Alte sute de mii de bugetari pe LISTA NEAGRA IN 2012/ Rasteala IPOCRITA catre BANCILE STRAINE a lui Traian Basescu/ Romania, ”ELEVUL MODEL al FMI”. E de bine, credeti?/ BUGETUL 2012 – BUGET ANTISOCIAL: sacrificarea populatiei!

25-11-2011 12 minute Sublinieri

Get Adobe Flash player

Ministrul Muncii, Sulfina Barbu, a declarat, vineri, referitor la cele aproximativ 120.000 de persoane care vor fi disponibilizate în 2012 din sistemul bugetar, că se fac analize pentru a şti câţi oameni vor pleca din fiecare sector. Ministrul Muncii, Sulfina Barbu, şi cel al Educaţiei, Daniel Funeriu, au participat vineri, la Comitetul de monitorizare al proiectelor europene privind dezvoltarea resurselor umane, alături de membri ai sindicatelor şi reprezentanţi ai societăţii civile. Sulfina Barbu a declarat că din sistemul bugetar vor fi disponibilizate în 2012 aproximativ 120.000 de persoane, care vor fi şi din administraţie. “Nu au fost făcute analize concrete pentru a şti câţi oameni vor pleca din fiecare sector, aceste analize fiind în desfăşurare. Cei care părăsesc sistemul bugetar se pot angaja în privat, pentru că sunt locuri disponibile”, a spus ministrul Muncii.

Preşedintele Traian Băsescu a declarat, joi, la Economist Conferences Bucharest Summit, că procesul de reducere a numărului de salariaţilor bugetari va continua, România urmând să-şi fixeze acest număr la 1,1 milioane până la sfârşitul anului 2012. Acest proces  va continua, România urmând să-şi fixeze numărul de salariaţi la stat în jurul a 1,1 milioane, coborând de la 1,4 milioane până la sfârşitul anului 2012″, a spus Băsescu. El a arătat că, de la 1 ianuarie 2010 până în octombrie 2011, numărul de bugetari s-a redus cu 180.000, cu o medie de 5.000 de bugetari pe lună.

O prioritate de care sunt obligat sa vorbesc la fiecare iesire publica este legata de reforma statului. Probabil ca niciun politician roman nu a fost constient de reforma statului pana la izbucnirea crizei.

Cu aceasta ocazie ne-am vazut costurile uriase legate de functionarea statului si a celor cu protectie sociala. Aceste reforme sunt in plin proces de implementare.

Numarul de salariati bugetari s-a redus cu 180.000 in Romania, la inceput intr-un proces mai brutal, apoi mai bland. Acest proces va continua. Intentionam sa avem 1,1 milioane bugetari pana la sfarsitul lui 2012, de la 1,4 milioane.

Este un proces care continua cu cresterea locurilor de munca, generate in primul rand in industrie, servicii si investitiile bugetului de stat.

Romania a descoperit practica de a face politica cu bani publici in ultimii cinci ani.

Educatia e o alta zona prioritara. Noua lege a educatiei e menita sa restructureze profund educatia.

Piata muncii a fost o prioritate pentru guvern, iar noul Cod al Muncii echilibreaza drepturile intre cel care lucreaza si cel care investeste. Era foarte greu pentru un proprietar de a face concedieri, acum s-a echilibrat acest lucru. Desi au existat proteste sindicale, apreciez responsabilitatea cu care sindicatele au tratat aceasta schimbare profunda a Codului Muncii, care liberalizeaza piata muncii, scoate la suprafata munca la negru.

Avem un mare hop, care trebuie trecut in acest an si anume noua lege a sanatatii. Obiectivul noii legi e o interferenta puternica intre finantarea de la bugetul de stat si finantarea privata.

Sper ca cel mai tarziu saptamana viitoare acest proiect sa fie lansat in dezbatere publica si sa fie in cel mai scurt timp aprobat de parlament sau prin asumare in prima parte a anului viitor.

