Patriarhia Romana: BISERICA NU POATE FI INDIFERENTA FATA DE SUFERINTA POPORULUI
UPDATE:
- Basilica:
Întrucât apelul pastoral al Patriarhiei Române la rugăciune, dialog şi cooperare a fost interpretat de unele canale media ca fiind o atitudine politică partizană, reamintim că Biserica doreşte să fie permanent un factor al păcii sociale, iar nu unul de învrăjbire deoarece numai împreună se pot găsi soluţii concrete pentru ieşirea din criza actuală.
SĂ FIM SOLIDARI CU CEI CE SUFERĂ!
Biroul de Presă al Patriarhiei Române, ne informează:
Întrucât situaţia actuală de profundă nemulţumire în care se află poporul român este deosebit de grea, ca urmare a crizei morale şi economice din societate, în cadrul viitoarelor şedinţe ale Adunării Naţionale Bisericeşti şi Sfântului Sinod ale Bisericii Ortodoxe Române din 15-16 februarie 2012 va fi dezbătută cu prioritate problema cum poate contribui Biserica, prin cuvânt şi faptă, la schimbarea stării actuale de criză a societăţii româneşti.
Deşi autonomă faţă de Stat (Constituţia României, art. 29, alin 5) şi neutră din punct de vedere politic, totuşi Biserica nu poate fi indiferentă faţă de suferinţa poporului pe care îl păstoreşte pe calea mântuirii. Prin urmare, ea trebuie să-şi exercite, în acelaşi timp, vocaţia de factor al păcii sociale (Legea cultelor, art. 7, alin. 1) şi de apărătoare a demnităţii umane atunci când aceasta este umilită din cauza nedreptăţilor sociale, a sărăciei şi neajutorării.
Ca atare, considerăm că în aceste momente dificile, trebuie să sporim rugăciunea, dialogul şi cooperarea pentru a găsi împreună modalităţi practice de rezolvare a problemelor existente şi de restabilire a încrederii în instituţiile cu responsabilitate maximă pentru viaţa societăţii româneşti, îndeosebi în contextul internaţional prezent care este confuz şi instabil. În pofida dificultăţilor existente, creştinii trebuie să cultive solidaritatea cu cei ce suferă şi speranţa că putem depăşi criza actuală.
Legaturi:
- Patriarhia Romana instrainata de popor? Vaticanul “EMPATIZEAZA” CU CEI SARACI la intalnirea cu Traian Basescu
- PARINTELE IUSTIN PARVU DESPRE PROTESTELE DE STRADA DIN ROMANIA (video)
*
*
*
- Sinodul Bisericii Greciei, alaturi de popor, intr-o marturisire impresionanta: AJUNG ARMATELE DE SOMERI, AJUNG ATATEA TAXE SI IMPOZITE ASUPRA CELOR SARACI!
- „CATRE POPOR”: MARTURISIRE ESENTIALA SI PROFETICA A SINODULUI BISERICII GRECIEI DESPRE CAUZELE CRIZEI ECONOMICE, PLANUL DE INROBIRE MONDIALA SI REMEDIILE DUHOVNICESTI
*
- Basescu intre ierarhi ai BOR, hăhăind – “fotografia anului”? INCA O PALMA SIMBOLICA PE OBRAZUL BISERICII, LA CANONIZAREA LUI ANDREI SAGUNA
- PUTERE SI BISERICA: ‘legaturi primejdioase’ sau o apropiere care poate costa foarte mult…
- Incep cu adevarat vremurile grele pentru romani… DAR ACUM NI SE DA SI SANSA DE A RASCUMPARA TIMPUL SI DE A FI O BISERICA VIE (I)
Doneaza pentru filmul "Scrum"
Desi am citit de mai multe ori textul, tot nu sunt sigura ca am inteles bine. Cum adica “restabilire a increderii in institutiile cu responsabilitate maxima pt viata societatii romanesti”? Presedintele Basescu a spus clar ca merge cu reforma inainte. S-a razgandit cumva si patriarhia a aflat vestea cea buna?
