A fost odata, a fost IN NOI si nu mai este
A fost demult, tu erai tara de poveste
Erai inchisa intr-un colt de rai
Aveai… Aveai paduri, aveai si ape, si eroi aveai.
Aveai lumina, libertate, n-aveam bani, Aveam prietenii aproape, PRIETENI AVEAM…
Si am visat, si ne-am pus taxe pe vise, Si ne-am inchis in noi cu portile deschise,
Avem durere, n-avem timp sa zambim,
Avem o viata, n-avem timp s-o traim!
Avem de toate si pe toate le vrem, Avem de toate… NIMIC nu avem!
A fost odata, a fost IN NOI si nu mai este
A fost demult, tu erai tara de poveste
Erai inchisa intr-un colt de rai
Aveai…
Aveai paduri, aveai si ape, si eroi aveai.
Aveai lumina, libertate, n-aveam bani,
Aveam prietenii aproape, PRIETENI AVEAM…
Si am visat, si ne-am pus taxe pe vise,
Si ne-am inchis in noi cu portile deschise,
Avem durere, n-avem timp sa zambim,
Avem o viata, n-avem timp s-o traim!
Avem de toate si pe toate le vrem,
Avem de toate… NIMIC nu avem!
Foarte frumoase versuri si adevarate, realitatea zilelor pe care le traim azi.
Sa invatam sa nu ne mai vaietam atat si sa traim cu ce avem dar mai ales, cu ce n-avem. Si, odat’ si-o dat’, om razbi si noi sa fim.
Cat despre Romania…de Romania sa ne fie dor dar si sa ne doara, oriunde ne purtara pasii…
http://www.youtube.com/watch?v=z06uNDD2_Mw
Home…home is where you’re heart is…
http://www.youtube.com/watch?v=yUgIyYlMqII
http://www.youtube.com/watch?v=XbQCyhluIE8
@admin: faceti voi sa apara video ca mai sus si nu link, eu nu cunosc trucurile astea moderniste.
Multumesc pentru selectia de cintece, care mi-a adus aminte nu numai de ROmania dar si de orasul meu de bastina (prin Adrian Daminescu).
Iisuse Dumnezeul milei,
Al dragostei și-a celor sfinte,
Dă-i ţării noastre iarăși mila
Şi ocrotire-Ţi de părinte.
Că iar plătim preţul cel mare.
Iar căutam smerita pâine,
Cu disperare şi cu lacrimi,
Ca robi. Ca slugi în ţări străine.
Iar ne conduc cele străine.
Iar ne impun nelegiuirea.
Iar vânzătorii stau în frunte
Şi definesc “deștept” iubirea.
Iarăși suntem cei mai din urmă.
Cei mai servili. Cei de rușine.
Iar ascultăm smeriţi “de alţii”
Că nu mai ascultăm de Tine.
Conducătorii ne arată,
Că ştiu să facă ce le cere.
Să lupte doar în josnicie,
Vulgar şi crud, pentru putere.
Ne sluţesc şi limba şi cultura.
Prin bir și sufletul ni-l iau.
Ne fac să ne urîm şi soarta
Şi nu mai văd ce vină au.
O Doamne nu spre judecată,
ΖŢi spunem Ţie, ce Tu vezi,
Ci te rugăm, adânc și sincer
Că numai Tu poţi să ne crezi .
Ajută–ne Doamne Iisuse,
Dă-ne iar dor de înviere,
De adevăr şi de lumină,
Nu dor de’avere şi putere.
Ajută-ne să înţelegem,
Că vom plăti tot ce-am greşit
Că răul ce-l primim și-l facem
Nu-l vei lăsa nepedepsit.
Să înţelegem noi românii,
Că suntem ortodocşi creştini,
C’avem botezul Tău Iisuse,
Şi c’am promis să fim lumini.
Că viitorul nu-i în vile
Și-n ceia ce mai toţi râvnim
(Fără Hristos), fără rușine,
Ci-n răul care-l săvârșim,
În tot ce’acum primim și facem,
Și socotim “deștept” și bine.
Un “bine” care nu mai știe,
De sfânt, de lege, de rușine.
Valoarea noastră nu mai are,
Nimic ceresc, curat și sfânt,
Cât nu ne respectăm botezul.
Cât nu ne ţinem de Cuvânt.
Ajută-ne să ne întoarcem,
La viaţa demnă, la lumină,
La traiul sfînt de altă dată
Şi la convingerea creştină.
Adu în suflete credinţa.
Săracilor dă-le putere
Să rabde-n pace ca şi Tine,
Să creadă-n har și-n înviere.
Să vrem prin Tine libertatea
Şi creştineasca Ta iubire,
Nu libertăţi destrăbălate,
Şi fapte de nelegiuire.
Că-n răul de’astazi noi Te scoatem,
Din inimă, din fii, din ţară.
Că-n tot ce am primit și facem,
Te răstignim . A cîta oară ..?
Alungă ura dintre oameni,
Minciuna, falsul, nedreptatea,
Şi disperarea ucigaşă,
Ce aduce tuturora moartea.
Adu-ne Doamne Tu iubirea,
Curată demnă şi creştină,
Să vieţuim uniţi în bine,
În Dumnezeu şi în lumină.
http://m.youtube.com/watch?v=UupPAfu6Ryk
George Enescu, Rapsodia Romana