COMUNICATUL PATRIARHIEI despre implicarea parintelui Ilarion Argatu pentru Asezamantul Romanesc de la Ierihon si binecuvantarea verbala din partea Patriarhului Diodor
- Basilica: Lămuriri în legătură cu primele demersuri pentru construirea Aşezământului Românesc de la Ierihon
Faţă de informaţiile apărute recent în diferite publicaţii locale din Moldova referitoare la contribuţia părintelui arhimandrit Ilarion Argatu la construirea Aşezământului românesc de la Ierihon, pentru corecta informare a opiniei publice, precizăm:
1.
Terenul iniţial de 833 metri pătraţi nu a fost cumpărat de părintele Arhimandrit Ilarion Argatu. În anul 1991, a avut loc o înţelegere personală între moştenitorul terenului, domnul Dumitru Samoilă, şi părintele arhimandrit Ilarion Argatu care au împuternicit un avocat pentru continuarea demersurilor juridice. Din motive necunoscute, avocatul nu a finalizat demersurile pentru trecerea terenului în proprietatea părintelui Ilarion Argatu. După numirea în postul de Superior al Aşezămintelor româneşti de la Ierusalim, Ierihon şi Iordan, cu binecuvântarea Patriarhiei Române, părintele arhimandrit Ieronim Creţu a iniţiat demersuri pentru lămurirea situaţiei. Ulterior, Tribunalul din Ierihon, constatând vicii de procedură juridică, a hotărât că proprietarul de drept al terenului este domnul Dumitru Samoilă. După rezolvarea condiţiilor procedurale, în anul 1996, cu acordul autorităţilor palestiniene şi sprijinul Reprezentanţei diplomatice a României în Palestina, domnul Dumitru Samoilă a donat legal terenul Patriarhiei Române.
2. În evidenţa donatorilor pentru construirea Aşezământului românesc de la Ierihon reiese că părintele arhimandrit Ilarion Argatu a contribuit cu donaţii în valoare 33 000 de dolari la care, ulterior, s-a adăugat suma de 4 000 de dolari din partea părintelui Alexandru Argatu. De asemenea, familia părintelui Ilarion Argatu a mai donat pentru biserica Aşezământului o Sfântă Evanghelie cu coperţi din argint, cărţi de cult, vase liturgice, un policandru din alamă, trei iconostase din lemn de tei şi o serie de icoane praznicale. În plus, familia părintelui Argatu a contribuit financiar parţial la manopera catapetesmei bisericii Aşezământului românesc.
3. În urma traducerii corecte a textului scrisorii în limba engleză adresată părintelui arhimandrit Ilarion Argatu de către Preasfinţitul Părinte Secretar Timotei de Porphiropolis din 24 mai 1991, publicată de părintele Alexandru Argatu în cartea „Viaţa părintelui Ilarion Argatu, scrisă de mâna sa”, nu reiese că acesta a primit binecuvântarea scrisă a Patriarhului Diodor I pentru construirea Aşezământului românesc de la Ierihon. De fapt, este vorba de mulţumiri şi binecuvântări în general transmise părintelui Ilarion Argatu pentru veşmintele arhiereşti pe care el le-a oferit în dar patriarhului Ierusalimului.
Se ştie că Patriarhul Diodor a dat binecuvântare verbală, deoarece una scrisă nu putea fi eliberată din cauza opoziţiei unor membri ai Sinodului, care nu înţelegeau că pelerinii nu sunt doar simpli turişti, ci ei vor să se roage împreună în limba maternă într-un cămin de pelerini.
Legaturi:
***
Doneaza pentru filmul "Scrum"
Tin minte foarte bine chiar de cand s-au inceut demersurile pentru a se construi un Asezamant la ierihon. Eram student la Teologie in Bucuresti si stateam in chilia Parintelui Ilarion , de unde faceam naveta la facultate. Am fost martor ocular si auditiv la multe lucruri ce le pot confirma sau infirma.
Am sa dau cateva explicatii cum au stat de fapt lucrurile pe care nu le vad corect descrise in acest articol. Nu vreau sa supar pe nimeni si nici sa contrazic , ci sa spun cum stiu eu ca a fost. Acum dupa moartea parintelui se poate spune orice de catre oricine, in lipsa sa.
De la inceput vreau sa lamuresc ca nimeni din familia parintelui nu vrea ceva sau a i se recunoaste ceva,legat de Asezamantul de la Ierihon, nu este o chestiune de familie ci strict personala a Parintelui Ilarion Argatu si aceasta depinde foarte mult de corectitudinea si caracterul celui care discuta aceste chestiuni.
Parintele Ilarion nu ia meritul nimanui si nu pretinde sa i se recunoasca vreun merit legat de constructia Asezamantului Romanesc din Ierihon.S-au purtat atatea discutii in contradictoriu, incat nu se mai vrea nimic.