In conditiile de fata atat de presante sa mai asteptam o luna pana se intruneste sinodul? Daca-mi spune cineva ca oricum se intrunea pe 15-16 Feb chiar e de tot. Pe partea mai “optimista”, de unde atata rabdare?? Vreau si eu! 🙂
@ioana ,
nu , probabil Base nu s-a razgandit dar cu siguranta Patriarhia a fost luata la suturi ca nu-i da o mana de ajutor in procesul de acceptare a oricaror masuri de austeritate . De parca cei care au protestat sunt obligatoriu si crestini ortodocsi practicanti .
Limbă de lemn de cea mai bună calitate. Știți vorba: ”stai fără grijă, cu mine ești ca și singur”.
@fane
asa zic si eu,pe de o parte, pe de alta parte a asteptat sa vada si alte reactii..opozitia.. o varianta de refugiu. Doamne iarta-ma!
Mie mi-au displacut dintotdeauna atacurile la adresa Patriarhiei, chiar condusa de IPS DAniel!!!
Si stiti de ce? Pentru ca s-ar putea ca aruncind apa murdara din covata sa aruncam si copilul odata cu ea. Prea ne-am invatat sa ne legam de orice lucru spus sau facut de Patriarhie, prea ne-am obisnuit sa judecam prost tot ce vine de acolo, prea ne erijam in critici ai unei autoritati care, dincolo de orice este detinatoarea si administratoarea modului in care dogma ortodoxa este aplicata. Nu spun asta pentru ca l-as simpatiza pe IPS Daniel….nu simpatizez pe nimeni si nici nu antipatizez pe nimeni de acolo….ca nu-i cunosc personal….si chiar daca i-as cunoaste m-as stapini cit as putea de la astfel de judecati (desi uneori m-am raliat si eu acestora). Ca trebuie sa fim atenti in vremurile acestea la anumite semnale ingrijoratoare, apropo de ecumenism, e un lucru, insa a critica tot timpul si cu orice prilej autoritatea aceasta care si asa se cam clatina – este altceva. Nu trebuie sa surpam tot digul pe motiv ca e subred…subred sau ne-subred asta este ce avem si cam asta sta in calea apelor, citeste biserica.
“Institutii cu resopnsabilitate maxima”… 🙂 Prima data mi-a venit in gand ca se refera la… Jandarmerie… 🙂 Hm… Da: BOR va da directive spre a se spori dialogul [cu credinciosii], pentru ca acestia sa aiba incredere in jandarmi, “indeosebi în contextul internaţional prezent care este confuz şi instabil”. Este un text ilar, ba chiar foarte amuzant, prin ambiguitatea lui, evitarea subiectului si limba de lemn folosita.
http://c-tarziu.blogspot.com/2012/01/piata-universitatii-miscarea.html
Numai Bunul Dumnezeu stie timpul si masura fiecarui lucru. Doar in El ramane nadejdea, dincolo de comunicate reci, oficiale.
Petra,
un model despre “modul in care dogma ortodoxa este aplicata” in aceste zile:
http://www.cuvantul-ortodox.ro/recomandari/2012/01/16/saptamana-unitatii-antihristice-rugaciuni-tematice-pentru-unitatea-bisericilor-crestine-18-25-ianuarie-2012/ 🙁
http://www.basilica.ro/ro/stiri-patriarhie/bprecizareb_7134.html
(abia acum am vazut precizarea pe site)
cata carcoteala…
daca nu dadea comunicat Biserica, nu era bine. daca l-a dat, nu-i bine nici asa. cin’ sa mai inteleaga…
@Alin 7- exact!
Ideea e ca Biserica nu prea e de partea poporului,cam asta reiese din aceste comunicate. Cum s-ar simti clientul unui avocat daca ar afla ca avocatul sau e mai mult de partea procurorului? Cred ca cel putin spus ar fi frustrat.La fel de penibil ar fi si in cazul in care avocatul ar tacea malc de fiecare data cand ar avea ocazia sa ia cuvantul, pentru a-si apara clientul.
