DE CE AVEM CONDUCATORI TIRANICI SI EPISCOPI NEVREDNICI? RASPUNSUL CATEGORIC DE LA DUHUL SFANT: „Fiindca nu am gasit altii mai rai!”
Doxologia: Răspunsuri patristice la problemele noastre (I)
“[…]
Fiindcă în ultimul timp am deschis mai mult cărţile Sfinţilor Părinţi decât televizorul, m-am gândit că ar fi bine să încep această serie de note cu câteva gînduri ale Sfântului Anastasie Sinaitul (†700), dintr-o colecţie de întrebări şi răspunsuri, intitulată ca atare, Quaestiones et responsiones, publicată în 2006, într-o superbă ediţie critică în prestigioasa colecţie Corpus Christianorum.
Editura Doxologia pregăteşte publicarea pentru prima dată în limba română (în traducerea din greaca veche a Paraschivei Grigoriu) a acestor incitante şi extrem de importante întrebări şi răspunsuri care ne vor pune cu siguranţă pe gânduri şi ne vor clătina multe prejudecăţi şi presupoziţii teologice care sunt mai degrabă părerile noastre decât gândul lui Dumnezeu. Sfântul Anastasie nu vorbea însă de la el. Dădea răspunsuri după multă „cercare”, după rugăciune stăruitoare în umilinţă, ancorat fiind în Scripturi şi în Tradiţia vie a Părinţilor, pe care de cele mai multe ori nu-i citează şi nu-i numeşte, predania lor fiind socotită normativă, fiind în continuitate cu iluminarea profeţilor, cu harul Apostolilor şi a celor ce au urmat după ei. Mai mult, el nu scrie decât atunci când simte că răspunsul foloseşte duhovniceşte pe cel care pusese o întrebare care exprimă o căutare sinceră, fără gând de ispitire.
Iată Întrebarea 65 şi răspunsul corespunzător, care nu mai au nevoie de alte comentarii:
– Fiindcă Apostolul spune că „stăpânirile” care sunt în lume „sunt rânduite de Dumnezeu” (Rom. 13, 1) oare orice dregător și Împărat este ales de Dumnezeu?
– Răspuns: Fiindcă Dumnezeu zice în Lege „Vă voi da vouă păstori după inima voastră” (Ieremia 3, 15), zicem că aceia dintre conducători și împărați care sunt vrednici de o asemenea cinste sunt aleși de Dumnezeu și iarăși cei care sunt nevrednici pentru că poporul este vrednic de nevrednicia lor, sunt aleși fie prin voia lui Dumnezeu, fie prin îngăduința Lui. Și ascultă despre acestea istorisirile unora.
Când a fost Împărat Focas tiranul și a început să facă vărsările acelea de sânge prin călăul Vonosos, un zăvorât din Constantinopol, bărbat sfânt și foarte simplu și având multă îndrăznire la Dumnezeu, ca și cum ar fi fost cu tatăl lui sau cu un prieten apropiat, Îl întreba pe Dumnezeu cu simplitate: „Doamne, pentru ce l-ai făcut împărat pe unul ca acesta?”. Apoi fiindcă a spus aceasta către Dumnezeu vreme de mai multe zile, i-a venit lui un glas de la Dumnezeu care a zis: „Fiindcă nu am găsit altul mai rău”.
În altă cetate, în Tebaida, era fărădelege și se făceau multe lucruri spurcate și necuvenite în care un om din popor, fiind ruinat dintr-odată și având o falsă pocăință, a plecat, s-a călugărit și a îmbrăcat schima monahală. Dar din faptele sale rele nu a încetat. S-a întâmplat că episcopul cetății a murit și îngerul Domnului s-a arătat unui bărbat sfânt zicând: Mergi și pregătește cetatea ca să îl hirotonească episcop pe cutare om din popor [adică pe acela care se călugărise cu falsă pocăință, n.n.]. Și s-a dus deci și a făcut cele poruncite lui. Și fiind hirotonit astfel omul acela din popor a început să se înalțe cu mintea și să se mândrească și a venit îngerul Domnului și i-a zis: Pentru ce te mândrești și te fălești? Cu adevărat nu ca unul vrednic de preoție ai devenit episcop, ci fiindcă cetatea aceasta este vrednică de un asemenea episcop.
