DREPTUL LA INTERNET – DREPT AL OMULUI, considera Google, Facebook si… ONU!/ ROMANII SI REBELIUNILE VIRTUALE/ Noi victime ale retelei magice FACEBOOK: concedieri in companii si depresii la adolescenti. FACEBOOK NU-TI E PRIETEN!/ Reteaua internetului supravietuieste si unui atac nuclear!

Asemenea jocurilor optice din acest desen care ascunde, sub aparenta unui desen obisnuit, un portret, noile tehnologii ascund sub aparenta aplicatiilor care revolutioneaza economia si democratia, conform propagandei, chipul ascuns al unui Big Brother perfid

• Ziuaveche: Google şi Facebook vor ca dreptul la internet să fie garantat prin lege

Liderii marilor companii media din întreagă lume, printre care Eric Schmidt, Chairman al Google, au cerut la summitul G8 de la Deauville (Franţa) ca accesul liber la internet să fie garantat de stat. Marc Zuckerberg, în vârstă de 27 de ani, cofondatorul Facebook, cea mai populară reţea de socializare din lume, s-a declarat “bucuros să joace rolul care i se va cere să îl joace“. ”Internetul este cu adevărat o forţă puternică ce oferă o voce oamenilor“, a declarat el în cadrul unei conferinete de presă de la Deauville, anunţă Mediafax.

Reprezentanţii marilor companii media din lume au venit la summitul de la Deauville pentru a le prezenta şefilor celor mai puternice state din lume concluziile forumului eG8. ”Am estimat în mod unanim că trebuie să se garanteze accesul liber la internet fiecărui cetăţean al planetei“, a declarat Maurice Levy, CEO al Publicis, unul dintre cele mai mari holdinguri de marketing şi comunicare din lume.

• Realitatea.net: ONU: Accesul la Internet e un drept al omului

Internetul a devenit un instrument indispensabil in obtinerea multor drepturi umane fundamentale, precizeaza raportul ONU. Intr-un raport semnat de Frank La Rue, investigatorul caruia Organizatia Natiunilor Unite i-a increditat sarcina de studiere a cazurilor de cenzura online, se precizeaza ca accesul la Internet este un drept al omului, relateaza Webnews, citat de Ziare.com.

“Avand in vedere ca Internetul a devenit un instrument indispensabil in obtinerea multor drepturi umane fundamentale, in combaterea discrepantelor etnice si in ceea ce priveste accelerarea progresului umanitatii, asigurarea accesului universal la Internet ar trebui sa constituie o prioritate pentru toate statele”, precizeaza raportul. Documentul semnaleaza de asemenea o serie intreaga de violari ale libertatii Internetului din partea anumitor state precum China, Iran sau Egipt, care utilizeaza filtre de cenzura evidente pentru continuturile online, sau chiar blocheaza conexiunile in perioadele de criza politica.

• Gandul: Un american l-a prins pe cel care i-a furat laptopul cu ajutorul unui program ascuns. A reuşit să-l fotografieze şi s-a dus la poliţie

Un bărbat căruia i s-a furat laptopul i-a ajutat pe poliţişti să prindă hoţul, folosind un program instalat pe calculator, care face poze prin webcam la intervale regulate, scrie Daily Mail. Designerul Joshua Kaufman, din Oakland (SUA), a crezut că şi-a pierdut definitiv Macbook-ul, în martie, când un hoţ i-a pătruns în locuinţă şi i-a furat calculatorul. L-a descurajat şi faptul că poliţia a acordat prioritate redusă cazului său. Curând însă păgubitul şi-a amintit de software-ul pe care îl instalase pe laptop.

Hoţul butona în pat la laptopul furat fără să ştie că este “fotografiat” la distanţă. Folosind un program “secret”, Kaufman a controlat de la distanţă computerul şi i-a făcut poze infractorului. Ba chiar l-a surprins pe hoţ în câteva ipostaze inedite, când dormea ori când se afla la volan şi folosea laptopul. De asemenea, programul i-a permis posesorului de drept să afle şi locul unde se găseşte hoţul. Când a dus toate aceste informaţii la poliţie, autorităţile au invocat “lipsa de resurse”.