Vreau sa cred ca anuntul facut de Banca Austriei cu privire la reducerea fluxurilor de capital a fost ori o eroare, ori o neintelegere a efectelor. Nu am vrea sa le aducem aminte prietenilor nostri europeni cat au conditionat admiterea in UE de privatizarea sistemului bancar.

Mesajul meu e ca “domnilor, ati obtinut profituri uriase, iar daca va veti pregati sa lasati economia romaneasca fara finantare in timp de criza va fi un act lipsit de fair-play in relatia cu Romania”.

Nu cred ca vom fi pusi, noi tarile care am venit mai tarziu in UE, sa platim factura lacomiei sistemelor bancare. S-au creat mecanisme de capitalizare a bancilor si apelul meu e sa apelati la aceste mecanisme, nu sa sugrumati economia romaneasca.

Consilierul guvernatorului BNR, Adrian Vasilescu, sustine ca banii bancilor austriece se afla in casele si in frigiderele romanilor si ca trebuie luati inapoi. “Raiffeisen a dat multi bani la noi, a dat credite si cu buletinele, s-au dus multi bani la romani. Banii lor sunt aici: in casele romanilor, in frigiderele romanilor, in masinile romanilor. Acesti bani trebuie luati inapoi”, a declarat Adrian Vasilescu, joi, intr-o interventie la B1 Tv. (…)

(…)  Marea problemă nu este că ne întoarcem la nefericita situație din 2008 ci că ne-am învârtit inutil în cerc preț de vreo 15 miliarde de euro. În acești trei ani, cu ajutorul banilor de la FMI, nu am făcut altceva decât să punem umărul pentru cârpirea unor bănci care, din păcate, nu ne aparțin în niciun fel. S-a tot făcut caz de susținerea creditării, impulsionarea IMM-urilor și multe alte slogane inutile. La trei ani de criză am reușit, grație sfaturilor date de unii binevoitori externi, să închidem peste 200 000 de afaceri mici, să creștem aberant numărul celor fără job și să dezechilibrăm teribil economia. În cazul în care s-ar fi refuzat șantajul băncilor probabil am fi avut de-a face cu o aterizare forțată care ar fi avut ca efect o curățare rapidă a sistemului și devalorizarea leului. În cazul picajului unor bănci, statul ar fi avut pârghiile necesare să intervină, chiar dacă ar fi fost vorba de naționalizări.

Nu s-a mers pe calea logică, ci s-a ales mult mai păguboasa paradigmă occidentală de naționalizare mascată a pierderilor. Cu toate că România ar fi trebuit să fie lovită de criză doar tangențial(datorită nivelului rudimentar al pieței financiare locale), iată-ne luând în piept din plin cel mai radical val al crizei. Mai grav e că, după trei ani de tăieri continue, revenim la situația inițială, mult mai fragili, mult mai expuși și extrem de puțin reformați.

Sunt numeroase întrebări cărora cineva trebuie să le răspundă.

De ce a trebuit să renunțăm la controlul asupra sistemului bancar(lăsați baltă nebunia cu așa au vrut ăia de la UE)?

De ce a trebuit să ne supunem voinței altora cu toate că avem destule exemple contrare în Est? Nu cumva adevărata cauză este aceea că suntem foarte proști? Nu trebuie să ne simțim jigniți. Trebuie să fim la fel de pragmatici ca americanii și să conștientizăm realitatea, după care să facem un plan clar de depășire a inconvenientului. Problema însă nu este numai aceea că suntem proști.

