pe care i-am adus acolo, cu munţii de rumeguş,…  Dincolo nu am fi avut cum, erau copaci, terenul băltea, dar asta am văzut-o după câţiva ani şi ne-am dat seama că Dumnezeu a aranjat aşa. A fost o perioadă aşa de romantică, că se făceau slujbele în corturi din acelea militare de campanie, era o comunitate ca-n biserica primară”,  povesteşte călugărul, zâmbind amintirilor.

JERTFA
1999 a fost pentru el un an cumplit. Anul în care i-a murit soţia. “Avea 40 de ani. Eram încă tineri, iar copiii erau la o vârstă foarte fragilă. 16 ani, fata, iar băiatul 14 ani. Atunci, foarte mult m-a ajutat faptul că mergeam la părintele Arsenie. M-a întărit sufleteşte să pot face faţă unei astfel de încercări. Eram implicat, trup şi suflet, şi pe partea profesională. Îmi asumam foarte multe responsabilităţi şi riscuri, am prins şi toată perioada asta de modificări structurale ale economiei şi am primit din plin acest şoc, l-am trăit direct pe pielea mea, cu toate consecinţele. Şi m-am trezit, deodată, şi mamă, şi tată. Soţia mea a fost o mamă extraordinară, iar mie mi-a fost ani de zile nu numai soţie, ci şi prietenul meu cel mai bun, sfătuitorul meu. Eu am luat-o aşa, ca un fel de jertfă pentru noi, pentru mine şi pentru copii, aşa am şi primit-o.”

Atunci a încolţit în mintea lui şi ideea de a se călugări. A fost la Athos, la Schitul Românesc Prodromul.  “Acolo mi s-a înfiripat gândul ăsta, că aş putea să mă fac şi eu monah (zâmbeşte), deşi atunci era imposibil că erau copiii, trebuia să am grijă de ei. Îmi dau seama şi-acum că dacă ar fi fost posibil atunci, nu eram pregătit. Am înţeles un pic mai târziu cam ce înseamnă să intri în mănăstire”.

“NU A ZICE, CI A MERGE ESTE A AJUNGE”
În 2000 a început proiectul Mănăstirea Casian. “Stareţul, ieromonahul Iustin Petre, era un tânăr care terminase facultatea şi s-a trezit aici în Dobrogea, străin cu totul, să facă o mănăstire. De unde s-o iei, cu ce? I-am ieşit înainte şi s-a creat între noi o legătură foarte strânsă. Practic, eu am fost acolo din primul moment, de când au venit vieţuitorii. Apoi a fost proiectul, construcţia, şi am fost tot timpul lângă ei. În fiecare sâmbătă şi duminică eram acolo. A fost refugiul meu, ani de zile.” Iar gândul de călugărie îşi înfigea rădăcinele din ce în ce mai adânc în mintea şi în inima lui. “Cel puţin cu doi ani înainte m-am gândit în toate felurile posibile, inclusiv cum o să-mi stea îmbrăcat în hainele astea!“, râde călugărul.

“I-am spus părintelui Arsenie încă de acum câţiva ani, iar el m-a încurajat foarte mult, şi, în ultimul an, tot începuse să mă întrebe: «ce faci?» Iar eu îi tot spuneam că nu mi-am rezolvat problemele, că  tot timpul apărea ceva. Treburi de ordin material sau ceva cu copiii, trebuia să am şi acordul lor. Sunt şi nişte ispite când vrei să pleci la mănăstire. Şi la un moment dat mi-a zis: «frate Ionele, nu mai e timp!». Şi l-am întrebat: «bun, şi ce fac?». «Îţi iei bocceluţa, te duci şi spui: am venit!» Foarte simplu, dar mai greu de făcut. Şi mai aveam o problemă: mama. Mama ştiam că n-o să fie de acord.

Dar până la urmă am spus: dom’le gata! Fie ce-o fi! Stabilisem deja cu părintele Arsenie să mă duc la Sfântul Ioan Casian. Eu am crezut c-o să spună să mă duc undeva, în Moldova. Oricum aş fi făcut ascultare, m-aş fi dus oriunde. Şi mi-am luat geanta şi-am bătut la poarta mănastirii. Pentru mine a fost uşor, intrând într-o mănăstire cunoscută, cu oameni cunoscuţi, şocul acomodării n-a fost foarte mare. Şi de-atunci totul a intrat pe un făgaş firesc. Pentru că, la mine, gestaţia acestui gând a fost foarte îndelungată. 8 ani. Părintele spune foarte frumos: «Cine pleacă la mănăstire să găsească o mănăstire, degeaba pleacă, n-o s-o găsească. Trebuie să facă întâi în inima lui mănăstire»”.

Pentru mulţi a părut stranie trecerea de la costum la sutana monahală a unui director de bancă, poate şi de aceea, la tunsul în călugărie al economistului au fost prezenţi, spre uimirea lui, vreo 200 de oameni. “Am fost călugărit în peştera Sf. Ioan Casian. De hramul mănăstirii, pe 28 februrie 2009. Am crezut că o să fie o călugărie obişnuită, dar Înaltpreasfinţitul Teodosie a venit şi a zis: la Peşteră. A fost o surpriză extraordinară. De obicei, astea sunt ceremonii mai restrânse. Ei, la mine a fost multă lume, fiind şi hram, erau mulţi care mă cunoşteau – prin ’97 – ’98 eram unul din cei mai cunoscuţi oameni din Constanţa -, dar fără să ştie că sunt eu cel călugărit, şi m-am trezit acolo cu o mulţime de cunoscuţi.”

Toţi prietenii apropiaţi au fost uimiţi, dar l-au susţinut. Apropierea lui de biserică o simţiseră şi ei în timp. Doar unul a fost cumva dezamăgit. “Am un prieten foarte bun din America, om de afaceri, de mare succes, foarte intrigat că eu am intrat la mănăstire. El de fapt a fost singurul care a reacţionat negativ. A venit la mine şi ce mi-a făcut! Cu toate stereotipurile astea: că preoţii sunt corupţi, că nu fac decât pentru bani…. Eu n-am intrat în polemică cu el, l-am lăsat să termine. Zic: «asta este, eu cu alegerea mea!». «Păi ce faci tu aici, în pustietatea asta? Pentru cine faci tu slujbă? Pentru porumbei, pentru păsărele?» Iar mie mi-a plăcut foarte mult: «Da! Pentru porumbei!». Poate nici eu n-aş fi putut să-i spun aşa frumos cum mi-a spus-o el. Săracul, a plecat aşa de supărat, n-am avut ce să-i fac.