Programul de calculator Hidden

A convins poliţiştii printr-un blog cu 40.000 de “like”-uri pe Facebook
Aşa că Joshua s-a gândit să iniţieze un blog, numit “This guy has my MacBook” (Tipul ăsta are Macbook-ul meu), pe care şi-a prezentat povestea şi a postat fotografiile cu răufăcătorul. Miile de comentarii şi cele 40.000 de recomandări pe Facebook primite pe blogul designerului i-au convins şi pe poliţişti să se implice în prinderea răufăcătorului. Autorităţile au reuşit să afle că acesta este taximetrist. Au făcut o comandă şi l-au arestat pe hoţ când a apărut. În scurt timp, l-au anunţat pe Joshua că i-au recuperat Macbook-ul.

“În câteva zile, am început să primesc imagini şi informaţii despre locurile în care se află hoţul. Am fost uimit, chestia asta chiar funcţionează!“, vorbeşte Kaufman, încântat, despre programul care a ajutat la prinderea hoţului. Pe lângă pozele pe care le face prin webcam, software-ul fotografiază şi ecranul, astfel că hoţul a fost surprins urmărind videoclipuri din Orientul Mijlociu, încercând să schimbe parola laptopului sau chiar intrând pe contul său de Facebook.
“Mă simt uimitor, simt că internetul este de partea mea“, a declarat designerul, la puţin timp după ce şi-a recuperat laptopul.

Cum funcţionează programul care a prins hoţul

“Hidden” (Ascuns) este o aplicaţie de securitate pentru Apple MacBook, care intră în acţiune doar când utilizatorul declară, pe site-ul programului, că i s-a furat laptopul.
Atunci, software-ul începe să facă poze atât ecranului, cât şi noului “posesor”, prin webcam. În plus, el trimite întreaga istorie a navigărilor, dar şi localizarea laptopului (pe care o urmăreşte cu ajutorul Google Maps).
“Hidden” funcţionează peste tot în lume, aşa că nu e o problemă dacă laptopul e furat la New York şi adus în Londra, spre exemplu. Contrar sfaturilor normale de securitate, în momentul în care se instalează “Hidden” se recomandă crearea unui nou cont, de “oaspete”, pe calculator, fără parolă. Asta pentru ca cel care ar sustrage computerul trebuie să folosească gadgetul, dând posibilitatea programului să strângă cât mai multe informaţii care să ducă la prinderea hoţului.

• Realitatea.net: Facebook face noi victime printre angajaţi. VEZI ce mesaje aduc concedierea

Lista angajaţilor concediaţi din cauza mesajelor postate pe Facebook continuă să crească de la o zi la alta. Cel mai recent caz este al unui vânzător de maşini din Illinois care a fost dat afară după ce a postat fotografii şi comentarii critice la adresa angajatorului. Mesajul său pe Facebook îi reproşa companiei că “a servit doar hot dog şi apă plată” la un eveniment de vânzări, ceea ce ar fi dus la limitarea achiziţiilor de autoturisme.

Agentul de vânzări a decis să-şi trimită în judecată fostul angajator, considerând nedreaptă decizia de concediere. Prima înfăţişare în faţa tribunalului este programată pentru 21 iulie, informează bizlawcenter.com.
O altă plângere împotriva angajatorului a fost depusă zilele trecute la tribunalul din oraşul american Buffalo, NY. Cinci angajaţi ai unui ONG au fost concediaţi după ce s-au plâns de condiţiile de muncă pe site-ul de socializare. Totul a pornit de la mesajul unui angajat care îşi “certa” colegii că nu depun suficient efort pentru a-şi ajuta clienţii. Alţi angajaţi au ripostat şi au dat vina pe condiţiile de muncă din agenţia non-profit. Concedierea celor cinci a fost motivată de angajator prin hărţuirea celui dintâi dintre angajaţi, scrie njcrimeblog.com. Sunt riscante şi mesajele injurioase la adresa preşedintelui ţării postate pe Facebook. Săptămânile trecute, un ajutor de şerif din districtul american Barrow Countya fost nevoit să-şi dea demisia după ce a publicat pe pagina sa de Facebook sintagme rasiste cu privire la preşedintele Obama.

