1 DECEMBRIE SUB PRESIUNEA INTETITA A MANIPULARII SI SUBVERSIUNII. România si ”GENERATIA ABSENTA”/ Clipul electoral al liberalilor ciolosisti, “ROMÂNIA ÎNAINTE”, o propaganda (auto)colonizatoare despre “ROMÂNIA HOAȚĂ ȘI LENEȘĂ”, “Arhanghelul Dacian” si singura ideologie cu voie de la stapanire, IDOLATRIA INSTITUTIILOR DE FORTA PROTEJATE EURO-ATLANTIC

1-12-2016 10 minute Sublinieri

romania-inainte

1 Decembrie este capătul unui drum foarte lung parcurs de poporul român.

Este sinteza eforturilor depuse de generaţii pentru a ne păstra fiinţa.

Este rezultatul luptei pentru afirmarea identităţii şi a locului nostru în această parte a Europei.

Este Statul pe care l-a văzut Mihai Viteazul în strălucirea lui pe firmamentul istoriei româneşti.

Reprezintă însumarea strădanilor Şcolii Ardelene pentru afirmarea naţiunii române.

Înseamnă ceea ce avem de susţinut şi de apărat de acum înainte.

Arată ţelul major pentru generaţia de azi şi de mâine: păstrarea şi întărirea statului naţional unitar român.

Este mai mult decât atât, este un imperativ al devenirii noastre.

Este glasul înaintaşilor, al suferinţei fără de margini îndurate de Horea, Cloşca şi Crişan, a zecilor de mii de ostaşi români căzuţi pe câmpul de luptă în primul şi al Doilea Război Mondial.

Rezoluţia Unirii votată la Alba Iulia este imperativul istoriei noastre. Ne arată ce avem de apărat şi de păstrat în faţa asalturilor tot mai numeroase ale globaliştilor dinăuntrul şi dinafara hotarelor.

În perspectiva timpului, 1 Decembrie însumează toată această îndelungată evoluţie şi şterge socotelile meschine ale unora şi altora.

A ne abate de la aceste imperative ale istoriei noastre înseamnă a ne trăda trecutul şi a pune în primejdie viitorul naţiei.

Aşa să ne ajute Dumnezeu!

  • ActiveNews/

Cosmin Tinta: La mulți ani, Române! La mulți ani, România!

“”Discreditați tot ceea ce merge bine în țară! Răspândiți discordia între cetățeni! Subminați-le reputația, supuneți-i disprețului! Ridiculizați tradițiile!…

Poporul trebuie obișnuit cu satisfacții ieftine, care să îi ocupe timpul și să îl demotiveze în atingerea unor idealuri superioare; trebuie să aibă o gândire care să nu îi permită sesizarea legăturii dintre cauze și efecte; nu trebuie să aibă acces la mijloace de informare completă, corectă și obiectivă...

Pentru aceasta: să încurajezi financiar acele mijloace de comunicare în masă care îndobitocesc publicul și îl țin legat de emisiuni și seriale vulgare, ce trag inteligența în jos; un sistem de învățământ corupt și nefuncțional este instrumentul ideal de a ține cetățenii în ignoranță și a manipula opiniile colective...să stimulezi sentimentul individual de culpă, de fatalitate, de neputință.

Persoanele care nu mai au impulsul de a se revolta, devin o turmă și sunt ușor de controlat…”

Vă sună familiar? Am luat și eu câteva rânduri din Tratatul de dezinformare al lui Volkoff și din Decalogul lui Chomsky. Amândoi vorbesc cu subiect și predicat despre manipulare, despre acțiune subversivă și despre scopurile acestora: neutralizarea forțelor care ar putea împiedica funcționarea unei ordini instaurate, demoralizarea și dezintegrarea națiunii vizate.

Fiindcă principii și mecanisme de acest fel au fost aplicate cu succes de atâția ani, unii dintre noi nu ridică fruntea, sufletul și steagul ca la o mare sărbătoare, de 1 decembrie. Alții poate ridică doar pahare, ca de mini-concediu. Printre multe altele, asta s-a și dorit. Să nu mai ai sentimentul că aparții unei națiuni, stăpână peste o țară. Să nu mai prețuiești ceea ce e al neamului tău, să nu mai sărbătorești ceea ce e important pentru nația ta, să nu mai speri. Să accepți blegit plecarea în pribegie, să îți fie cumpărat pământul de către “investitori străini”, să nu îți mai percepi valoarea, rostul sau importanța.Să te simți rușinat de tine sau să nici nu mai știi cine ești. În felul ăsta e mai ușor să fii folosit tu, cu neamul și cu țara ta cu tot.”