Fata a spus foarte frumos: «tata ne-a lăsat să facem ce-am dorit şi ne-a încurajat. Noi cum era să nu-l lăsăm?». Ei oricum au intuit asta. Oricum, acum poate am şi mai mult timp pentru ei. Nu mai au nevoie de sprijinul meu financiar. Băiatul s-a simţit un pic lăsat deoparte. I-am zis că nu sunt închis acolo, dar el a răspuns, «da, dar n-o să fie acelaşi lucru». Şi are dreptate. Nu mai sunt doar tatăl lor. M-a rugat «mai stai un pic». Şi am stat încă un an de zile. Tata a fost puţin intrigat, când i-am spus, dar el m-a sfătuit totdeauna să fac aşa cum îmi dictează sufletul. Dar a murit chiar în aprilie anul trecut, când am fost hirotonit. Mama abia acum a început să vină la mine…”

“PĂRINTE, UNDE E MAI GREU SĂ TRĂIEŞTI?”
Cum e la mănăstire? “E alt mod de a trăi, de a privi lucrurile, de a înţelege lumea, de a te înţelege pe tine. Mergi pe drumul tău, ştii ce-ai de făcut, ai o convingere deplină. Este foarte frumos şi că acum nu numai crezi că este aşa, ştii că este aşa! Sfântul Nicolae Velimirovici povesteşte cum, pe când era în închisoare la Dachau, a venit la el un gardian german şi l-a întrebat – ştia că este un om foarte educat, avea 5 doctorate – «părinte, dumneata chiar crezi în Dumnezeu?”. La care vlădica Nicolae i-a zis: “când eram tânăr, credeam şi eu în Dumnzeu…” la care neamţu’ l-a privit aşa… uite, în sfârşit un om cu mintea întreagă! “Acum, nu mai cred. Acum ştiu că există!” (râde), iar neamţul a ieşit din celulă trântind uşa. La fel şi eu, cu tot ce mi s-a-ntâmplat în aceşti 20 de ani. Nu mai ai niciun dubiu când trăieşti toate lucrurile astea. Nu te mai poţi îndoi de absolut nimic.  În orice caz, tot ce pot să spun e că niciodată nu m-am simţit mai liber ca acum. Au venit oameni şi m-au întrebat: «părinte, unde e mai greu să trăieşti? În lume sau aici?». În lume fraţilor! În lume e mai greu să trăieşti.Eu mă uit aşa, şi cu dragoste, şi cu durere, la cei rămaşi în lume, la foştii mei colegi cu care mai vorbesc la telefon şi care nu mai rezistă, sunt copleşiţi de problemele astea ale vieţii de zi cu zi, şi eu sunt… cum să zic, mă simt un pic jenat de faptul că mă simt aşa de bine.”

700.000 DE KILOMETRI LA VOLAN
Ion Dan a ajuns prima oară în America în ’94, cu o bursă în domeniul bancar. Cursurile le-a făcut pe coasta de răsărit, în Delaware, iar practica a făcut-o într-o bancă, la sud de Chicago. Au urmat încă două vizite în America şi o ofertă de muncă, pe care americanii i-au făcut-o, iar el a refuzat-o. “M-am plimbat destul prin lume. Am văzut multe, am condus mult, fel de fel de maşini. Am făcut odată socoteala că am condus vreo 700.000 de km la viaţa mea. Enorm. Mi-a plăcut. Acum o las pe maica stareţă. Nu mai am nici măcar cel mai mic impuls să mă urc la volan. Am fost adesea întrebat «dar nu regretaţi nimic?» Ce să regret? Libertatea de mişcare? Dacă mă duc până-n vârful dealului, mă simt cel mai bine. Face mai mult decât o călătorie până la New York”, spune el râzând.

CRIZA PRIN CARE TRECEM E O “CRIZA SISTEMICĂ”
În 2003, a avut o periodă când 6 luni n-a muncit, pentru că nu mai putea. “Intrasem într-o stare de stres cumplită. Orice hârtie, orice document luam să citesc, mă apuca brusc durerea de cap, cu ameţeli, crunt! Eram bolnav de stres. Şi acum, când trăiesc lipsa totală de stres şi când ştiu sărmanii oameni cum se chinuie, cu toată fuga asta nebună, zile după zile, şi nu te-alegi cu nimic, după bani… Eu ştiu, că am avut bani, am avut salarii bune, dar oricât câştigam, cheltuiam. Şi n-aveam fantezii. Nu te alegi cu nimic. Confort? Când eşti atât de stresat, nu te mai bucuri de el. Ce se întâmplă în lume la ora actuală e cumplit. Eu înţeleg şi mecanismul acestei crize, dacă sunt economist, şi nu e doar o simplă criză economică, e mult mai profunda. E o criză sistemică. E omul în criză. Şi încep să crape chestiile mai vizibile, şi ce este mai vizibil decât banul?  Am lucrat în sistemul ăsta financiar şi am repulsie faţă de bani. Nu mai suport banul! Am pătimit atâta din cauza lor! Aici sunt super fericit că nu mai ating niciun ban!”

“Sunt trei întrebări fundamentale pentru om: Cine sunt? De unde vin? Şi unde mă duc? Dacă vei căuta, în mod onest, răspunsul la întrebările astea, inevitabil te vei întâlni cu Hristos. Pentru că nu există alt răspuns. El este răspunsul la toate şi soluţia tuturor problemelor noastre. Orice altă soluţie este o iluzie. Ne minţim pe noi înşine. Asta eu o afirm pe baza unei experienţe. Nu e citită din cărţi! Eu am trăit lucrul ăsta.”

