Nu mai sunt admiși, de circa 10 ani, în marile corporații, decât specialiștii formați în sistemul din care face parte respectiva corporație, iar această situație se dezbate la nivel de experți în HR. Dacă până acum consideram că este nevoie de studii aprofundate, indiferent de universitatea la care se fac, pentru a avea acces la locurile de muncă din domeniul în care ne-am pregătit, ar trebui să luăm în considerare aceste dezbateri din HR, pentru că deja se pune problema altfel: nu mai contează nivelul de pregătire profesională, ci doar acceptabilitatea. Iar această acceptabilitate ține de încadrarea în paradigma pe care o reprezintă grupul – care poate fi corporația. Practic, în HR se ia în calcul mai mult felul în care gândesc angajații, viziunile, opiniile politice, preferințele sexuale, raportarea la religie, nu valoarea profesională. Pornind de aici, putem înțelege că George Soros nu alocă degeaba un miliard de euro pentru a finanța universități și cercetarea în științele socio-umane, ci își pregătește viitorii lideri care vor conduce corporațiile, guvernele și lumea, în ansamblul ei.