Si nu cred ca judeca nimeni Patriarhia in sine, ci mai degraba modul defectuos, insuficient si oarecum cu o anumita doza de viclenie de a comunica poporului un mesaj duhovnicesc care ar fi trebuit sa mangaie si sa incalzeasca inimile oamenilor, sa le dea un gram de speranta ca macar mai e cineva alaturi de ei, cand propriul stat vrea sa-i macelareasca, iar nu sa-i indurerereze mai mult si pe deasupra sa-i mai i-a si la misto.
A face o observatie realistaica si a-ti exprima o parere echilibrata, nu-i tot una cu a judeca si critica cu inima rece.
Totusi au zis ca vor dezbate cu PRIORITATE aceasta problema, chiar daca (tocmai) in Februarie. Deci, dupa acest post aspru, asceza, paza a simturilor fata de proteste ce va dura aproape o luna, pai cand va intra apoi acesta problema in dezbatere va dati seama cu cata ravna si intelepciune se va porni la fapte. Paziti-va, atat va spun! 🙂
Ma iertati, dar nu stiu daca mai vreau sa fac altceva decat glume legat de “pozitia Patriarhiei”. Acest comunicat nu dovedeste pentru mine decat ca patriarhia a vorbit pentru a nu a parea ca tace, altfel nu a specificat nimic, ba chiar a dat de banuit multe lucruri cum ar fi ca protestele ar trebui inglobate in situatia generala de criza, adica cea care dureaza de ani de zile, sau ca trebuie sa ne re-castigam increderea in clasa politica si/sau a altor institutii. Nu stiu! Asta deduc din ce spun, ca sa nu zic ca deduc ca ei au intentionat sa nu deducem mai nimic concret.
În fiecare comentariu fraţilor dreptatea (şi logica ei) îşi dovedeşte putererea (după starea, priceperea şi trăirea fiecăruia). Dorinţa de a spune şi eu ceva (cât mai profund şi mai adevărat), până la urmă m-a biruit. Dar nu mai pot spune ceva deosebit pentru că esenţialul deja s-a spus. Şi pro şi contra. Şi destul de corect. Mi-a rămas să subscriu coment-ului care spune ceia ce aş fi spus şi eu. Sora Petra şi Alin-7, simt că au spus ceia ce cu inima aş fi spus-o (măcar pentru mine). Dar, mă atrag irezistibil şi celelalte, prin greutatea şi puterea lor. Am multe comentarii extrem de tăioase, pe care cu durere şi căinţă le-am postat, vizând (nu persoane), ci atitudini, mentalităţi şi cu precădere învăţături şi practici care se vor evanghelice şi ortodoxe dar nu-mi par a fi, sau cele ce doar par şi nu-s, ori sunt numai pe dinafară deşi-s strălucitoare şi de mare efect. Repet. Am făcut-o cu durere şi mare căinţă, ca unul ce sunt mai păcătos decât toţi, pentru că la darul primit, nu aduc roade ci doar justificate, critici. Cine nu conduce (ortodoxeşte, cu frică de Dumnezeu) nici măcar propria familie, nu ştie cât este de greu să o faci sub focul încrucişat al poruncilor divine, al stăpânirilor, (îndreptăţite şi ne îndreptăţite), al iadului ispitelor interioare şi exterioare din toţi şi din fiecare, a mentalităţilor şi neputinţelor.Suntem sub grea osândă dacă nici pe noi înşine nu ne conducem, cum cerem să fie condusă BOR. Să nu uităm că suntem datori să ne iubim vrăjmaşii şi prin urmare cu atât mai mult pe cei din fruntea bisericii. Să le înţelegem ce e de înţeles, să le iertăm ce e de iertat şi să-i iubim ortodoxeşte cu adevărat. Pentru că delimitându-ne de ei deja punem temelia schismei inlăuntru nostru. Vă rog iertaţi-mă.