• RL: Scoate Internetul românii din amorţeală?

Reţelele virtuale nu trezesc spiritul civic, ci îl construiesc de la zero. RL arată cum a evoluat activismul politic pe Internet şi cine sunt cei care însearcă să construiască “o altfel de Românie”. Internetul mişcă oameni: 200.000 de cetăţeni au făcut cea mai mare curăţenie din istoria României; clienţii nemulţumiţi ai băncilor s-au întâlnit pe forumuri şi le-au dat împreună în judecată; Bucureştiul s-a umplut de biciclete în urma unor campanii pe bloguri. Tinerii petrec mai mult timp pe Internet decât la televizor, conform unui studiu Soros. A venit revoluţia care dă peste cap moleşeala legendară a românilor şi îi aruncă în mijlocul implicării civice?

Nu tocmai. Toate iniţiativele de a face “un alt fel de politică” au eşuat, deşi au strâns zeci de mii de fani. Doar sindicatele mai scot mii de oameni în stradă, mai mult la plimbare. Protestele ONG-urilor, deşi popularizate intens prin reţele sociale, abia dacă mai adună o mână de activişti. Ce se întâmplă, atunci?

CeRe este o organizaţie care a pornit în 2006 să încurajeze participarea publică. Într-unul dintre programele lor, merg într-un cartier şi încep să întrebe din uşă-n uşă: ce probleme sunt în zonă? Dintre oamenii care acceptă să discute îi aleg pe cei implicaţi şi îi cheamă să se întâlnească unul cu altul. Grupul dezbate, se consultă cu ceilalţi locuitori din cartier şi alege o problemă pe care vrea s-o rezolve, apoi luptă pentru ea. Aşa au şanse bune să-şi asfalteze o stradă sau să facă un nou părculeţ.

CeRe nu creează grupul – el există deja oricând oamenii au o problemă comună. Dar ei nu pot face nimic dacă nu comunică. CeRe îi pune îl legătură şi atunci încep să conteze, să lupte pentru interesele lor. Atunci se naşte implicarea civică. Internetul face acelaşi lucru, dar nu mai e nevoie ca oamenii să fie din acelaşi cartier. Aici e magia lui.

Răscoale împotriva băncilor

Scriitorul Clay Shirky, unul dintre “profeţii Internetului“, povesteşte următoarea situaţie: Banca HSBC a scos o ofertă foarte avantajoasă pentru studenţii britanici şi mulţi şi-au deschis conturi. Apoi, la începutul vacanţei, a eliminat avantajele. Banca miza pe faptul că schimbarea e grea: un student supărat o să se hotărască cu greu să-şi mute contul în altă parte. Apoi, oricât de supăraţi ar fi studenţii, n-o să poată da un răspuns serios. Câteva telefoane nervoase şi gata. Ce nu luau în calcul era Facebook.

Unul dintre studenţi a făcut grupul “Opriţi marea jecmăneală HSBC!“. Spre oroarea băncii, mii de oameni s-au alăturat şi au început să scrie din proprie iniţiativă instrucţiuni detaliate – cum să te muţi la altă bancă. Apoi au trimis scrisori ziarelor şi problema a ajuns pe prima pagină a BBC. Avantajul organizaţional al HSBC dispăruse, clienţii erau brusc la fel de organizaţi. Atunci studenţii s-au gândit «Dacă tot ne-am cunoscut, ce-ar fi să mergem şi să protestăm în stadă, în faţa sediului HSBC?» N-a fost nevoie, pentru că banca le-a dat imediat înapoi avantajele promise.

“Asta nu s-a întâmplat pentru că mii de oameni erau supăraţi. S-a întâmplat pentru că mii de oameni erau supăraţi şi puteau vorbi între ei“, spune Shirky. Sună a poveste frumoasă din Anglia, dar acelaşi lucru s-a întâmplat la noi anul trecut. Volksbank, Raiffeisen, BCR şi alte bănci s-au trezit că clienţii lor nu mai asistă morocănoşi şi pasivi la nedreptăţi. Mii de oameni s-au asociat pe Internet şi le-au dat împreună în judecată. Cazul a fost săptămâni întregi în presă şi a influenţat legile şi politicile băncilor. Indiferent dacă vor câştiga sau nu procesele, ceva s-a schimbat fundamental în felul în care sunt trataţi clienţii: acum pot riposta.