“Din păcate, omul contemporan trăieşte mitul progresului permanent, mitul tehnologic care promite să rezolve totul în mod miraculos. Poate e şi un progres tehnologic util dar noi avem nevoie de afecţiune, de dragoste. Fiecare om de asta are nevoie. Or izvorul dragostei este Hristos şi dacă nu-l ai, dacă nu ajungi la izvor, la sursă, atunci nu ai nici dragoste.  Şi atunci omul caută alte surse, orice: faimă, bani, adrenalină, din dorinţa de a simţi că trăieşte plenar. Şi nu poţi trăi plenar decât întru Hristos. Omul contemporan caută de fapt cu disperare, dar nu găseşte decât surogate, şi atunci caută şi mai tare. “


Categorii

Acordul cu FMI, Adoptarea Euro, Al treilea razboi mondial, Criza datoriilor suverane, Ecumenism, Iran, Pagini Ortodoxe, Parintele Savatie, Razboiul impotriva familiei / vietii/ copiilor, Razboiul impotriva sanatatii

Etichete (taguri)


Articolul urmator/anterior

Comentarii

31 Commentarii la “DOAR SUFLETUL A MAI RAMAS DE CUCERIT IN ROMANIA (si se lucreaza si la asta)/ Ardealul e doar la un pas de a fi pierdut/ Sarantocii, fara alternativa. COLTUL DE PAINE / Directorul de banca devenit calugar (STIRI 19-21 MAI 2010)

  1. Cine lucraza in sistemul bancar din Romania, stie ca la un momentdat, cand ajungi la o functie mai deosebita, apare cineva care te invita sa intri in masonerie.
    Cineva care a prins joburi si burse in SUA ar putea sa ne dea anumite detalii.
    Trebuie sa aiba cunostint de sefi de colegi; ce li se cere, ce li se ofera etc.

    Sub acest aspect parintele poate sa ne spuna ceva – care sa fie ziditor de suflet.

  2. Jurnalul (National).ro, ne ofera in ultima vreme, surpriza unor articole iesite din tiparele obisnuite unui cotidian dambovitean: „Cocalarul si vinul sfintit” si „Directorul de banca devenit calugar”. M-am intrebat daca primul articol este o fictiune, sau daca este un fapt real. Oricum al doilea articol este sigur o poveste adevarata. Cei care nu cred in minuni, sau spun ca nu au vazut intamplandu-se minuni in zilele noastre, pot vedea cum Dumnezeu lucreaza pe cai nestiute, neobisnuite si atat de diferite la aducerea pe calea cea dreapta fie a unui inrait talhar recidivist, fie a unui important director de banca super scolit pe la universitati straine. Rezultatul? Acelasi: cautarea unei vieti de sfintenie in singuratatea unei chilii, imbracand haina monahala. Astfel, talharul devine un calugar sfintit inainte vazator cu duhul, iar pentru directorul de banca, drumul pana in varful dealului e infinit mai frumos decat o calatorie la New York, iar banul, zeul modern, devine total lipsit de importanta. Dumnezeu cred ca poate face si cu noi minuni, numai sa vrem, numai sa nu-L lasam cu mana intinsa …

  3. @ Azucena:

    Da, adevaratele convertiri insa nu se transforma imediat in misionarisme dubioase centrate pe propria persoana, purtand in carca si transmitand si altora toate bolesnitele proprii nevindecate…

  4. @ Saccsiv:

    Speram ca nu a fost ceva intentionat. Probabil e ceva care circula. Stiam ca l-am mai dat si noi, nu mai stiam d eunde, dar am zis ca nu strica reluarea, in contextul de acum. Completarea ta e binevenita.

  5. @admin:

    Asa este. Cele doua exemple de mai sus se refera la adevaratii convertiti, monahi smeriti si nestiuti de lume, care stau in rugaciune, in manastirile lor, unul in Athos, altul in Romania.
    Cred ca nici un adevarat convertit nu face din intoarcerea sa la credinta un motiv de spectacol, concretizat in lungi turnee de conferinte de „succes”, si in scrierea de carti cu continut sincretist si lumesc, in care ortodoxia este doar un pretext pentru indus lumea in inselare. Sita e din ce in ce mai deasa …

  6. korea, de 1 luna mocneste ceva acolo, de cand cu scufundarea fregatei sudcoreene. situatia sta sa explodeze si presiunea este evident pe china.

  7. Nu judec pe nimeni, insa mi se pare un pic dubios sondajul de pe blogul Parintelui Savatie, la “scrisoarea deschisa”: “Cine este mai induhovnicit: Radu
    Moraru sau autorul scrisorii?”

    http://savatie.wordpress.com/2010/05/21/scrisoare-deschisa-adresata-parintelui-savatie-bastovoi/

  8. @ Vasile C.:

    Si noua ne-a ridicat sprancenele. Cam mult zel si cam multe mijloace nu neaparat frumoase pentru apararea lui RM. Totusi ar fi onest sa se recunoasca si care sunt problemele mari cu el. Nu e rau ca s-a gasit un canal deschis pentru ca parintele Savatie sa poata comunica pe o scara mai larga, dar aici sunt mari primejdii… Cum bine zicea Gh. Fedorovici, diavolul poate fi si politic incorect. Tinem sau nu cont de asta? Ori ii linsam rapid pe toti cei care ne atrag atentia, chiar cu buna credinta? Nu e bine ca scrisoarea aceea a fost anonima, dar am vazut ca cineva care se semna Nicolae se plangea, pe blogul Saccsiv, ca i-a fost sters un mesaj similar… si semnat. Nu ne place cand se folosesc tocmai armele manipulatorilor pe care altfel ii denuntam in carti si articole… Nu e a buna nici cand parintele Savatie nu mai stie sa primeasca observatii… Sa speram ca nu vom asista la alte socuri si dezamagiri.

  9. Fantastic!
    Ati vazut cum a stiut sa analizeze profund?
    Era (pro)venit din sistem si stia ce stia…a ajuns sa urasca banul pentru ca a patimit ca nimeni altul din cauza lui (banului)…ACUM nu mai este sfasiat de lume, de grijile ei, de nebuniile ei, de stresul ei doar ii este mila de ea rugandu-se pentru ea; a pulsat (pana n-a fost prea tarziu) si-a luat bocceluta si s-a aruncat UNDE trebuie aflandu-se (deja) pe CALE – a gasit ADEVARUL si s-a dedicat Lui; urcusul a fost pavat la inceput de filozofie apoi a dat de o piatra mai dura…prin evenimentul nefericit in care i-a murit sotia; din treapta in treapta…a aflat raspunsurile la intrebarile existentiale (“Cine sunt? De unde vin? Şi unde mă duc?”) Iar pentru ca a fost onest (cum spune…) la capatul tuturor raspunsurilor l-a gasit pe Hristos caruia i-a dedicat viata de-acum inainte.