Multumesc lui ‘nicolae mirean’ pentru comentariul sau si subscriu la cele ce spune. Cred ca trebuie sa precizez ca glumele pe care le-am facut nu sunt la adresa unor persoane, ci la adresa unor situatii si nu trebuie luate ca atitudine anti-Biserica, si nici luate intr-un duh de ultra-seriozitate. Nadajduiesc totusi ca mai suntem in stare sa mai radem si atunci cand criticam, cat si atunci cand primim critici. Altfel, cred ca e semn ca ne luam prea in serios pe noi insine si uitam ca de fapt etalonul nu este propria noastra persoana si nici pozitiile pe care le ocupam, ci etalonul (pentru toata lumea) este Adevarul si Traditia Bisericii.
Totusi sa ramanem stransi in jurul Bisericii si ierarhilor nostrii,sa ne rugam impreuna cu ei,pentru ca ei au HARUL!Sa-i rugam sa inteteasca slujbele de noapte,dar si de zi, si sa participam la ele!Si…,cine stie,poate vom iesi impreuna cu ei… in INTIMPINAREA DOMNULUI!!!
Iertare…
@soram:
Nimeni de aici nu s-a gandit macar sa conteste harul ierarhiei. In alte parti se pune problema radical si schismatic, aici nu e cazul.
Ma refeream la faptul ca ei si nu …eu,sau oamenii de rand ,au HAR!
@soram:
OK, am inteles. 🙂 Dar sa stiti ca nimeni nu si-a inchipuit ca ar avea har preotesc, pe aici, cu atat mai putin arhieresc!
Spre deosebire de IoanC, eu nu am glumit. Dar, de la dezamagirea mea si pana la “punem temelia schismei inlauntru nostru” sau negarea harului, e cale lunga.
Tocmai de aceea…avem nevoie de ierarhi si preoti,prin ei ne apropiem si noi de DUMNEZEU,CEL ce a facut CERUL si PAMANTUL si poate, bineinteles cu multa rugaciune,sa scoata tara din impasul acesta…Greseli facem cu totii,iar eu mai multe decat toti…,iar interpretari …la tot pasul…Iertare
@ioana:
cititi mai cu atentie ce a scris Nicolae Mireanul ca nici el n-a glumit si avertismentul sau e cat se poate de serios. Chiar ma gandeam deunazi la aceasta situatie mai ales ca si eu am oarece tenditze de a judeca mai sus de nasu’ meu.
Da’ daca Biserica e mama noastra, a credinciosilor si e o mama pana aproape de identificare (cu fii sai) pentru ca, laolalta, cu totii suntem Biserica, ei bine, daca e asa, atunci orice judecata a ierarhilor ne aduce sminteala si e intradevar temelie a schismei launtrice. Eu unul, asa o resimt. Vad ca nu sunt singur.
Exista o ierarhie si ierarhi si acestea nu exista datorita intamplarii. Sigur, trebuie sa privim cu atentie si cu discernamant spre cele ce ierarhii comunica catre popor si catre cei din Biserica INSA, sa privim pe cat posibil cu dragoste si intelegere si nu cu ochiul super critic al celui ce vanzeaza (mai mereu) numa greselile (altora).
Nu-mi este simpatic PF Daniel insa nici nu trebuie. Trebuie sa exista insa respectul cuvenit.
Nu sunt in mod special de acord cu multe din cele facute sau nefacute de dansul sau de cei din jurul sau insa nici nu-i la indemana mea sa judec (mai ales in cele ce nu sunt legate de adevarul de credinta). Dar este la indemana mea (sau ar trebui sa ma spetesc ca sa fie) sa discern si sa astern.
Este foarte usor sa observ ca reactia aceasta vine imediat dupa ce a simpatizat vaticanii cu basestii, e usor sa observ ca acest comunicat nu e decat un pas (cel al vorbei) si ca pasul urmator (cel al faptei) se amana pana in februarie, acelasi gen de amanare de tipul “sa vedem ce-o sa fie” pe care il observam si in zona politica portocalie. Dar, pana la urma, graba strica treaba si o expectativa (lucratoare si implicata, in spatele scenei) e necesara.
