AVEM O TARA – Maicile de la Diaconesti (video si audio). Azi ce mai avem? :(

1-12-2011 3 minute Sublinieri

… mai corect, AM AVUT O TARA, astazi pradata si vanduta apoape complet…

Pt. descarcare (audio) – AICI

Vezi si versurile…AICI

Legaturi:

***

Un inventar… oricum incomplet si palid al motivelor pentru care astazi si, mai ales, maine nu mai avem si nu vom mai avea aceasta tara...:

***


Categorii

Muzica, Pagini Ortodoxe, Razboiul impotriva Romaniei, Video

Etichete (taguri)

, , , , , , , , , , , , ,

Articolul urmator/anterior

Comentarii

12 Commentarii la “AVEM O TARA – Maicile de la Diaconesti (video si audio). Azi ce mai avem? :(

  1. ÎNDEMN FRĂŢESC

    Fii pribegi ai ţării mele
    Necăjiţi între străini,
    Nu uitaţi menirea voastră
    De Români şi de Creştini.

    Legea noastră creştinească
    Şi pământul românesc
    S-au păstrat cu multe jertfe
    Care nu se pomenesc.

    În prigoanele păgâne
    Şi-n vârtejul cel barbar
    Sângele curgea şuroaie
    Pe al Patriei Altar.

    Câţi nu mor pentru credinţă
    Apărând acest pământ,
    Ori prin aspră nevoinţă,
    Ştie numai Domnul Sfânt.

    Că furtuna cea de veacuri
    A cumplitului necaz
    Nu-i lasă pe vii să şteargă
    Lacrima de pe obraz.

    Cărturari n-au fost pe-atuncea
    Ca să scrie viaţa lor
    Au în schimb în “Cartea Vieţii”
    Numele nemuritor.

    Iar pentru cei carora le place muzica populara romaneasca autentinca, la
    http://www.youtube.com/user/Fabr1s se gasesc pot gasi multe, multe asemenea melodii …

  2. ✞ IPS Teofan, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei (2009)

    ” (…) Cine este slăbănogul care, în calendar, a dat numele zilei de ieri? Şi de ce vorbesc de starea naţiunii române astăzi, după duminica zisă „a slăbănogului“? Există vreo legătură între acestea? Poate fi descrisă starea naţiunii române astăzi ca o stare bolnavă, atinsă de vreo boală cronică, o stare de slăbănog? Şi da, şi nu – aş spune. Da, pentru că deja am arătat câte probleme avem în diverse domenii. Nu, pentru că omisiunea de care vorbeam că defineşte adeseori presa este evidentă în tentaţia de a nu prezenta, pe lângă ceea ce este rău în România azi, şi partea bună a lucrurilor.

    Există, în ciuda aparenţelor, România profundă, cu oameni verticali, cu dragoste de ţară, cu frică de Dumnezeu. Avem şi copii geniali, şi mame sfinte, şi oameni jertfelnici, şi străjeri vajnici la fruntariile ţării şi preoţi de excepţie. Suntem cum sunt toate popoarele lumii lăsate de Dumnezeu sub cer. Nu suntem nici mai buni, dar nici mai răi ca alţii. Suntem un popor de oameni obişnuiţi, cu bucurii multe, iar acum cu dureri, încercări ceva mai multe decât de obicei.

    „Voieşti să te faci sănătos?“ îl întreabă Hristos pe slăbănog. Acesta îi răspunde: „Doamne, nu am om….“. Într-un comentariu la acest text evanghelic, părintele mitropolit Antonie al Ardealului spune slăbănogului, continuând dialogul: „Nu ai om, ai un Dumnezeu“. În cel de-al doilea text din Scriptură ce s-a citit ieri la Sfânta Liturghie, Sfântul Apostol Petru se adresează unui alt slăbănog cu cuvintele: „Te vindecă Iisus Hristos. Ridică-te şi umblă!“.

    „Popor român, te vindecă Iisus Hristos. Ridică-te şi umblă!“ Resursele adânci ale naţiunii române sunt puternice pentru că izvorăsc dintr-o fidelitate faţă de puterea Evangheliei timp de mai multe veacuri. Din străfunduri ţâşneşte o sevă care dă putere în vremuri de criză, precum cea de astăzi.

    ✞ IPS Teofan, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei (2011)

    “Sus să avem inimile!”
    “Să mulţumim Domnului!”

    ——————————
    La mulţi ani români! Doamne, ajută!

  3. Pingback: ROMANIA DE CARE NE E DOR... prin cateva din "ciocarliile" ei (VIDEO)
  4. Ţărişoara asta n-o sa dispara in veci. România e piatra de poticnire.

    O sa-si smulga parul din cap dusmanii nostri si or sa se dea de toti peretii, or sa faca cate in luna si in stele, dar Romania va dainui.

    Nu ne va scoate nimeni din Carpati. Sunt prea infecti dusmanii nostri ca sa aiba sorti de izbanda.

    Avem o tara si vom avea o tara pentru ca asa trebuie sa fie.

  5. Postul Nasterii Domnului: 15 Noiembrie la 25 Decembrie
    A 9-a porunca bisericeasca: Sa nu facem nunti si ospete, sau alte petreceri, in timpul posturilor.
    Sarbatoarea nationala a Romaniei: 1 Decembrie.