Hipsteri împotriva dictaturii

Primele acţiuni coordonate pe Internet au fost flashmob-urile (acţiuni scurte şi aparent spontane). Clay Shirky spune că ele au apărut în 2003, când un tip care se semna “Bill din New York” a început să trimită e-mailuri în masă, care chemau oamenii la o anumită oră într-un anumit loc să se bată cu perne sau să facă alte lucruri aparent spontane şi inexplicabile. Flashmob-urile au devenit o modă, s-au răspândit în Toronto, Londra, Paris şi alte oraşe mari. Dar iniţiatorul era de fapt un jurnalist de la revista Harper’s, care voia să facă mişto de hipsterii care ar fi în stare să facă orice tâmpenie li se pare “rebelă”.

Doar că, în 2006, flashmob-ul ajunge în Belarus, ţară sub dictatură. Cineva a scris pe un blog «Hai să ne strângem în Piaţa Octombrie din Minsk mâncând îngheţată.» Atunci, lumea a avut ocazia să vadă cum în Belarus poliţişti sub acoperire arestează tineri pentru că mănâncă îngheţată. Asta voiau protestatarii, să atragă atenţia asupra regimului absurd. Ceea ce la New York e distracţie, la Minsk e acţiune politică foarte eficientă.

• Ziuaonline: Recunoasterea faciala: singura tehnologie pe care Google a retras-o

Google e recunoscuta pentru dezvoltarea unor tehnologii ce tin mai mult de science fiction decat de Silicon Valley, cum sunt masinile care se conduc singure, dar fostul CEO al companiei, Eric Schmidt, a dezvaluit-o pe singura care, dupa ce a fost construita de Google, a fost retrasa: recunoasterea faciala.

Marturisirea a fost facuta la o conferinta ce a avut loc in California, relateaza huffingtonpost. “Din cate stiu, este singura pe care Google a construit-o si, dupa ce am vazut rezultatul, am oprit-o”. “Personal, sunt foarte ingrijorat de conlucrarea dintre urmarirea telefoanelor si recunoasterea faciala”, a spus el, adaugand ca Google s-a temut ca aceasta capabilitate ar putea fi folosita atat de partea binelui, dar “si intr-un fel foarte rau”. Schimdt a descris un scenariu in care un “dictator malefic” ar putea folosi recunoasterea faciala pentru a identifica oamenii in multime si ar folosi-o impotriva propriilor cetateni.

Desi Google nu va lansa produse ce includ posibilitatea recunoasterii faciale, Schmidt a facut cunoscut ca platforme ca Google’s Android si Chrome ar putea permite unei a treia parti sa dezvolte si sa distribuie aceasta tehnologie.

• Realitatea.net: Tot mai mulţi adolescenţi suferă de “Depresia Facebook”

Folosirea reţelelor sociale online poate părea ceva distractiv şi nevinovat, însă doctorii susţin că acest lucru poate să determine, în rândul adolescenţilor, aşa numita “depresie Facebook“. Academia Americană de Pediatrie avertizează părinţii de apariţia unei noi probleme intitulată “depresia Facebook.” Ea apare ca urmare a vizionării pozelor şi status-urilor unor persoane care par mai fericite decât cel care le vede în acel moment, potrivit descopera.ro.

“Atunci când eu stau în casa şi sunt tristă că nu am ce să fac şi văd că alţi prieteni se duc şi petrec fără mine, intru într-o stare asemănătoare cu depresia“, povesteşte eleva de liceu Elizabeth Kisch. Cu toate acestea, fata spune că încearcă să nu ia prea în serios Facebook-ul. “Este foarte uşor să te compari cu alţii în funcţie de ce afişează ei pe Facebook, lucruri care pot sau nu să fie reale“, spune psihiatrul Ken Ensroth.