Adevărata piatră de moară pe care o avem agățată de gât aceea că suntem ticăloși, deosebit de ticăloși. (…)

Nota noastra:

Rasteala prezidentiala la Banca Centrala a Austriei este ipocrita si populista – ca tot se face caz de populism. Chiar asa, daca tot se lauda ca e de dreapta, actuala putere nu ar trebui sa spuna nici pâs la decizia bancilor private austriece. Pai nu ni se impuie capul cu ineficienta statului si cu economia capitalista? Ce se baga statul in afacerile private ale bancilor, care va sa zica? Asta e doar o contradictie elementara. In realitate, Traian Basescu isi permite sa joace populist cu bancile pentru ca se inscrie intr-un scenariu mai larg, european. Scenariul bancilor care isi retrag lichiditatile si care trebuie, prin urmare, recapitalizate – adica finantate de stat, lucru pe care il si invoca luptatorul anti-sistem bancar. Rolul pe care The Economist il atribuia lui Mugur Isarescu, acela de guvernator indignados ca pleaca filialele bancilor din Est, pare ca si-l atribuie, pana una-alta, chiar seful statului. Pe plan european, o astfel de situatie contribuie la edificarea aceluiasi guvern european: nu e frumos sa retragem bancile din Est, deci e nevoie de acele instrumente financiare pan-europene de recapitalizare si de garantare a datoriilor. Daca Traian Basescu (si Mugur Isarescu) chiar ar fi vrut sa puna stavila jafului bancar, ar fi avut la indemana solutia nationalizarii fatise bancilor respective. Nu a nationalizarii ca practica prin care se ia de la saraci (prin acorduri FMI sau europene) si se da la bogati (la banci – adica recapitalizare) ci ca practica de interdictie a scoaterii de capital din tara. S-a practicat asa ceva in perioada interbelica. Pur si simplu nu mai lasi pe nimeni sa mai scoata bani din tara, adica sa repatrieze aiurea profitul obtinut aici. Evident ca asa ceva, cu tot vizionarismul si curajul prezidential, cu tot indignadosul butaforic al Bocului de la BNR, nu se va intampla. Niciodata.

Mai ales cand vezi care e gandirea, de fapt, cf. Adrian Vasilescu. Care va sa zica, au venit bancile austriece si de aceea avem case si frigidere. Ce tupeu! Strigator la cer... De parca nu s-a platit camatareste tot ce s-a luat prin credit! Va dati seama ca daca asa gandeste consilierul guvernatorului BNR, ce fel de pres de lustruit pantofii de lux ai occidentalilor este banca nationala. Care a fost, de fapt, realitatea? Pai exact invers. In primul rand, apropierea Romaniei (ca si a Greciei, sau a oricarei tari din Est) de zona euro si de integrarea europeana au deschis granitele acestor spatii manevrelor si afacerilor bancare din Vest. Acolo unde au gasit teren de desfasurare, adica acolo unde bancile nationale au facut jocul lor, bancile vestice au invadat piata cu tot felul de produse financiare – credite – prin care au realizat profituri uriase si au marit artificial consumul. Cresterea artificiala a consumului (marcata si prin dereglarea balantei comerciale, importurile depasind exporturile, ceea ce reprezinta o alta forma de indatorare) s-a manifestat insa tot in beneficiul Vestului, pentru ca marfurile cumparate provin, ati ghicit, tot de acolo! Adica, in realitate, occidentalii ne-au imprumutat bani ca sa le cumparam marfurile (vezi dezvoltarea enorma a supermarketurilor)! Pentru ca Estul a fost pentru Vest DEBUSEU pentru banci si pentru industria lor.

Evident, nu peste tot au procedat la fel. In Polonia, de exemplu, nu au fost lasati sa isi faca jocurile. La noi… dupa cum se vede! Au fost si sunt lasati sa isi faca la virgula jocurile.

  • Voxpublica:

(Mihai Gotiu): Traian Băsescu, acest Isaac Asimov al României. Și ce se întâmplă la Universitatea București, la Istorie?