    Iar pentru ca omul cauta unde nu trebuie (“Şi atunci omul caută alte surse, orice: faimă, bani, adrenalină, din dorinţa de a simţi că trăieşte plenar. Şi nu poţi trăi plenar decât întru Hristos. Omul contemporan caută de fapt cu disperare, dar nu găseşte decât surogate, şi atunci caută şi mai tare. “) ma duce cu gandul la Pr.Galeriu care a spus candva: ‘omul este stresat/nevrozat din cauza lipsei de iubire si de sens’ – cat de adevarat…

  10. Eu consider ca parintele Savatie are cunostiinta de multe lucruri pe care multi dintre noi nu le stim sau poate nu le acordam seriozitatea necesara.
    Mie nu-mi vine sa ridic sprancenele pentru ceea ce a facut parintele fiindca “miroase”a ascultator de duhovnicul lui…Si totusi manastirea Noul Neamt este una Trainica…
    Romanul “Diavolul este politic corect” spune totul .Trebuie decat sa il aprofundam ca sa ne dam seama ca parintele sigur stie sa primeasca si observatii; a nu raspunde la ele nu inseamna ca nu le-a primit.

  11. Sa ma iertati dar as vrea sa fac si eu un scurt comentariu putin diferit de ce spuneti dvs. legat de gestul parintelui Savatie invitandu-l pe domnul Morar la lansarea cartii, participand la emisiune si nu in ultimul rand postand pe blog acea scrisoare si nu alta si acel sondaj. E foarte posibil sa fac paralele deplasate si sa pic ca musca in lapte daaaar parerea mea este ca ne pripim deocamdata in a zice ceva despre Pr. Savatie judecandu-l nu dupa faptele sale ci dupa ale domnului Morar. Acuma vine paralela, sper sa nu pice prea pe langa: in cartea pr. Savatie despre Sf. Simeon cel Nebun pentru Hristos vedem cum acesta, insotindu-se, cu binecuvantarea Domnului, cu prostituatele, cade in judecata nedreapta a multora, inclusiv a celor care la inceput il admirau si ii ofereau tot sprjinul, pentru ca nici acestia nu vedeau (neavand cum in mod firesc) tot ansamblu ci numai aparentele. In aceeasi situatie, de martori a lucrurilor de la suprafata, ne aflam si noi, si cred ca ar trebui sa fim mai rezervati si sa tinem cont ca e o discrepanta prea mare intre duhul pr. Savatie, ceea ce a marturisit pana acum, comportamentul sau de pana acum si ceea ce transpare, dupa noi, din legatura sa cu domnul Morar. De ce nu am putea sa presupunem la fel de bine ca, aplicand tactica Sf. Simeon, pr. Savatie il ia cu binisorul pe domnul Morar si vede la el un potential de indreptare pe care vrea sa il valorifice? Am putea, tinand cont de datele pe care le avem, putem sa presupunem si asta. A nu se lua paralela intre Sf. Simeon si pr. Savatie ca si identificare ci ca directie.
    Despre nepublicarea pe site-ul lui a unor comentarii iar nu avem de ce sa ne legam pt. ca mai toate site-urile fac cateodata asta. Iar eu mai cred ca nu a publicat acel comentariu care era semnat poate pt ca nu vroia sa lege acel sondaj de un om anume, ca sa nu cada in osandirea unui frate anume, si a preferat sa publice un comentariu anonim, ca sa poate sa judece ideile si nu omul.
    Iar in privinta sondajului, mie nu mi se pare nimic deplasat decat poate scos din tipar si putin frapant. Practic, prin acest gest, nu isi asculta numai cugetul dumnealui ci cere si o alta parere. E clar ca din gest transpare optiunea lui, dar mie mi se pare o modalitate mai putin transanta, si deci mai delicata, de asi spune parerea. Si mie mi se pare ca acel comentariu a fost nedrept atat fata de pr. Savatie prin ultimele fraze (care pe mine personal m-au facut sa exprim un “ete na” si un “n-ai decat” dar chiar si fata de domnul Morar pentru ca atata timp cat dumnealui nu si-a arogat vreun rol in mantuirea neamului si nu a cutezat sa iasa din atributiile sale de om de televiziune si sa devina vreun guru nu vad de ce ne legam de optiunile sale politice. Daca ar avea alte optiuni politice oare ar fi mai bine? Nu oare mai tot mediul politic are aceeasi atitudine sfidatoare fata de biserica? Si tin sa precizes, ca sa nu las loc de interpretari, ca nu sunt nici fan Basescu, nici Morar iar interesul meu pentru mediul politic este redus la minim, cat sa stiu pe ce planeta traiesc.
    Ma rog, stiu ca nu avem cum sa ne impacam ideile de aceasta data, dar sper sa nu fie asta un motiv de intriga.

  12. Saccsiv,

    Am primit clipul pe e-mail fara subtitrare , am cautat traducere si am gasit un transcript la roncea.ro , care mentiona ca sursa primara saccsiv.wordpress.com, din graba am omis sa mentionez si eu sursa.
    Am gresit, imi cer iertare. Am reparat omisiunea , dar cred ca e destul de tarziu. Daca reusesc, voi schimba si clipul cu cel indicat de tine, cu subtitrarea incorporata.
    … pe pamant pace, intre oameni buna-voire…

  13. Este cutremurator articolul din Jurnal despre bancherul devenit calugar. Am plans de emotie, ma cutremura atata credinta, atata iubire pentru Dumnezeu – cum lasa un om toate si se duce sa traiasca doar cu Hristos. Am mai citit despre un caz asemanator, cu un crestin care era casatorit, dar copilul lor prinsese drag de manastire si s-a dus acolo dupa terminarea liceului. Dupa o vreme, l-au urmat si parintii, desigur, la sfatul duhovnicului, deci tatal a devenit monah si mama monahie, fiecare la alta manstire, se intelege.Numai ca fiul lor n-a ramas in manastire – nu depusese voturile -, ci s-a intors in lume, a urmat dreptul, s-a casatorit. Tatal lui este astazi Parintele Cleopa, undeva la o manastire parca in Slanic Ph sau Arges, nu mai retin exact. In orice caz, eu cand am citit acest articol in Lumea Credintei, tot asa am plans de emotie – e peste puterea mea sa inteleg tainele lui Dumnezeu si atunci plang pt. ca imi dau seama cat de putin Il iubesc – eu n-as fi in stare sa fac asa o jertfa – iertati-mi patetismul !

