Care poate fi, deci, justificarea sistemului de control și monitorizare tehnologic care a apărut în jurul nostru cu o rapiditate și o fluiditate curioasă în ultimul an? Și ce ar putea explica limbajul ciudat de asemănător în care guvernele lumii explică și justifică acest sistem, pe care atât de mulți l-au adoptat în moduri similare, cu tehnologii similare, în perioade de timp similare? Pretextul este faptul că „nevaxații” sunt un pericol pentru societate și că „vaxații” trebuie protejați de ei. Dar așa cum vedem pe teren în Irlanda, pretextul este lipsit de temei. Dacă am opera, așa cum pretindem că o facem, pe temeiul rațiunii – dacă am fi cu adevărat „adepţi ai Științei” – atunci am demonta aceste sisteme în acest punct. În schimb, ne mişcăm mai adânc în ele. Suntem conduși într-un viitor în care scanarea unui cod pentru a dovedi că ești un membru sigur și ascultător al societății va fi o trăsătură permanentă a vieții, la fel de indiscutabilă precum cardurile de credit și permisele de conducere. Ne îndreptăm către vaccinarea obligatorie forțată a întregii populații – inclusiv copiii – și pedepse cu închisoarea pentru cei care refuză. Până la sfârșitul iernii, am putea trăi într-o lume în care statul a preluat controlul complet asupra corpului nostru, iar singura noastră șansă de a rămâne membri activi ai societății este să ne supunem fiecărei instrucțiuni și să acceptăm monitorizarea digitală permanentă pentru a ne dovedi supunerea. (…)
Narațiunea nu se leagă, povestea nu se adună, totuşi își face treaba. Este folosit pentru a invoca și justifica o tehnocrație autoritară fără precedent, care ne blochează pe toți fără consimțământ, fără dezbateri și fără drept de renunțare. În doi ani scurti, dar importanți, acesta este ceea ce am devenit. Noi, cei din Occident, care am petrecut decenii, dacă nu secole, dând lecții restului lumii despre „libertate” și, uneori, încercând să-i bombardăm ca să o accepte. Noi cei care am inventat chestia asta numită „liberalism”; noi care acum o îngropăm. Nu a fost nevoie de mult, nu-i așa, pentru ca cuvintele noastre să fie dezvăluite ca fiind goale?
