Articolele saptamanii: SA-I DEZBRACAM PE CEI GOI. Filosofia “reformelor” austeritatii: saracirea si dezintegrarea comunitatilor locale, dupa ani de tam-tam ipocrit al… descentralizarii

Si… MINISTRUL CSEKE SANTAJEAZA FOLOSIND PACIENTII PE POST DE “MATERIAL DIDACTIC”

“A-i dezbrăca pe cei goi pentru a trece criza nu are legătură nici cu dreapta, nici cu stânga, nici cu o bună guvernare.” (Ion M. Ionita)

*

“Mai trist este ca inchiderea spitalelor continua procesul de dezintegrare a spatiului rural romanesc si a micilor localitati. Dupa 21 de ani de tranzitie, multe comune si localitati au ramas practic fara mica industrie. Marea industrie din localitatile urbane apropiate a fost si ea lichidata sau redimensionata. Agricultura s-a transformat in cele mai multe comune intr-una de subzistenta, iar profesorilor li s-au taiat sumele alocate de la buget pentru a face naveta intre oras si sat. Acum a venit si randul unitatilor medicale. In loc ca, o data cu intrarea in Uniunea Europeana, satul romanesc sa aiba parte de investitii, fonduri europene si de dezvoltare a infrastructurii, mediul rural se intoarce la dezintegrare, saracie si inapoiere economica si sociala.” (C-tin Rudnitchi)

***

• Adevarul [Ion Ionita]: Să-i dezbrăcăm pe cei goi!

Guvernanţii spun că măsurile luate sunt bune pentru că ar fi de dreapta.

Oamenilor care se calcă în picioare pentru o sticlă de ulei, disperaţilor care ajung la uşa spitalului închis, profesorilor cărora li se plafonează salariile de către aceleaşi personaje care le promiteau solemn majorarea cu 50%, românilor care au aflat că inflaţia a ajuns la 8%, mâncându-le veniturile şi aşa diminuate, tuturor acestora guvernanţii le spun că măsurile luate sunt bune pentru că ar fi de dreapta. Emil Boc şi membrii partidului său mai adaugă, cu un glas venit din adâncul sufletului, că ei sunt cei care s-au sacrificat, conştienţi de binele făcut ţării.

Cum s-au sacrificat, asta nu mai explică nimeni. Nu cred că membrii Cabinetului au ajuns la uşa supermarketurilor aşteptând promoţii. Nici că îi strâng pantofii, după cât au mers în mijlocul cetăţenilor ca să le afle părerile. Nu arată nici prea surmenaţi de dificila misiune pe care şi-au asumat-o. Dar sunt măsurile Guvernului de dreapta, aşa după cum se tot laudă, de parcă „dreapta” în sine este mai bună, mai adevărată şi mai binecuvântată decât „stânga” în sine?

Dacă dreapta înseamnă aruncarea costurilor crizei numai pe seama populaţiei, atunci Guvernul este într-adevăr de dreapta.

Dacă dreapta înseamnă că regiile statului controlate de clientela de partid sunt lăsate să nu plătească la buget miliarde de euro, în timp ce pensionarului i se iau cinci procente pentru asigurări de sănătate, atunci Boc este campionul dreptei.

Dacă dreapta înseamnă favorizarea oligopolurilor în dauna competiţiei pe piaţă, da, avem o super-conducere de dreapta.

Dacă dreapta însemnă o societate a necunoaşterii şi a imposturii, a valorilor răsturnate şi a cinismului social, atunci suntem ţara dreptei pe pământ.

Dreapta ar putea să însemne, însă, concurenţă, descătuşarea creativităţii, stimularea competitivităţii, educaţie, competenţă, respect pentru iniţiativa individuală, demnitate pentru cei vulnerabili, mediu de afaceri corect cu toţi competitorii, libertăţi individuale, debirocratizare, calitate în actul guvernamental.