De aceea, iubite, când vei vedea fie pe vreun împărat, fie vreun dregător, fie vreun arhiereu că este nevrednic sau rău, să nu te miri, ci află și crede cu tot dinadinsul că pentru fărădelegile noastre am fost încredințați unor asemenea tirani și nici așa nu ne depărtăm de rele, ci fiind în mijlocul supărărilor, facem încă fapte rele. […]
Legaturi:
- A CUI ESTE VINA PENTRU TOATE NENOROCIRILE care ni se (vor) intampla?
- PR. C-TIN MOISIU- Cuvant duhovnicesc profetic si vesnic actual despre cutremurul din noiembrie 1940: “Toata lumea se plange de greutatea vremurilor pe care le traim, dar nimeni nu vrea sa recunoasca si partea lui de vina”
- CADEREA CONSTANTINOPOLULUI. Sa recitim impreuna, pentru ca ne priveste…
- Cuviosul Paisie Aghioritul: Toata cheia aici este – sa se pocaiasca lumea!
- Parintele Arsenie Boca si IPS Teofan: “Ridica-te si umbla!”. DE UNDE INCEPE SI CUM SE VINDECA SLABANOGIREA NEAMULUI?
- PARINTELE ARSENIE BOCA si CELE SAPTE SURLE PRIN CARE DUMNEZEU NE CHEAMA (II). Mila lui Dumnezeu ascunsa in necazuri, primejdii si nenorociri
- Lectia unui pagan si mustrarea celor care se falesc si se multumesc doar cu dreapta credinta, fara o vietuire serioasa in Duh
- Parintele Rafail Noica: “SE POATE LUA SI DE LA NOI…”
- Sfantul Nicolae Velimirovici: CUGETARI DUREROASE ASUPRA CADERII UNUI POPOR ORTODOX
- Sf. Nicolae Velimirovici: RAZBOIUL SI BIBLIA (extrase) – Care sunt cauzele viitorului razboi?
- STRIGATELE IN PUSTIU ALE PATRIARHULUI PAVLE. Lectiile neauzite ale unui om evanghelic si nemeritat. CUM SA REACTIONAM FATA DE CEI RAI SI NEDREPTI?
- PUTINA VREME MAI SUNT CU VOI… Cuvinte rascolitoare ale Parintelui Mucenic Constantin Sarbu. Si o meditatie Razboi intru Cuvant la Evanghelia primei Denii (smochinul neroditor, lucratorii cei rai, darul care se va lua de la noi)
- PARINTELE TANASE, FARA MENAJAMENTE DESPRE AVORT si perspectivele apocaliptice ale neamului: “Urmeaza pieirea!”
- PARINTELE TANASE DESPRE FAMILIA ORTODOXA, STATUL CRIMINAL SI NEPASAREA NOASTRA: “Nu avem o preocupare pentru problemele oamenilor din parohie”
***
Doneaza pentru filmul "Scrum"
Bine ar fi si dacă ar cauta cineva sa vada ce s-a intamplat cu episcopul respectiv(sau cu altii asemenea) pana la sfarsitul vietii.
Dumnezeu nu cred ca alege oameni nevrednici de aceste pozitii pentru ca acele persoane sa se afunde si mai mult in iad.Ar fi contrar iubirii Lui de oameni.Cred ca exista o iconomie si pentru acele persoane,oricat de rele sau nevrednice sunt.Daca gresesc corectati-ma…
Macar ca se roaga intreaga Biserica pentru el,si tot este un ajutor nepretuit.Dar si Raiul trebuie sa fie rai,nu poti sa pui un pedofil director la o casa de copii,aceasta daca iubesti copiii.Paradoxal,dar sint fiinte care nu vor sa se mintuiasca ( demonii,…) iar iubirea lui Dumnezeu nu poate sa treaca peste alegerea lor,caci nu poate fi tiran.
Cred ca toti cei ce vor sa se mantuiasca, se mantuiesc, insa imi pun problema daca exista vreunul. Din moment ce majoritatea/totalitate noastra alegem, de cele mai multe ori, pacatul (in diverse forme si grade de severitate), se pare ca nu vrem sa ne mantuim. Problema este sa ne mantuim in ciuda vointei noastre. Parca avea un mare sfant o rugaciune: “Doamne, vreau, nu vreau, mantuieste-ma”. Cred ca ideea este sa nu pacatuim in asa hal incat sa nu putem fi mantuiti, in ciuda bunatatii infinite a lui Dumnezeu.
De ce iubim oare păcatul
Şi nu sporeşte-n noi credinţa ?
De ce conduce-n om instinctul
Şi nu ne mustră conştiinţa ?
Astăzi, mijloacele moderne ,
Ce ţintă au ? Şi cui slujesc ?