• Doxologia: Singurătatea, între izolare voită şi blestem

(…)

Lumea virtuală poate constitui o piedică reală în calea comunicării

Tristeţea, chiar depresia sunt trăiri ce pot proveni dintr-o stare de însingurare dureroasă, trăiri pe care le încearcă majoritatea dintre noi în anumite momente ale vieţii. Şi totuşi apare întrebarea: dacă avem atât de mulţi prieteni, dacă suntem înconjuraţi de atâţia oameni cu care socializăm, de ce ne simţim singuri, de ce suferim? Natsume Soseki, supranumit Charles Dickens al Japoniei, răspundea la această întrebare spunând că “singurătatea este preţul pe care trebuie să-l plătim că ne-am născut în această perioadă modernă, atât de plină de libertate, de independenţă şi de propriul nostru egoism”.

Deci, însingurarea poate fi o alternativă aleasă de noi. O izolare voită, în care ajungem să folosim firesc toate metodele de comunicare ce imită realitatea. Degetele devin taste, ochii sunt înlocuiţi cu ecranele, întâlnirile şi excursiile se transformă în evenimente planificate asemenea contractelor de servicii, pe care le fotografiem ca să le trăim mai târziu. Legaţi la cabluri sau circuite wireless nu ne dăm întotdeauna seama că acestea imită ceva real şi ne pot transforma gusturile şi dorinţele asemenea “aromelor identic naturale”. Lumea virtuală poate constitui o piedică reală în calea comunicării şi apropierii dintre oameni, în pofida tuturor beneficiilor oferite. Aceasta, prin faptul că facilitează un anume fel de minciună imposibil de demascat fără martorii din lumina ochilor noştri, din limbajul trupului, din modul în care respirăm sau în care tăcem între cuvinte. Prin faptul că ne ajută să creăm o imagine virtuală, imaginară, care vorbeşte despre noi, dar care totuşi nu este ceea ce suntem. Această lume electronică ne dă şi un surogat de apropiere umană care ne poate atrofia dorinţa de mai mult şi de adevărat, prin iluzia că apropierea există. (…)

• Bloombiz: Facebook nu-ti este prieten!

Intreaga lume traieste cu impresia ca Twitter si Facebook si-au propus sa aiba grija de utilizatorii sai si de informatiile acestora. Lucrurile s-ar putea sa nu fie chiar asa, potrivit celor de la Time.com. Toti utilizatorii ar trebui sa-si repete in minte ca Facebook nu este un prieten, este o afacere. Chiar daca legile care reglementeaza activitatea online si libertatea de exprimare pe Internet sunt abia la inceput, instantele de judecata folosesc deja statusuri de Facebook drept proba la dosar. In aceeasi situatie se afla si celelalte mari retele sociale, cum sunt Twitter, LinkedIn sau Foursquare. Insa pentru ca este cea mai mare, toata lumea, chiar si cea juridica, a inceput sa se raporteze la Facebook.

Toate aceste companii sociale au un singur scop: profitul, potrivit Techland, blogul de tehnologie al Time.com. Nu sunt malefice la radacini, dar nici nu le pasa foarte mult de utilizatorii sai. Doar de informatiile personale pe care le pot afisa in fata advertiserilor.

Cazul “planking”

Saptamana trecuta, mai multe publicatii au facut apel la Facebook sa interzica pozele cu tineri care fac “planking”, dupa ce un australian de 20 de ani si-a gasit sfarsitul in acest mod. Planking-ul, o adevarata senzatie pe internet, presupune sa stai intins, perfect drept, pe unele dintre cele mai nebunesti suprafete. Tanarul de 20 de ani din Australia a ales sa faca planking pe un balcon, la etajul sapte. Jocul a pornit in 2007, cand un grup de prieteni au inceput sa posteze pe Facebook poze care-i infatisau facand planking.

Facebook nu ar trebui si nu va bloca publicarea acestor poze.

De ce? Pentru ca nu este problema retelei de socializare, ci a celor care fac gesturi nesabuite. In concluzie, retelele de social networking sunt doar niste instrumente digitale. Ceea ce facem cu ele cade in responsabilitatea noastra. Facebook este doar o afacere, nu este prietenul nimanui si nici nu-si propune acest lucru. Utilizatorii trebuie sa fie atenti la ce scriu pentru ca atunci cand este chemat la bara, Facebook va fi gata sa depuna marturie.