A-i dezbrăca pe cei goi pentru a trece criza nu are legătură nici cu dreapta, nici cu stânga, nici cu o bună guvernare. Capitalismul a câştigat în faţa comunismului pentru că a produs prosperitate şi a respectat drepturile individului în faţa puterii politice a statului. În România ultimilor 20 de ani, dreapta şi stânga nu au reuşit să construiască nicio economie capabilă să aducă prosperitate pentru cât mai mulţi cetăţeni, nici o societate supusă numai puterii legii. Stânga şi dreapta au produs un capitalism primitiv, bazat pe accesul la resursele statului, baronizat, ineficient şi necompetitiv. Este realitatea cu care ne confruntăm de două decenii, numai că, în vremuri de criză, nota de plată a venit şi mai dureroasă pentru populaţie. Ni se spune că asta e politica de dreapta!

Vă rugăm din inimă, nu vă mai sacrificaţi pentru noi. Aţi face un mare bine României!

• Gandul [Adrian Cercelescu]: Spitalul mort e de vină

No, dacă-i pe-aşa, atunci trăiască şi comuniştii ! În replica lui Ilarion Ciobanu, din filmul în care îl împuşcă fasciştii, nu trebuie schimbat decât un cuvânt ca să iasă mesajul lui Cseke Attila – când s-a trezit cu reforma la zid. Practic, pentru prima dată în istoria Ministerului Sănătăţii, un ministru a strigat: No, dacă-i pe-aşa, atunci trăiască şi pacienţii!

“Sincer, nu mi-aş fi dorit să fiu nevoit să le fac publice vreodată: aceste imagini sunt şocante”. Şi zdrang! ministrul Cseke a trântit ieri pe masă nişte fotografii cu o bolnavă mâncată până la os de un pat de spital. Într-adevăr: şocant! Şi nu zic de fotografii, pentru că imaginile astea sunt pentru Sistemul Sanitar ca poza de buletin. Ăsta e el – te ia, te torturează, te termină. Revenind: eu de gestul ministrului zic. De şeful instituţiei care tratează cu mustrare cazurile în care îţi scot rinichiul ăl’lalt şi cu 10% când ţi-l confundă cu pipota. După care se răzgândeşte şi zice că te-ai aruncat greşit în bisturiu. Care poate explica prin denumiri în latină de ce au trimis-o pe una să nască în veceu. Care… Şi, dintr-o dată, capul acestei instituţii se dă de partea pacientului!

Desigur, dincolo de mesajul ministerului, şade un şantaj în toată regula. Imaginile prezentate ieri sunt dintr-un spital de ţară care a fost desfiinţat dar nu se dă închis. Un avertisment dur pentru toate desfiinţatele care agită lumea: nenorocitelor, credeţi că nu ştim ce făceaţi voi la adăpostul actului medical? Păi, un pacient n-ajunge cu escare de gradul IV pentru că n-aţi avut sulfamidă. Ajunge numai când vă doare atât de tare în fund, încât nici să-l întoarceţi într-o rână nu mai puteţi. Nu vă puteţi ascunde de Minister, pentru că săraca pacientă a ajuns în ultimul hal în vremea în care spitalul era la Minister.

Ce e enervant în toată povestea este că Ministerul Sănătăţii compătimeşte cu pacientul doar în spitalele care nu mai există. Unde sunt imaginile şocante din judeţenele şi primiri urgenţele în care escara e cel mai mărunt lucru cu care te pricopseşti? Numai din poze de-acolo am înţelege că s-au apucat de reformă. Altfel, e ca şi cum ar anunţa că vor pedepsi orice caz de malpraxis în care te-a operat un frizer.