Anul ăsta îmi par chiar mai ‘la zi” aceste rânduri decât în 2015, când le scriam. Fiindcă, între timp, presiunea s-a întețit pe toate canalele iar subversivul, propaganda și manipularea au atins cote neîntâlnite până acum. De parcă fiecare an ce ne apropie de centenarul Marii Uniri îi îndârjește și îi strunește pe cei care vor să nu prindem suta de ani împreună, în granițele României. Dar…

“Oricât de tare te-au zăpăcit și au dat cu tine de pâmânt, să știi că nu ești mort și nici înfrânt. E însă vremea să te deștepți! Măcar pentru că ești prins între strămoși care au pus oase și sânge pentru țara asta și copiii care te vor întreba de ce nu le-ai lăsat-o lor moștenire. Știu că o vei face și pentru tine. Fiindcă în sinea ta, nu i-ai crezut niciodată când au tot încercat să îți bage în cap că ești un nima-n drum! Primul lucru pe care trebuie să îl faci e să ridici fruntea din pământ și steagul, de 1 decembrie. Și să îți lași sufletul să simtă, iar mintea să cugete. Vei înțelege. Te vei deștepta. Vei sărbători cu adevărat! Îmbrățișează-ți semenii și zi-le o vorbă bună… Vei face apoi, pas cu pas, tot ceea ce ai de făcut…”

La mulți ani, Române! La mulți ani, România!

Cristian Medelean: Numele și misiunea generației noastre

Mircea Vulcănescu reprezintă – ca om și ca operă deopotrivă -, unul dintre diamantele societății, culturii și spiritualității românești din perioada interbelică. Șlefuit academic de către Dimitrie Gusti și Nae Ionescu, M. Vulcănescu a lasat în urma sa o creație unică, pe măsura așteptărilor marilor săi învățători, și pe măsura inegalabilor săi prieteni și colegi, precum au fost un Mircea Eliade, Emil Cioran sau Constantin Noica, ca să enumăr câțiva dintre cei mai cunoscuți membri ai „tinerei generații” de atunci.

„Tânăra generație” interbelică, spre deosebire de cea, tot tânără, de astăzi, care cu greu își (re)găsește reperele axiologice, reprezenta, în viziunea lui M. Vulcănescu, prelungirea firească, organică, ramura terminus a cinci generații precedente, toate la fel de glorioase întru devenirea socială, culturală și istorică a românilor.

Prima generație a acestui veritabil stejar genealogic în cinci trepte este „generația premergătorilor”, o generație apărută imediat după revoluția lui Tudor Vladimirescu din 1821. Este vorba de generația care promova autohtonismul în dauna influențelor străine – mai ales a celor grecești -, înrâurită de Școala Ardeleană, și reprezentată de Gheorghe Lazăr, în Muntenia, și de „leatul” cărvunarilor, în Moldova.

„Generația pașoptistă” care a urmat este generația bonjuristilor, liberali și universaliști, întorși de la Paris, care, prin revoluție, au făurit prima Românie modernă, fără, încă, Transilvania și Basarabia. Este generația lui Ion Brătianu și a lui Mihail Kogălniceanu, sau, în Transilvania, a lui Avram Iancu.

Cea de-a treia generație care se afirmă pe scena istoriei neamului românesc este „generația junimistă”, a lui M. Eminescu, I. Creangă, T. Maiorescu sau C. Negruzzi. Vorbim acum de o generație cultural-politică reacționară față de acțiunile liberale ale pașoptiștilor, dar aristocratică, filogermană – prin influența regelui Carol I -, care se opune importului de „forme fără fond”, fără rost și fără noimă, din Occident, promovând, prin „Convorbiri Literare”, precum „premergătorii” și romanticii, autohtonismul românesc, ancorat adânc în viața țărănească.

Răspunsul dat junimiștilor, a-sociali și prea-aristocratici, vine din partea semănătoriștilor naționaliști adunați în jurul lui N. Iorga sau poporaniștilor socialiști ai lui C. Stere. Această generație, cu ochii îndreptați când spre Transilvania, când spre Basarabia, a fost zămislită în vremurile Marii Răscoale Țărănești de la 1907 și s-a exprimat prin „Semănătorul” și „Viața românească”. A fost numită de către M. Vulcănescu „generația socială”, urmărind îmbunătățirea vieții țăranului, și, mai cu seamă, unitatea tuturor românilor.