  14. Sint de acord cu nuantele exprimata de teodora.
    Adaug pe scurt:
    Recunosc ca am fost-si mai sint inca-framintat de nelamuririle legate de aceasta “relatie” dintre P.Savatie si R. Moraru care desi ma ispiteste sa protestez prefer sa merg pe mina instinctului care-mi spune sa nu ma pripesc.Acum,mai mult ca oricind,datoria noastra e sa fim mai cu bagare de seama-in primul rind-la actiunile noastre.Dumnezeu ii va vadi pe ceilalti.Prima lupta si cea mai mare o avem cu noi insine(mare noutate nu…?).Aveti incredere si rabdare.
    Va vorbesc sincer si mai indraznesc sa va aduc aminte de raspunderea imensa pe care v-ati asumat-o fata de atita lume.Ati vrut-o sau nu,nu mai conteaza,nu mai puteti da inapoi.Pastrati-va echilibrul in furtuna ce s-a iscat.Atentie la inertiile momentului.Nu va iau de sus.Insa in momentul de fata noi toti facem echilibristica pe “puntea suspinelor”.Chiar daca aveti anumite nelamuriri,aveti rabdare,nu va-ncredeti.Nu va lasati ispititi de tentatia celui care ridica primul mina.

  15. Am observat ca parintele vine mereu cu niste afirmatii care ne uimesc. In legatura cu K.K, parintele ii raspundea unui fan (al lui Klaus) ca daca ar fi sa-si spuna parerea ar trebuie sa-i ia si apararea lui Klaus si a parintelui Mihail. Sunt impotriva conferintelor astea ecumeniste a la K, asa ca m-a uimit mult raspunsul parintelui Savatie.

    Si totusi, dupa ce am stat cu acel raspuns mult timp, mi-am dat seama ca cu toate ca parintele Savatie a spus ca ceea ce prezinta K in carte este un delir, deci nu era de acord cu el, parintele era plin de dragoste si la adresa parintelui Mihail si la adresa lui Klaus.

    Aseara cand am vazut video clipul cu emisiunea nasul, am vazut pe chipul parintelui multa liniste, pace si dragoste de pana si Radu s-a fastacit.

    Cred ca si scrisoarea deschisa are un mesaj. In primul rand autorul ei provoaca tare, apoi parintele cred ca ne indeparteaza de la a-l lauda pe el. Ne duce asa usor usor pe alte piste… parca spre iubire de aproape, iubire de viata, iubire de Dumnezeu.

  16. Fratilor, avem impresia ca voi vreti sa creati un alt subiect, un “caz Savatie”, sa creati o problema care nu exista, in opinia noastra.

    Noi am exprimat niste semne de intrebare si niste observatii punctuale, referitoare la niste chestiuni neplacute… asta in contextul in care se stie bine cat de mult a fost si este promovat si citat parintele Savatie pe acest site, inclusiv acum, cu cartea sa. Dar n-o sa fim niciodata de acord cu idolatrizarea si absolutizarea vreunui om, vreunui parinte si cu faptul a ne lega la ochi si a ne pune calus la gura daca sesizam ceva gresit si important.

    Asta nu inseamna ca suntem, subit, anti-Savatie, Doamne fereste! Ne supara foarte, foarte tare genul asta de gandire si de atitudine de tip alb-negru in toate imprejurarile si cand nu este cazul de pozitii transante si de chestiuni radicale: esti cu x sau esti impotriva lui, esti din tabara lui cutare sau din tabara lui cutare? Dar oare, vorba Apostolului, S-a impartit Hristos?! Sau, oare, duhovnicii si personalitatile ortodoxe trebuie sa fie niste idoli, niste guru care polarizeaza oamenii in tabere pro si contra?! Sa nu mai ai voie sa-ti manifesti niste retineri sau niste critici legate de aspecte concrete si punctuale, fiindca imediat ti se va sari in cap ca ai ceva cu persoana parintelui x sau y?! Adica tot ceea ce face si spune parintele X este intangibil, sfant si minunat?! Orice nuanta este exclusa, orice amendament devine o lezmajestate?! Cu asa ceva nu vom fi de acord niciodata, asa ceva e antiortodox.

    Da, trebuie sa avem libertatea interioara de a gandi, judeca si exprima si ca p. Savatie greseste si daca se supara ca i se fac reprosuri sau critici argumentate, cu dragoste si cu buna credinta, atunci inseamna ca incepe sa aiba o problema. Ceea ce nu credem ca e bun la cineva, n-o sa spunem ca e bun! Am fost deci intrebati ce credem si am raspuns sincer, n-am pornit nicio campanie sau mai stiu eu ce, n-am scris ceva care sa creeze un alt subiect, socotind ca aici chestiunea e destul de amestecata.

    Iar DACA parintele Savatie sau oricare altul, oricat de mare, o s-o ia poate pe o cale gresita, Doamne fereste, trebuie sa fim pregatiti si sa nu-l urmam in asta. Dar asta nu inseamna ca in acest moment ar exista vreo problema grava, ceva care sa justifice vreo atitudine de tipul celor luate fata de cei care au semanat sminteli si rataciri in ultima perioada. Nu are nicio legatura!

    Trebuie sa tinem cont ca un parinte se poate insela la fel de mult sau poate chiar mai mult ca mine, care sunt un nimeni, fiindca el este luptat mai mult ca mine. Lumea nu stie asta, sau nu tine cont de asta, de aceea se expune aproape automat la inselare, direct proportional cu gradul de venerare. Cu atat mai mult cand cineva se expune mediatic si mai e si calugar, ispitele se intetesc! Suntem, din pacate, fara sa vizam pe nimeni – dar ca durere pentru un fenomen general – destul de orbi duhovniceste si nu cunoastem legile razboiului nevazut… Degeaba am vazut caderea lui Danion, nu invatam nimic din ea… oamenii continua sa aiba idoli, chiar daca nu recunosc asta…. dar nu accepta ca parintele x sau y poate gresi in cutare sau cutare problema sau chiar ca, la limita, se poate insela mai grav si poate sa urmeze o cale total ratacita, din pricina patimilor lui. Da, fratilor, orice se poate! Credeti si urmati lui Hristos si cautati Duhul Sfant, nu mai puneti niciun om deasupra Lui!