Vezi si:

• Gandul: SCANDALOS. “Toată o rană”, femeia folosită de ministrul Cseke drept “material didactic” pentru reforma din sănătate, plimbată cu ambulanţa de la Constanţa la Vaslui şi retur

Pacienta cu escare profunde pe corp din Centrul de Sănătate Băneasa (Constanţa), care a ajuns cu ambulanţa la Spitalul de Psihiatrie Murgeni (Vaslui), nu a rămas internată în unitatea medicală vasluiană, ci a fost trimisă înapoi în Constanţa, susţine managerul spitalului din Murgeni, Lilica Oţel. Managerul Spitalului de Psihiatrie Murgeni, Lilica Oţel, a spus că pacienta de 67 ani arăta dezolant în momentul în care a ajuns la unitatea medicală. […]

• Bloombiz [Constantin Rudnitchi]: Austeritatea 2011: spitale inchise, salarii amanate

Austeritatea a ajuns in zona sanatatii si a amanarii castigurilor salariale castigate in instante. Este la fel de dureros, sau chiar mai dureros, decat masurile luate anul trecut de scadere a salariilor sau de crestere a TVA. Din multe puncte de vedere, lucrurile sunt parca trase la indigo. Si atunci si acum masurile se iau fara o analiza serioasa, de pe o zi pe alta si fara a se comunica o minima logica a schimbarilor.

TVA s-a marit peste noapte, lista spitalelor care urmau sa se inchida a fost si ea definitivata de pe o zi pe alta. Chiar daca autoritatile, in frunte cu ministrul sanatatii, sustin ca procesul a fost demarat inca de acum doua luni zile. La fel ca in cazul restructurarii agentiilor guvernamentale si in situatia inchiderii spitalelor se pune aceeasi intrebare: care sunt criteriile folosite si care este utilitatea economica? Nici un raspuns la aceste intrebari nu este clar sau limpede explicat de catre cei in drept. Putem banui doar ca ideea inchiderii spitalelor (dat fiind ca este inclusa si in acodul cu Fondul Monetar International) este legata de necesitatea reducerii costurilor.

Dar, marea intrebare este: in ce fel se reduc costurile daca spitalele se transforma in camine de batrani? Cu alte cuvinte, finantarea se muta de la Casa de sanatate la bugetul asigurarilor sociale. Functionarea caminelor de batrani va trebui finantata de undeva, adica de la bugetul asistentei sociale. Asta daca nu cumva in pasul urmator casele de batrani vor fi privatizate pe sume modice si in felul acesta vom ajunge si la a doua instanta a inchiderii spitalelor, dupa cea a reducerii costurilor. De asemenea, in lipsa analizelor de oportunitate, am asistat la un nou episod de reforma contestata a guvernului Boc. Anul trecut, bugetarii au protestat spunand ca in realitate li s-a taiat din salariu mai mult de 25 de procente. Tot atunci, am vazut aberatii prin care agentii guvernamentale care aveau proiecte cu bani europeni in derulare au fost inchise, astfel ca banii au trebuit sa fie rambursati. La fel se intampla si acum cu spitalele. Unele au fost inchise, dupa ce recent s-au investit sume substantiale. Altele se transforma in camine de batrini, dar in zona exista deja alte cateva astfel de asezaminte.

Interesant este ca in multe cazuri cetatenii din localitatile respective au iesit sa-si «apere» spitalul cot la cot cu edilii locali si cu personalul medical. Reforma spitalelor a fost facuta intr-un moment delicat, atunci cand acestea au fost transferate in administrarea comunitatilor locale. Comunitati care le-au primit cu bratele deschise, dar care, in cele mai multe situatii, nu au bani pentru functionarea acestora. Lipsa de fonduri a fost cel mai bun pretext pentru inchiderea spitalelor. Autoritatile locale nu au avut nici un cuvant de spus, pentru ca nu au bani sa finanteze in continuare spitalele, iar Ministerul Sanatatii si Casa Nationala de Sanatate s-au conformat cerintelor de a inchide 67 de spitale si de a reduce cheltuielile.