Unitatea tuturor românilor, realizată la Alba Iulia în anul de grație 1918, este desăvârșită de o generație care a fost nevoită să treacă prin Marele Razboi, „prin foc și sabie”, pentru împlinirea idealurilor sale. De aceea, a și fost numită „generația de foc”, sau „generația sacrificată”. Supraviețuitorii războiului, adunați lângă Nae Ionescu, Vasile Pârvan, Lucian Blaga, Octavian Goga, Nichifor Crainic, Pamfil Șeicaru și mulți alții, și-au exprimat gândurile realiste, autohtoniste, ortodoxiste și monarhiste mai ales în revista „Gândirea”. Tot acum au loc primele încercări de exprimare a sufletului românesc în universalitate și chiar de împăcare a autohtonismului cu universalismul.

Revenind la „generatia tânără”, generația care a urmat „generației de foc”, mai trebuie amintit în această scurtă incursiune în lumea generațiilor de după anul 1821 că aceasta se afla în preajma vârstei adolescentine în timpul Marelui Război. Totodată, a fost adânc influențată de Nae Ionescu, Dimitrie Gusti și Vasile Pârvan. Din amintirile lui M. Vulcănescu reiese că o parte a membrilor acestei generații, în contra divergențelor ideologice și filosofice inerente dintre ei, petreceau seri de neuitat la locuința „învățătorului” Nae Ionescu de „la șosea”, împărtășind o prietenie sinceră.

Dar, unul dintre cele mai importante lucruri remarcate în țesătura acestei tinere generații interbelice, strălucită prin prizma operei lăsate în urmă, este, pentru mine cel puțin, substanțialitatea – realizată într-o măsură mai mare sau mai mică – misiunii ei:

1. Să asigure unitatea sufletească a românilor.
2. Să exprime în forme universale acest românesc.
3. Pregătirea pentru ceasurile grele care pot veni (apărarea neamului, evitarea repetării greșelilor din trecut ș.a.m.d.).
4. Misiune universală: integrarea în ritmul creației universale omenești și de a contribui la pregătirea omului de mâine, către care se îndreaptă nădejdea și eforturile creației omenești.

În acest context și în preajma zilei naționale a românilor, mă încearcă două întrebări. Mai întâi: cum s-ar numi, oare, generația prezentă? Luând în calcul numărul uriaș de români plecați în pribegie – acest gigantic și trist export de viață! -, probabil că dacă aș spune „generația absenților” nu aș greși prea mult…

Apoi: care ar fi misiunea generației prezentului, oricum s-ar numi ea? Nu m-aș hazarda să dau un răspuns acum, dar cred că dacă am porni de la cele patru puncte din misiunea tinerei generații interbelice de mai sus, ne-am descoperi și misiunea, și menirea în această lume încurcată…

Cu asemenea premergători avem, slavă Domnului, destule izvoare de unde să ne inspirăm. Și duce mai departe… Și finisa… Precum Brâncuși, „Pasărea Măiastră”…

La mulți ani, România!

Clipul electoral al PNL cu ”România hoață” a devenit campionul comentariilor negative. Nu fără motiv. Dar, deși s-au spus multe lucruri, dintre care unele judicioase sau interesante ca asocieri, încă nu s-a spus destul despre planul ideologic care susține imaginea. Probabil că majoritatea cititorilor va fi văzut deja acest film care reprezintă o fată tânără, îmbrăcată cu o cămașă lungă brodată cu flori, o Românie rurală simbolică, care face piruete ascunzându-și fața cu părul lung, în timp ce o voce ne dezvăluie ispitirile la care este supusă ființa aceasta nesigură, imatură și ezitantă: ”Există în mine ceva care mă face să fiu rea și hoață, dar și ceva care mă împinge înainte să fiu bună și să ofer mai mult, voci care îmi șoptesc să fiu coruptă, dar și o lumină care mă îndeamnă să stau dreaptă”. Cuvintele sunt rostite cu o elocvență școlărească, cu acea convingere silită cu care se recitau odinioară poeziile cu Partidul.

Jocul acesta lăuntric al ispitirilor și al rezistenței morale ar ilustra, pesemne, situația generală în care se găsește România de azi, prinsă între tendințe contradictorii. Esența ar fi că miza alegerilor din decembrie este lupta anticorupție. Este, desigur, același mesaj cu care a candidat în alegerile prezidențiale Monica Macovei, pe care și l-a însușit abia pe parcurs Klaus Iohannis, care avusese inițial un proiect consistent, și cu care a intrat, oblic, în campanie Dacian Cioloș odată cu Platforma România100.