Sa ne pastram oarece echilibru cand ni se aprinde zona aceea din creier responsabila cu critica. Mai ales in vremile astea cand observam ca ne lipseste un ingredient absolut necesar: faramiturile de dragoste care mai cad de la mesele sfintilor si pe care noi, in avantul nostru necugetat sau in trandaveala in care ne balacim, le calcam in picioare. Sau, mai rau, le dam porcului din noi, margaritare.
@Nicolae Mirean:
ar trebui sa scritz un pic, un pic mai des. Zic. Si nu numa in versuri. Este nevoie si de scris uneori, asa cum alteori e de rugaciune concentrata. E o vreme pentru toate si cum fiecare nu putem cunoaste decat in parte ar trebui sa incepem sa ne mai dam asa, cate-un branci cu inima. Iertati.
Zic aceasta, inc’o dat, pentru toti cei care se limiteaza numai la a citi [si la a observa pe cei care mai si scriu – de cele mai multe ori in plus sau cu multe gresale, fiecare dupe masura (ne)putintzei sale].
Alin-7,
In mod sincer, va fericesc daca in acest comunicat al patriarhiei ati simtit dragostea de mama.
Nadajduiesc ca daca voi muri in noaptea asta, nu ca pe un schismatic ma va judeca Domnul.
@ Alin-7
Una dintre cele mai grele şi mai perfide ispite este (pentru mine) judecare clerului. Domnul ne recomandă să nu judecăm, ca să nu fim judecaţi. Iar dacă o facem, după cum judecăm (cu înţelegere, cu milă şi îngăduinţă ori…,fără cruţare) aşa vom fi judecaţi. Domnul însuşi a trăit şi a suferit judecăţile nedrepte ale oamenilor.De ispita aceasta nu scapă nimeni. Oameni, ce singuri se declară necredincioşi, ştiu (în amănunt) ce trebuie şi ce nu trebuie să facă preotul.Şi dacă vine vorba de credinţă î-ţi spun ei cine este preotul şi câte parale face, deşi nu le-a dorit nici răul, nici nu ia supărat cu ceva vre-o dată. Ispita aceasta încurcă multe suflete şi doboară mari şi râvnitori ostenitori. Cu cât este omul mai cunoscător ori mai instruit, cu atât ispita este mai adâncă şi mai nuanţată şi desigur şi pretenţiile sunt mai înalte. Arar ne permite să acceptăm sincer că vre-un bine bine dezineresat sau anume virtuţi aparţin cutărui sau cutărui cleric . Înalta şi mândra instruire ca şi grosolana decadenţă a lumii ne distanţează ne înstrăinează şi ne face să nu mai avem încredere în nimeni şi în nimic, să suspectăm totul. Ştim bine cu toţii in care şi în câţi ierarhi avem încredere. Multe din motive le aparţin, dar multe cad şi asupra noastră. Ştiu despre mine că sunt extrem de pretenţios şi că le cer extrem de mult. Dacă m’ar întreba Dumnezeu pe cine să pun în aşa post de răspundere, nu am mai avea pe nimeni în mod sigur. Totuşi Dumnezeu iî acceptă. Pentru că nu El ci tocmai noi avem nevoie de clerici de toate gradele. Îndepărtarea de ei ar putea spune multe (despre ce credem despre vrednicia lor şi despre vrednicia noastră). Personal dacă î-mi accept duhovnicul dar nu-mi accept episcopul sub a cărui ascultare suntem amândoi socot că am cedat ispitei punând început rupturii înlăutru meu. Veacul acesta are ispite pe măsura cunoaşterii şi puterii noastre ca şi după măsura căderii la care am ajuns. Ascultarea desigur nu înseamnă să acceptăm orice şi oricum în practica şi învăţătura ortodoxă impusă de ei (pentru că timpul , conjunctura sau nevoia ar cere-o). Am îndrăznit să spun acestea socotind că se cerea o nuanţare. Iertaţi îndrăzneala.