    Se pare ca inca nu intelegem si nu acceptam ca oricare dintre noi poate fi un IUDA (nu doar un Petru care se intoarce!) si din cauza asta o sa ne tot amagim, punandu-ne mereu increderea in om, nu in Dumnezeu! Of! Asta e tot ceea ce vrem sa spunem… ne deranjeaza orice forma de cult al personalitatii cuiva, fie si meritat. E calea cea mai sigura de a-l ajuta sa se prabuseasca cu zgomot mare. Sa nu fie cu nimeni asta!

  17. @admin: Total de acord cu cele scrise mai sus!

  18. Multe multumiri fratilor de la admin pentru acest raspuns echilibrat. Urmaresc subiectul (Pr. Savatie si RM) de la inceput si mi-am pus si eu cateva semne de intrebare. Mare dreptate aveti cand spuneti ca ne facem idoli din parintii nostri si mult gresim (iar eu am descoperit ca faceam si eu lucrul asta chiar daca in acelasi timp il criticam la adresa altora). Noi am crescut in idolatrie, suntem incurajati sa avem idoli de mici, fie prin muzica, film, sport sau politica; iar in America, tara unde s-a nascut aceasta cultura, foarte multi oameni chiar traiesc prin prisma acestor idoli. Observ cu tristete cum si noi adoptam din ce in ce mai mult acest mod virtual de a vietui. Aproape ca nu mai depunem nici un efort in a ne documenta in aprofunzime (ma refer aici la marea diferenta intre a citi o carte cap coada si a da un “google search”), adoptam convingerile altora cu nume sonor fara sa ne chinuim un pic sa dezvoltam convingeri proprii din trairile si experientele noastre. Si cel mai grav este ca am inceput sa transferam aceasta stare si asupra bisericii noastre ortodoxe. Ne privim parintii cu aceasi ochi deformati cu care ne-am ales cantaretul sau actorul preferat cand eram adolescenti. Si incep sa inteleg cat de usor va fi pentru diavol sa dezbine niste oameni cu trairi asa de superficiale.

    Un singur lucru as vrea sa mai adaug, pentru cei care au raspuns cu atata patos, nu credeti ca in loc de a depune atat de mult efort in a scrie pledoarii intregi adresate celor care isi mai pun si cate un semn de intrebare, sau care au o atitudine mai echilibrata si rezervata in legatura cu aceasta campanie indrazneata a parintelui, nu credeti ca ar fi mult mai folositor daca fiecare am spune cate o rugaciune pentru parintele? Daca cumva se afla in gresala, sa-l lumineze Dumnezeu (au fost parinti mult mai mari care au cazut in greseli grave si s-au indreptat, dar au fost si altii care s-au pierdut). Iar daca nu, atunci sa ne lumineze pe noi sa-i intelegem toate actiunile parintelui asa cum trebuie. Mie mi se pare ca in tot ce facem punem rugaciunea pe ultimul loc. Chiar avem senzatia ca ne putem lua la tranta cu diavolul de unii singuri? Infailibilitatea este doar a papei, si parca eram cu totii de acord ca este o erezie.

  19. @ MariaT:

    Draga sora, ni se pare prea mult si pentru a pune problema asa. Repetam ca ultimul lucru pe care ni-l doream era sa se creeze (de data asta aproape din nimic) un nou “caz”, un nou subiect de polemica, de disputa… E o ispita, asa simtim, ceea ce se intampla acum. Noi am reactionat si vaznd comentariile de la postarea p. Savatie, nu ne-a placut instigarea la ridiculizarea acelui anonim, care, totusi, in felul lui stangaci, punea o problema reala, care nu merita aruncata in derizoriu.

    Referitor la Radu Moraru am dat linkul de la Saccsiv, si in speranta ca va fi de ajutor chiar pt. parintele Savatie pt. a intelege mai clar care este problema cu el, dar nu pentru a da nastere la alte certuri si fisuri intre noi. Nu stim, nu avem vestire de Sus despre cine are dreptate si cine se insala, dar avem si noi dreptul unor pareri, care sa nu fie luate imediat ca “atacuri”. Avem dreptul sa nu consideram ca tot ceea ce face parintele X sau Y este prin definitie bun, pur si necriticabil, fiindca, intr-adevar, nu credem in infailibilitatea nimanui, si nici p. Savatie nu crede, suntem siguri. Am fost intrebati si am raspuns unde am crezut ca greseste parintele, unde nu ne-a placut cum a procedat. Poate ca ne inselam noi, e foarte posibil! Dar daca cineva ne-a intrebat, am raspuns sincer. In emisiune, parintele a fost de nota 10 – am pus-o cap de postare si am dat titlul din ea – duhul sau este bun, indiscutabil, dar asta nu inseamna ca tot ce face e de pus in rama 🙂 Nu avea sens sa ne dea discursul lui RM de lansare, sa-l bage si mai mult in prim-plan. Asta nu-mi place.

    Da, e foarte posibil sa caute sa-l recupereze pe RM, dar noi ne temem si sa nu-i fie intinsa o cursa. Asta este, nu avem incredere in Nasul si pace 🙂 Si ne bazam pe cate ceva… Nu DOAR fiindca este valetul lui Basescu, deci complice la “eutanasierea Romaniei”, cum bine a scris dl. Fedorovici (“Cumpana”). E mult mai mult, e vorba de ceea ce a scris Saccsiv acolo, cititi, urmariti, ganditi… Dar avem nadejde ca parintele Savatie nu va insista si mai departe pe promovarea acestui personaj in cercurile bisericesti. Macar pana nu dovedeste ca s-a schimbat cu adevarat. Totusi prostituatele Sfantului Simeon cel nebun pentru Hristos nu dadeau semnale ca ar fi si ofiteri acoperiti, parca, Oana, ce crezi? 🙂

    Nu e un capat de tara, e o chestiune minora, macar deocamdata. Daca, fereasca Dumnezeu, devine ceva mai grav, vom vedea atunci. Dar acum haideti sa-l lasam in pace pe parintele Savatie si sa ne bucuram, sa ne folosim de toate cele bune ale sale. Fiindca are prea multe lucruri NECONTROVERSATE ca sa facem caz de celelalte.