Am scris de multe ori că obsesia aceasta eticistă este o schematizare a realității, o formă de reducționism care pastișează o psihanaliză simplificată: totul ar ține de impulsul libidinal sau, în cazul nostru, de impulsul corupător. Sex și corupție iată cele două mari resorturi care ar trebui vizate cu prioritate în orice terapie.Există în mine ceva care mă face să fiu rea și hoață” spune vocea ”României profunde”, adică instinctul primar al unei vieți care premerge orice morală și care ar trebui supus cenzurii Supraeului. De fapt cine vorbește în clip? În clip ne vorbește Eul, imatur și incert, care pendulează între cele două pulsiuni subconștiente, unul care vine din străfunduri, celălalt care coboară din autoritatea paternă. Iar Tatăl civilizator, prin constrângere desigur (cum altfel?) este aici Occidentul. Un detaliu sare din schemă. E aluzia la Rusia care nu ține însă de străfundurile vieții naționale, ci de ceva exterior și de aceea, probabil, toată lumea a resimțit pasajul ca ceva eterogen și nepotrivit.

Nu orice clip electoral pretinde să fie comentat. Dar acest clip este semnificativ căci ilustrează nu doar o retorică de campanie, ci chiar o ideologie, care nu intenționează doar să explice realitatea, ci și să justifice sensul acțiunii politice. Potrivit ideologiei anticorupție (care nu trebuie confundată cu etica), lucrul care trebuie întreprins cu prioritate în România este combaterea corupției, restul venind apoi de la sine. Odată România curățată, energiile creatoare se vor manifesta din plin, iar investitorii străini vor sosi în abundență satisfăcând toate nevoile de finanțare. Nici candidatul PNL la funcția de prim-ministru, Dacian Cioloș, nu a simțit nevoia să prezinte un program de guvernare, prezentând doar o listă de deziderate pe care a deschis-o cu o declarație anticorupție. În esență aceasta era de fapt suficientă.

Dar dovada că nu mai avem de a face doar cu o exigență etică, ci cu o ideologie este că toți politicienii care subscriu se legitimează pe sine nu atât prin proiecte politice, ci prin declarații anticorupție. Nu mai e vorba, bunăoară, de grija acordată  celor precari, nu mai e vorba de reducerea fiscalității, ci, în primul rând, de susținerea aparatului judiciar. Cine spunea că ”votează DNA”, își exprima desigur entuziasmul pentru reușitele procurorilor, dar, în subsidiar, el exprima perfect caracterul ideologic al acestei preferințe. Iar aparatul judiciar devine, firește, instrument de legitimare a politicienilor sau de delegitimare a lor. Din acest motiv președintele Klaus Iohannis a refuzat unor politicieni de la PSD sau ALDE participarea la ceremoniile dedicate zilei de 1 Decembrie, pentru a da mai multă forță delegitimantă unor decizii ale Parchetului.

În această lumină se explică mai bine și străduința de a o inocenta pe șefa DNA, căci ea joacă un rol central în mecanismul de legitimare-delegitimare politică. Întregul dispozitiv este pus în pericol: dacă însăși șefa DNA se face vinovată de furt intelectual, întreaga mașinărie intră în pană. Ironia teribilă este că Laura Codruța Kovesi seamănă leit cu personajul clipului de mai sus, căci pare croită din același aluat al ”României profunde”, putând măturisi la rândul ei că e sfâșiată între voci contradictorii. Clipul PNL pretinde că înfățișează felul în care funcționează România profundă, dar el sfârșește prin a deconspira chiar sistemul politic.

Fix de Ziua Naţională, ţara noastră este terfelită zdravăn într-un clip electoral al PNL. O voce feminină, ce se identifică a fi România, spune despre ea că ar fi rea, mincinoasă şi hoaţă. Am scris într-un editorial precedent despre sloganul PSD, ”Îndrăznește să crezi în România”, remarcând imoralitatea confundării ţării cu un partid politic şi interesele lui. Acum, a venit rândul să scriu despre idioţenia identificării României cu corupţii, mincinoşii şi hoţii. Se pare că politicienii mai vechi sau mai noi consideră România ca fiind dama lor de consumaţie. Şi la propriu, şi la figurat.