Isaac Asimov a scris legile roboților. A previzionat apariția androizilor. Colonizarea Galaxiei și a Universului de către rasa umană. Și pe fiecare din acestea (de la Pământ, la Solaria sau Aurora) și-a imaginat posibile modele de dezvoltare a societății. A rămas în istorie ca scriitor de science-fiction. Nimic mai mult, dar, în același timp, nimic mai puțin. La rândul său, Traian Băsescu vrea să intre în istorie. Măcar în istoria României. Nu în calitate de scriitor vizionar, ci în cea de președinte vizionar. Ce anticipează? În 2030, România ”va furniza mâncare pentru export, pentru că avem un potențial agricol uriaș. O țară (România – n.a.) care va fi un paradis pentru turism dacă reușim să ne menținem cele 30% de păduri virgine pe care le avem acum și cei peste 6.000 de urși pe care îi avem în Carpați “,a afirmat Băsescu, la conferința organizată de The Economist, la București.“O țară în care populația va fi mai mică, vom fi doar vreo 16 milioane, cu o populație îmbătrânită, și aici poate vom găsi soluții să creștem natalitatea, soluții care nu sunt neapărat financiare. De asemenea, o țară în care vom putea pleca cu TGV-ul de la Constanța la Paris, și trecând prin Canalul Mânecii să ajungem la Londra, ne vom face cumpărăturile în City-ul britanic “, și-a încheiat Traian Băsescu previziunile.

La fel ca Asimov (în special în seria ”Fundația”), Traian Băsescu pare să fi înțeles că anticiparea (previzionarea) viitorului este primul pas pentru modelarea lui. Dar nu e suficient. Spre deosebire de Asimov, ideile enunțate nu sunt însă ale lui Băsescu. Argumentul tursimului bazat pe pădurile virgine și pe miile de urși bruni din Carpați l-a preluat din (deja) celebrul ”Wild Carpathia”, difuzat de Travel Channel. Cel al reducerii populației României la 16 milioane de locuitori din analizele statistice, iar cel legat de ședința de shopping cu TGV-ul pe ruta Constanța-Londra din visurile părinților Statelor Unite ale Europei.

Faptul că președintele țării preia idei ajunse în dezbatere publică nu este un lucru rău. Dimpotrivă. Cum spuneam, nu este, însă, suficient. În calitate de președinte, Traian Băsescu poate influența într-o măsură mult mai mare viitorul, comparativ cu un scriitor de science-fiction. Însă influența lui se resimte doar în previziunea legată de reducerea populației( sfaturile legate de căutarea fericirii în altă parte pentru toate categoriile profesionale și sociale nemulțumite de starea lucrurilor în România fiind de notorietate). Viitorul paradis turistic românesc (după cum am mai scris și ieri) se bate însă cap în cap cu lobby-ul pe care Traian Băsescu îl face companiilor care vor să exploateze zăcămintele minerale ale Carpaților. Printre halde de steril și lacuri de cianuri ar fi de minune să mai iasă la vânătoare urșii bruni. Cât despre TGV-ul Constanța-Paris-Londra aștept cu nerăbdare amănunte. Ca să fie gata până în 2030 ar fi necesar ca măcar un prim studiu preliminar să existe pe undeva. Iar de se va construi în ritmul autostrăzilor autohtone, atunci cu siguranță din previziunea lui Traian Băsescu lipsește un zero. Fie că îl plasați după 2, fie după 3 (20030 sau 20300 e tot acolo).

***

Citesc de dimineață că forțele de ordine s-au simțit datoare să-i legitimeze pe participanți și să intervină la o dezbatere organizată la Facultatea de Istorie a Universității București. Pe Realitatea.net aveți informații, iar pe Facebook o înregistrare cu o parte a intervenției ”oamenilor de ordine”. ”Eșecul Universității anunță eșecul societății?”, ”Studenții: coduri de bare pentru decidenți?”, ”Universitatea produce cetățeni sau idioți?sunt întrebările la care își propusese să răspundă dezbaterea. Nu e de mirare că asemenea teme să fi stat în gâtul unor ”decidenți”. Dar de aici și până la intervenția forțelor de ordine e cale lungă. Aștept în continuare amănunte, în special de la cei care au fost acolo.