• Romania Libera:

Facebook isi extinde tentaculele. Vezi ce servicii vor mai fi implementate

Facebook pregăteşte un parteneriat cu o serie de companii de distribuţie audio/video online pentru a lansa o aplicaţie care va integra pe reţeaua socială fişiere media din exteriorul site-ului, potrivit Mashable.com. Noua caracteristică va fi implementată, cel mai probabil, sub forma unui widget sau a unui tabel pe pagina de profil a utilizatorilor. Astfel, aplicaţia va afişa o listă formată din melodiile preferate ale acestora si le va permite prietenilor să asculte, la rândul lor, aceste melodii. Aplicaţia va funcţiona la fel şi în cazul fişierelor video sau a serialelor TV.

Se spune că reţeaua socială ar fi discutat chiar şi cu cei de la Spotify, un site care pune la dispoziţia utilizatorilor o colecţie gigant de melodii care pot fi ascultate, contra-cost. Această afiliere a dus la apariţia zvonului că Facebook doreşte să-şi înfiinţeze propriile servicii audio, dar se pare că este vorba de un parteneriat pentru înfiinţarea unei platforme media. În curând s-ar putea să puteţi vedea ce clipuri urmăresc prietenii tăi pe Netflix, sau ce melodii ascultă pe Pandora, chiar de pe pagina profilului de Facebook. O astfel de mişcare ar putea transforma Facebook centrul multimedia al internetului.

Având o astfel de platformă integrată în paginile utilizatorilor, compania speră să obţină acelaşi succes pe care l-a obţinut prin integrarea jocurilor. Mark Zuckerberg, directorul companiei, a declarat în timpul summitului G8 că ”oamenii ascultă muzică alături de prietenii lor. Muzică, televiziune, ştiri, cărţi – genul ăsta de lucruri le împărtăşesc oamenii în mod normal cu prietenii. Sper că vom putea avea un rol în creearea unor noi companii, precum şi în dezvoltarea într-o manieră mai socială a unor companii deja existente”.

Cei de la Facebook au lucrat mult pentru ca reţeaua de socializare să îşi întindă tentaculele asupra internetului şi pentru a convinge alte companii să folosească datele pe care aceştia le deţin pentru a da o tentă ”socială” serviciilor oferite. Efortul creării un platforme multimedia în cadrul reţelei sociale ar putea aduce beneficii majore companiei. Dacă, de exemplu, utilizatorii ar putea plăti pentru serviciile media oferite folosindu-se de moneda virtuală Facebook – ”Credits”.

Facebook doreşte să devină ”sistemul de operare” al internetului. Asta a devenit clar în 2007, când compania a achiziţionat sistemul Parakey, un sistem de operare online care le-ar putea înlocui pe cele clasice. Acum că Zuckerberg şi-a declarat intenţia de a dezvolta un serviciu multimedia pentru reţea, se pare că nu mai avem mult până la aparaţia FB-OS.

Franţa a interzis cuvintele Twitter şi Facebook la radio şi televiziune

• Drept&Internet (Bogdan Manolea):
  

Securizarea Internetului prin cenzura

Am scris pentru Dilema Veche de saptamina trecuta un articol despre securizarea Internetului prin cenzura (copiat si mai jos), ca parte a suplimentului “Libertatea de a fi supravegheat”

Simpatic este faptul ca ultimele 2 saptamani (de cind am scris articolul) au fost marcate de cele mai multe discursuri si declaratii pro-Libertatea Internetului din ultimii ani: Raportul ONU privind libertatea de expresie, discursurile ministrului de externe suedez Carl Bildt si alte speech-uri de la masa rotunda de la Bruxelles si de la EuroDIG. Ba chiar si declaratia G8 de la Deauville, care nu cuprinde termenul de “Internet civilizat” dorit de Sarkozy si are numeroase referiri la importanta drepturilor omului pe Internet. (dar e departe de a fi perfecta)

Mai jos si articolul original: Cum securizăm Internetul? Prin cenzură!