Am remarcat campania PNL și USR, bazată pe o falsă superioritate, atât asupra adversarilor politici, cât şi a ţării. În opinia liberalilor, ei sunt singurul partid fără penali. Minciună sfruntată, bună pentru feisbuciştii de cafenea, bar sau terasă. Useriştii, total dezorientaţi, au luat şi ei tema penalilor în braţe, dar nu se descurcă deloc atunci când sunt chestionaţi cu privire la programul politic propriu. Bun, fără corupţi ne-ar fi mai bine, însă ţara are nevoie de un proiect, de o viziune strategică, de conducători competenţi. Aici iohanniştii ne propun un singur nume, dar bun: Dacian Julien Cioloş. Un Superman, un Campion al cinstei, competenţei, trimisul Providenţei pe Pământ.

Însă ce să te faci, fatalitate! Fata cu care trebuie el să se însoţească şi în următorii patru ani nu este la nivelul (supra)omului Cioloş. El, care este imaculat ca un crin, e parfumul cel mai fin, trebuie să se descurce în continuare, conform clipului PNL, cu o căţea, rea, mincinoasă şi hoaţă, numită România. Este el Bun pentru România? O întrebare legitimă, deoarece pentru a fi bun pentru aşa o poamă, ar însemna că ar fi exact de nivelul ei. Aici avem o problemă: cum să-l facem pe Julien Bun pentru România. Nu se poate, el este trimisul lui Dumnezeu pe pământ. Şi nu trebuie să-l stricăm, românizându-l. El trăieşte, gândeşte şi acţionează în alte sfere şi stratosfere.

Şi atunci trebuie făcut ceva pentru a ridica România la nivelul Arhanghelului Dacian. Pentru că acum, în concepţia liberalilor, acesta este Prea bun pentru România. Îmi vin în minte şi nişte propuneri: 1. Dacă liberalii spun că România este hoaţă, îl pot ruga pe Klaus să vorbească cu Codruţa, să o aresteze preventiv. Poate că aşa, la beci, îi va veni României mintea la cap. 2. Pentru faptul că ar fi rea, soluţia ar fi să pună România la colţ, sau să o pună să stea cu genunchii pe coji de nucă. 3. Ce să te faci însă, că după cum ne spune clipul PNL, România mai este şi mincinoasă? Aici este mai greu, poate mai multe vizite ale nefericitei la psiholog ar ajuta la ceva.

Nu ştiu ce au consumat liberalii, dar nu vreau şi eu! Aflu zilnic de la trimişii pe pământ ai acestui partid ceresc că această legiune îngerească este singura care nu are de-a face cu penalii. Ori sunt bine ameţiţi, ori au orbul găinilor, ori şi-au pierdut de tot bunul-simț. În orice caz, terfelirea României, atacarea violentă a românilor care au o altă opţiune politică şi justiţiarismul demagogic televizat duc acest partid în apropierea zonei de extremă politică. Departe de a promova o reconciliere naţională, după aproape 27 de ani de conflicte interne, politica lui Iohannis şi a partidelor sale incită la ură, la dezbinarea şi deznaționalizarea românilor.

Domnilor şi Doamnelor politicieni fripturişti, de fapt România nu este rea, mincinoasă şi hoaţă, voi sunteţi!


Categorii

Articolele saptamanii, DINU C. GIURESCU, Razboiul impotriva Romaniei, Ziua nationala

Etichete (taguri)

, , , , , , , , , , , , , , , , ,

Articolul urmator/anterior

Comentarii

6 Commentarii la “1 DECEMBRIE SUB PRESIUNEA INTETITA A MANIPULARII SI SUBVERSIUNII. România si ”GENERATIA ABSENTA”/ Clipul electoral al liberalilor ciolosisti, “ROMÂNIA ÎNAINTE”, o propaganda (auto)colonizatoare despre “ROMÂNIA HOAȚĂ ȘI LENEȘĂ”, “Arhanghelul Dacian” si singura ideologie cu voie de la stapanire, IDOLATRIA INSTITUTIILOR DE FORTA PROTEJATE EURO-ATLANTIC

  1. ! Off topic dar foarte important referitor la fenomenul “pizzagate” – Informatii tot mai clare despre omorarea copiilor de retele pedofile pe tot cuprinsul SUA . Informatiile sugereza clar ca acesti copii ajung in stare foarte grava si sunt supusi din nou torturii si perversiunilor pana la moarte. Aceleasi orori se intampla si in Europa

    https://www.youtube.com/watch?v=OsH5_nUFS70

  2. O observatie: cu cat se unea mai tare Romania(din punct de vedere geografic) ,cu atat devenea mai putin independenta (fiind dependenta de prietenii franc-masoni) .Si nu e doar concluzia mea.Eu mai mult am imprumutat-o.Nu sunt mandru de generatia pasoptista (nici macar cu cea junimista-desigur,cu cateva exceptii) .Nici de politicienii interbelici (de majoritatea).