Insa ceea ce vreau sa va spun sunt urmatoarele lucruri:
1.- Initiativa de a se construi la Ierihon un Asezamant consider ca apartine in exclusivitate dorintei Parintelui Ilarion Argatu si a legamantului ce si l-a luat. Era pe timpul lui Ceausescu, cand nimeni vreodata nu putea sa propuna asa ceva, n-ar fi indraznit sa treaca cineva granita intr-o tara straina, fie si la Locurile Sfinte, sa caute teren pentru a ridica o manastire. A fost dorinta si legamantul parintelui si el a crezut ca se poate asa ceva, pentru aceasta a trebuit sa infrunte multe oprelisti, multe piedici, multe impotriviri, multe descurajari,sa fie amenintat cu moarte de arabi, sa bata la multe usi,sa stranga bani (valuta pe timpul lui Ceausescu era imposibila) sa convinga autoritatile, care-i erau protivnice,de a-i permite sa plece la Locurile Sfinte.
2.- Ajungand la Locurile Sfinte, s-a expus la multe pericole si amenintari cu moartea, prin faptul ca, singur, fara sa cunoasca limba, cauta teren in Ierusalim, Betleem si Ierihon. A gasit in Ierusalim aproape de Gradina Ghetimani, dar proprietarul terenului, un arab,cerea extrem de mult 200.000 dolari. In Betleem a fost amenintat cu moarte de arabi si nu a putut sa persevereze in cautarea terenului, iar ceea ce a gasit costa mult si nu era potrivit pt manastire. In Ierihon fiind multi arabi ortodocsi a putut sa umble fara frica prea mare si l-a gasit pe un evreu plecat din Romania Samoila Dumitru ce avea o bucata de teren cu o casa care era mai mult in pamant decat deasupra si era bucuros cand parintele i-a spus ca vrea sa faca o manastire si cauta teren. Mos samoila s-a oferit sa-i vanda parintelui terenul cu conditia sa aiba si el o camera unde sa-si duca zilele pana la moarte. Parintele a fost de acord.
3.- Terenul de 833 de mp. a fost platit de catre Parintele ilarion Argatu cu suma de 22.000 dolari pe care i-a pretins Samoila Dumitru. Era o suma rezonabil pe care parintele putea face rost de ea. La urmatoarea venire a parintelui la Locurile Sfinte, peste un an, parintele trebuia sa-i dea cele 22000 dolari mosului Samoila, daca vroia sa ridice manastire. I-a dat suma de 22.000 dolari in prezenta unui notar si a unui advocat. S-a convenit cu advocatul pe care parintele l-a platit sa se ocupe el cu demersurile legale de vanzare-cumparare a terenului, pentru ca sederea parintelui nu putea fi mai mult 10 zile ca turist. S-a intocmit un act redactat de advocat precum ca Parintele Argatu Ilarion a predat banii si mosul Samoila a primit banii, ca sa aiba parintele un document la mana. Documentele oficiale de care trebuia sa se ocupe advocatul arab (palestinian) sau tergiversat sub diferite pretexte cativa ani, ultimul pretext fiind ca nu se pot incheia acte pe numele personal a parintelui, nefiind cetatean palestinian ci unul strain,se poate doar pe o institutie sau cult, respectiv Patriarhia Romana, avand in vedere ca pe acel loc trebuia ridicata o manastire si trebuia sa se emita si o autorizatie de construire.
4.- Actul de donatie a Dlui Samoila cu Patriarhie se face in contextul de mai sus, dar, cu acordul Parintelui Ilarion Argatu, care, cu aceasta ocazie preda Patriarhiei toate documentatia, toti bani , toate bunurile adunate pentru Ierihon, toti banii de prin conturile din strainatate.
Domnului Samoila nu i-a fost greu sa semneze un act de donatie intre el si Patriarhia Romana, odata ce a luat banii de la parintele si avea acordul Parintelui Ilarion ca poate face lucrul acesta. A fost doar o chestiune de formalitate si de intrare in legalitate cu terenul pentru a putea primi autorizatia de construire a manastire, lucru pe care l-a facut Patriarhia Romana cu mari cheltuieli, prin reprezentantul ei la Locurile Sfinte Arhim Ieronim Cretu.
Nu Parintele Ilarion a zidit Manastirea ci Patriarhia Romana. Contributia Parintelui a fost acea de la inceput, de initiativa, obtinerea terenului, oarece planuri si documentatie de construire si pana la plecarea sa la Domnul cat a putut a ajutat cu bani si obiecte. Parintelui, i se poate recunoaste asa in memoriam post mortem meritul de ctitor fondator al manastirii.
Cam asa s-au petrecut lucrurile. In sfarsit, nu mai conteaza.
Asa cum am mai spus si altadata conteaza ca Manastirea s-a ridicat, visul Parintelui de a se ridica pe acel loc o manastire s-a implinit; pelerinii romani au si ei un loc al lor de cazare si rugaciune, si ca este cea mai frumoasa manastire de la Lorurile Sfinte cu care ne putem mandri toti romanii.
Meritul este al Patriarhiei Ortodoxe Romane si a Prea Fericitului Parinte Patriarh Daniel, care poarta de grija parinteasca si mentine Asezamantul de la Ierihon sub autoritatea Bisericii Ortodoxe Romane.