Mai trist este ca inchiderea spitalelor continua procesul de dezintegrare a spatiului rural romanesc si a micilor localitati. Dupa 21 de ani de tranzitie, multe comune si localitati au ramas practic fara mica industrie. Marea industrie din localitatile urbane apropiate a fost si ea lichidata sau redimensionata. Agricultura s-a transformat in cele mai multe comune intr-una de aubzistenta, iar profesorilor li s-au tait sumele alocate de la buget pentru a face naveta intre oras si sat. Acum a venit si randul unitatilor medicale. In loc ca, o data cu intrarea in Uniunea Europeana, satul romanesc sa aiba parte de investitii, fonduri europene si de dezvoltare a infrastructurii, mediul rural se intoarce la dezintegrare, saracie si inapoiere economica si sociala.

Masurile de austeritate ale guvernului Boc au fost de cele mai multe ori prost administrate. La fel s-a intamplat si acum cand bolanvii de la unele spitale au fost mutati in alte unitati cu perfuzia in mana. In mod normal, oprirea activitatii ar fi trebuit sa se faca, de bun simt, in momentul in care nu mai exista in spital nici macar un bolnav internat. Dupa ce anul trecut, guvernul Boc a aplicat masurile de austeritate pe pielea bugetarilor, acum a venit randul celor suferinzi din cele 67 de spitale inchise. Si pentru a ne demonstra ca austeritatea nu s-a incheiat, si nici criza, guvernul Boc a mai luat o masura a disperarii. A amanat plata castigurilor salariale castigate de profesori in instanta pentru urmatorii trei ani.

Este de inteles ca bugetul are dificultati in a acoperi cresterea salariilor profesorilor cu 33% si intoarcerea acestora la cresterea prevazuta de legea din anul 2008 (o marire a salariilor cu 50%). Dar, mutarea acestor plati nu rezolva, pe fond, problema. De-a lungul timpului, au fost si alte categorii care si-au castigat drepturile salariale in instanta. Magistratii sunt cei mai cunoscuti. Astfel, in anul 2008, guvernul Tariceanu a trebuit sa plateasca aproximativ doua miliarde de euro, drepturi salariale castigate cu ani in urma in instanta. Este foarte probabil ca plata acelor drepturi exact in anul 2008 sa fi avut si iz electoral. Dar in esenta, situatia din 2008 arata ca, pana la urma, platile vor trebui facute.

Daca nu de actualul guvern, atunci de urmatorul. In aceasta situatie, guvernul Boc nu face decat sa amane impactul acestor sume castigate in instanta asupra bugetului si deci asupra deficitului bugetar pentru o perioada viitoare. Ceea ce arata doua lucruri: actualul deficit bugetar este fals si “greaua mostenire” va fi invocata din nou, pentru a cata oara?, de viitorul guvern. Ca sa intelegem cat de departe se va merge cu “greaua mostenire” trebuie sa mai spunem ca proiectul de constructie a celor 10.000 de kilometri de drumuri judetene, demarat de actualul guvern, se face cu credit furnizor. Adica, firmele care castiga licitatiile vor trebui sa vina cu finantarea lor urmand ca peste doi ani sa primeasca si banii de la buget. La fel au stat lucrurile si cu primul guvern Boc care a urlat ca din gura de sarpe ca guvernul Tariceanu i-a lasat facturi neachitate. Exact acelasi lucru il face acum actualul Executiv.

Sa mai adugam si un alt proiect care este imposibil de anticipat cand se va realiza, constructia a sase spitale judetene in diverse orase mari din tara. Acest proiect este adus adeseori ca argument in favoarea procesului de astazi inchidere a spitalelor. Din pacate, actualul guvern (si nu este singurul in aceasta situatie) nu traieste decat din proiecte. “Vom face” sunt cuvintele preferate in materie de promisiuni investitionale. Dar pana cand “se va face” ceva, se trece la demolarea celor existente. Drumul de la promisiuni la realizari este blocat pentru cei mai multi din politicienii romani.