(Ciprian Domnisoru): Optimismul avocățesc al Elenei Udrea. România, elevul model la școala de corecție a FMI

Când ambasadorul Franței spune că România este “elevul model al FMI” poate ar trebui să ne punem semne de întrebare dacă este bine pentru o economie să fie caracterizată astfel. Elena Udrea pune semne de exclamare la afirmația ambasadorului și revine pe blogul personal la discursul despre responsabilitatea de care a dat dovadă guvernul Boc în această recesiune, arătând pisica cu situația macroeconomică proastă a Ungariei, care a preferat să nu se înfrupte din fondurile FMI.

Să răsfoim catalogul “elevilor model” al FMI:

–       Thailanda și Indonezia erau elevi model ai FMI, urmând sfaturile de liberalizare financiara până la izbucnirea crizei asiatice din 1997.

–          Egiptul lui Hosni Mubarak era numit de The Economist elevul model al FMI în 1999. Mubarak acceptase să participe la Războiul din Golf în schimbul anulării unei datorii istorice de 20 de miliarde de dolari si a

FMI si Grecia: o reprezentare realista si general valabila...

unui program de reforme marca FMI. The Economist comenta atunci că un avantaj al economiei egiptene era stabilitatea politică.

–          Irlanda este considerată elev model al FMI după ce a acoperit din buget pierderile băncilor printr-un pachet de austeritate de 85 de miliarde de euro.

–          Argentina lui Carlos Menem în 1989 era un elev model al FMI, privatizând masiv economia și liberalizând piața valutară într-un program numit “operație fără anestezic”.

–          Albania lui Sali Berisha era la începutul anilor 90 considerata elev model al FMI până la explozia jocurilor piramidale.

A fi numit elevul model al FMI nu este o laudă. În primul rând a fi elev model al FMI nu spune nimic despre nivelul corupției din țară sau despre cât de democratic este un regim. În al doilea rând măsurile de austeritate, de liberalizare și privatizare propuse de FMI pot adânci problemele unei economii- prin creșterea vulnerabilitatii externe, creșterea instabilității politice, blocarea creșterii interne,  incapacitatea funciară a unor guverne de a privatiza fără corupție sau prin contracte păguboase pentru stat.

Bucuria guvernanților că România este elev model ar trebui să ne îngrijoreze. Din împrumutul record România a alocat miliarde de euro pentru ca rezerva în valută a băncilor străine la BNR să poată fi diminuată în ton cu condițiile economice. Costul menținerii capitalului străin în România a fost creșterea datoriei publice. În ciuda acestui sacrificiu, România este în continuare expusă unor ieșiri de capital, atât de mult încât Wall Street Journal se întreba recent dacă nu cumva privatizarea masivă a băncilor din Estul Europei a fost o greșeală.

Adevărata responsabilitate de care ar fi putut da dovadă guvernul Boc ar fi fost evitarea unor măsuri extreme de austeritate prin reducerea contractelor păguboase din asfaltări, a achizițiilor de medicamente, a pierderilor companiilor publice și a restructurării administrației. În schimb, cu toate că a dispus de fonduri masive pentru acoperirea deficitului, guvernul Boc a trebuit să recurgă la populație pentru a asigura ținta de deficit, prin tăieri de salarii și servicii publice.

Că România a evitat barca Greciei devenind unul dintre cei mai mari debitori ai FMI cu 20 de miliarde de dolari nu e un lucru de laudă. Că în ciuda unui asemenea credit record guvernul a recurs la măsuri draconice de austeritate e un lucru de rușine. Că rămânem expuși unor ieșiri de capital este o situație îngrijorătoare. Bucuria Elenei Udrea că România este “elev model al FMI” este una avocățească, slabă consolare pentru populația care a suportat recesiunea din plin.

Asadar, suntem mangaiati pe crestet pentru ca am fost cuminti si am aplicat programul FMI la virgula. Ce ar putea insemna asta?