    Patriarhul a fost prezent la sindrofie.
    Atat.

  6. @ Titus L:

    Hai ca asa ii intrecem si pe evreii farisei si carturari… De-ar fi asta marele pacat al Patriarhului, am fi fericiti. Totusi nu a fost nici nunta, nici ospat, a fost ziua nationala. Nu stim ce a a fost acolo, dar cu siguranta n-a chefuit si, probabil, a manacat tot de post. Era de datoria sa sa fie prezent la ziua nationala. Altele sa nu le faca…

  7. @ admin:

    Mie mi se pare dubioasa alegerea zilei. Stiu ce simbolizeaza, dar in acelasi timp este si simbolul ignorarii celorlalti frati ai nostri, moldovenii si bucovinenii. Deci nimic de sarbatorit.
    Cat despre sarbatorire, da, cu siguranta sarbatoarea nationala se face in spiritul postului crestin: cu parada militara, si banchete cu sampanie. Chiar daca Patriarhul a mancat de post, el a dat girul sau petrecerii prin prezenta sa.
    Cand Romania era regat crestin ziua nationala se facea dupa sarbatoarea Pastilor. Dar, absenta Patriarhului de la ziua regelui Mihai si prezenta sa la sindrofia din post spune tot ce e de spus.

  8. @Titus L:

    Nu e nimic dubios, e unirea cu Ardealul si un simbol pentru intreaga unire a Romaniei. Si chiar strecuram mult de tot tantarul. Oare daca nu era post, sampania, parada militara si ghiftuiala de carnataraie era mai duhovniceasca?

  9. Pingback: Academicianul Dinu C. Giurescu: cum este DISTRUSA IN MOD SISTEMATIC ROMANIA si cum ne indreptam catre DICTATURA
  10. Unirea Principatelor
    de Grigore Alexandrescu

    Pe antice monumente am văzut ades sculptate
    Acvila ce poartă crucea, zimbrul ţării-nvecinate,
    Sub o mână, o coroană, întrunite figurând;
    Şi în vechea capitală, o măreaţă mănăstire,[1]
    După lupte sângeroase monument de înfrăţire,
    De-al Moldovei domn clădită, stă trecutul atestând.

    Ce spun aste suvenire? ele-arată că-altădată,
    Înainte-acelor lupte, în vechimea depărtată,
    Fii ai Romei cei eterne, aceşti popoli au fost fraţi;
    C-ale lor restrişti cumplite au izvor în despărţire,
    Că la răul ce-i apasă nu pot s-afle lecuire,
    Decât numai în unirea către care sunt chemaţi.

    Căci de urile interne mult a profitat străinul;
    Căci în suflete şi-n inimi el a infiltrat veninul,
    Ce corumpe, ce îneacă tot instinctul generos;
    Căci slăbiţi prin moliciune, umiliţi prin apăsare,
    În furtune şi în intrigi balotaţi fără-ncetare,
    Am uitat noi vechea cale şi trecutul glorios.

    Astăzi nu ni se cer lupte, sacrificiuri de sânge,
    Virtuţi mari de altădată; astăzi ţinta vom ajunge
    Prin credinţă în unire, prin unire în dorinţi.
    Mari puteri acum iau parte la destinul ce ne-aşteaptă,
    Orizontul se-nsenină, calea noastră este dreaptă,
    Şi asupră-ne se-ntinde mâna bunei provedinţi.

    Români! Dulce e unirea! Ascultaţi… glasu-i răsună…
    De la fiii României cere patria comună…
    Steaua merge înainte-i, simbol sacru pe pământ;
    Cum în Vitleem odată stea din cer mântuitoare,
    Conducea pe-ncoronaţii cavaleri, din depărtare,
    De le marginile lumii, către leagănul cel sfânt.

    Când citim în vechea carte a istoriei străbune
    Virtuţi mari, ilustre fapte ale naţiei române,
    Care inimă stă rece? care suflet nemişcat?
    Cine n-are dor să vadă ţara sa în fericire,
    Cu legi bune, cu legi drepte, în tărie şi-n unire,
    Cultivând artele păcii pe al său pământ bogat?

    În tăcutele morminte Bogdan, Mircea se-ntâlniră,
    Şi-ntr-o lungă-mbrăţişare pe români îi înfrăţiră;
    Împrejuru-le stau dese umbre de măreţi eroi…
    Ele astăzi zbor în aer, inimile-nflăcărează…
    DEPUTATI! asuprta voastră ei privirea-şi aţintează;
    Fala sau rusinea tarii se asteapta de la voi.

    FII VOSTRI VOR ASCUNDE A LOR FRUNTE IN TARANA,
    DACA VOI ACUM VETI PIERDE MAREA CAUZA ROMANA,
    PRIN MESCHINE INTERESE CE-N MICI INIMI LOCUIESC;
    Timpul trece, omul piere, dar a patriei iubire
    E averea cea mai rară, cea mai scumpă moştenire,
    Ce de la părinţi de merit nobili fii o priimesc.

  11. Pingback: Articolul saptamanii: CUM SA FURI SI SA DISTRUGI O TARA? - Razboi întru Cuvânt
Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Carti

Documentare