Prin anii ’60, americanii au vrut să facă o reţea de calculatoare care să supravieţuiască oricărui atac nuclear. Pentru asta au construit un tip de reţea simplă, deschisă şi descentralizată, pe care o numim astăzi Internet. Noua idee a fost ca punctele reţelei să îndeplinească doar activitatea tehnică necesară de bază (transmiterea informaţiei mai departe), fără a gîndi prea mult la ce fac. Adică sînt cam proaste. De altfel, Internetul mai este numit „the stupid network“ (reţeaua proastă).

Acest tip de reţea descentralizată şi deschisă, care a acaparat tot globul, are multiple avantaje practice. Printre care şi faptul că îndeplineşte funcţia urmărită iniţial – să supravieţuiască unui atac nuclear. Pe de altă parte, nu există un buton de închidere: Internetul nu se opreşte niciodată pentru revizii tehnice între orele 3 şi 4 în fiecare prima duminică din lună. Un alt avantaj, poate nedorit la început, este că e extrem de greu (niciodată 100% perfect şi aproape imposibil tehnic) de a instala un sistem de cenzură tehnică a Internetului. Astfel, libertatea de exprimare de pe Internet este egală cu nivelul cel mai ridicat al ţării conectate la reţea. Evident, aceasta ridică nişte probleme de securitate însemnate.

Libertatea strică

Dar unele state, unde Internetul a pătruns deja, nu-s mulţumite cu politica asta. Internetul, ca orice mass-media, trebuie să arate doar ce decide guvernul, nu? Motivaţii se găsesc suficiente, iar securitatea cetăţenilor este întotdeauna scoasă în faţă. Cum reţeaua asta făcută de americani nu este un lucru sigur, mai bine să încercăm să-i impunem tehnic nişte limite. Şi dacă poate fi făcută să arate doar ceea ce vrem noi, cu atît mai bine. Cam asta este politica unor state. Să le luăm pe rînd.

Cenzura Internetului in CHINA: Marele Zid Electronic.

Coreea de Nord a adoptat cea mai bună soluţie. Împiedică accesul cu totul. Doar 30 de site-uri nord-coreene există, toate aprobate dinainte de guvern. Oricum, se pare că doar un număr mic de potentaţi au acces la Internet. Din punct de vedere al securităţii, aceasta este, evident, cea mai eficientă decizie. Un principiu din domeniul securităţii zice că cel mai sigur calculator este cel deconectat de la Internet, dar şi de la curent. În plus, trebuie să fie îngropat la 100 de metri sub pămînt. Perfect adevărat!

China a adoptat un sistem mai perfid. Cu peste 400 de milioane de utilizatori de Internet, guvernul şi-a devotat resurse serioase pentru un Mare Zid Chinezesc al Internetului (Great Firewall of China). Unul dintre cele mai mari şi mai sofisticate sisteme de filtrare a conţinutului pe Internet a fost creat din fonduri guvernamentale pentru a se putea garanta siguranţa cetăţenilor chinezi cînd navighează online. În special prin limitarea accesului la orice conţinut ce ar putea aduce atingere sistemului de stat (ar fi mers aici „orînduirii socialiste“, nu?). Acest sistem este impus şi tuturor furnizorilor de servicii Internet, firmelor online care lucrează în China, inclusiv motoarelor de căutare. De exemplu, dacă vei căuta „Tien an men 1989“, nu vei găsi nimic referitor la evenimentele din 4 iunie.

Sistemul de filtrare este completat de unul de propagandă online, cu utilizatori însărcinaţi cu atribuţii de „dezbatere şi convingere“. Pentru că nici un sistem de filtrare nu este perfect, autorităţile chineze iau şi măsuri suplimentare de închidere a robinetului de informaţie, atunci cînd lucrurile par a ieşi de sub control (vezi violenţele etnice din Xinjiang, iunie 2009), iar Facebook şi Twitter sînt pe lista neagră a site-urilor care nu pot fi accesate. Din motive de securitate, evident. Pentru că sînt mult prea greu de controlat.