    Sa cercetam, sa fim atenti, nu sa dam cu barda nici intr-o parte, nici in alta. Dar inca o data, nici sa ne suspendam gandirea, sa ne orbim voluntar… Daca noi o vom lua razna fata de invatatura si Duhul parintilor, nu ne ascultati. Dar si daca parintele Savatie, parintele Mihail Stanciu, parintele Eftimie Mitra, parintele Justin, Arsenie… sau ORICARE ALTUL va cadea, nu-i urmati. Stim doar ca au fost si giganti ai marturisirii ortodoxe care au cazut! E vremea cernerii, si cei alesi pot sa cada… dar sa ne rugam ca toti sa fim izbaviti de inselare si sa nu mai cautam numai la nume, la rang sau la autoritate. Sa ne tinem de Hristos!

  20. @admin
    “Nu e un capat de tara, e o chestiune minora, macar deocamdata. Daca, fereasca Dumnezeu, devine ceva mai grav, vom vedea atunci. Dar acum haideti sa-l lasam in pace pe parintele Savatie si sa ne bucuram, sa ne folosim de toate cele bune ale sale. Fiindca are prea multe lucruri NECONTROVERSATE ca sa facem caz de celelalte.

    Sa cercetam, sa fim atenti, nu sa dam cu barda nici intr-o parte, nici in alta.”-Oare am cerut mai mult de atita?De unde pina unde treaba cu alb-negrul,idolatria sau venerarile?!
    V-as mai ruga ceva:nu abuzati de cenzura.Daca aveti ceva de reprosat sau de lamurit-faceti-o direct si la vedere.Eu nu am nimic de ascuns si voi incerca sa-mi insusesc critica.Multumesc frumos si Doamne ajuta!

  21. @ admin, intr-u totul de acord; cred ca m-am exprimat si eu mai puternic decat trebuia; nu incercam sa spun ca este o problema grava cu parintele Savatie, ci din contra cu faptul ca nu ne mai punem intrebari, ca avem tendinta sa urmam orbeste pe baza unor emotii si nu a unor trairi duhovnicesti stabile. Cum spune parintele meu duhovnic, mintea e slaba si nici vasul nu-i curat. La toate framantarile noastre prima reactie ar trebui sa fie rugacinea si duhovnicul, prin ambele intram in dialog cu Dumnezeu. Chiar si parintele Savatie spunea intr-una din conferintele sale, glumind bineinteles, ca au fost niste incercari de a-l transforma intr-un Michael Jackson al manastarii:-) Gluma, gluma, dar ma tem ca noi (generatia mai tanara) avem tendinta de a face asta cu totii parintii nostri.

  22. @ Ovidiu:

    Verifica-ti, te rog, e-mailul. Chiar nu dorim sa lungim aici discutia si sa ne certam total gratuit. Nu cred ca e intelept sa lasam mesajele mai personale, care pot fi adresate si prin e-mail.

    -Oare am cerut mai mult de atita?De unde pina unde treaba cu alb-negrul,idolatria sau venerarile?!

    Iar ai luat ceva personal ce nu ti se adresa personal, era un raspuns pentru mai multe persoane care ne scrisesera si influentat si de comentariile citite pe blogul p. Savatie. De aceea am incercat sa ridicam discutia de la particular la ceva de principiu.

  23. MariaT:

    Asa e, din pacate.

  24. Prea multe explicatii pentru ceva care deja a trecut…
    “Pomul bun se cunoaste dupa roade…”
    Poate sa fie p.Savatie sau parintele x,y,z…
    Hristos in mijlocul nostru si atunci nu mai sunt pareri “alb sau negre” caci Dragostea nu cauta ale sale…

  25. Apropo de directorul de banca devenit calugar, mi-am adus aminte de un alt exemplu interesant despre un miliardar rus care duce o viata de simplu taran alaturi de numeroasa sa familie. Stie el ce stie …

    Miliardarul care traieste ca un pustnic

    Pe masura ce averile oligar¬hilor Rusiei incep sa se faramiteze, sub impactul crizei economice mondiale, un om care a fost odata unul dintre ei, le face o propunere interesanta: sa renunte definitv la ideea ca banii aduc fericirea si sa urmeze exemplul lui de “viata simpla”.
    German Sterligov a gustat din plin din placerile vietii de multimilionar: masini de lux, avioane particluare, iahturi, petreceri fastuoase in compania starurilor… A renuntat la toate acestea fara urma de regret, in urma cu patru ani. Acum duce o viata modesta, de simplu taran, departe de tentatiile lumii.
    “Majoritatea prietenilor mei cred ca mi-am pierdut mintile, dar cred ca de-a lungul acestor patru ani le-am dovedit ca am facut o alegere inteleapta”. “Comparativ cu ei, eu traiesc in puf. Sunt liber aici, nu depind de nimeni”, declara Sterligov.
    Steriglov a devenit primul milionar legal al Rusiei dupa Revolutia din 1917, la varsta de 24 de ani. Prezenta lui in lumea afacerilor internationale a fost o placuta schimbare a imaginii Rusiei din punctul de vedere al Statelor Unite. Totul s-a schimbat brusc dupa ce Sterligov si sotia lui Alyona si-au vandut numeroasele proprietati, printre care s-au numarat conacul de 20 de camere din cartierul cel mai exclusivist al Moscovei, apartamentul de lux din New York cu vedere la Statuia Libertatii, birourile de pe Wall Street si din centrul Londrei si casa de vacanta din Geneva. El a donat actiuni in valoare de sute de milioane de euro, in vreme ce Alyona si-a schimbat bijuteriile pretioase si hainele de firma pe traditionalele vesminte purtate de taranii din romanele secolului XIX ale lui Tolstoi.
    Saptamana trecuta, pe masura ce oligarhii rusi paraseau pe rand topul Forbes al celor mai bogati oameni din lume, Sterligov si-a “felicitat” alegerea facuta: “Nici intr-un milion de ani nu m-as intoarce la acest stil de viata. (…) Sunt fericit cu linistea si pacea oferite de viata simpla de la tara”.

