“Moderatii” UDMR sufla in panzele iredentistilor de la Budapesta si sustin proiectul Gold Corporation Rosia Montana

• Evenimentul Zilei: Tokes pierde monopolul relației cu Budapesta. Discuție tete-a-tete Kelemen-Orban la Tușnad, ușă deschisă pentru colaborarea FIDESZ-UDMR

UDMR a deschis uşa normalizării relaţiilor cu partidul de guvernare ungar, FIDESZ la lucrările Şcolii de Vară de la Tuşnad. Profitând de eşecul înregistrării partidului europarlamentarului Laszlo Tokes la tribunal, liderul UDMR Kelemen Hunor a avut sâmbătă seară o întâlnire între patru ochi cu premierul ungar Victor Orban. Kelemen Hunor a declarat, pentru Evz, că discuţia a constituit un preambul spre normalizarea relaţiilor, urmând să aibă noi întâlniri cu cei din FIDESZ în această toamnă.

Tactica lui Kelemen de apropiere de FIDESZ loveşte în interesele europarlamentarului Laszlo Tokes şi ale Consiliului Naţional al Maghiarilor din Transilvania, până mai ieri singurii parteneri de colaborare cu partidul de guvernământ ungar, care pretindeau o relaţie de monopol cu Orban în speranţa unui sprijin consistent pentru subminarea poziţiei Uniunii în maghiarime prin crearea unui nou partid politic.

Spre deosebire de predecesorul său, Marko Bela, noul lider al Uniunii nu a ascuns intenţia sa de normalizare a relaţiilor cu FIDESZ, în ciuda sprijinului pe care formaţiunea lui Viktor Orban l-a oferit în mod deschis demersului episcopului Laszlo Tokes de crearea a unei alternative politice la UDMR.

Huiduiţi de către unii udemereşti la ultimul Congres al Uniunii, reprezentanţii FIDESZ au beneficiat de un alt tratament la recentele şcoli de vară organizate la Tuşnad. Cu Tokes şi planul acestuia de înfiinţare a unui partid în secuime neutralizat de către Tribunalul Bucureşti, liderii UDMR şi-au înteţit invitaţiile la dialog.

“Eu de la bun început am spus chiar înainte de Congres că relaţiile trebuie normalizate între FIDESZ şi UDMR. Am solicitat în câteva rânduri o întîlnire cu Viktor Orban. Cu toate că ne cunoaştem de 21 de ani, nu a existat nici o supărare între noi. La Tuşnad am avut o întâlnire unde am participat mai mulţi reprezentanţi UDMR şi FIDESZ, urmată de o discuţie între patru ochi cu domnul Orban. Am convenit o deschidere a dialogului pe care o vom continua în toamnă prin discuţii între conducerile celor două formaţiuni. Am deschis uşa pentru o colaborare” a declarat pentru EVZ, Kelemen Hunor.

Cu doar câteva zile în urmă, la Universitatea de Vară de la Băile Tuşnad, liderul Uniunii se pronunţa pentru crearea unei Axe Bucureşti – Budapesta – Bruxelles ca o condiţie pentru atingerea dezideratului autonomiei. În opinia liderului Uniunii, sprijinul autorităţilor ungare le-ar permite oamenilor din Transilvania să trăiască liber şi în siguranţă pe plaiul lor natal, dar această susţinere nu este suficientă fără găsirea unor parteneri cu greutate la nivel internaţional.

Primii paşi făcuţi în direcţia colaborării i-au îngrijorat pe europarlamentarul Laszlo Tokes şi pe liderii din CNMT. Izolarea UDMR şi monopolizarea de către radicalii maghiari din România a relaţiei cu partidul de guvernământ constituiau atu-urile pe care gruparea a încercat să le folosească pentru a primi un sprijin cât mai consistent pentru asigurarea succesului construirii unei alternative politice la actuala Uniune.

“Eu constat supărarea domnului Tokes. Ieşirile domniei sale din ultima vreme se datorează şi acestui fapt. Eu nu am vrut niciodată să-l înlocuiesc pe domnul Tokes în relaţia sa cu FIDESZ. Înţeleg că domnul Tokes doreşte o relaţie de monopol cu acest partid, dar este problema domniei sale. Important este că atunci când discutăm despre problema minorităţilor maghiare din România, UDMR nu poate fi ocolit“, a mai spus Kelemen.

• RFI:

Roşia Montană: revigorare economică sau catastrofă culturală?