Imaginea , “tv-ul public”,
Consum , profit , ce om zidesc ?
Omul modern ce înţelege ,
Şi ce alege să iubească,
În era veacului atomic ?
Şi cum doreşte să trăiască ?
Cu-atât de multe cunoştinţe ,
Când credem c’am ajuns departe
C’vem progres și’avem ştiinţă,
Academii şi doctorate…,
A devenit viaţa mai demnă
Şi traiul nostru mai frumos ?
Ori mult mai egoist , mai trufaş ,
Și mai făţarnic (și’n Hristos) ?
Maşina ne’a scutit de…,multe
Pe mulţi îi face mari boieri,
Dar a scăzut valoarea noastră
Și’a umplut lumea de șomeri.
Azi munca miilor de oameni
Nu face cât face’o mașină.
Și cu mașina scrutăm cerul,
Că-n ea nu’n noi găsim lumină.
Cultura-i lauda mândriei,
Și’a vieţii fără de Hristos,
A “eu”-lui ce doar prin sine,
Crează, “bun”, “deștept”, “frumos”.
Şcoala , familia şi statul ,
Şi-au lepădat faţa creştină ,
Iar media ne spurcă zilnic,
Şi scoate omul din lumină .
Femeia-şi leapădă menirea ,
Şi nu-i mai pasă de Hristos
Iar patimile “elevate”
Distruge tot ce-i ortodox .
Familia nu mai e taină
Şi se clădeşte pe curvie.
Are ca ţintă doar plăcerea
Şi vai și vai de ce’o să vie.
Scoarţa terestră este stoarsă ,
De energie şi putere ,
Iar carnea trupului o scurgem,
Avid şi aprig de plăcere .
Am spart firescul echilibrul ,
Ce este între rău şi între bine.
Ne-am dat minciunii şi plăcerii,
Dând Adevărul pe ruşine .
Di carnea stoarsă fără noimă
Cu-atâta sete de plăcere ,
Am pervertit puterea minţii
Secătuind-o de putere .
Azi ochii omului fug lacomi ,
Nu după viaţa în lumină,
Ci după formele plăcerii ,
Şi-n gânduri cu adânc de vină .
Ce preţ plătim pentru acestea
Şi cum vrem să avem folos,
Storcând şi trupul şi planeta ,
Şi ignorându-L pe Hristos ?
Cine mai caută azi oare
Să strige-n public Adevărul ?
Să mustre-n el neruşinarea ,
Şi să zideasca’n El poporul ??
Cine zideste sufletște,
Prin postul lui, prin rugaiune,
Prin jertfa pocăinţei sale
Nu doar prin ce cu vorba spune ?
Că ,… ce profit poate aduce
Mustrarea lumii, ce folos .. ??
Nu a făcut-o oare Domnul ,
Şi ce-a primit în schimb Hristos ?
Cine-i dispus să î-şi asume
Această foarte mare cruce ,
Di start fără suces la public ,
Ştiind ce greutăţi aduce ?
Că a cazut în derizoriu,
Ce’a fost virtute și credinţă,
De când mașina dă puterea,
Și “adevărul”-l dă știinţa.
De când un act de instruire,
Ne dă și cinste și putere,
E o rușine să mai credem,
In Iisus și’n Înviere.
De’aceia răul râde liber
Și sapă’adânc , nimicitor ,
Robind , strivind şi legând veşnic ,
Cu milioanele-n popor.
Să te apuci să strigi în public ,
Că, a curvi i’o grozăvie ,
Ce stoarce trupul, seacă mintea ,
C–o să pierim… ?. I’o nebunie.
Să spui la oameni de cultură ,
La cei cu bani şi cu putere ,
Că nimicesc total poporul ,
Şi că-l lipsesc de înviere,
Că’ncurajând cultul plăcerii,
Şi defăimandu-l pe Hristos ,
(În care au primit botezul)
Prin “adevărul’ mincinos,
Să spui bisericii că-i slabă,
Şi că jerfește prea puţin ,
Că-i teorie fără pildă ,
Acest avertisment divin ,
Că milioanele de’avorturi ,
I-un sânge care-l vom plăti ,
Cu suferinţe mari şi crunte ,
Şi neamul ni-l vom pustii,
Că trăim relele Sodomei,
Şi poate chiar cu mult mai rău,
Că ţara ortodox-creştină ,
Trăiește’n patimi cu cel rău…,
Că toţi vrem totul de la ceilalţi
Că toţi numai ne văicărim,
Și că’strivţi de săracie,
Nu vrem ca să ne pocăim…,
A spune lumii ce-o aşteaptă
Nesocotind pe Dumnezeu ,
E O NEBUNIE . Dar e sfântă ,
(Când nu e săvârşită rău).