1. Ca actualii guvernanti, care au fost atat de zelosi in aplicarea acordurilor cu FMI, beneficiaza de intreg sprijinul institutiei financiare mondiale precum si de al celorlalte similare (BM, CE). Motivul e simplu: astfel de parteneri sunt ideali cand ai agende, contracte si politici de implementat.

2. Ca Romania sa fie in continuare elevul cel bun al FMI, va trebui sa aplice aceeasi agenda, ducand mai departe marsul impotriva societatii. Adica ne vom confrunta cu aceeasi propaganda a ”statului minimal”, a necesitatii concedierilor bugetarilor, a ”modernizarii” statului prin desfiintarea spitalelor, a scolilor si a functiilor sociale de baza ale unei guvernari ce se pretinde a fi ”europeana”, privatizarile societatile strategice din energie si transport.

Despre falsa problema a functiilor sociale ale statului vs. guvernul eficient s-a scris cu ceva vreme in urma, intr-un raport academic realizat de ICCV:

Functia sociala a statului roman este cea mai precara din UE (ca procent din PIB), dar si ca pondere din buget; Rezultatul acestei subfinantari este amplificarea costului social al crizei, degradarea serviciilor publice de baza si cresterea neincrederii in institutiile publice; Politica de taiere a salariilor si pensiilor contine riscul de a continua cu cresterea impozitelor si taxelor, fapt care ar duce la o reproducere a situatiei sociale din 1989, atat ca saracire, cat si ca explozie a tensiunilor sociale; Iesirea din criza impune o explorare imaginativa a optiunilor, in acest material fiind formulate cateva dintre ele din aria noastra de competenta, sunt concluziile Raportului social al Institutului de Cercetare a Calitatii Vietii al Academiei Romane (ICCV) “Dupa 20 de ani: Optiuni pentru Romania”, dat vineri publicitatii. […] Statul s-a retras din economie acolo unde era vital nevoie de el, dar s-a implicat distorsionant ca un partener corupator si demotivator in zone gri, care au devenit veritabile gauri negre de scurgere a resurselor existente. Reforma statului nu este scaderea lui.

Atunci, cum se explica mesajul ”optimist” al FMI? Pentru cei care au nevoie inca de lamuriri obiective, facem trimitere la un studiu (se poate descarca de pe pagina aceasta) in care se analizeaza comparativ, folosind date din 157 tari intre 1995-2005, modul in care FMI realizeaza prognozele sale economice si comportamentul politic al un tari. Ce a reiesit? Ca in prognozele realizate de FMI, tarile care voteaza cu SUA in cadrul ONU beneficiaza de prognoze favorabile privitor la inflatie. De asemenea, tarile care au angajat imprumuturi de la FMI beneficiaza si ele de prognoze favorabile. In limbaj academic, acest lucru este numit drept biased forecast (previziune partinitoare), motivele pentru aceasta partinire fiind de ordin politic (avand in vedere ca SUA este cel mai influent membru al FMI isi poate urmari interesele politice si prin aceasta structura) si reputational (este ”firesc” ca FMI sa dea note bune tarilor cu care a angajat imprumuturi, pentru a isi intari reputatia si a se auto-legitima).

Ca acordurile cu FMI nu au adus niciun fel de imbunatatire a problemelor structurale de care sufera Romania a mai fost aratat, de asemenea. De pilda, de Ilie Serbanescu:

Aceasta incercare, intreprinsa prin folosirea unui imprumut extern de 20 miliarde euro, imprumut-mamut pentru ca reprezinta jumatate din bugetul tarii, a dat rapid rezultate care complica pur si simplu spre nerezolvare lucrurile. Cresterea datoriei externe s-a oprit pe componenta sectorului privat si stafeta acestei cresteri a fost preluata masiv de catre statul roman. Ce s-a rezolvat?! Statul a dat deja faliment. Poate asta s-a dorit! Atunci, daca este asa, artizanii acestei miscari merita felicitari. Au obtinut totul rapid si fara sa se impiedice de ceva. (…) Incercarea ilogica de a pune statul sa preia dezechilibrele de fond ale economiei – generate de sectorul privat si, in parte substantiala, de capitalul strain – condamna economia la baltire: si nu pe un an si apoi eventual inca unul, ci pe ani si ani! FMI – artizanul si instrumentul acestei absurditati – va mai inregistra insa o victorie in batalia sa inegala cu cei ce i se ofera carne de tun!