Soră Ioana am admirat de multe ori profunzimea şi limpezimea comentariilor frăţiei tale. Şi eu am temerile frăţiei tale. Încerc însă să fiu drept şi să apreciez “dragostea mamei” după măsura dragostei mele faţă de ea (faţă de ei). Dumnezeu ne dă (cred eu) cu mult cu mult mai mult decât merităm. Instaurarea ereziilor depinde şi de noi nu numai de ei. Un părinte bătrân (ce mia fost duhovnic până a adormit în Domnul ) îmi spunea adesea la aceste ispite : “peştele se strică de la cap dar numai de la coadă se curăţă” şi se referea şi la ei dar şi la mine. Iertare dragă soră.
De acord cu alin si petra.
@ioana:
Cheia in care ati interpretat comentariul meu nu este cea mai corecta. Din Biserica facem parte toti, e un organism cat se poate de viu ci nu o institutie in care clerul reprezinta functionarimea iar mirenii sunt cei care vin cu jalba in protap cand au nevoie de vreo patalama, ceva.
In ceea ce priveste dragostea cred ca v’a raspuns fratele Nicolae mai sus. Eu doar as mai adauga ca dragostea Bisericii nu inseamna intotdeauna numai mangaiere si lapte cu miere. Mai inseamna si dreapta socotinta, responsabilitate a cuvantului, intelepciune, rabdare si o tratare a lucrurilor prin prisma intregului, la nivel de societate. Cred ca de aceasta data avem un comunicat (poate venit un pic tarziu dar mai bine mai tarziu decat niciodata) bine inchegat si care aseaza lucrurile pe directia care trebuie.
Ironia dumneavoastra in ceea ce priveste schisma interioara este neavenita. Orice despartire (prin pacat) de Dumnezeu este o ruptura. Pasul, la nivel micro, launtric, de la ruptura aceasta la o schisma interioara (in ceea ce priveste relatia persoanla a unui crestin cu Biserica) este dat tocmai de o privire si o judecata lipsita de intelegere a ierarhiei Bisericii si a faptelor sale.
Ascultarea nu inseama ca trebuie absolut totul luat de bun daca vine de la nivelul superior al ierarhiei. Ascultarea insa e o stare, o asezare anume, in care trebuie analizate si cercetate aceste lucruri. O asezare a inimii, a mintii, un cuget curat.
Avand-o (asezarea), putem cerceta si judeca cu socotinta si discernamant. Lucrurile, faptele si nu ierarhii.
Avand-o, ne putem abtine de la judecata care aduce judecata Domnului asupra noastra si putem sa cercetam responsabil si serios toate aspectele de acest gen.
Si, eventual, sa le semnalam acelora. Nu cred ca ne impiedica nimeni si nimic, ca madular al Bisericii, sa semnalam acelui ierarh, in scris, prin viu grai, cum dorim, ca avem anumite ingrijorari in ceea ce priveste unele din actiunile si faptele sale sau ale celor din grija sa. Daca nu asculta, daca nu raspunde, mergem mai sus. Daca nici asa, atunci putem face publice ingrijorarile noastre. Aceasta am cercetat eu ca este calea lasata de Dumnezeu pentru rezolvarea unor dispute. Mai mult, nu stiu.
Si totusi… limbajul din comunicat este unul de lemn. Iar Ioana, si multi altii dintre noi, isi doresc si o vorba mai calda, venita din suflet, nu doar comunicate reci. Eu n-am perceput in multe comunicatele Patriarhiei un altfel de tip de comunicat, mai insufletit, mai calduros, si stiu ca se poate, dupa cum am vazut pe la alte ‘case’.
Se simte atunci cand cineva pune suflet in ceea ce spune, in vorbele sale, oricat de oficiale ar fi ele.
Si nu se poate vorbi, zic eu, de o schisma interioara (metaforic vorbind), separare de Biserica, atunci cand iti exprimi nemultumirea fata de actiunea unui ierarh. Stim ca Biserica nu este reprezentata de un singur ierarh, fie el si Patriarhul, ci de totalitatea credinciosilor, asadar oricum ar fi, nu am putea vorbi de vreo schisma (metaforica sau nu). Cred ca poti sa iti exprimi o nemultumire, legat de faptul ca ti-ar dori si altceva de la institutia Patriarhiei, fara ca aceasta sa fie neaparat o judecare sau un atac. Este doar o dezamagire spusa cu voce tare. Atat.