Arhitectul Şerban Sturdza declară că proiectul de la Roşia Montană şi vestigiile arheologice nu pot coexista. “În cazul nostru, la Roşia Montană, operaţia de extragere şi şantierul se suprapun peste vestigiile arheologice. Asta înseamnă că cele două nu pot coexista în substanţă şi că acest fapt ar trebui să stea la baza discuţiilor. Or ceea ce se discută acum este o strategie pas cu pas: începând dintr-un colţ, care-i important, acest Masiv Cârnic, începi să distrugi substanţa însăşi a acestei zone“, explică preşedintele Fundaţiei Pro Patrimonio, Şerban Sturdza. (…)

Kelemen Hunor se apără în scandalul Roşia Montană

Rep.: Cum le răspundeţi, domnule ministru Kelemen Hunor, celor care vă cer demisia, pentru că aţi aprobat descărcarea de sarcină arheologică pe Masivul Cârnic, un prim pas către distrugerea Roşiei Montana, în opinia ecologiştilor?

K.H.: Primul pas către distrugerea Roşiei Montana sau patrimoniului cultural naţional este nepăsarea şi neluarea unei decizii. De zece ani, de 11 ani, de când există această licenţă, facem seminarii, facem demonstraţii, tabere, dar nimeni nu pune nimic concret pe masă pentru a păstra patrimoniul cultural naţional. Eu puteam să iau o decizie că nu mă implic sau refuz poziţia specialiştilor şi mai aşteptăm vreo zece ani şi în faţa ochilor noştri se prăbuşeşte patrimoniul de acolo. Sau pot să fiu pro-activ şi pot să caut soluţii să salvez cât se poate salva. Sigur, asta nu înseamnă că se va deschide mina sau mineritul acolo, pentru că nu ministrul Culturii decide, dar în ceea ce priveşte patrimoniul cultural construit, eu am căutat o poziţie pro-activă şi o soluţie în cazul în care se merge mai departe cu celelalte avize şi bineînţeles, hotărârea de Guvern va fi favorabilă începerii mineritului.

Rep.: Dar ca să fie clar, dvs. susţineţi sau nu proiectul minier de la Roşia Montană, domnule Kelemen Hunor?

K.H.: Eu susţin o soluţie prin care să se poată păstra patrimoniul construit, în proporţie de 80% şi o soluţie prin care aducem 140 de milioane de dolari pentru patrimoniul construit, în condiţiile în care ministerul cheltuie anual cam 15 milioane de dolari pentru patrimoniul construit, pentru restaurare, renovare. O astfel de soluţie pot să susţin, doar din punctul de vedere al Ministerului Culturii. Eu nu mă pricep la partea de tehnologie, cianură ş.a.m.d.. Cei care confundă şi cei care intenţionat amestecă aceste lucruri ori nu sunt corecţi ori încearcă să manipuleze opinia publică, spunând că patrimoniul cultural naţional va fi distrus de cianură. Nu sunt astfel de legături în nici un caz.

• Realitatea.net:

Academia Română îndeamnă la responsabilitate în ceea ce priveşte Roşia Montană

“Ţinând cont de complexitatea şi aspectele variate ale proiectului, Prezidiul Academiei Române a decis, în şedinţa de miercuri, să menţină poziţia anterior exprimată şi îngrijorările cu privire la consecinţele şi riscurile posibile, mai ales pe termen mediu şi lung“, se menţionează într-un comunicat transmis, miercuri, AGERPRES, de Biroul de presă al prestigiosului for.

Cei trei membri ai Academiei Române care au făcut parte din “Grupul independent de monitorizare a Proiectului Roşia Montană” nu sunt reprezentanţi acreditaţi ai Academiei şi au exprimat opinii personale, iar domniile lor reprezintă o minoritate nesusţinută de marea majoritate a membrilor Academiei, precizează Prezidiul Academiei.

La şedinţă au participat preşedinţii secţiilor de specialitate şi ai filialelor din ţară (Cluj, Iaşi, Timişoara), care au discutat aspecte recente legate de proiectul de exploatare minieră auriferă din Munţii Apuseni.

Recent, Academia Română, Pro Patrimonio şi ICOMOS România au solicitat Ministerului Culturii şi Patrimoniului Naţional (MCPN) “salvarea situl istoric minier Roşia Montană (anticul Alburnus Maior, nord-vest de Bucureşti), o componentă inestimabilă a patrimoniului universal, care este ameninţată cu dispariţia iminentă, dacă proiectul minier propus de Roşia Montană Gold Corporation (RMGC) este autorizat de statul român”.