Tot acesta declara transant: Programul cu FMI chiar nu poate permite altceva decat drumul spre catastrofa.

Lucrul, asa cum am mai aratat, era previzibil, avand in vedere lista lunga de esecuri produse de FMI in trecut. Asa cum arata un alt studiu, folosind date provenind din 97 tari intre 1997-2000  (poate fi descarcat de aici), care analizeaza pretentia declarata a FMI, aceea de a genera crestere economica, programele sale sunt un esec.

Asadar, desfiintarea spitalelor nu duce la economii pentru buget, restrangerea functiilor sociale ale statului se face oricum intr-o zona unde procentele alocate erau DEJA mici (sanatatea si educatia au fost intotdeauna suferinde la acest capitol) iar noua legislatie a muncii nu este benefica decat puternicelor companii straine. In niciun caz nu au fost avantajati cu ceva micii intreprinzatori romani, autohtoni, care au fost primii loviti, de altfel, de conditiile impuse de FMI – lucru acum uitat – anume, impozitul forfetar si cresterea TVA. Ne amintim si de impunerea, de catre FMI, a obligatiei de a lasa conditiile oneroase introduse de banci in contractele de credit (modificarea OUG 50 in favoarea bancilor fiind explicit o cerinta FMI).

Manipularea se vede si din legatura care se face intre indatorare si aplicarea politicilor FMI. Ungaria este elevul cel rau (alaturi de, culmea, Grecia) pentru ca ar fi iesit din criza (de parca criza s-ar fi terminat) cu datorii mari. De parca noi nu suntem datori – si inca vanduti – din cauza imprumuturilor FMI si a dobanzilor care ni se percep pe ele.

Despre ”temeinicia” politicilor de la FMI s-au pronuntat si alte voci:

(…)Pornind de la acest exemplu cât se poate de simplu, realizăm cum soluţiile propuse de FMI nu sunt altceva decât nişte abordări naive ale problemelor. Şi recunosc sincer că am spus naive pentru a nu spune prosteşti. Ce creier poate produce o asemenea “soluţie” idioată? Cine poate gândi în aceşti termeni oligofrenici? Nu e nici prima şi nici ultima dată când FMI propune soluţii aberante, iar unele dintre ele au avut finalităţi de-a dreptul tragice. Dacă stai să judeci puţin îţi dai seama că e normal acest lucru. La urma urmei la ce te poţi aştepta de la o instituţie în care oamenii sunt angajaţi pe bază de frăţii sau mai ştiu eu pe ce alte prostii oligofreno-mistice? (…)

3. Avand in vedere si scumpirile la gaze si la energie, alaturi de cele la alimente, Romania are mari sanse sa devina un prototip de societate in care saracirea societatii, imputinarea accesului la resurse si un guvern care a abdicat de la rolul sau social dar care, in acelasi timp, isi edifica mijloace de control si conditionare digitala la aceste resurse si servicii.

4. Dar, ca lucrurile sa devina hidoase complet, aceeasi artizani ai politicilor austeritatii – numim aici FMI – … se trezesc infierand austeritatea! (…)

***

Bugetul de stat si proiectul de buget privind asigurarile sociale pentru anul 2012 va fi analizat vineri de Guvern. Proiectul va ajunge in Parlament cel mai probabil luni, 28 noiembrie.