  3. http://www.cristoiublog.ro/gindul-de-vineri-2-decembrie-2016/

    Prima sărbătoare a Zilei prin care se proclama unitatea națională a fost un semn ieșit din comun al dezbinării naționale.
    La Alba Iulia, unde s-a sărbătorit întîia oară Ziua Națională, liderii Opoziției au fost huiduiți de FSN-iștii din mulțime, la îndemnul lui Ion Iliescu.

    Ion Iliescu nu era șeful unui partid.
    Era președintele României, cel care prin statut are drept principală misiune unirea românilor, altfel dezbinați în mii de probleme, cînd vine vorba de interesul național.
    De ce a făcut asta Președintele de atunci al României?
    Pentru că privatizase deja Ziua Națională!
    Era numai a lui și posibilitatea de a fi revendicată și de alții îl făcea să turbeze de furie.

    Rînjetul lui satisfăcut la imaginea unei Zile prin care Securitatea din 1990 îi dovedea că i se cuvenea doar lui va rămîne în Istorie.
    Astfel, România a dat un semnal dezastruos în plan extern.

    După 26 de ani, România se află într-o situație asemănătoare cu cea din 1990.

    Alegerea lui Donald Trump, Brexitul, Criza UE, alegerile din jur, politica agresivă a Rusiei, răsturnările politice din Turcia sînt tot atîtea mutații spectaculoase în plan geopolitic în urma cărora România riscă să se trezească iar de una singură pe plan internațional.
    Într-un asemenea context tulbure, se impunea ca măcar 1 decembrie 2016, aniversarea Marii Uniri, să fie un semnal dat de noi, românii, că putem fi uniți cînd vine vorba de unitatea țării.

    N-a fost așa.
    Netam-nesam, cu de la sine putere, Klaus Iohannis a interzis liderilor politici adversari să fie prezenți în tribuna oficială la 1 decembrie 2016.
    După ce nu le-a trimis invitații, a dat ordin Noii Securități să-i controleze la sînge pe toți cei care intrau în Piață, nu cumva să-și facă loc, cu o invitație contrafacută, vreun adversar politic.
    Pretextul cu penalii a fost unul cusut cu ață albă, singurul pe care l-a putut găsi mintea Noii Securități (ați văzut cum s-a grăbit să salute gestul lui Klaus Iohannis agentura din presă din politică – vezi USR și din presă a Noii Securități?) pentru a justifica public ordinul insului mărunt de la Cotroceni de a se Privatiza Ziua Națională în folosul lui, alături de Palatul prezidențial.

    E suficient să amintim că au beneficiat de invitații, totuși, doi urmăriți penal de notorietate: Traian Băsescu și Ion Iliescu.
    Asta deoarece nici Traian Băsescu, nici Ion Iliescu nu trec în ochii lui Klaus Iohannis drept dușmani politici amenințători.
    Ion Iliescu e deja o amintire tristă, iar Traian Băsescu se conturează tot mai mult drept un posibil aliat la Guvernarea Dacian Cioloș bis.

    Transmisiile în direct ni l-au arătat pe Klaus Iohannis rînjind satisfăcut în Tribuna Paradei la gîndul că Ziua Națională a devenit cu acte Ziua Lui.
    Ca și în cazul lui Ion Iliescu din 1990, a fost vorba de rînjetul dezbinării.

  4. As vrea sa fie de ras dar din pacate e de plâns iar “maitre” Cristoiu are si el doza lui enorma de contribuție la prostirea nației , asa ca ar face bine sa-si toarne cenusa-n cap zi de zi pana la …ceasul de apoi , sa ne mai lasa cu filozofia lui “dupa-cum-bate-vantul”. A pupat destul si inainte , si dupa ’89 , câteodată ma surprinde cat de tare ii rezista ficatu’ sa tot pupe pe nesaturate . Daca am ajuns sa cităm din Cristoiu despre “mutu’-din-palat” si sa-i mai dăm si dreptate , ce mai , suntem deja in noaptea minții …
    Doamne , lumineaza-ne!

Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Rânduială de rugăciune

Carti

Documentare