În opinia conducerii Academiei Române, exprimată anul trecut, depozitele de aur din subsolul României reprezintă o resursă neregenerabilă de importanţă strategică naţională, proprietatea statului român, a cărei soartă nu poate fi decisă numai de autorităţile locale, Biroul Prezidiului Academiei Române apreciind că decizia cu privire la oportunitatea exploatării resurselor aurifere ar trebui luată prin consultarea întregii populaţii a ţării, eventual printr-un referendum naţional.

Referitor la proiectul Roşia Montană, Academia Română a atras atenţia încă din anul 2009 asupra a ceea ce consideră a fi “o eroare cu efecte negative asupra comunităţii, mediului înconjurător şi vestigiilor arheologice din zonă”, semnalând “consecinţele riscante pentru statul român”.

“O analiză obiectivă demonstrează că proiectul nu reprezintă o lucrare de interes public şi, prin urmare, nu justifică efectele colaterale negative şi riscurile implicate în proiect”, se stipula în declaraţia Academiei Române.

Reacţia prezidiului Academiei Române vine după ce, potrivit site-ului companiei Roşia Montană Gold Corporation (RMGC), Grupul Independent pentru Monitorizarea Patrimoniului Cultural din Roşia Montană (GIMPCRM) a transmis concluziile şi recomandările sale, după şase luni de cercetări şi consultări cu experţi din domeniu, opinia experţilor în patrimoniu fiind aceea că proiectul minier Roşia Montană reprezintă singura soluţie concretă de reabilitare şi restaurare a patrimoniului zonei, prin intermediul investiţiilor financiare propuse de către compania menţionată.

GIMPCRM are şi un set de 17 recomandări specifice, majoritatea adresate RMGC, unele adresate autorităţilor competente, pentru a se asigura că măsurile de protecţie şi punere în valoare a patrimoniului au maximum de efecte benefice.

Totodată, Grupul de experţi consideră că planurile alternative de dezvoltare a Roşiei Montane, care pornesc de la premisa conservării ‘in situ’, iar apoi a punerii în circuit a tuturor vestigiilor de patrimoniu conţin, în marea lor majoritate, doar declaraţii generoase, fără a avea însă un fundament realist de implementare.

Aşa cum reiese din datele şi informaţiile prezentate în raportul GIMPCRM, Roşia Montană nu îndeplineşte criteriile şi standardele prevăzute de regulamentul UNESCO, chiar şi sub protecţie UNESCO, în absenţa unui program masiv de investiţii, pe care nici UNESCO, nici fondurile publice nu îl pot asigura, patrimoniul din Roşia Montană neputând fi salvat.

În finalul documentului transmis, GIMPCRM recomandă autorităţilor competente să urgenteze procesul de decizie cu privire la implementarea proiectului minier propus de RMGC. “Prelungirea stării de incertitudine, absenţa investiţiilor în patrimoniu, precum şi starea avansată de degradare în care se află acesta nu fac decât să ne apropie cu paşi repezi de momentul în care situaţia dezastruoasă a celor mai multe obiective de patrimoniu va căpăta o turnură ireversibilă. GIMPCRM atrage atenţia că absenţa unor politici naţionale coerente în domeniu, a mijloacelor de aplicare a prevederilor legilor existente face ca situaţia din Roşia Montană să fie ilustrativă pentru starea patrimoniului naţional“, subliniază specialiştii în patrimoniu.

“Grupul independent de monitorizare a Proiectului Roşia Montana” a fost constituit în luna februarie a acestuia an, din el făcând parte: acad. Alexandru Vulpe, preşedintele Secţiei de Arheologie şi Ştiinţe Istorice a Academiei Române; acad. Răzvan Theodorescu, membru al Secţiei de Arte, Arhitectură şi Audio-Vizual a Academiei Române, secretar general al Asociaţiei Internaţionale de Studii Sud-Est Europene (UNESCO); acad. Ioan Aurel Pop, membru al Secţiei de Arheologie şi Ştiinţe Istorice a Academiei Române; prof. univ. dr. doc. Nicolae Gudea, Universitatea Babeş-Bolyai din Cluj-Napoca; conf. univ. dr. Vasile Moga, Universitatea 1 Decembrie din Alba Iulia; prof. univ. dr. Ioan Opriş, Universitatea Valahia din Târgovişte; conf. univ. dr. Alexandru Diaconescu, Facultatea de Istorie şi Filosofie a Universităţii Babeş-Bolyai din Cluj-Napoca; conf. univ. dr. Florin Anghel, Facultatea de Istorie şi Ştiinţe Politice a Universităţii Ovidius din Constanţa şi prof. dr. univ. Arh. Augustin Ioan, Universitatea de Arhitectură şi Urbanism “Ion Mincu”, Bucureşti.