Turcia ar fi trebuit să fie un exemplu mai bun, mai ales în demersurile sale de integrare europeană. Însă unul dintre articolele din Codul Penal care incriminează orice insultă adusă fostului preşedinte Atatürk a fost folosit de numeroase ori pentru a obţine în instanţă blocarea unor site-uri întregi (de exemplu YouTube, Blogger sau WordPress). Niciodată nu s-au gîndit ca întîi să-i notifice pe administratorii site-urilor respective. Mai nou, lucrurile par a merge în mai rău. La finalul lui aprilie 2011, o instituţie prezidenţială a trimis tuturor furnizorilor de Internet şi găzduire de site-uri o listă de 138 de cuvinte ce trebuie filtrate pe Internetul turcesc. Unele erau în engleză (girl, free, partner), iar altele în turcă (yasak – interdicţie sau itiraf – confesiune). Dacă planul acesta pare a fi eşuat, o altă iniţiativă lansată la începutul lui mai 2011, anunţată de altă instituţie oficială, de data aceasta guvernamentală, prevede că toate calculatoarele din Turcia conectate la Internet vor fi obligate să instaleze o măsură de securitate obligatorie, dar confidenţială. Adică să instaleze una dintre cele patru variante de filtre obligatorii: familie, copii, domestic sau standard. Lista de site-uri blocate de filtre nu este disponibilă public.

Măsuri europene

Toate aceste măsuri de filtrare şi blocare a conţinutului ilegal, de către diverse ţări, au fost criticate în numeroase ocazii de oficiali ai SUA sau de cei ai Uniunii Europene pentru că încalcă libertatea de exprimare. Numai că şi ţările Uniunii Europene se joacă cu aceleaşi idei. Motivaţii oficiale ale blocării sînt legate de alte subiecte, de obicei mai sensibile şi mai comerciale: farmacii de pe Internet neautorizate sau jocuri de noroc nelicenţiate pe un anume teritoriu (ex. Franţa, Italia), pornografia infantilă (ex. Danemarca, Suedia, Marea Britanie) sau chiar adultă (ex. România) ori protecţia drepturilor de proprietate intelectuală (ex. Olanda – deocamdată există doar un proiect de lege – sau Franţa, cu un sistem de verificare a întregului conţinut pentru a depista posibilele încălcări ale dreptului de autor, legea HADOPI) – toate acestea sînt folosite pentru a impune exact aceleaşi măsuri criticate în „ţările nedemocratice“, inclusiv filtre secrete de site-uri considerate ilegale, care trebuie să fie puse în aplicare de furnizorii de Internet.

Din motive rareori justificate, măsurile de securitate par atît de necesare încît nu mai putem accesa Internetul fără ele. În schimb, rămîn doar argumente teoretice şi filozofice crearea unei infrastructuri de cenzură care poate fi (şi în unele cazuri este deja) abuzată, atingerea implicită adusă libertăţii de exprimare sau inutilitatea măsurilor tehnice care pot fi uşor depăşite. Nici măcar principiul fundamentat al unui stat de drept, prin luarea unei măsuri de blocare cu evitarea unei decizii judecătoreşti, nu mai are destulă forţă. Cu atît mai puţin soluţia evidentă şi legală – deja existentă – de ştergere a conţinutului declarat ilegal şi pedepsirea celor vinovaţi pentru publicarea sa pe Internet.

De fapt, nici în UE nu sîntem departe de China. Grupul de lucru care se ocupă de aplicarea legii în Consiliul European a luat în discuţie la 3 martie 2011 un plan pentru crearea unei „graniţe virtuale Schengen“ în UE. Într-o prezentare denumită „Către un Cyberspaţiu European Unic şi Sigur“, făcută publică abia în mai 2011, furnizorii de Internet europeni erau propuşi să joace rolul de vameşi ai tuturor informaţiilor pe care un european ar avea dreptul să le acceseze pe Internet. Déjà-vu?

Pare inacceptabil în zilele noastre ca poştaşul să filtreze scrisorile care ajung la tine. Sau ca operatorul tău de telefonie să decidă de la cine ai voie să primeşti telefoane. Doar în cazul Internetului, măsura similară – blocarea prin furnizorul de acces a oricărui site – este văzută, doar de puţini sperăm, ca o măsură de securitate, şi nicidecum una de cenzură a libertăţii de exprimare.

Fiecare este responsabil pentru ceea ce scrie. Si pe net.