    Captivi intr-o colivie de aur

    Impreuna cu banii si notorietatea au inceput sa curga si amenintarile impotriva familiei Sterligov: “In primii doi ani ne-am schimbat locuinta nici mai mult nici mai putin de 23 de ori”, marturiseste Alyona. “Sotul meu ma suna si-mi zicea atat: <> (…) In cercurile in care lucra el, multi oameni au fost ucisi”. In asemenea imprejurari nefericite nu e de mirare faptul ca majoritatea bogatasilor aveau ca bodyguarzi fosti soldati de la Fortele Speciale.
    Alyona ura sa aiba servitori, deoarece o deranja prezenta constanta a unor straini in casa, insa era perfect de acord cu bodyguarzii armati care ii urmau peste tot. “Eram ca niste pasari captive intr-o colivie de aur. Bogatia exagerata e ca o forma moderna de sclavie, de care am reusit, din fericire, sa ne eliberam”, mai povesteste femeia. Momentul decisiv in schimbarea stilului de viata a fost si iesirea timpurie a lui Sterligov din cursa pentru Presedintia Rusiei, in 2004.

    Fara televizor si Internet

    Zona rurala in care au ales sa “se intoarca in timp” e situata la aproximativ 100 de km de Moscova. Au doua case modeste acum: una pentru iarna, cu strictul necesar familiei, si una de vara, amplasata mai aproape de pasunile pentru oi. De la mutare, Sterligovii au aruncat orice dovada a vechii lor vieti, iar tatal a interzis familiei sa se uite la televizor sau sa foloseasca internetul. Singurele legaturi cu secolul XXI sunt prezenta in casa a unei bai si a unei masini de spalat. In rest, familia calatoreste cu sania sau cu caruta trase de cai si scoate apa dintr-un put.
    Copiii au fost crescuti in spiritul credintei ortodoxe, citesc carti in slava veche, stiu sa vaneze si au abilitati de supravietuire care lipsesc cu desavarsire tinerilor obisnuiti din zilele noastre. Cei patru baieti ai cuplului nu merg la scoala, avand profesori particulari, de moda veche, atent selectati. Pe unica lui fata, Pelagia, in varsta de 18 ani, studenta la Universitatea din Moscova, Sterligov planuieste sa o marite cu un barbat care sa corespunda intru totul cerintelor lui.
    “Folositi resursele de care inca dispuneti pentru a construi un sistem nou, in loc sa tineti cu dintii de <> care v-a ramas”, ii sfatuieste Sterligov pe fostii “colegi de breasla”.

    Ana MUNTEANU (un articol din 2009, nu mai stiu din ce ziar l-am luat)

  26. In legatura cu par. Savatie.Am auzit doar despre par. Savatie, cred ca am intrat de putine ori pe site-ul sau, am citit numai fragmente din scrierile sale (postate pe internet). Mi-a placut ce am citit. Nu-l cunosc, nu stiu prea multe despre el, nu am multe date.

    Pe de alta parte am citit fragmentul redat de voi din noua lui carte. Este intr-adevar foarte problematic indemnul acela la revolta (pentru ca practic asta este atunci cind diavolul spune ca datorita crestinilor care NU AU FACUT NIMIC, s-a ajuns unde s-a ajuns). Intrebare: exista vre-un raspuns al episcopului (sau al interlocutorului lui), ceva care sa contrabalanseze ceea ce se spune in textul redat de voi? Pentu ca el este totusi un text scos din context si eu nu stiu care este contexul. Ori asta mi se pare foarte important. Pentru ca daca intr-adevar nu exista nici un raspuns atunci, stiu si eu, s-ar putea sa fie o scapare omeneasca sau nu. De multe ori si mie imi trece prin cap ca ce bine le-ar prinde o lectie pe cocoasa astora care ne conduc E adevarat ca eu nu scriu asa ceva in carti carora li se face publicitate………….

    Pe de alta parte, asocierea lui cu Morar ca si raspunsurile sale de pe blog s-ar putea sa fie explicata de urmatoariul scenariu (cred eu veridic):
    s-ar putea ca cineva, de acolo din spatele scenei (un papusar, ca sa zic asa), a descoperit in cartea par. Savatie (inca) o potentiala sursa de motivare a maselor la o revolta. In fond cartea prezinta rezultatele devastatoare ale ideologiei de baza a acestei lumi. Si atunci se decide sa-i ofere publicitate. Pe de alta parte, par. Savatie (ca orice om, cu propriile-i neputinte) s-ar putea sa fi avut unele scapari (gen cea pe care o dadeati voi exemplu), nu intentionat, nu programat, nimic cu agenda, dar totusi… o scapare. Si, se mai prea poate ca acelasi par. Savatie, urmind sirul neputintelor umane care ne anima pe noi toti, de altfel, sa se fi simtit magulit de publicitatea care i se face cartii si deci, sa fie mai ingaduitor cu privire la anumite scaderi ale reporterului si mai, vag, surd la alte critici. Dar, repet, acestea s-ar putea, si eu asa cred, sa fie doar niste scapari umane ale omului Savatie. Nimeni nu e perfect…numai viitorul ne va putea spune daca aceasta scapare nu va naste pui….pentru ca atunci….

  27. Cit despre tendinta de care vorbeati voi, apropo de “idolatrizarea” unor oameni ai bisericii si nu numai….nici ca as putea sa subscriu mai mult. Este foarte greu, se pare, sa se faca diferenta intre “ascultare” si “idolatrizare”, mai ales pe la noi.

  28. @ deannadurbin:

    Mai incercam o data: ne puteti da o adresa valida de e-mail? Am incercat sa va trimitem ceva de cateva ori si nu am reusit pe niciuna din adresele inregistrate.

    Va multumim. Iertati!

  29. Este vina mea.
    Observati ca am adaugat acum la adresa de e-mail pe care o tot dadeam si un numar. Aceasta este adresa de e-mail valida. Inca o data scuze. Si va rog sa-mi trimiteti ce aveti pe aceasta adresa.

    VA multumesc

  30. Tocmai, ca trimisesem si la aceasta din urma. Cu rezultatul:

    Delivery to the following recipient failed permanently:deannadurbin79@yahoo.com

    Technical details of permanent failure:
    Google tried to deliver your message, but it was rejected by the recipient domain. We recommend contacting the other email provider for further information about the cause of this error. The error that the other server returned was: 554 554 delivery error: dd This user doesn’t have a yahoo.com account (deannadurbin79@yahoo.com) [-5] –

    Ca sa nu ne mai incurcam, ne poti trimite mai bine fratia ta mail la adresa stiuta de la “Despre noi”? Multumim mult!

  31. Pingback: CUM SA FURI SI SA DISTRUGI O TARA? - Razboi întru Cuvânt
Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Rânduială de rugăciune

Carti

Documentare