@all:
Aveti toti dreptate 🙂
Da, comunicatul Patriarhiei este binevenit. Da, este, in spatele sau, si calcul rece si amanare pentru o mai “corecta” pozitionare.
Dar cand se intampla asta, nu mai e nevoie sa ii moralizam pe unii dintre noi sau sa le prezumam o predispozitie schismatica sau de alt gen.
Maruntisurile/frecusurile astea vin,multe dintre ele,din cauza neasunsurilor dialogului (mai mult sau mai putin) virtual.Daca am fii fata-n fata multe dintre neintelegeri ar cadea ca prin minune,pt. ca majoritatea celor ce s-au aciuat aici au in comun,daca nu altceva,suficient bun simt.Deci,sa incercam cumva sa suplinim raceala spatiunlui si a ispitelor personale,printr-o mai mare ingaduinta fata de celalalt,fata de noi pina la urma…Hmm,ce ironic sa zic eu asa ceva… :d Doamne,ajuta!
da, aveti dreptate, ovidiu, ce ironic 😀 (aci am glumit).
deci iertatz daca m-am afisat iara in toata splendoarea elucubratiilor mele insotzite ca de obicei de acest stil de spadasin nemilos, furat de delirul propriului talent si mereu pornit in cautarea duelului.
Nu ma pot abtine sa nu particip la acest dialog cald.
Cuvantul potrivit pentru situatia in care ne aflam este dreapta socoteala.Nu ne putem supune orbeste,dar nu putem reactiona nici violent.E o reteta care li se potriveste si protestatarilor din aceste zile.
Dar totusi…daca observam atent la Sfintii Parinti si la exemple practice din jurul nostru caderea in extrema unei ascultari orbesti nu este la fel de periculoasa ca o razvratire dusa la extrem.Dumnezeu te lumineaza intr-un final in prima situatie,dar nu mai intervine in a doua.
Am mostenit de la taica-miu,Dumnezeu sa-l ierte,un spirit ironic pe care il folosesc mereu cu cei din jur.Nu sunt mistocar,nu sunt nici prea serios,dar in spatele unei aparente glume,comunic celuilalt nemultumirea mea.Chiar si sefii mei nu se pot supara pentru ca stiu ca am glumit,dar mai stiu ca sunt Gica contra si nu fac parte din gasca.
Nu e un model,e mai degraba o viclenie,dar e un mod de supravietuire in jungla.
Nicolae Mirean,
“sora” e prea mult pentru mine. Dvs in casa Tatalui sunteti cu fii, eu, cu argatii.
Se vede treaba ca sunt chiar dintre argatii prosti care uita adesea ca nu li se cade sa vorbeasca chiar daca galagia din casa Stapanului se aude pana in drum.
Iertati-ma, va rog!
Alin,
am apreciat osteneala dvs. Multumesc!
Este o luare de pozitie rece sloi, formala, dar este, totusi, o luare de pozitie. 0,05 inseamna mai mult decat 0. Iar avand in vedere natura anumitor revendicari din piata, eterogeneitatea lor precum si comportamentul anumitor protestatari, josnic, indecent, nu vad cum ar fi putut sa se exprime Patriarhia astfel incat sa nu deranjeze pe unii sau pe altii. Din punctul meu de vedere este o atitudine corecta.
Totusi, am ajuns unde am ajuns!
“Compromisul crestin in gandire si in vorba, precum si nepasarea in fapta, au deschis calea catre izbanda puterilor absurdului, ale Satanei, ale Antihristului. Veacul actual al absurditatii este dreapta rasplata a crestinilor ce nu au reusit sa fie crestini” (Cuv. Seraphim Rose).
Nici-o atitudine de compromis nu este corecta.
Ceea ce ar mai trezi constiinta crestina a oamenilor ar fi doar o atituduine de marturisire.