La inceputul acestei saptamani, Gheorghe Ialomitianu, ministrul Finantelor Publice, afirma ca nu este multumit de sumele alocate in cazul institutiei pe care o conduce, ca si-ar fi dorit mai mult, dar a precizat ca Guvernul trebuie sa manifeste prudenta in continuare. ‘Nici eu nu sunt multumit cu sumele prinse in buget. As fi vrut mai mult, dar trebuie sa fim prudenti. Vedeti ce se intampla pe pietele internationale. Marea majoritate a tarilor din Uniunea Europeana trebuie sa ia masuri de ajustare. Vedeti, si Cipru a hotarat sa inghete salariile pe o perioada de doi ani. Trebuie sa fim prudenti pentru ca furtuna nu a trecut’, a spus Ialomitianu.

La randul sau, premierul Emil Boc a precizat, luni, ca tinta de 3% din PIB a deficitului pentru anul urmator inseamna 2,5% pe cash, obiectiv regasit in tintele stabilite cu presedintele Traian Basescu, cu Fondul Monetar International, Comisia Europeana si Banca Mondiala. Primul ministru a adaugat ca veniturile in PIB se vor situa la nivelul de 33,7% in 2012, in timp ce bugetul de pensii va avea alocata suma de 47,9 miliarde lei. Totodata, investitiile vor avea alocate 37,8 miliarde de lei in 2012, iar garantiile de stat se vor cifra la 3,3 miliarde de euro. Proiectul bugetului de stat pentru anul 2012 prevede sume mai mari alocate ministerelor Mediului, Transporturilor, Apararii si Sanatatii si sume mai mici comparativ cu anul 2011 pentru Educatie, Justitie, Cultura, Agricultura, Dezvoltare Regionala si Turism.

  • Antena3:

Buget 2012: Ce ministere vor primi fonduri mai puţine pentru anul următor

Bugetul din 2012 nu-i sărăceşte pe toţi. Vezi care sunt ministerele ce beneficiază de fonduri suplimentare

Iulian Iancu, presedintele Comisiei de Industrii din Camera Deputatilor si Ioan Cindrea, vicepresedinte al Comisiei de Munca din Camera Deputatilor, despre cum se reduc bugetele sociale in 2012 pentru pensii, ajutoare sociale, asistenta persoanelor cu handicap, etc.


Categorii

Acordul cu FMI, Bancherii, bancile, BNR, abuzurile bancilor, Criza datoriilor suverane, Criza mondiala, Opinii, analize, Video

Etichete (taguri)

, , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Articolul urmator/anterior

Comentarii

4 Commentarii la “Alte sute de mii de bugetari pe LISTA NEAGRA IN 2012/ Rasteala IPOCRITA catre BANCILE STRAINE a lui Traian Basescu/ Romania, ”ELEVUL MODEL al FMI”. E de bine, credeti?/ BUGETUL 2012 – BUGET ANTISOCIAL: sacrificarea populatiei!

  1. Pingback: Cotidianul patriarhal Lumina, rampa de lansare pentru MIHAIL NEAMTU si NOUA REPUBLICA a lui Traian Basescu
  2. Pingback: FMI SI CE NE OBLIGA SA RIDICAM ULTIMELE RESTRICTII FATA DE SUPERMARKETURI, sa vindem din ultimele companii romanesti SI FACEM CONCEDIERI COLECTIVE
  3. Pingback: Cine spune ca nu mai putem trai pe datorie? AUTORII MORALI AI INDATORARII ROMANIEI - Razboi întru Cuvânt - Recomandari
  4. Pingback: Vania Atudorei: Romania, COBAI PENTRU FMI. O CONFIRMA SI SEFUL ERSTE BANK: Austeritatea in Romania a fost BRUTALA, de neimaginat in Occident. Dar oamenii, in Est, sunt obisnuiti cu brutalitatea... - Razboi întru Cuvânt
Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Rânduială de rugăciune

Carti

Documentare