Azi adevărul teologic ,
Rostit de mulţi ( cu doctorate) ,
Îi onorează , nu-i și’arată,
În lupta sfântă și’n dreptate.
Cuvântul viu rostit în public ,
Care aprinde şi trezeşte ,
Şi angajează-n lupta sfântă
Azi unde-i ?? Cine-l mai rosteşte ?
Că El e sabia divină
Ce taie-n rău, iar cu lumina ,
Demască falsul şi’nșelarea
Vădind mizeria şi vina .
De nu se înfierează’N OAMENI
Tot ce-i păcat, tot ce-i ruşine ,
Tot ce e fals şi e minciună ,
Nici când nu ne va merge bine.
De nu ne curăţim cu toţii
Adânc, launtric, fiecare,
Nu vom intoarce România,
Din drumul sigur spre pierzare.
De nu se va lovi păcatul ,
Fără cruţare prin Hristos ,
Ci doar cu vorbe, teoretic
Se va vorbi fără folos .
Că nu convinge vorba seacă
Când ne trăind-o o rostesteşti ,
Când poţi să dovedeşti contrariul ,
Prin ce ai spus și nu trăiești.
Sfinţenia , a vrut Stăpânul ,
Să fie pură ,nestricată ,
Puterea ei, forţa cea vie
Ce nu va fi falsificată .
C’acolo unde ea există ,
Cuvântul ei este putere ,
Ce arde schimbă şi transformă ,
Şi naşte-n suflet înviere .
Cuvântul slab fără viaţă
s-aude astăzi peste tot ,
dar nu trezeşte nu învie ,
pe cel ce sufleteşte-i mort .
Deaceia răul râde liber ,
Şi cântă-n ce-e socotit frumos
Chiar şi de unde se aşteaptă ,
Să vină cele de folos .
„Doamne, pentru ce l-ai făcut împărat pe unul ca acesta? Fiindcă nu am găsit altul mai rău”.
O lovitura de ghioaga in moalele (desi mai curand tarele) capului. Nu intamplator s-a rastignit Hristos in locul Capatanii.
Tot raul (relativ) care mi se intampla in viata este pedagogia divina.Ma smeresc, imi intorc fiinta de la rau si ma voi stradui sa fac binele, voi avea scapare…potrivit aceleasi porunci dumnezeiesti.
Ma intreb, de ce mi se pare mereu ca Psalmii si mustrarile lui Hristos se refera numai la altii ?
“De viforniţa păgână
Se-ndoiesc nucii, bătrânii,
Plânge-un pui de ciocârlie
Sus pe cumpăna fântânii.
Îl ascult şi simt sub gene
Cum o lacrimă-mi învie:
Ni s-aseamănă povestea,
Pui golaş de ciocârlie.”
http://www.youtube.com/watch?v=1Dy0wYtDP5A
(Nu se pot trimite comentarii la postarea despre toamna!)
@ Cristi:
Acum se pot.
Pai fara asemenea conducatori cum sa ne dam seama cit de rau am decazut noi, ca si corp social?!!!
Societatea, fiind suma membrilor sai, este la fel de rea ca si majoritatea partilor ce o compun. Politic majoritar, suntem niste basesti, iar duhovniceste, suntem niste danieli…
Mai ales eu. 🙂
Au stiut cine ne-a distrus, ca românul decrestinat nu face doi bani.
Si cind te gindesti la ce furtuni a rezistat neamul asta pe cind eram majoritar ortodocsi…te apuca mila de ce este acum.
Daca antecesorii nostri erau in stare sa se bata cu ursul rosu pentru Basarabia, acum am fost cuceriti fara sa protestam macar.
Desi la serviciu sunt servit cu dictatura pe tava,e curios ca acasa aplic alor mei acelasi tratament.Taxez orice greseala a copiilor si a neveste-mi,nu ma multumeste nimic,ma enervez din orice pe cand la serviciu rezist fara sa cartesc la torturi psihice.Intr-un cuvant nu ma recunosc.de unde aceasta refulare tocmai in sanul celor dragi.
Si atunci concluzionez:imi merit soarta,ne meritam soarta.
cristi_g,
pentru ca asa suntem noi, acolo unde ne merge ne “relaxam” comportamentul, in schimb acolo unde nu ne merge inghitim pe nemestecate ceea ce ni se serveste …